You are on page 1of 18

III.

RECENZII

Н.А. Кетрару, Г.В. Григорьева, С.И. Коваленко,


ВЕРХНЕПАЛЕОЛИТИЧЕСКАЯ СТОЯНКА РАШКОВ VII.
Кишинев, 2007, 185 с.

В археологической «летописи» каменного что люди жили


века Молдовы особое место принадлежит здесь постоянно
группе верхнепалеолитических стоянок, рас- в течение все-
положенных на левобережье Днестра в ок- го ледникового
рестностях села Рашков Каменского района, периода.
характеризующейся весьма специфическим
Не случайно мо-
комплексом каменных орудий. Эта группа,
нографическое
включая стоянки Рашков VII и VIII, была от-
издание стоян-
крыта Н.А. Кетрару и исследовалась им в те-
ки Рашков VII,
чение многих лет (1958-1972). На протяжении
недавно вышед-
двух сезонов (1971-1972) в раскопках активно
шее в свет, вы-
участвовала археолог из Ленинграда (ЛОИА
звало у специ-
АН СССР) Г.В. Григорьева. В настоящее время
алистов очень
интенсивные исследования стоянки Рашков
большой инте-
VII проводит С.И. Коваленко.
рес. Исследова-
Обильные археологические материалы и ес- тели европейс-
тественнонаучные данные, полученные в ре- кого палеолита
зультате многолетних исследований, стимули- получили в свое распоряжение исключитель-
ровали постановку целого ряда важных про- но важный исторический источник. Говоря
блем, включая проблемы хронологии, куль- о значении рассматриваемой книги, полезно
турной принадлежности комплексов, место их процитировать самих авторов публикации. В
в общей истории верхнего палеолита Восточ- заключении, на стр. 157 они отмечают: «вво-
ной Европы, а также проблему происхожде- димый в научный оборот блок материалов по
ния «ориньяка» Молдовы. Очень актуальной верхнепалеолитической стоянке Рашков VII,
для рассматриваемой территории оказалась в полном объеме и в подробном изложении,
проблема адаптации древних людей к крайне дает возможность лучше понять те сложные
суровым климатическим условиям холодного и динамические процессы, которые проходи-
максимума последнего оледенения. Именно в ли на Днестре и сопредельных территориях
промежутке от 17 до 20 тыс. л.н. климат в Ев- в один из самых драматичных периодов пер-
ропе был особенно суров, представляя собой вобытной истории – максимально холодную
последний пик холода, соответствующий кис-
фазу последней ледниковой эпохи».
лородно-изотопной стадии 2.
Монография состоит из 185 стр. текста, 30
В этой связи важно указать на имевший место
таблиц и 86 рисунков, включая разнообраз-
отток населения из наиболее неблагоприят-
ные фотографии, планы раскопов и штрихо-
ных для обитания территорий Центральной
вые изображения археологических предме-
Европы, ставших коридором между Альпийс-
тов, включая кремневые и костяные изделия.
ким хребтом и Скандинавским ледовым щи-
Композиция монографии логична, материал
том. В период климатического минимума ука-
занная территория превратилась в полярную подан по обычной для подобных публика-
пустыню. Однако к востоку, на землях совре- ций схеме, включая введение, три главы и
менной Молдовы ситуация явно была не столь заключение. В качестве отдельного приложе-
критическая. Во всяком случае, имеющиеся ния представлены данные по палинологии,
археологические источники, в частности ма- палеозоологии и абсолютному датированию
териалы стоянки Рашков VII, показывают, стоянки.

289
III. Recenzii şi prezentări de carte

В первой главе приведены сведения по ис- Третья глава «Хронология и культурная при-
тории исследования памятника, тщательно надлежность памятника» является итоговой.
рассмотрены природное окружение и стратиг- В ней рассмотрены датировка, общая типоло-
рафия стоянки. Кроме того, здесь подробно го-статистическая характеристика сопостав-
описана применявшаяся методика изучения ляемых комплексов каменных орудий, место
культурного слоя и дана его подробная харак- стоянки Рашков VII среди верхнепалеолити-
теристика. Наконец, эта глава включает впол- ческих памятников юго-запада Русской рав-
не исчерпывающее описание материалов по нины, а также проблема выделения рашковс-
палинологии, малакофауне и палеонтологии. кой археологической культуры.
Важно отметить, что на стоянке работали из-
Согласно опубликованным в монографии
вестные в научном мире специалисты по чет-
данным, датировка памятника базируется,
вертичной геологии и геоморфологии, палео-
прежде всего, на имеющихся радиоуглерод-
нтологии и палеоботанике. В целом, первая
ных датах. В основе лежат две 14С даты, по-
глава показывает исключительную важность
лученные в Киевской лаборатории радиоуг-
междисциплинарных исследований памятни-
леродного датирования Института геохимии
ка. Результаты их, действительно, трудно пе-
Национальной Академии наук Украины: 19
реоценить.
100 +/- 300 BP (Ki-11853) и 19 450 +/- 220 BP
Вторая глава «Производственный инвентарь» (Ki-11854). Анализ произведен по обломкам
посвящена анализу собственно археологичес- костей лошади.
кого материала, происходящего из культур-
Эти даты хорошо согласуются со стратигра-
ного слоя. Опубликованные в работе данные
фическими и геологическими данными. Об-
не оставляют сомнений в его полной гомо-
лик индустрии также не противоречит тому,
генности. Приведенные доказательства этого
что поселение древних людей существовало в
можно считать исчерпывающими. Коллекция
период наиболее выраженного похолодания
изделий из кремня и кости анализируется на
– около 20 тыс. л.н. Можно предположить,
основе современных методических установок.
что полученная ранее дата порядка 12 тыс.
В частности, рассматриваются особенности
л.н. либо является омоложенной, либо ука-
сырья, из которого изготавливались орудия
зывает на длительный период существования
(кремня и других пород камня), техника пер-
памятника. Если исходить из реалий верхне-
вичного расщепления и типология набора
го палеолита Западной Европы, то, по мень-
кремневых изделий. Рассмотрены также из-
шей мере, начало функционирования стоянки
делия из кости, рога и бивня мамонта.
Рашков VII сопоставимо с ранним и развитым
Материал из раскопок, проанализирован солютре Франции.
авторами весьма тщательно. Технико-типо-
Анализ каменного инвентаря убеждает нас
логический анализ можно считать образцо-
в том, что среди кремневых орудий наибо-
вым. Очень важно, что предлагаемые описа-
лее заметными и выразительными являются
ния массового археологического материала
те формы, которые принято называть «ори-
иллюстрированы превосходными таблицами
ньякскими». Они представлены прежде всего
и многочисленными рисунками каменных и
набором килевидных и нуклевидных скреб-
костяных изделий. Хочется отметить исклю-
ков, включая «с носиком» и рабо (a museau и
чительно высокое качество выполненных
rabot).
рисунков каменных изделий. Любой про-
фессиональный археолог может составить Сюда же можно отнести и скребки на ретуши-
по этим рисункам адекватное представление рованных пластинках, которые тоже можно
о коллекции. Таким образом, монография (хотя и с натяжкой!) сопоставить со скребками
дает достаточно полное представление об на пластинах с ориньякской ретушью. Также
археологическом материале, что в последнее следует указать на отдельные резцы «Карене»,
время бывает, увы, не всегда. Нередко, ув- которые особенно характерны для ориньяка
лекшись изложением результатов смежни- Средней Европы. Правда, в коллекции нет по-
ков, наши коллеги забывают об археологии, казательных резцов типа busque. Возможно
как таковой. также выделение и пластин с «ориньякской»

