2.

Sistemul fondurilor financiare

publice. Pârghiile financiare şi rolul
lor în funcţionarea mecanismului
financiar
Sistemul fondurilor financiare – reprezintă componenta de bază a oricărui mecanism
financiar considerat la nivelul unei ţări, semnifică totalitatea fondurilor băneşti
financiare ce se constituie la scara economiei naţionale şi între care se manifestă
legături de condiţionare directe şi indirecte.
Delimitarea următoarelor categorii de fonduri băneşti financiare:
- În funcţie de tipul de proprietate, avem:

Fonduri financiare
Public
- Fonduri Bugetare;
- Fonduri extrabugetare;
- Fonduri speciale
constituite la despoziția
organelor de stat centrale
sau locale;
- Fondurile de asigurare;
- Fondurile de creditare;
- Fondurile financiare ale
întreprinderilor cu capital
de stat;
Privat
- Fondurilor
întreprinderilor cu
capital privat;
- Fondurile de asigurare
create de întreprinderile
private;
- Fonduri de creditare
private.
 În funcţie de nivelul la care se administrează diferite fonduri, se disting:

Fonduri financiare
1.Centralizate administrate 2.Descentralizate
la nivelul macro sau mediu administrate la nivelul
economic microeconomic

- După rolul pe care îl îndeplinesc în procesul reproducţiei, fondurile pot fi:

Fonduri financiare
De consum social De investiții De consum

- După scopul urmărit prin constituirea şi utilizarea fondurilor financiare, pot

fi:
Fonduri Financiare
Destinate să satisfacă nevoi Destinate înlocuirii sau
de consum curent. creșterii activelor fixe sau
finanțării invenstițiilor
- în funcţie de dreptul dispoziţiei asupra fondurilor financiare constituite se pot
distinge:

