Вы находитесь на странице: 1из 15

MIZERABILII

de Victor Hugo

ROMANTISMUL
Aprut n Europa, ca o reacie fa de clasicismul rigid i dezvoltat n primele decenii ale secolului al XIX-lea n ntreaga lume, romantismul este micarea artistic i literar caracterizat de urmtoarele principii estetice generale: cultivarea sensibilitii i fanteziei creatoare, expansiunea eului individual, reabilitarea personalitii umane n complexitatea sa, evaziunea n trecut, istorie, tradiie, vis, contemplarea naturii (culoarea local), interesul pentru folclor, libertatea total n creaie, lrgirea i mbogirea limbii literare personajele provin din toate mediile sociale iar eroii sunt persoane de excepie acionnd n condiii excepionale.

Victor Hugo simbolul poetului militant pentru ideea de libertate al poporului francez a fost teoreticianul i principalul reprezentant al colii romantice, prin Prefaa la drama Cromwell. Poet, dramaturg, romancier -a abordat i revoluionat genurile literare fundamentale, cuprinznd n creaiile sale variate ipostaze ale existenei umane.

VICTOR HUGO
nscut 26 februarie 1802 - decedat 22 mai 1885 A fost un poet, dramaturg,si uneori pictor de origine francez senator al Parisului i membru al Academiei Franceze cele mai cunoscute ale sale sunt Mizerabilii i Notre-Dame

de Paris .

Volumele de poeme care l-au consacrat , cronicarul liric al vremii sale sunt: Orientalele, Frunzele de toamn, Cntecele crepusculului, Vocile interioare, Contemplaii i Legenda secolelor. Dramaturgia, prin Hernani teatru n versuri marcheaz victoria romanticilor asupra clasicilor, cunoscute fiind i: Ruy Blas, Regele petrece,Burgravii n versuri i Lucreia Borgia n proz. Romanele ample, panoramice, interfernd fantezia, lirismul cu detaliul istoric autentic cele care s-a impus n ntreaga lume prin valoarea lor artistic sunt: Notre Dame de Paris i Mizerabilii.

In prefata dramei Cromwell, manifestul literar al romantismului francez, Victor Hugo proclama ca nu exista reguli, nici modele", caci noua doctrina este liberalismul literaturii". Acest liberalism fusese insa anticipat de manifestari culturale preromantice precum Sturm und Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive si sentimentale, unde se face distinctia clara intre artistul clasic, expresie a naturii insesi, si cel romantic, ce aspira spre natura pierduta, dar traieste in dezacord cu sine si cu umanitatea in genere. Ulterior, fratii August Wilhelm si Friedrich von Schlegel impun termenul romantic" si definesc artistul si spiritul romantic, primul fiind insetat de infinit, cel de-al doilea fiind caracterizat prin melancolie.

Cu toate ca diversitatea operei sale este incontestabila, iar profunzimea ei a interesat in toate epocile literare, Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al Mizerabililor. Aparitia in 1862 a noului sau roman (Mizerabilii) avea sa aboleasca definitiv vechile formule romanesti, impresionad prin complexitatea compozitiei sale in care se regasesc elemente de fresca, de foileton, de intriga sociala si de evocare istorica. Constient de insemnatatea noului sau edificiu literar, autorul insusi afirma: Nu e roman, ci un munte, marturisind astfel si dimensiunea efortului creator investit in aceasta realizare grandioasa.

Mizerabilii (francez: Les Misrables) este cel mai mare roman al lui Victor Hugo roman pe care scriitorul l-a terminat n 1862, n timp ce se afla n exil. Mizerabilii este considerat drept una dintre capodoperele umanitii, precum i o adevrat fresc social.

Prima parte
Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care locuiete la Digne mpreun cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se ntlni cu un ocna evadat, ce i bate la u pentru a-i cere mncare i adpost. tiind bine c este un evadat cutat de poliie, episcopul l cazeaz ntr-o camer de unde ocnaul, pe nume Jean Valjean, fuge furnd argintria casei. Jean Valjean pleac i se ntlnete pe drum cu micuul Gervais, cruia i fur moneda de doi franci, neascultndu-i rugminile struitoare de a i-o napoia. Jean Valjean scap din nchisoare de dou ori: prima dat scap din minile lui Javert, iar a doua oar de la ocn, printr-o ntmplare misterioas. Salveaz viaa unui marinar de pe un vas dar moare chiar el. De fapt se arunc in mare i este crezut mort. Se mut la Paris, n hardughia Gorbeau, de unde este nevoit s plece din cauza lui Javert, care l urmrete din nou. Scap de el i se duce mpreun cu Cosette, pe care o ndragea acum enorm, la mnstirea Petit-Picpus. Acolo l intlnete pe grdinarul mo Fauchelevent, care l ajut s se stabileasc la mnstire.