290
III. Recenzii şi prezentări de carte

ретушью. К их числу можно отнести и неко- вая то, что микропластинки скалывались (не
торые острия на ретушированных пластинах, всегда намеренно) с нуклевидных скребков.
которые в работе описаны как проколки-свер- Подобные микропластинки найдены почти
ла (см. в данной книге – рис. 57/18) или ком- на всех памятниках Молдовы с кремневыми
бинированные орудия (рис. 65/13 и 66/6, 8). изделиями ориньякоидного типа.
С данным комплексом гармонируют массив- Важно подчеркнуть, что композиция так на-
ные острия (включая тип Климауцы), кото- зываемых «ориньякских» форм в Рашкове VII
рые обычно малочисленны или отсутствуют отнюдь не характерна для поздней фазы клас-
в типичном ориньяке. Для рассматриваемо- сического ориньяка Западной Европы. Здесь
го комплекса каменных орудий характерно представлены, в основном, те формы, которые
присутствие очень важной формы, которая, более характерны для ориньяка 1 и 2. Это так-
к сожалению, специально не выделена в пуб- же составляет одну из особенностей рашковс-
ликации. Речь идет о скребках на ударных кого комплекса.
площадках отщепов и пластин, которые, судя
Вызывает удивление, что западные специа-
по представленным рисункам, обнаружены в
листы, работавшие некоторое время на тер-
коллекции стоянки. Одно орудие приведено
ритории Молдовы, проигнорировали сущес-
на рис. 45/14, где на площадке реберчатого
твенные особенности ее палеолита. В своих
скола удлиненных пропорций выделен рабо-
публикациях они «обнаруживают» здесь те же
чий край скребка. Два других представлены
варианты верхнего палеолита, которые харак-
на рис. 46/2, 3. Орудие № 2 является типич-
терны для Западной Европы – прежде всего,
ным, в то время как № 3 следует отнести к
ориньяка и граветта (Отт и др. 1999, 161; Noiret
атипичным. Здесь скребковый рабочий край
2004). По нашему мнению, все это весьма да-
не находился на площадке, а ретушировался
леко от действительности. Именно то, что со-
со спинки на брюшко, что обычно для скреб-
ставляет особую специфику «западного» ори-
ков на площадках, но не характерно для про-
ньяка и граветта, отсутствует на востоке. А то,
чих типов скребков.
что составляет специфику восточноевропейс-
Аналогичные предметы выявлены в коллек- ких и североазиатских ориньякоидных и гра-
циях прочих памятников региона, относящих- веттоидных индустрий, не прослеживается на
ся к комплексам с многочисленными оринья- западе. Можно и должно рассматривать «ори-
коидными формами орудий, включая Рашков ньяк» и «граветт» в очень широком контексте
VIII (Коваленко, Кетрару, 2005), Климауцы I (в нашей терминологии это – ориньякоидный
(Борзияк 1981), Брынзены I (Chirica, Borziak, и граветтоидный технокомплексы), но никак
Chetraru 1996), Корпач и Корпач-Мыс (Борзи- нельзя сводить проблематику к характеристи-
як, Григорьева, Кетрару 1981). Выразительная кам локальных вариантов.
серия скребков на ударных площадках отще-
Как отмечала выдающаяся исследовательница
пов специально выделена И.В. Сапожнико-
верхнего палеолита Франции D. de Sonneville-
вым в коллекциях таких ориньякоидных ком-
Bordes: «Ориньяк, по своей протяженности во
плексов, как Зеленый Хутор I и II (Сапожни-
времени и географическому распространению
ков 1994).
– это первая великая цивилизация верхнего
Показательно, что на всех перечисленных палеолита в Западной Европе» (Sonneville-
выше памятниках, относящихся к ориньяко- Bordes 1966, 8). В настоящее время просле-
идному технокомплексу, установлены при- живается тенденция восприятия ориньяка в
мерно одни и те же сочетания характерных значительно более широком значении этого
форм орудий, невзирая на различия в их понятия. «По давней традиции многие архео-
возрасте. Здесь, наряду с соответствующими логи продолжают говорить об «ориньяке», как
скребками и остриями, почти всегда присутс- о некой культурной цельности, не желая заме-
твуют немногочисленные пластинки и мик- чать, что, при расширенной трактовке данного
ропластинки с мелкой полупритупленной и понятия, оно утрачивает не только хроностра-
крутой ретушью краев. Их присутствие впол- тиграфические и географические границы, но
не очевидно, и не вызывает сомнения, учиты- – что самое неприятное – теряет всякую тех-

291
III. Recenzii şi prezentări de carte

нико-типологическую ценность. Дело доходит местных корнях молдавского ориньякоидного


до того, что для отнесения к «ориньяку», да технокомплекса.
еще, вдобавок, для более-менее определенной
Как считает Н.К. Анисюткин, в рассматрива-
датировки новой индустрии, оказывается до-
емом регионе имеются данные, позволяющие
статочно, чтобы в ней обнаружились карено-
увидеть определенную связь молдавского
идные скребки и пластинки дюфур. О прочих
ориньякоидного технокомплекса с одним из
же элементах классического ориньяка мож-
вариантов местного среднего палеолита (Ани-
но и не заботиться» (Аникович, Анисюткин,
сюткин 2005). Сходной точки зрения придер-
Вишняцкий 2007, 126).
живались и известные исследователи палео-
В данном случае вполне логично и последо- лита Молдовы (Кетрару 1973; Борзияк 1975;
вательно использовать такое расширенное Борзияк 1980; Борзияк 2003).
понятие как «ориньякоидный» техноком-
Важно отметить, что подобное сочетание,
плекс, который наряду с «селетоидным» и
включая ориньякоидные скребки высокой
«граветтоидным» наиболее полно и пос-
формы («килевидные»), массивные острия
ледовательно отражает имеющееся в верх-
и скребки на ударных площадках постоянно
нем палеолите Европы сходство и различие
встречаются в своеобразном варианте сред-
(Аникович 1994, 149-150; Аникович, Анисют-
него палеолита, который был описан как «ду-
кин, Вишняцкий 2007, 22)1. В таком случае,
руиторо-стинковское единство»2. Памятники
использующийся в рассматриваемой книге
этого варианта, имеющие сходство на раннем
термин «эпиориньяк», имеет лишь хроноло-
этапе с тайякским технокомплексом, а на поз-
гическое значение.
днем со своеобразным зубчатым мустье, конт-
Совершенно естественно, что специфика ин- растно отличаются от регионального микока и
дустрии стоянки Рашков VII заставляет иссле- леваллуа-мустье, с которыми они сосущество-
дователей ставить вопрос о выделении раш- вали здесь в течение всего среднего палеолита
ковской археологической культуры. Но, вмес- (Анисюткин 2001; Анисюткин 2005).
те с тем, возникает более широкий и сложный
Дуруиторо-стинковское единство представле-
круг вопросов, касающихся не одной конк-
но в настоящее время двумя разновременны-
ретной археологической культуры, но всего
ми группами, прежде всего отличающимися
ориньякоидного комплекса юга и юго-запада
наличием типичных бифасов листовидных
Восточной Европы.
форм. Ранняя группа – «дуруиторская», для
Без сомнения, все региональные ориньякоид- которой типичны массивные клектонские
ные верхнепалеолитические комплексы име- отщепы при редкости пластин и форм левал-
ют сходство между собой, вне зависимости луа, характеризуется специфической группой
от наличия/отсутствия бифасиальных форм. преимущественно массивных орудий, вклю-
Здесь во время верхнего палеолита наблю- чая клювовидные, ножи с ретушированными
дается очевидное технико-типологическое обушками, скребки на площадках отщепов,
сходство между ранними и более поздними орудия высоких форм, в их числе острия и
памятниками. В этой связи нужно обратить «ориньякоидные скребки». Бифасы здесь ма-
внимание на то, что почти все ориньякоидные лочисленны и преимущественно атипичны.
комплексы с бифасами имеют более ранний Датируется эта группа в пределах кислород-
возраст. Вполне допустимо предположить, но-изотопных стадий 8-5 (не позднее интерс-
что кремневые наконечники листовидных тадиала амерсфорт).
форм были со временем вытеснены костяны-
Поздняя «стинковская» группа характеризу-
ми наконечниками. В этом плане, если учесть
ется несколько более высокими индексами
наличие листовидных бифасов и ориньякоид-
леваллуа и пластин при сохранении группы
ных форм в региональном среднем палеолите,
сопряженных форм орудий, которые типич-
то вполне правомерна постановка вопроса о
ны для предшествующего этапа. Неожиданно

1
Первоначально, до выделения технокомплексов, М.В. 2
В основу положены материалы из нижних слоев (III-IV)
Аникович использовал такое понятие как «путь развития» грота Старые Дуруиторы (Сhetraru 1995) и нижнего слоя
(Аникович 1994, 149-150). стоянки Стинка 1 (Анисюткин 2005).

292
III. Recenzii şi prezentări de carte

появляются многочисленные бифасы, вклю- с ретушью краев. Количество орудий средне-


чая типичные листовидные острия. Эта груп- палеолитического облика заметно уменьши-
па датируется в пределах первой половины лось.
вюрмского времени (изотопно-кислородные
Если теперь мы обратим внимание на наибо-
стадии 4 и 3).
лее ранние комплексы верхнего палеолита,
В данном случае остается неясным положение включая нижний слой грота Брынзены, Кли-
каменного инвентаря верхнего слоя стоянки мауцы I и слои раннего «ориньяка» Рипи-
Стинка 1, который представляет из себя более чень-Извор, то увидим там орудия высоких
развитый вариант индустрии нижнего слоя. форм, листовидные бифасы, выразительные
Относится ли он к финалу среднего палеоли- скребла, выемчатые и зубчатые орудия, а так-
та или соответствует уже началу верхнего? Во же немногочисленные скребки на площадках
всяком случае здесь становятся сравнительно отщепов3. Все эти формы обычны в стинков-
многочисленными пластинчатые заготовки, ском комплексе среднепалеолитического вре-
появляются единичные микропластинки с ре- мени.
тушью и исчезают (или становятся атипичны-
Формирование регионального верхнего па-
ми) некоторые формы орудий сопряженной
леолита с ориньякоидными формами орудий
группы, в частности — клювовидные и ножи
происходило не за счет спонтанного развития,
с обушками.
которое было весьма слабым, а за счет стиму-
В общем и целом процесс развития можно лированного. В целом можно указать на два
представить следующим образом. Комплекс момента, оказавших особое влияние на транс-
каменных орудий дуруиторской группы ос- формацию комплексов. В первом случае, еще
тавался почти неизменным на протяжении в среднем палеолите, отмечается почти вне-
гигантского отрезка времени. Наблюдаемые запное появление в стинковской группе ти-
изменения касались преимущественно лишь пичных листовидных острий-бифасов, а во
техники первичного раскалывания камня, не втором, в раннюю пору верхнего палеолита,
приводя к существенным изменениям. Группа – появление ретушированных микропласти-
сопряженных форм орудий представлена ти- нок, типичных ориньякских скребков и замет-
пичными образцами. ная деградация группы сопряженных форм
и орудий среднепалеолитического облика.
Комплекс каменных орудий стинковской груп-
Имеем ли мы здесь дело с аккультурацией?
пы технологически изменился не очень зна-
На этот вопрос ранее был дан утвердительный
чительно: увеличилось количество леваллу-
ответ (Анисюткин 2005). Решение указанной
азских отщепов, незначительно возрос индекс
проблемы в дальнейшем находится в прямой
пластин, несколько уменьшилось количество
зависимости от притока новых данных.
массивных отщепов. Наиболее заметное из-
менение связано с появлением значительно- Этот уникальный ориньякоидный пласт реги-
го количества бифасов, включая типичные онального верхнего палеолита надолго сохра-
листовидные острия. В группе сопряженных нит часть своей специфики, вплоть до времени
форм уменьшилось количество обушковых существования рашковской культуры. Но как
форм, среди которых почти исчезли ножи на долго просуществует эта традиция в дальней-
массивных отщепах со встречной ретушью шем? На этот вопрос пока мы не можем дать
краев. Менее типичными и менее многочис- сколь-нибудь обоснованного ответа.
ленными стали скребки на площадках.
В заключение нашей рецензии хочется дать
В комплексе верхнего слоя Стинки 1 заметно рассматриваемой книге самую высокую оцен-
возрос индекс пластин, который достиг поч- ку. Она написана на высочайшем профессио-
ти 18%, в то время как в нижнем слое он едва нальном уровне и, без сомнения, долго будет
превышал 6%. В группе сопряженных форм весьма полезна исследователям верхнего па-
исчезли орудия с обушками и типичные клю- леолита Европы.
вовидные формы. Хорошо представлены ору-
дия высоких форм, включая типичные скреб-
3
Неизвестно наличие скребков на площадках в раннем
ки. Появились единичные микропластинки «ориньяке» Рипичень-Извор.