Fonduri Financiare
- Aflate la dispoziția La dispoziția agenților
statului; economici privați
- La dispoziția
administrației centrale de
stat;
- Administrației locale de
stat,întreprinderilor de
stat,instituțiilor
financiar-bancare de
stat,instituțiilor operative
de stat
 Pîrghiile economico – financiare
Noţiunea de pîrghie financiară are la origine semnificaţiile pîrghiei din fizica mecanică(forţa care
dă impuls).
Pîrghia economico – financiară este instrument de natură economică sau financiară, cu ajutorul
căreia statul acţionează asupra interesului economic al unei colectivităţi determinate sau al
membrelor acesteia luaţi în mod individual pentru realizarea unui obiectiv anumit, sau stimulînd
evoluţia în direcţiile dorite.
În cadrul mecanismului de autoreglare caracteristic economiei de piaţă pârghiile financiare
contribuie la rezolvarea unor probleme ce nu se pot soluţiona cu funcţionarea obişnuită a
mecanismului respectiv.
În ţările în curs de dezvoltare, prezintă interes preocupări pentru reformele fiscale orientate în
direcţia creşterii capacităţii de influenţare a dezvoltării economice prin pârghii economico
financiare. Se apelează:
1.La variante de impunere care presupun o folosire mai intensivă a resurselor, inclusiv stimularea
întreprinzătorilor autohtoni în realizarea de investiţii sau atragerea de capital străin.
2.La măsuri şi la practica amortizării accelerate a capitalului fix stimulînd procesul de
capitalizare ca şi scutirea impozitului pe profit a părţii de profit destinat investiţiilor.
3.Subvenţionarea de către stat a întreprinzătorilor privaţi, subvenţionarea dobînzelor la
împrumuturile bancare.
Pârghiile financiare pot fi:
a) Pârghiile financiare ce se bazează pe categoriile specifice finanţelor publice, se are în vedere folosirea
tehnicilor de prelevare a resurselor financiare la dispoziţia statului şi tehnicilor de alocare spre utilizare a
resurselor financiare ale statului. Sau elaborat variante de ajustare macroeconomică cu aplicabilitate în
numeroase ţări dezvoltate, în principal pe aceste pârghii, cu suportul în prelevările de către stat şi
finanţate de către stat.
Impozite şi taxe se adaptează în raport cu obiectivele de stimulare economică atît în plan intern, cît şi în
plan extern.
Tehnicile de impozitare, inclusiv de amînare a încasării impozitelor sau de restituirea lor au devenit un
suport important în realizarea obiectivului de creştere economică şi de restructurare şi modernizare a
economiei şi creştere a volumului exportului, stimularea importului de materii prime pentru produse
destinate exportului, taxe vamale specifice.
Pîrghiile de acest fel au ca suport raţional necesitatea armonizării intereselor individuale cu cele
naţionale: (împrumuturi, subvenţii, investiţii, transferuri, burse, pensii, indemnizaţii).
b) Pîrghiile ce se manifestă la nivelul întreprinderilor:
- profitul;
- rentabilitatea;
- preţ, tarif, cost;
- rata dobînzii;
- curs valutar;
- cursul hîrtiilor de valoare;
- amenzi, penalităţi;
- amortizare;
- sisteme de fonduri.
Folosirea pîrghiilor financiare poate avea efecte pozitive mai mari sau mai mici în funcție de
modul în care au fost concepute și se integreaza în mecanismul economic. Pornind de la premisa
că pot funcționa în același timp mai multe pîrghii, devine necesara corelarea acțiunii lor și
implicit tratarea lor ca un subsistem în cadrul mecanismului economic.
Pot fi evidențiate în acest sens urmatoarele cerințe ale îndeplinirii rolului ce revine pîrghiilor
financiare:
1.În primul rînd, se cere ca pîrghiile financiare să se încadreze organic în sistemul categoriilor
economice existente, precum și o îmbinare organică a pîrghiilor financiare cu normele și
normativele economico-financiare, iar acțiunea lor sa fie circumscrisă îndeplinirii obiectivelor de
politica economico-socială, în concordanța cu sarcinile stabilite. Astfel se creaza premisele
necesare pentru îndeplinirea funcțiilor acestor pîrghii în deplina corelație cu celelalte metode de
conducere folosite și realizarea obiectivelor urmărite.
2.În al doilea rînd, este necesară armonizarea acțiunii tuturor pîrghiilor financiare pentru a se
completa și a nu se anihila reciproc. Potrivit acestei cerințe se impune ca pîrghiile financiare să
fie tratate ca un sistem, în care actiunea componentelor este convergența și vizeaza realizarea
obiectivelor stabilite. Neluarea în considerare a acestei cerințe poate avea ca urmare anihilarea
sau chiar anularea reciproca a acțiunii unor pîrghii, comportarea lor contradictorie și, pe
ansamblu, diminuarea rolului acestora în procesul conducerii activității economico-sociale si al
îndeplinirii acestor obiective.
3.În al treilea rînd, acțiunea pîrghiilor financiare trebuie să aibă un caracter diferențiat în raport
cu specificul ramurilor și subramurilor de activitate și cu condițiile existente în fiecare etapa a
dezvoltării. În acest scop este indicată, înca în faza proiectării pîrghiilor financiare, studierea
reacțiilor posibile din partea unităților economice, considerate în situații diverse, față de folosirea
uneia sau alteia dintre pîrghii și, în principiu, experimentarea lor în activitatea unor unități
reprezentative înainte de a fi generalizate, iar periodic devine necesară verificarea
comportamentului lor în practica economico-financiară pe baza rezultatelor obținute, și adoptarea
măsurilor corective ce se impun.
4.În al patrulea rînd, este necesar ca în conceperea și folosirea pîrghiilor financiare să fie luate în
considerare conexiunile ce se realizează între acestea și diferitele componente ale mecanismului
economico-financiar. Luarea în considerare a legăturilor de conexiune permite atît valorificarea
deplină a valențelor pîrghiilor financiare, cărora le revine astfel rolul de a complini
imperfecțiunile mecanismului în ansamblu, cît și funcționarea normală a acestui mecanism.
Pârghiile financiare prin efectele pe care le produc acţionează în următoarele
direcţii:

Stimularea sau restrângerea unor activităţi;

Încurajarea activităţii unor categorii sociale sau a

unor categorii de agenţi economici;

Ocuparea deplină a forţei de muncă şi, îndeosebi,

pentru lichidarea sau restrângerea fenomenului de
şomaj;

Cercetarea anumitor fenomene care se produc în

cadrul ciclului economic;

Pentru obiective economice, dar şi sociale, politice,

demografice etc.