Tulburările de anxietate

şi
Tulburările afective

Asist. cercet. drd Mădălina Sucală

Tulburările de anxietate.
Tablou clinic şi
mecanisme
etiopatogenetice
 Tablou clinic:
 La nivel subiectiv – persoana îşi descrie trăirile ca
sentimente de teamă, catastrofă imediată, neputinţă, groază;
 La nivel cognitiv – (1) procesările şi conţinuturile
informaţionale dezadaptative duc la prelucrarea
preferenţială din mediu a stimulilor anxiogeni, ignorând
stimulii neutri sau pozitivi din punct de vedere afectiv; (2)
existenţa unei discrepanţe între ce-şi doreşte sau ce trebuie
să facă persoana şi ce crede aceasta că poate face;
 La nivel comportamental – apare comportamentul de evitare
a situaţiilor anxiogene;
 La nivel biologic – domină modificările induse de
dezechilibrul sistemului nervos vegetativ, cu predominanţa
simpaticului.

Nu este necesar ca modificările specifice anxietăţii să apară

simultan la cele patru nivele, într-un mod conştientizat de
persoană.
 Atacul de panică

 Este definit ca o stare distinctă, în care

se înregistrează apariţia bruscă a unor
sentimente de teamă, teroare şi
dezastru iminent.
 Acestea se asociază cu simptome
somatice: palpitaţii, dureri de piept,
senzaţie de sufocare şi teama de a nu
înnebuni sau pierde controlul;
 Mecanisme etiopatogenetice în
atacul de panică
 Apariţia unei stări de arousal (consum de
cafea, efort fizic etc.);

 Interpretarea în termeni de boală a acestei

stări, asociată cu sentimentul lipsei
controlului şi iminenţei unei crize;

 Această interpretare amplifică modificările

induse de SNV la punctul 1, intrându-se într
-un cerc vicios (cauza şi efectul îşi schimbă
locul).
Fobiile specifice
 Sunt caracterizate prin:
 prezenţa anxietăţii de nivel clinic,
datorată confruntării cu o situaţie
sau obiect care provoacă teamă;
 evitarea comportamentală a
stimulului anxiogen;
 SEMNIFICAŢIE CLINICĂ
Mecanisme etiopatogenetice ale
fobiilor simple
 Există două tipuri de fobii, cu şi fără
cogniţii dezadaptative:
 Cogniţiile dezadaptative (negativ
exagerate faţă de stimulul fobic; ex.,
“câinii sunt animale periculoase,
turbate”) amplifică simptomatologia
anxioasă şi generează comportamentul
evitant.
 Când nu apar cogniţiile dezadaptative,
persoana îşi consideră reacţia ca fiind
iraţională şi nejustificată, generându-se
totuşi comportamentul evitant.
 Stimulul fobic joacă rolul
stimulului condiţionat iar reacţia
anxioasă reprezintă răspunsul
necondiţionat;
 Evitarea duce la dispariţia
anxietăţii, fiind astfel întărită
negativ.
Fobia socială
 Este caracterizată prin prezenţa
anxietăţii de nivel clinic, datorată
confruntării cu o anumită situaţie
socială sau de performanţă; duce
frecvent la evitarea
comportamentală a situaţiei
anxiogene;
Mecanisme etiopatogenetice ale
fobiei sociale
Secvenţa mecanismelor etiopatogenetice este
următoarea:
 Neajutorare (persoana nu ştie cum să
răspundă cerinţelor sociale, aceasta
generând o stare de anxietate);
 Anxietatea, care poate fi amplificată de
cogniţii dezadaptative despre situaţiile
sociale (“trebuie să arăt perfect”);
 Persoana nu ştie cum să răspundă la
anxietatea generată, ceea ce amplifică mai
mult anxietatea şi declanşează
comportamentul evitant;
 Evitarea duce la dispariţia anxietăţii, fiind
astfel întărită negativ.
Tulburarea obsesiv-
compulsivă
 Caracterizată prin prezenţa:
 obsesiilor (care produc anxietate
accentuată sau distres) şi/sau
 a compulsiilor (cu rolul de a
neutraliza anxietatea
Mecanisme etiopatogenetice în
TOC
 Prezenţa unor gânduri intruzive normale;
 Interpretarea negativă a acestor gânduri şi
asocierea lor cu trăiri emoţionale
(anxietate); asocierea determină creşterea
frecvenţei apariţiei lor;
 Anticipările persoanei, frica de aceste
gânduri este o altă premisă care creşte
frecvenţa de apariţie.
 Pentru a elimina anxietatea generată de
gândurile obsesive, persoana apelează la o
serie de comportamente întărite negativ,
care se repetă compulsiv, fiind
incontrolabile deoarece reduc anxietatea
resimţită.
 Tulburarea de stres post-
traumatic
 Se caracterizează prin:
 reexperienţierea unui eveniment
extrem de traumatic,
 arousal ridicat şi
 evitarea stimulilor asociaţi cu
trauma;
Mecanisme etiopatogenetice în
PTSD
 Condiţionarea clasică – un stimul neutru se
încarcă afectiv datorită asocierii cu unul care
produce o reacţie automată a organismului);
 Generalizarea învăţării
 Neurofiziologia memoriei – stresul puternic
afectează hipocampusului, astfel că doar o
parte din informaţie este codată în sistemul
mnezic explicit; informaţia codată la nivelul
amigdalei duce la reactualizări involuntare,
exprimate comportamental
 Tulburarea de anxietate
generalizată
 Se caracterizează printr-o perioadă de
cel puţin şase luni de anxietate şi
îngrijorări persistente
 Simptome ca: nelinisşte, oboseală,
iritabilitate, tensiune musculară,
dificultăţi de concentrare
Mecanisme etiopatogenetice în
GAD
 Existenţa unei stări de arousal fiziologic cronic. S-a
demonstrat rolul stilului cognitiv dezadaptativ şi
catastrofic, care menţine această stare de arousal printr-
un cerc vicios. Este incriminată şi reactivitatea SNV
(îngrijorări şi metaîngrijorări);
 apariţia unor situaţii care generează o stare emoţională
în limite normale;
 arousalul cronic se suprapune peste cel generat de
situaţia ţintă amplificând trăirea emoţională negativă
( putându-se ajunge la atac de panică) şi treptat
comportamentul de evitare a tot mai multe situaţii
sociale.
 Tulburări afective
 Tulburarea depresivă majoră – Criterii de
diagnostic:

 A. Cinci (sau mai multe) dintre urmãtoarele

simptome au fost prezente în cursul aceleiaşi
perioade de două săptămâni şi reprezintã o
modificare faţă de nivelul anterior de
funcţionare; cel puţin unul dintre simptome este
fie (1) dispoziţie depresivã, fie (2) pierderea
interesului sau plãcerii:
(1) dispoziţie depresivã cea mai mare
parte a zilei, aproape în fiecare zi;
(2) diminuarea marcată a interesului sau
plăcerii pentru toate sau aproape toate
activităţile;
(3) pierdere semnificativă în greutate,
deşi nu ţine dietă, sau luare în greutate,
ori scădere sau creştere a apetitului
aproape în fiecare zi;
(4) insomnie sau hipersomnie aproape în
fiecare zi;
(5) agitaţie sau lentoare psihomotorie
aproape în fiecare zi;
(6) fatigabilitate sau lipsă de energie
aproape în fiecare zi;
(7) sentimente de inutilitate sau de
culpă excesivă sau inadecvată (care
poate fi delirantă);
(8) diminuarea capacităţii de a gândi
sau de a se concentra ori indecizie
aproape în fiecare zi;
(9) gânduri recurente de moarte (nu
doar teama de moarte), ideaţie
suicidară recurentă, fără un plan
anume sau tentativă de suicid ori un
plan anume pentru comiterea
suicidului.
C. Simptomele cauzează o detresă sau
o deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social, profesional sau în
alte domenii importante de
funcţionare.
 Abordarea comportamentală a depresiei

Apariţia unei situaţii stresante (care solicită la maxim resursele de adaptare

ale persoanei)


Primele semne ale unei stări de tristeţe/deprimare, ca urmare a dificultăţii

în gestionarea situaţiei stresante

Persoanele apropiate celui afectat răspund imediat cu manifestări sincere de
îngrijorare şi susţinere


În încercarea de a face faţă situaţiei, comportamentele persoanei deprimate

devin din ce în ce mai mult solicitări şi pretenţii

Comportamentele negative ale persoanei deprimate trezesc tot mai mult în
cei apropiaţi resentimente şi furie

Conştientizând şi simţind respingerea din aceste mesaje discrepante,
persoana deprimată va etala şi mai multe simptome în încercarea de a
obţine suport, ceea ce va creşte dificultatea de interacţiune cu aceasta
Abordarea cognitivă a depresiei

Aaron Beck (1967, 1976) arată că această tulburare are la

origine trei categorii de distorsiuni în gândirea
oamenilor.
 „Triada cognitivă” - interpretarea în termeni negativi
a propriei persoane, a situaţiei prezente şi a
viitorului;
 Erorile în gândire/ atitudini disfuncţionale/gânduri
automate;
 Schemele cognitive referitoare la propria persoană.
Există două tipuri distincte de scheme care predispun la
depresie:
(1) scheme legate de autonomie (independenţă, standarde
înalte pentru propria persoană şi nevoia de realizare
personală);
Exemple de standarde extreme:
„Trebuie să câştig la orice competiţie în care mă implic”;
 „Nu suport locul doi”;
„Trebuie să fiu cel mai bun în ceea ce fac”

(2) scheme legate de sociotropie (dependenţă exagerată de

ceilalţi şi grijă excesivă pentru părerile lor, nevoie de
siguranţă şi ataşament de ceilalţi).
Exemple de atitudini inadecvate faţă de sine:
„Am nevoie de cei din jurul meu”;
 „Nu pot exista fără relaţii semnificative”
„Fără dragostea celorlalţi nu valorez nimic”.
EXERCIŢII
ABC cognitiv
ABC comportamental