293
III. Recenzii şi prezentări de carte

Библиография

Аникович 1994: М.В. Аникович, Основные принципы хронологии и периодизации верхнего палеолита
Европы. Археологические Вести 3, 1994, 144-157.
Аникович, Анисюткин, Вишняцкий 2007: М.В. Аникович, Н.К. Анисюткин, М.Б. Вишняцкий,
Узловые проблемы перехода к верхнему палеолиту в Евразии. В сб.: Труды Костенковско-Борщевской
археологической экспедиции, вып. 5 (Санкт-Петербург 2007).
Анисюткин 2001: Н.К. Анисюткин, Мустьерская эпоха на Юго-Западе Русской равнины (Санкт Петербург
2001).
Анисюткин 2005: Н.К. Анисюткин, Палеолитическая стоянка Стинка 1 и проблема перехода от среднего
палеолита к верхнему на Юго-Западе Восточной Европы. В сб.: Труды Костенковско-Борщевскй
археологичесой экспедиции, вып. 2 (Санкт-Петербург 2005).
Борзияк 1975: И.А. Борзияк, Рецензия на кн. M. Bitiri. Paleoliticul în Tara Oaşului. Studiu arheologic. СА 2,
1975, 265-271.
Борзияк 1980: И.А. Борзияк, Проблема перехода от мустье к позднему палеолиту на примере мустьерских и
верхнепалеолитических памятников Днестровско-Карпатского региона. В сб.: Известия АН Молдавской
ССР. Серия общественных наук, № 2 (Кишинев 1980), 59-67.
Борзияк 1981: И.А. Борзияк, Верхнепалеолитическая стоянка Климауцы I на Среднем Днестре. В сб.:
АИМ 1974-1976 (Кишинев 1981), 3-24.
Борзияк 2003: И.А. Борзияк, Стинковская культура или преориньяк? В сб.: Варiабельнiсть середнього
палеолiту Украiни (Киев 2003), 123-129.
Борзияк, Григорьева, Кетрару 1981: И.А. Борзияк, Г.В. Григорьева, Н.А. Кетрару, Поселения
древнекаменного века на Северо-Западе Молдавии (Кишинев 1981).
Кетрару 1973: Н.А. Кетрару, Памятники эпох палеолита и мезолита. Археологическая карта Молдавской
ССР, вып. 1 (Кишинев 1973).
Коваленко, Кетрару 2005: С.И. Коваленко, Н.А. Кетрару, Технико-типологическая характеристика
верхнепалеолитического комплекса Рашков VIII. Revista arheologică, serie nouă, v. 1, 2005, 152-167.
Отт и др. 1999: М. Отт, П. Нуаре, И. Лопес Байон, Обзор верхнего палеолита Молдавии. Stratum plus 1,
1999, 160-163.
Сапожников 1994: И.В. Сапожников, Палеолит степей Нижнего Приднестровья, часть 1 (Одесса 1994).
Chetraru 1995: N. Chetraru, Contribuţii la cunoaşterea paleoliticului inferior în Moldova. Tyragetia 2, 1995, 93-
172.
Chirica, Borziac, Chetraru 1996: V. Chirica, I. Borziac, N. Chetraru, Gisements du Paleolithique superieur
ancien entre la Dniestr et la Tissa (Iaşi 1996).
Noiret 2004: Р. Noiret, Le Paléolithique supérieur de la Moldavie. L’Anthropologie 108, Liege 2004, 425-470.
Sonneville-Bordes 1966: D. Sonneville-Bordes, L’evolution du Paleolithique superieur en Europe Occidentale
et la signification. BSPF, LXIII, № 1, Paris 1966, 3-33.

20.05.2010

Др. Михаил Аникович, Институт истории материальной культуры Российской Академии наук, Дворцовая
наб., 18, 191186 Санкт-Петербург, Россия
Др. Николай Анисюткин, Институт истории материальной культуры Российской Академии наук,
Дворцовая наб., 18, 191186 Санкт-Петербург, Россия

294
III. Recenzii şi prezentări de carte

Sergiu Matveev, PROCESELE ETNO-CULTURALE


DIN SPAŢIUL CARPATO-NISTREAN ÎN SECOLELE II-XIV.
ISTORIOGRAFIA SOVIETICĂ
Chişinău: Pontos, 2009, 230 pag. text + 5 tabele

Necesitatea unei lucrări în care să fie analizate logic, privind


sintetic, echilibrat şi echidistant cercetările din originea etnici-
domeniul socio-umanistic, inclusiv fenomenele şi tăţii, constitu-
procesele de constituire a etnicităţii în perioada irea etnosului
Evului Mediu timpuriu, se impunea cu stringen- în general sau a
ţă de mai mult timp. Schimbările din ultimii ani unor etnii con-
din Europa de Est şi Sud-Est, creşterea interesu- crete, în par-
lui faţă de studiile asupra vieţii sociale, au permis ticular. Drept
apariţia unor semne vădite de modificare a opticii areal geografic
conceptuale şi în literatura istorică şi arheologică şi temporal au-
din Republica Moldova. Apariţia unor puncte de torul şi-a ales
vedere care să nu fie absolut identice cu cele din pentru investi-
oficiu confirmă cele spuse de noi şi dau speranţa gare demersul
unei redresări calitative în domeniul cercetărilor istoriografic din
ştiinţifice. S-a dovedit că modificările discursului cercetările so-
ştiinţific de multe ori au necesitat şi mai necesi- vietice postbeli-
tă un anumit angajament civic pentru revizuirea ce privind spaţiul est-carpatic din primele secole
conceptelor cu tentă politică şi abordarea proble- ale erei noastre şi până la constituirea statului
melor doar din perspectiva analizei imparţiale a medieval moldovenesc.
documentului istoric, reconstituirea obiectivă a
Pentru a înţelege corect cauzele obiective ale ge-
cadrului istoric local, regional şi general pornind
nezei, derulării şi finalităţii proceselor supuse in-
de la realităţile documentate în sursele scrise sau
vestigării (procesele etno-culturale), dar şi cadrul
arheologice, cu utilizarea amplă a pluridisciplina-
politic şi ideologic în care aveau loc cercetările
rităţii.
asupra lor, Sergiu Matveev a trebuit să-şi pre-
Lucrarea monografică a lui Sergiu Matveev se în- meargă cercetările cu microstudii privind cunoaş-
scrie în seria de investigaţii pe care cercetătorii de terea problemei în perioadele anterioare.
la Chişinău le efectuează în vederea reconstituirii
Astfel, perioada secolului al XIX-lea - prima ju-
obiective şi imparţiale a vieţii social-economice şi
mătate a secolului al XX-lea este cadrul tempo-
politice a românilor din spaţiul circumcarpatic în
ral când au fost elaborate istoriile naţionale ale
general şi cel est-carpatic în particular şi, totoda-
majorităţii popoarelor europene. Aceste recon-
tă, de apreciere critică a metodelor şi metodolo-
stituiri au fost efectuate cu prioritate prin prisma
giilor utilizate, de analiză a altor factori, obiectivi
informaţiilor din izvoarele narative şi lingvistice,
sau subiectivi, care au influenţat, direct sau indi-
completate, de la caz la caz, cu cele epigrafice,
rect, cercetarea ştiinţifică în anumite intervale de
numismatice, etnografice etc. Puţinătatea aces-
timp.
tora, caracterul lacunar şi deseori controversat
Apreciind că a sosit timpul unei asemenea anali- al surselor scrise, narative şi diplomatice, a făcut
ze critice de ansamblu, dar totodată şi de sinteză, ca după cea de-a doua conflagraţie mondială să
Sergiu Matveev şi-a construit lucrarea sub semnul crească în mod cu totul deosebit importanţa şi in-
imparţialităţii, al studiului meticulos al cauzelor teresul faţă de sursele arheologice. Este perioada
care au dus la înrădăcinarea în mediile academi- când investigaţiile arheologice au luat o amploare
ce din perioada sovietică, iar prin ele, după cum impresionantă. Acestea de la urmă au demonstrat
menţionează autorul, şi „în conştiinţa colectivă” că materialele din acest facies al ştiinţelor istorice
(p. 10) a unor viziuni de multe ori rupte de reali- sunt, de cele mai multe ori, unicele surse care pot
tăţile ştiinţifice, sau chiar distorsionate metodo- furniza date importante despre viaţa comunităţi-