A doua parte
La Paris, in strada Filles-du-Chalvaire nr.6 locuiete un burghez pe nume Gillenormand, in vrst de nouazeci de ani, mpreun cu fiica sa si cu nepotul su, Marius. Baieelul acesta, care fusese separat de tatl su din cauza buniculului, primete ntr-o zi o scrisoare care l anuna c tatl pe care nu l cunoate este pe moarte. El se duce la fostul colonel demn de tot respectul pentru curajul dovedit n luptele duse pentru patria sa, nestiind nimic despre trecutul su glorios si neiubindu-l deloc. Dezamgit de reacia btrnului i avnd in faa o rscoala gata s izbucneasc, hotarate s se duc in lupt pentru a muri. Astfel se altura prietenilor lui, membri ai grupului A.B.C., in lupta de la baricade, condus de foarte curajosul, ineleptul, dreptul, mndrul si nenfricatul Enjolras. Gavroche , fiul lui Thenardier dar mai mult crescut pe strad, particip i el la rscoal. Este insrcinat de Marius s-i trimita un bilet Cosettei care ajunge in mainile lui Jean Valjean.

A treia parte
In iunie 1832, membrii grupului A.B.C., impreun cu voluntarii adunai de pe strzi, construiesc o baricad in strada Chanvrerie. Marius, care trebuie s-i respecte promisiunea facut Cosettei, Gavroche, Javert, prins ca spion i Jean Valjean, care primise biletul de adio al lui Marius pentru fiica sa, se aflau i ei la baricada condusa cu mult pricepere ,curaj si patriotism de Enjolras. Iubitul Cosettei, incercnd s-i dea viaa pentru infptuirea Astfel, Marius ajunge un al doilea conductor, alturi de Enjolras. Jean Valjean, avndu-i alturi pe tinerii si copii, Marius si Cosette, pe care ii iubea atat de mult, avnd alturi lucrurile dragi lui: sfenicele episcopului, imbrcamintea fetiei sale de cnd era copil i cufraul in care le purta i imaginndu-si-l prezent i pe episcopul su drag, ii d sufletul in deplin pace i fericire. Pe mormntul pe care copii si il fac sunt scrise urmtoarele versuri: Azi doarme. Dei traiul i-a fost prea chinuit, Tria. Cand al sau inger pleca, el a murit. Aceast intamplare s-a petrecut firete Aa cum vine noaptea cnd ziua se sfrete.

Romanul lui Hugo isi confirma grandoarea si prin aceea ca abordeaza marile probleme ale secolului sau, cauzele degradarii umane sub apasarea societatii. Eroii exprima, prin portretele lor, binele sau raul social, si Valjean, Fantine, Cosette, Gavroche, Marius, domnul Myriel, Thnardier sau Javert se plaseaza in limitele moralei sau in afara ei, caci, asa cum observa J.H. Hunt, asemenea tip de personaj nu este decat o idee invesmantata in carne, un gand sau un sentiment".

Eroul central si totodata pivotul in jurul caruia se articuleaza planurile narative este Jean Valjean, al carui destin tragic s-a transformat iremediabil intr-un cosmar, atunci cind, pentru ca a furat o paine, a fost condamnat la ocna. Chiar si dupa zece ani de temnita grea, el este silit sa se ascunda sub false identitati de prigoana neobosita a politistului Javert, incapabil sa vada dincolo de lege complexitatea sufletului omenesc. Convins de misiunea sa, de inspiratie dantesca, de a face din realitate un infern, romancierul structureaza in succesiunea scenelor epice aventurile prin care trece eroul pentru asi salva viata si pentru a o ocroti pe Cosette - fiica unei prostituate, salvata de el din casa lui Thnardier, unde era supusa la un regim inuman - pe care o considera propria sa fiica. Fara a fi un razbunator si fara a incerca sa se substituie justitiei omenesti sau divine, Jean Valjean isi urmeaza existenta zbuciumata pe drumul unei continue ascensiuni spre absolutul etic. Firul biografiei sale este insa impletit cu alte destine, inscrise si ele in contextul aceleiasi epoci, ceea ce transforma constructia intr-o adevarata fresca sociala.

Inconjurat de personaje din toate mediile sociale, Jean Valjean are de depasit obstacole care tin de istorie sau de natura duala a omului, osciland ca fiinta intre bine si rau; drumul sau, desi presarat adeseori cu infrangeri, este ascendent si triumfator in ordine morala. Astfel, Javert, cel care l-a vanat intreaga viata, va fi salvat de fostul ocnas din mainile insurgentilor in luna iunie a sangerosului an 1832. Sanctiunea morala pe care o primeste fostul politist sta sub semnul unei moralitati deasupra comunului. Nemaiputand urma calea de a-l prigoni pe salvatorul sau, dar neavand nici puterea de a rezolva conflictul cu propria constiinta, Javert se va sinucide, dand astfel mesajului o noua valoare morala, in aceleasi imprejurari, Jean Valjean il va salva de la moarte si pe Marius de Pontmercy, fiul unui ofiter bonapartist si iubitul Cosettei. Acesta o va indeparta ulterior cu cruzime pe Cosette de binefacatorul comun, pentru ca, intr-o ultima lovitura de teatru, sa se regaseasca toti la patul de suferinta al fostului ocnas, care se stinge din viata linistit, impacat cu sine.

Вам также может понравиться