295
III. Recenzii şi prezentări de carte

lor umane din anumite perioade şi care pot fi sur- al aşa-numitor „naţionalităţi titulare”, ce dădeau
se extrem de valoroase pentru completarea hiatu- nume republicilor sovietice (Бромлей 1973, 129;
surilor rezultate de analiza documentelor scrise. Бромлей 1987, 40-44). Prin afirmarea caracteru-
lui imuabil al etnicităţii născute prin etnogeneză
Acumularea de noi şi valoroase surse documen-
se sugera că grupurile etnice în formarea lor nu
tare arheologice au demonstrat potenţialul cva-
au fost influenţate de cadrul social şi politic al di-
si-inepuizabil al acestora, a permis clarificarea
feritor etape istorice, necesitând în acest fel doar
aspectelor istorice care anterior era imposibil de
descriere şi nu explicaţie a fenomenelor care au
precizat. Chiar dacă de multe ori, în diferite si-
dus la apariţia lor (Curta 2002, 8-9).
tuaţii, interpretarea vestigiilor arheologice mai
comportă mari dificultăţi, iar pe alocuri persistă Pe de altă parte, aspectele privind etnicitatea,
incongruenţe între realităţile arheologice şi infor- ciocnindu-se de imixtiunea politicului, au impli-
maţiile documentelor scrise, ele şi-au demonstrat cat şi confruntări pe plan ştiinţific, în special în
cu prisosinţă demersul de autentice documente spaţii şi regiuni în care în epoca modernă au avut
istorice. Dificultăţile menţionate sunt proprii nu loc reorganizări ale graniţelor naţionale, afectând
doar acestei categorii de vestigii şi pot fi surmon- astfel câmpul istoriografiei maghiare, austriece,
tate treptat, pe măsura acumulării continui de ruseşti, ucrainene, ruseşti, româneşti, bulgare
materiale documentare arheologice. etc. (Spinei 1997, 4). Tendinţa de a trata identita-
tea etnică drept un aspect colateral al etnicităţii,
Această scurtă aserţiune în aprecierea valorii
asemeni altor forme ale conştiinţei, a făcut ca ea
şi calităţii documentului arheologic în calitate
(identitatea etnică) să fie înţeleasă ca o derivată a
de sursă istorică absolut necesară la reconstitu-
unor factori obiectivi (Postică 1997, 5-6).
irile istorice vine să ne ajute a înţelege că altele
sunt cauzele care au dus la degradarea nivelului Conceptul etnicităţii, formele şi variabilele pe
de interpretare ştiinţifică a etnicităţii în diferite care acest concept l-a luat în perioada sovietică,
literaturi şi în primul rând în literatura sovieti- stă la baza prezentei lucrări monografice, pe care
că de specialitate, dar şi turnura pe care a luat-o o recenzăm. Structura studiului, în forma în care
incongruenţa punctelor de vedere privind origi- a fost organizată de autor, cuprinde laturile esen-
nea populaţiei băştinaşe, a volohilor/vlahilor, a ţiale ale problematicii supuse cercetării. Materia-
romanicilor din spaţiul est-carpatic şi pruto-nis- lul analizat este compartimentat în trei capitole.
trean în perioada Evului Mediu timpuriu. Recent Acestea sunt precedate de un Cuvânt-înainte al
s-a dovedit, inclusiv prin lucrarea recenzată de conducătorului ştiinţific al doctorandului dr. hab.
noi, iar pentru unii cercetători era foarte clar şi Ion Eremia (lucrarea prezentând o variantă uşor
anterior, că teoriile vehiculate, silogismele mul- modificată structural a tezei de doctorat), o scurtă
tiplicate şi opusurile politizate aveau la bază, de prefaţă a autorului cu mulţumirile de rigoare ce-
cele mai multe ori, nu argumentul ştiinţific, nu lor care au contribuit prin sprijin moral şi consul-
demonstraţia meticuloasă, nu analiza materiale- tanţă la elaborarea studiului, apoi o consistentă
lor documentare, ci dezideratele de ordin politic Introducere urmate de o Încheiere sintetică şi cu-
ce corespundeau ideilor/pornirilor de asimilare a prinzătoare, un Rezumat extins în limba engleză,
tuturor populaţiilor non-ruse într-o entitate su- Abrevieri, Bibliografia, Transliterarea numelor,
pranaţională – naţiunea sovietică, dar şi anumite Anexele formate din cinci tabele şi Indicele de
scheme generale (numite de S. Matveev „matriţe nume.
standard de cercetare” - p. 11), impuse din oficiu
În Introducere autorul atrage atenţia că de cele
pentru a fi completate cu materiale locale.
mai multe ori în istoriografia vremii se punea ac-
Pornind de la conceptul sovietic al etnicităţii, a centul pe problema unde s-a format poporul, şi
fost evidenţiat un anumit sistem ierarhic de iden- nu cum a apărut acesta. Astfel, după anexarea Bu-
tităţi etnice în care statul şi frontiera unui grup covinei de către Austria în 1775 şi a Basarabiei de
etnic se legitimau prin formarea unor unităţi ad- către Rusia în 1812, s-au depus eforturi deosebite
ministrative – republici unionale, republici auto- pentru a demonstra că elementul slav din spaţiul
nome etc. Astfel, de exemplu, categoriile etnice est-carpatic a fost anterior celui românesc. Mai
evidenţiate de Iulian Bromlei – trib, poporaţie, mult ca atât, se încerca să se impună ideea că locul
popor, naţiune justificau într-un fel rangul statal de etnogeneză a slavilor este în această regiune.

296
III. Recenzii şi prezentări de carte

Reorganizarea frontierelor de după Primul Răz- fost enunţată aserţiunea lipsei în acest spaţiu a
boi Mondial şi revoluţia rusă, includerea Basara- unor populaţii sedentare locale în anumite in-
biei în componenţa statului român, a determinat tervale istorice, în special în perioadele romană,
istoriografia marxistă din perioada interbelică să post-romană dar şi în cea medievală timpurie. În
lanseze teoria despre deosebirea tranşantă dintre acest fel se creau hiatusuri demografice artificia-
moldoveni şi români (Cергиевский 1936). le în zonele de interes geostrategic contemporan
care urmau a fi umplute de populaţiile slave în
Este necesar să menţionăm că o lucrare istorio-
mişcare, cărora li se acorda rolul primului venit.
grafică a necesitat temeinice cunoştinţe teoretice
Autorul evidenţiază două perioade distincte din
în special privind evoluţia conceptului de etnici-
punct de vedere calitativ şi cantitativ ale cerce-
tate, a înţelegerii noţiunii de etnos. Sunt eviden-
tărilor arheologice sovietice: sfârşitul anilor ’40
ţiate cele trei teorii principale (denumite de autor
- începutul anilor ’60 ai secolului XX şi mijlocul
direcţii) privind evoluţia etnosului: esenţialistă
anilor ’60 - sfârşitul anilor ’80 ai aceluiaşi secol.
(primordialistă); constructivistă şi instrumen-
talistă. Autorul abordează aici şi mult disputata Important este să atragem atenţia că autorul a
controversă privind interpretarea etnică a culturi- analizat reflectarea proceselor etno-genetice şi
lor arheologice. S. Matveev menţionează că „este interpretarea lor în istoriografia sovietică respec-
important de stabilit dacă conţinutul etnosului tând periodizarea generală a istoriei antice târzii
este identic cu cel al unor culturi arheologice” (p. şi a celei din Evul Mediu timpuriu, aşa cum erau
34). Autorul se dovedeşte un bun cunoscător nu ele abordate de istoriografia vremii. Astfel, pentru
doar al istoriografiei sovietice, dar şi al celei occi- perioada secolelor II-V p. Chr. se constată că nu-
dentale care abordează probleme de etnos, etnici- mita cultură Sântana de Mureş-Černjachov (aşa o
tate, corelarea etnos – cultura arheologică etc. denumeşte autorul, ea fiind recunoscută în isto-
riografia sovietică drept cultura Černjachov), are
Atragem atenţia asupra valorii aplicative a lucră-
o puternică ţesătură germanică, dar a fost atribu-
rii, care este una promiţătoare şi va fi, se pare,
ită, iniţial slavilor. Doar mai târziu, în urma unor
una importantă atât în ceea ce priveşte contura-
îndelungate dispute ştiinţifice, a fost recunoscut
rea unor noi şi prolifice direcţii de cercetare, cât
caracterul polietnic al acesteia (p. 39), unde goţii
şi pentru depistarea de noi posibilităţi teoretice
reprezentau componenta dominantă din punct de
de interpretare a etnicităţii. Apariţia unei noi ge-
vedere politic. Un aspect distinctiv al acestei cul-
neraţii de istorici, evoluţia conceptelor moderne
turi este puternica influenţă a culturii romane sau
asupra proceselor istorice, nu trebuie să scape din
provincial romane. Sunt analizate, printre altele,
vedere acest important interval de timp al istorio-
opiniile unuia dintre cei mai consecvenţi şi obiec-
grafiei care, pe lângă marile probleme pe care le-a
tivi cercetători ai fenomenului romanizării, Em.
creat, a adus şi importante clarificări ale stadiului
A. Rikman. Acesta a văzut momentul de vârf al
de dezvoltare a stiinţelor socio-umane, inclusiv a
romanizării în predominarea totală a limbii latine
istoriei şi arheologiei.
vulgare în sânul populaţiei locale.
În capitolul Capitolul I, Contribuţii arheologice
Mereu atraşi de probleme cum ar fi aprecierea
la studierea proceselor etno-culturale, dl Sergiu
rolului primordial al slavilor în viaţa social-eco-
Matveev analizează cu multă atenţie contribuţiile
nomică şi politică a spaţiului carpato-balcanic şi
aduse de cercetările arheologice în vederea cu-
est-carpatic, cercetătorii sovietici nu au reuşit să
noaşterii proceselor etno-culturale de profunzi-
definitiveze prin demonstraţii clare esenţa şi for-
me în spaţiul carpato-nistrean care, vom vedea,
mele de romanizare în contextul aşa-numitei teo-
au jucat un rol important la completarea hiatu-
rii a celor două popoare romanice, români şi mol-
surilor fondului de surse istorice, contribuind şi
doveni, vehiculată încă din perioada interbelică.
la abordarea problemelor din câmpul proceselor
etno-culturale. În baza unor investigaţii de supra- Este interesantă supoziţia autorului privind fap-
faţă istoriografia rusă şi sovietică de după cea de-a tul că până la schisma din 1054 religia creştină
două conflagraţie mondială a încercat de a funda- promova limba latină vulgară, iar după această
menta primatul culturilor slave în spaţiul carpa- dată – pe cea slavă veche. Această ipoteză a mai
to-dunărean în perioada Evului Mediu timpuriu fost analizată, enunţând şi anumite rezerve, însă
şi lipsa elementelor romanice. Pentru aceasta a materialul documentar, cu excepţia celui lingvis-

297
III. Recenzii şi prezentări de carte

tic, este insuficient de consistent pentru a demon- cum susţin ei, de slavii agricultori care „au atins
stra fenomenul. un nivel de dezvoltare strălucit” „блестящий
рассцвет” (Федоров 1975), pentru perioada de la
Analiza perioadei care urmează, a secolelor V-IX
sfârşitul mileniului I p. Chr. şi începutul celui ur-
p. Chr. (de ce nu VI-IX - ?), a necesitat o cunoaş-
mător, când situaţia politică şi demografică devine
tere bună a literaturii de specialitate editată nu
complexă, în special în legătură cu pătrunderea în
doar la noi, ci şi a celei ucrainene, ruse, şi chiar
regiune a unor comunităţi de migratori, lucruri-
poloneze şi cehe. S. Matveev atrage atenţia asupra
le nu mai sunt atât de evidente. Cu toate acestea,
tendenţiozităţii şi caracterului determinat politic
complexele arheologice de la cumpăna mileniilor
al interpretării vestigiilor arheologice. Spre exem-
şi toată regiunea pruto-nistrieană este divizată,
plu, deja prin denumirile expediţiilor arheologice
cu lejeritate, între primul Ţarat Bulgar pentru
care se organizau în RSSM în anii ’50-80 ai se-
sudul spaţiului, şi principatele vechi ruseşti care
colului XX, ca „славянская”, „древнерусская”
ar fi înglobat partea de nord a hinterlandului prin
sau „славяно-молдавская”, se impuneau tipare
secolul al X-lea. Aici vechii ruşi ar fi reprezentaţi
etnice slave materialelor arheologice încă nedes-
de monumentele de tip Alcedar-Echimăuţi, în
coperite sau insuficient cercetate, neanalizate în
nord-est (secolele X-XI), urmate de aşa-zişii izgoi
condiţii de laborator, fără a fi coroborate cu alte
halicieni, care ar fi lăsat monumentele de tip Bră-
materiale din câmpul cercetărilor socio-umane.
neşti-Lencăuţi (secolele XII-XIII).
Atragem atenţia asupra consistentului comparti-
Este necesar să facem autorului o observaţie.
ment în care sunt analizate materialele documen-
Slavii de sud, în accepţia unor istoriografi sovie-
tare scrise. Autorul observă cu multă ingeniozita-
tici şi bulgari, nu ar fi fost veniţi în regiune, ci
te că, chiar dacă mereu se vorbea despre marea
spaţiul pruto-nistrean ar fi fost înglobat în hota-
influenţă benefică a slavilor asupra romanicilor
rele politice ale primului Ţarat Bulgar şi Statu-
orientali, a vlahilor/volohilor, exprimată prin
lui Vechi Rus. Fără a lua în consideraţie criticile
prezenţa cuvintelor de origine respectivă în limba
aduse conceptului „oală = popor”, corelarea dife-
română, despre perpetuarea obstinantă a ideilor
ritor categorii de ceramică era echivalată direct
privind mirifica şi eterna prietenie moldo-ruso-
cu raportul dintre componentele etnice prezen-
ucraineană, totuşi, în realitate, la nivelul cercetă-
te în regiune. În acest fel, conform istoriografiei
rilor arheologice, al reconstituirilor şi concluziilor
sovietice, materialele arheologice descoperite
istorice, coabitarea era mereu repudiată, în pri-
puteau fi dacă nu vechi slave, atunci cel puţin
mul rând prin negarea vehementă sau neadmite-
nomade, numai nu puteau aparţine romanicilor
rea posibilităţilor celor mai elementare ca roma-
orientali.
nicii să locuiască în spaţiul est-carpatic anterior
începutului mileniului al II-lea p. Chr. şi, pe de Capitolul al II-lea, Etnogeneza – problemă in-
altă parte, prin privarea populaţiei romanice de terdisciplinară şi controversată, analizează în
dreptul de a avea propria cultură materială în pe- câteva compartimente care sunt absolut necesare
rioada secolelor VI-IX d. Chr. pentru reconstituirile etnice – studiile etnofolclo-
rice, lingvistice şi paleoantropologice – aşa cum
În toată perioada sovietică nu a fost posibilă iden-
au fost ele reiterate în istoriografia din perioada
tificarea unor situri a căror cultură materială să
sovietică.
aparţină populaţiei romanice. Toate complexele
arheologice şi cultura materială a populaţiei/po- Cercetările etnografice, consideră autorul, urmau
pulaţiilor medievale timpurii din spaţiul carpa- în istoriografia sovietică aceleaşi deziderate ca şi
to-nistrian, au fost atribuite de către cercetătorii cele arheologice, aflându-se sub incidenţa politi-
sovietici în exclusivitate slavilor. De aici şi ipoteza cului. Deopotrivă cu studierea rădăcinilor folclo-
că romanicii ar fi fost păstori itineranţi, transhu- rului, tradiţiilor şi obiceiurilor moldovenilor, era
manţi, lipsiţi de aşezări stabile, care nu pot identi- abordată problema definirii noţiunii de etnos.
ficaţi în procesul cercetărilor arheologice. Concepţia privind originea etnică a moldovenilor,
în calitate de entitate deosebită de cea română,
Dacă apartenenţa etnică a culturilor arheologi-
cum era abordată de etnografii sovietici, nu se
ce din perioada secolelor VI-IX d. Chr. la spaţiul
deosebea de cea vehiculată în literatura arheolo-
est-carpatic cercetat pentru istoriografia sovietică
gică, iar reconstituirile erau cvasi-identice. Prin
era una foarte clară, zona fiind dominată, după

298
III. Recenzii şi prezentări de carte

aceasta se explică faptul că printre comunităţile cetarea lui S. Matveev demonstrează aceasta cu
care locuiau în secolele XII-XIII în spaţiul dintre lux de amănunte reuşind să sistematizeze majo-
Prut şi Nistru istoriografia oficială nu regăsea po- ritatea absolută a studiilor publicate în perioada
pulaţia romanică. postbelică referitoare la procesele etno-cultura-
le din spaţiul est-carpatic, pe care le analizează
Cea mai vehiculată ipoteză înaintată de istorio-
obiectiv.
grafia sovietică privind deosebirea dintre moldo-
veni şi români nu era altceva decât un silogism, Capitolul al III-lea Probleme controversate în
iar populaţia slavă şi veche rusească este utilizată studiile etno-culturale din secolele II-XIV îşi pro-
în calitate de „diluant” etnic. Astfel conform me- pune sa analizeze problema romanizarii şi răs-
todologii utilizate, contactele tracilor romanizaţi pândirii creştinismului, a originii şi conţinutului
cu slavii de sud au dus la apariţia vlahilor, iar co- numelui vlah, şi aspectele ce ţin de transformarea
abitarea acestora cu slavii de răsărit a dus la apa- unor probleme ştiinţifice în giruete politice, aşa
riţia volohilor. În final, la ultima etapă a fermen- cum apar ele în multe lucrări din perioada sovie-
tărilor etnice, ca rezultat al contactelor volohilor tică.
cu vechii ruşi au apărut moldovenii în calitate de
În Încheiere sunt formulate concluziile la care
element etnic distinct.
autorul ajunge în urma analizelor exhaustive şi,
Pe de altă parte, în perioada sovietică lingviştii ceea ce este foarte important, sunt aduse un şir de
sunt nevoiţi să utilizeze noţiuni terminologice din recomandări absolut utile pentru a depăşi starea
diferite domenii de activitate pentru a demonstra de lucruri în istoriografia contemporană privind
influenţe, contacte şi interferenţe ale comunităţi- concretizarea conceptelor teoretice ale etnicităţii,
lor umane, inclusiv în aspect etnic. S-au încercat care este bulversată, lipsită de unitate de vedere,
speculaţii, aşa cum observă şi autorul studiului, dar şi a celor despre originea românilor în peri-
pentru a demonstra că terminologia din limba ro- oada medievală timpurie. Autorul atrage atenţia
mână, legată de creşterea animalelor, ar fi în cea că cercetătorii sovietici ai problemelor aflate în
mai mare parte de origine latină, iar cea legată discuţie, înţelegând perfect faptul că este imposi-
de cultura plantelor şi lucrul pământului ar fi de bil de a cerceta fenomenele şi procesele dinamicii
origine slavă, de unde şi concluziile respective. În populaţiei de până la constituirea graniţelor sta-
acest fel romanicii au fost transformaţi în nomazi telor moderne, în hotarul acestora, extind câmpul
care nu pot avea aşezări stabile şi, evident, cultură de activitate de la spaţiul pruto-nistrean al RSSM
materială, iar slavii aflaţi în trecere spre Balcani, la cel carpato-nistrean, care reprezintă o entitate
au fost făcuţi agriculturi cu aşezări stabile şi de geografică distinctă, însă nu deosebită, în peisajul
durată. spaţiului circumcarpatic.
Concluziile lui S. Matveev la acest compartiment Important este să subliniem că autorul nu doar
sunt univoce: „investigaţiile lingviştilor sovietici analizează cu multă imparţialitate punctele de ve-
au urmărit scopul de a dovedi existenţa limbii dere ale autorilor sovietici ci, atunci când apare
moldoveneşti, distincte de limba română”. În necesitatea, îşi exprimă propriul punct de vedere,
opinia autorului, „la momentul interacţiunii în încearcă să propună soluţii pentru a dezlega anu-
regiunea carpato-nistreană a triburilor slavilor de mite probleme de mare complexitate, aducând
răsărit cu romanicii de est, limba celor din urmă argumente documentare.
era deja formată” (p. 106).
Lucrarea lui Sergiu Matveev este dovada efortului
Am mai menţionat deja că cercetătorii ruşi, în spe- depus pentru realizarea unei sinteze ample şi com-
cial cei din perioada sovietică, de regulă obiectivi plete privind reflectarea proceselor etno-genetice
în studierea perioadelor preistorice şi a comuni- din perioada evului mediu timpuriu în istoriogra-
tăţilor mai îndepătate, cu rezultate de notorietate, fia sovietică. Autorul demonstrează cunoaşterea
cu studii fundamentale de excepţie, cu concluzii bună a surselor istoriografice, dar şi a proceselor
cuprinzătoare şi pertinente, manifestă un deose- etnice, a perioadelor istorice în discuţie, pe care le
bit subiectivism, devin creduli şi romantici când analizează cu multă acribie. Perspectiva autorului
evocă epoci, perioade şi regiuni de interes politic este una critică, uneori chiar excesivă, probabil
contemporan sau când analizează vechimea nea- din dorinţa de a produce un „efect terapeutic”. În
mului din care se trag (Tentiuc 1996, 206). Cer- lucrare este utilizat un sistem complex de metode

299
III. Recenzii şi prezentări de carte

şi principii, proprii cercetărilor istoriografice şi ografie aflată în situaţia de a regândi problemele


teoretice: istorică, logică, comparată, cantitativă, în cauză. Rostul lucrării este deopotrivă ştiinţific,
cronologică, retrospectivă, concret-istorică, com- didactic şi moral.
parativ-istorică.
În concluzie, vom constata că lucrarea domnului
Structura lucrării acoperă prin capitolele şi subca- Sergiu Matveev prezintă un studiu ştiinţific valo-
pitolele evidenţiate totalitatea câmpul cercetării ros şi conţine rezolvarea ştiinţifică a unei proble-
unui domeniu complex. Utilitatea unui asemenea me actuale a istoriei medievale din spaţiul carpa-
studiu este neîndoielnică pentru întreaga istori- to-nistrean.

Bibliografie

Curta 2002: F. Curta, Consideraţii privind conceptul de caracter etnic (etnicitate) în arheologia contemporană.
Arheologia Medievală IV (Cluj-Napoca 2002), 5-25.
Postică 1997: Gh. Postică, Interpretări etnice asupra monumentelor arheologice medievale timpurii din nordul
Bucovinei în istoriografia sovietică. Destin românesc IV, 14, 1997, 2 (Chişinău-Bucureşti 1997), 3-7.
Spinei 1997: V. Spinei, Coordonate ale problemei formării poporului român. Destin românesc IV, 15, 1997, 3
(Chişinău-Bucureşti 1997), 3-20. Republicat cu completări in: V. Spinei, Universa Valachica. Românii în con-
textul politic internaţional de la începutul mileniului al II-lea (Chişinău: Cartdidact 2006), 21-56.
Tentiuc 1996: I. Tentiuc, Populaţia din Moldova Centrală în secolele XI-XIII (Iaşi 1996).
Tentiuc 2005: I. Tentiuc, Aspecte istoriografice privind ritul şi ritualul funerar medieval timpuriu din spaţiul
Pruto-Nistrean. Tyragetia XIV, 2005, 96-100.
Бромлей 1973: Ю.В. Бромлей, Этнос и этнография (Москва 1973).
Бромлей 1987: Ю.В. Бромлей, Этносоциальные процессы: теория, история, современность (Москва
1987).
Cергиевский 1936: М.В. Cергиевский, Молдавские этюды (Москва-Ленинград 1936).

7.04.2010

Dr. Ion Tentiuc, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău,
Republica Moldova, e-mail: ion_tentiuc@yahoo.com

300
III. Recenzii şi prezentări de carte

Олександр Огуй, МОНЕТНI ЗНАХIДКИ НА БУКОВИНI.


СИСТЕМНО-КВАНТИТАТИВНЕ ЗIСТАВЛЕННЯ.
Чернiвцi, ЧНУ, 2008, 252 p. + 4 hărţi + 4 pl. ISBN 978-966-423-018-3

Cartea profesorului Alexandru Oguy de la Uni- Bucovina, care


versitatea Naţională „Iu. Fedkovič” din Cernăuţi, au putut favoriza
reprezintă o nouă sinteză asupra descoperirilor ascunderea ba-
din Bucovina şi este un valoros şi important stu- nilor, tipologia
diu pentru istoricii şi numismaţii preocupaţi de tezaurelor, nive-
istoria acestui ţinut istoric, a Moldovei istorice în lul actual de cer-
general, dar şi a altor regiuni limitrofe. Lucrarea cetare a temei,
conţine 252 de pagini, patru planşe şi patru hărţi, dar şi perspec-
fiind structurată în patru mari capitole, unele tivele cercetării.
având mai multe subcapitole. În acest context
autorul sublini-
În scurta prefaţă, autorul porneşte studiul asupra
ază necesitatea
circulaţiei monetare din regiune, amintind de tra-
catalogării tu-
diţia populară orală care a înregistrat mai multe
turor informaţi-
legende legate de nişte tezaure fabuloase ascunse
ilor referitoare
în pământul Bucovinei, la care au râvnit mai mulţi
la descoperirile monetare cu indicarea locului
căutători de comori pe parcursul istoriei. Des-
descoperirii, descrierea recipientului, înregistra-
coperirile monetare reale înregistrate în regiune
rea numărului pieselor care au alcătuit descoperi-
sunt cu adevărat foarte importante şi variate, dar
rea, identificarea ştiinţifică a monedelor, datarea
nici pe departe la fel de spectaculoase. Cu toate
acestora, dar şi prelucrarea datelor din arhive re-
acestea, ele reprezintă nişte documente de necon-
feritoare la descoperiri monetare. Un subcapitol
testat care reflectă situaţia economică a regiunii
aparte este dedicat istoricului circulaţiei moneta-
în perioada în care a fost emisă sau tezaurizată
re în regiune în baza descoperirilor publicate an-
moneda. Plecând de la aceste considerente, dar
terior, materialul fiind analizat pe epoci. Cele mai
urmând şi exemplul altor state europene de a în-
timpurii monede antice din Bucovina înregistrate
registra şi a întocmi repertorii ale descoperirilor
până acum sunt tetradrahme macedonene de la
monetare, autorul, după cum şi menţionează în
Filip al II-lea şi imitaţii geto-dacice după acestea.
Cuvânt-înainte, a purces la realizarea acestui stu-
Monede romane au fost găsite în 38 de localităţi
diu. Tot aici prezintă şi un mic istoric al cercetării
din regiune şi reprezintă emisiuni începând cu
descoperirilor monetare din Bucovina. Astfel cele
Vespasian şi până la Probus, acestea fiind urmate
mai timpurii ştiri referitoare la unele descoperiri
de monede emise de Imperiul Roman de Răsărit
sunt datorate lui G. Costin, C. Romstorfer, E. Fis-
şi piese bizantine. Sunt analizate în continuare
cher, Sh. Gramariuc, R. Gassauer de la sfârşitul
emisiunile din perioada secolelor X-XIV, menţi-
secolului al XIX-lea - deceniul 4 al sec. XX, urma-
onând printre altele că Bucovina, spre deosebire
te de cele din ale lui B. Timoščjuk şi R. Wagner
de cnezatul Halič-Volyn nu a avut perioade de
din anii ‘80, apoi cele ale autorului, precum şi lu-
întrerupere a circulaţiei monetare, aici fiind înre-
crarea lui S. Pivovarov, monografia căruia repre-
gistrate emisiuni ungureşti din secolul al XII-lea,
zintă o analiză a circulaţiei monetare în Bucovina
imitaţii după monede bizantine datorate crucia-
în diferite etape, efectuată în baza materialului
ţilor etc. Prezentarea este urmată de emisiunile
numismatic provenit din săpături arheologice.
monetare din perioada moldovenească a istoriei
În capitolul I Tezaure şi descoperiri izolate din Bucovinei (1370-1774). Autorul aminteşte despre
Bucovina din perioada antică, medievală şi mo- descoperirile cu monede emise de domnii Moldo-
dernă: probleme de identificare şi interpretare vei, atestate în regiune. Dintre acestea aminteşte
sunt desluşite unele aspecte legate de tipurile de de piesele de la Petru Muşat aflate alături de emi-
tezaurizări, sunt analizate situaţiile majore din siuni ale Rusiei Roşii lângă cetatea de la Ţeţina în

301
III. Recenzii şi prezentări de carte

anul 1908, precum şi de două alte tezaure nesi- a 80 de salbe monetare. Materialul numismatic
gure, care ar fi fost descoperite şi ele lângă dealul este prezentat pe secole, cu indicarea în ordine
Ţeţina, compuse din monede de la Petru Muşat. alfabetică a localităţilor de unde provin tezauri-
Emisiunile aceluiaşi emitent s-au aflat şi în teza- zările, anul de descoperire a lor şi cu menţiona-
urul găsit la Mamorniţa, raionul Herţa (autorul rea tipului de tezaurizare. În funcţie de surse,
localizează eronat satul în raionul Noua Suliţă) volumul informaţiilor oferite cititorului este ex-
împreună cu monede poloneze de la Vladislav trem de variat, dar este prezentat neuniform şi
al II-lea (1386-1434). Tezaurul de la Noua Suli- în formă descriptivă, ceea de complică percepţia
ţă (azi Novoseliţia – în ucr.), descoperit încă în materialului. Considerăm că ar fi fost mai utilă
secolul al XIX-lea, a avut în componenţa sa groşi prezentarea tuturor descoperirilor conform unui
de la Ştefan cel Mare. Dintre alte tezaure sunt principiu unic şi laconic: locul descoperirii, anul,
menţionate cel de la Verbăuţi (azi com. Verbivti, numărul de piese care au fost recuperate sau înre-
raionul Zastavna), compus din monede poloneze gistrate, scurtă informaţie referitoare la condiţiile
şi lituaniene din secolul al XVI-lea, tezaurul de la de descoperire, eşalonarea monedelor din fiecare
Cadobeşti (azi Kadubivţi, raionul Zastavna), alcă- descoperire pe emitenţi, ateliere, an de emisie,
tuit din emisiuni poloneze de trei groşi şi taleri numărul de exemplare. Se pare că, la momentul
europeni, îngropat după 1599, etc. publicării volumului, autorul nu cunoscuse Te-
zaure din muzeele oraşului Chişinău, secolele
În partea a doua a capitolului, autorul subliniază
XVI-XVIII, Chişinău, 1994, deoarece n-a inclus
că reconstituirea structurii circulaţiei monetare
în această listă şi tezaurul de la Lisăuţi-Vlădicina,
din regiune ar fi incompletă şi chiar sumară fără
reg. Cernăuţi, descoperit în timpul războiului şi
utilizarea datelor din arhive referitoare la desco-
achiziţionat de Academia Română în anul 1943,
peririle monetare din regiune. Autorul s-a docu-
în schimb îl introduce între descoperirile din zo-
mentat în arhiva din Cernăuţi, în care a găsit date
nele învecinate (vezi cap. 3), unde apare ca desco-
referitoare la descoperiri înregistrate de autorită-
perit în Moldova de Nord, aşa cum l-a publicat A.
ţile austriece. Deoarece majoritatea tezaurelor pe
Nudel’man în 1976 (A. Нудельман, Топография
parcursul secolului al XIX-lea au fost expediate
кладов и единичных находок, Кишинев, 1976,
la Camera de marcare la Lvov, şi acolo s-au păs-
129, nr. 66), dar cu indicarea greşită a trimiterii la
trat unele date importante. O mare parte a actelor
sursa menţionată: Нудельман 1976, 104, nr. 6, în
însă se păstrează la arhivele din Viena. Problema
loc de Нудельман 1976, 129, nr. 66.
valorificării acestor izvoare este legată însă de
informaţiile extrem de variate pe care le conţin În cel de-al treilea capitol Descoperirile moneta-
acestea, de cultura informatorului, de tipul de re din zonele învecinate, autorul îşi extinde cer-
scriere a actelor etc. Având în vedere acestea, A. cetarea şi, în baza unor principii post-neoclasice,
Oguy a stabilit trei tipuri de identificare a datelor efectuează un studiu comparativ al descoperirilor
din arhive. În urma aplicării metodologiei utiliza- numismatice din Bucovina de Nord şi al celor
te de autor, a fost posibilă reconstruirea datelor provenite din teritoriile învecinate: Bucovina de
referitoare la valoarea nominală a pieselor din Sud, Moldova de Nord şi din regiunile ucraineşti
depozitele respective, stabilirea tipurilor de emi- învecinate cu Bucovina de Nord în secolele XIV-
siuni, a autorităţilor emitente, etc. XIX. Pentru a înfăptui acest demers, autorul s-a
sprijinit pe 114 descoperiri din Moldova şi Româ-
În cel de-al doilea capitol este prezentat reper-
nia, şi cca 52 din regiunile ucraineşti, situate în
toriul descoperirilor monetare din Bucovina de
apropiere de teritoriul aflat în discuţie: Vinitza,
Nord, fiind incluse materialele aflate în colecţia
Snjatin, Ternopol, Kamianetz-Podilski, Mohiliv
Muzeului de Studiere a Ţinutului Natal din Cer-
Podilski etc.
năuţi, tezaure şi descoperiri izolate depistate în
arhivele din Cernăuţi, Lvov şi Viena, piesele aflate În baza materialelor investigate, în capitolul pa-
ca urmare a săpăturilor arheologice, precum şi in- tru Specificul circulaţiei monetare în Bucovina
formaţii referitoare la descoperiri monetare, afla- de nord: aspecte cantitative şi de sistematizare,
te din presă sau a celor din colecţii private. Sunt este analizat specificul circulaţiei monetare din
prezentate 309 de descoperiri, dintre care 20 de Bucovina de Nord în comparaţie cu fenomenele
tezaure cu monedă antică, 16 depozite medievale analogice observate în Bucovina de Sud (Româ-
şi 13 tezaure din perioada 1920-1940, precum şi nia), nordul Republicii Moldova şi regiunile înve-

302
III. Recenzii şi prezentări de carte

cinate din Ucraina. În primul subcapitol, autorul tară în Bucovina de Nord şi în teritoriile înveci-
menţionează că, spre deosebire de alţi cercetători nate şi concluziile referitoare la particularităţile
care se bazează pe propria experienţă şi cunoş- observate.
tinţe, uneori subiective, de obicei se conduc de
Lucrarea conţine la final lista actelor din arhivele
diferite periodizări deductive, pe secole, conform
în care s-a documentat autorul, urmată de lista
unor perioade istorice, după emitenţi etc. Contrar
bibliografică şi un scurt rezumat prezentat în lim-
acestora autorul propune o abordare inductivă a
bile germană, rusă, română şi engleză. Volumul se
problemei: de la o totalitate de fapte, cercetătorul
încheie cu hărţile descoperirilor numismatice din
poate ajunge la o tendinţă economică concretă,
regiunea Cernăuţi, prezentate pe epoci: secolele
argumentarea căreia poate fi demonstrată de anu-
XII-XV, descoperiri din secolul al XVI-lea, mo-
mite evenimente istorice. Pentru aceasta, în baza
nede descoperite între 1600-1660 şi 1661-1700,
analizei izvoarelor scrise din perioada 1382-1774,
descoperiri din secolul al XVIII-lea, precum şi cu
au fost evidenţiate patru perioade referitoare la
patru planşe care ilustrează ediţia.
circulaţia monetară din Bucovina: I – perioada
hrivnei, groşului şi rublei, între 1384/85?-1480; Deşi au fost observate unele erori, salutăm edi-
II – perioada zloţilor tătăreşti, între 1480-1575; tarea acestui volum care vine cu noi completări
III – perioada talerilor (1575-1670); IV – perioa- referitoare la circulaţia monetară din Bucovina de
da leilor şi a banilor (1670-1774). Urmează analiza Nord. Cartea profesorului Alexandru Oguy, prin
pătrunderii diferitor monede în regiune în funcţie variata şi bogata informaţie pe care o conţine, va
de evenimentele istorice concrete. În subpuncte fi folosită ca instrument de lucru pentru numis-
separate este analizată pe epoci circulaţia mone- maţi şi cei interesaţi de istoria Bucovinei.

14.05.2010

Dr. A. Boldureanu, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012, Chişinău,
Republica Moldova, e-mail: anaboldureanu@yahoo.com

303
III. Recenzii şi prezentări de carte

Liliana Condraticova, ARTA BIJUTERIILOR DIN MOLDOVA.


Iaşi: Editura Lumen, 2010, 286 p.

Una din temele care a provocat interes în toate lectivă, abrevieri,


timpurile, din preistorie până în perioada con- anexe cu podoa-
temporană, o constituie bijuteriile. Aspectele be şi bijuterii.
abordate în monografia doctorului în studiul ar- Materialul este
telor Liliana Condraticova „Arta bijuteriilor din expus în baza
Moldova” fac parte din conglomeratul de chesti- unei argumen-
uni ale acestei probleme disputate în ştiinţa ar- tări documenta-
heologică, istorică, de ideologiile religioase sau re solide. Dna L.
politice. Condraticova a
studiat un volum
Monografia „Arta bijuteriilor din Moldova” în-
impresionant de
cununează o activitate de cercetare de mai mul-
izvoare materiale
ţi ani şi vine cu o viziune nouă şi soluţii proprii
(piese arheologi-
asupra unuia dintre aspectele problemei în cauză.
ce şi muzeistice),
Lucrarea este consacrată unei teme interesante,
de arhivă, studii
dar totodată controversate. Ideea la care subscrie
şi monografii din Republica Moldova, România,
autoarea este că bijuteria constituie o parte a pa-
Ucraina, Bulgaria, Federaţia Rusă, în limbile ro-
trimoniului cultural al ţării şi care merită atenţia
mână, rusă, franceză şi engleză. Cu abilitatea unui
oamenilor de ştiinţă, este o relicvă a istoriei care
bijutier, autoarea a pus în valoare lucrările cerce-
poartă în sine mesajul evoluţiei omului, politica
tate şi a evidenţiat relevanţa lor. Prezintă interes
economică, relaţiile cu alte state. Unele ideologii
religioase şi politice au proscris podoaba, consi- deosebit informaţia comparativă privind perioa-
derând-o un rău absolut. După cum demonstrea- da interbelică (etapă istorică de renaştere a cultu-
ză autoarea, revoluţia socialistă a desconsiderat rii naţionale) şi cea comunistă. Autoarea scoate în
portul bijuteriilor, etichetându-le „vestigii ale tre- evidenţă faptul că, în anii ’20-’30 ai sec. XX, pro-
cutului capitalist”. Urmărind cu atenţie proble- blema giuvaiergeriei transpare în atenţia oameni-
ma abordată în lucrare, putem conchide că tema lor de ştiinţă – N. Iorga, N. Moroşan, Şt. Ciobanu,
„Arta bijuteriilor din Moldova” este puţin cerceta- apar cataloage şi anuare ce trec în revistă activita-
tă de oamenii de ştiinţă şi valoarea ei creşte deoa- tea bijutierilor, este stimulată activitatea muzee-
rece reflectă arta bijuteriei autohtone. Totodată, lor şi societăţilor culturale în privinţa păstrării şi
cartea a apărut dintr-o necesitate de a prezenta valorificării articolelor de artă. În perioada regi-
celor interesaţi aria preocupărilor unui giuvaier- mului comunist, unde toate pârghiile – politice,
giu. Valoarea ştiinţifică a studiului este determi- sociale, economice, ştiinţifice – se aflau în mâinile
nată de cercetarea în complex a genezei, a situa- statului, şi arta bijuteriei era supusă unei econo-
ţiei actuale şi perspectivei artei giuvaiergeriei din mii planificate. Piesele de orfevrărie erau tipizate
Moldova, trăsăturile ei generale şi particulare. Un şi tirajate în masă, se promovau în special acele
merit al autoarei este punerea în valoare a aspec- cu tentă ideologică (steaua, globul stilizat, cioca-
tului artistic, a unui număr considerabil de arti- nul). Piesele de podoabă erau utilizate mai mult
cole de giuvaiergerie care au fost tratate doar sub ca un mijloc de tezaurizare şi erau preţuite după
aspect arheologic. Analiza podoabelor s-a făcut în cantitatea metalului nobil şi nu după eleganţa lor.
funcţie de epocă, materialul utilizat, tehnica de Cercetarea artei giuvaiergeriei se axa doar pe stu-
executare, influenţe stilistice, mentalităţi colecti- diul pietrelor preţioase, metalele devenind obiec-
ve şi diferenţieri regionale. te de cercetare doar după anii ’90.
Monografia are o structură bine determinată: Primul capitol „Podoabele la est de Carpaţi şi
prefaţă, trei capitole, concluzii, bibliografie se- în Basarabia (de la origini până la 1940)”

304
III. Recenzii şi prezentări de carte

(p. 51-134) include informaţii cu referinţă la arta meşterilor particulari, astfel fiind determinată
metalelor preţioase la est de Carpaţi în Antichi- dispariţia articolelor de bijuterie originale. Au-
tate şi dezvoltarea orfevrăriei în Moldova medi- toarea divizează convenţional producerea bijute-
evală, podoabele laice şi orfevrăria bisericească riei din Moldova în două subperioade: anii ’50-
din Basarabia, inclusiv modalităţile de marcare ’60, pentru care era caracteristică concepţia că
şi aplicare a titlului articolelor de bijuterii, sunt podoabele sunt simple accesorii de vestimentaţie
analizate şi valorificate articole de bijuterie carac- feminină, de funcţionalitate totală şi construcţie
teristice diferitor culturi arheologice şi perioade simplă, care nu lasă loc pentru frumos; anii ’70-
istorice. A fost precizată evoluţia orfevrăriei după ’90, când podoabele posedă o mai mare diversita-
activitatea atelierelor de confecţionare a podoa- te, manifestată prin forme, ornamente, motive şi
belor (Orheiul Vechi, Hansca, Chişinău, Ismail, prelucrare artistică. Drept dovadă, autoarea argu-
Tighina, Cetatea Albă, Soroca, Hotin) şi a cen- mentează că, deşi tirajate, unele piese de podoabă
trelor de comercializare. De asemenea, analizând denotă tehnică înaltă de executare şi posedarea
materialele documentare, colecţiile muzeistice, tehnologiilor de lucru cu metale preţioase, asigu-
autoarea a specificat influenţele gotice, bizantine, rând baza necesară pentru dezvoltarea orfevră-
orientale, slave asupra orfevrăriei autohtone. Au riei din sec. XX. Cu regret, în perioada sovietică
fost reconstruite tendinţele artistice din diferite nu atestăm organizarea expoziţiilor dedicate în
perioade istorice (în perioada ţaristă orfevrăria exclusivitate artelor decorativ-aplicate. Acestea
a fost marcată de influenţe ruse, în perioada in- indică faptul că prejudecăţile ideologice privind
terbelică – de elementele naţionale). Prin amplul bijuteriile sunt perpetuate.
material prezentat, autoarea ne convinge că meş-
Capitolul trei „Arta bijuteriilor la etapa con-
terii autohtoni nu s-au raliat orbeşte la anumite
temporană” (p. 155-212) reflectă arta bijuterii-
stiluri şi influenţe artistice, ci şi-au păstrat indivi-
lor în sectorul de stat şi particular din Moldova,
dualitatea artistică, iar materiile prime utilizate,
descrierea şi analiza bijuteriilor contemporane,
tendinţele artistice încadrează bijuteria autoh-
designul şi tendinţele artistice în portul podoa-
tonă în contextul cultural european. Autoarea a
belor şi bijuteriilor, semnificaţia simbolică a cu-
specificat bijuteriile preferate de către domnii şi
lorilor şi formelor, metodele de apreciere, de eva-
doamnele din înalta societate şi cele purtate de
luare şi restaurare a bijuteriilor. Prin materialul
păturile de masă, de asemenea predilecţiile etnice.
concret istoric adus în acest capitol cercetătoarea
Investigarea meticuloasă a generat anumite con-
conchide că modificarea regimului politic şi tre-
cluzii concludente. Astfel, autoarea a subliniat, pe
cerea la economia de piaţă au schimbat şi atitu-
bună dreptate, că arta este un argument incon-
dinea faţă de industria de confecţionare a bijute-
testabil al unităţii spirituale şi etnice a poporului.
riei. În perioada contemporană se pune accent pe
Considerăm un merit indiscutabil al autoarei de
calitatea şi exclusivitatea articolelor. Producătorii
a evidenţia impactul contextului politic asupra
sunt interesaţi de marketing (studiază piaţa, iau
domeniului prelucrării metalelor. Spre exemplu,
în consideraţie solicitările consumatorilor şi ten-
autoarea menţionează că în sec. XIX bisericile din
dinţele artistice în vogă). Pentru a se afirma pe
Moldova erau înzestrate slab cu inventar execu-
piaţă, producătorii de stat şi particulari participă
tat din materii prime preţioase, drept cauză fiind
la expoziţii naţionale şi internaţionale. Cu o de-
frecventele deposedări de către conducerea Im-
osebită atenţie cercetătoarea a scos în evidenţă
periului pentru necesităţile de război.
articolele produse de Fabrica de Bijuterii din Chi-
În capitolul doi „Arta giuvaiergeriei în Repu- şinău „Giuvaier”. Din punctul nostru de vedere,
blica Sovietică Socialistă Moldovenească” un compartiment interesant este „Descrierea şi
(p. 135-154) este abordată arta giuvaiergeriei în analiza bijuteriilor contemporane”. Autoarea cla-
RSSM, podoabele bisericeşti şi laice, activita- sifică bijuteria în funcţie de natura materialelor
tea expoziţională a meşterilor de artă decorativ- utilizate: bijuteria fină şi bijuteria ieftină. Un loc
aplicată în anii 1944-1991. Este scos în evidenţă aparte este rezervat bijuteriilor personale, com-
faptul că regimul sovietic totalitar a încadrat arta partiment în care autoarea analizează originea şi
orfevrăriei în sfera sa de interes, soldat cu con- destinaţia obiectelor de podoabă. Totodată, cerce-
trolul riguros al statului în domeniul industriei tătoarea specifică predilecţiile de vârstă pentru o
de bijuterii, reducerea şi interzicerea activităţii anumită bijuterie, de modă, simbolica culorii pie-

305
III. Recenzii şi prezentări de carte

trelor şi designul. După cum remarcă autoarea, în găţit cu informaţii etnografice (simbolism şi cre-
ultimii ani se observă interesul marilor bijutieri dinţe populare). Studiul este destinat unui cerc
pentru motivele etno. Este foarte interesantă con- larg de cititori interesaţi de problematica culturii
cluzia că, deşi omul este produsul unei societăţi naţionale. Cartea atrage prin frumosul design şi
urbanizate şi industrial-computerizate, totuşi le- calitatea poligrafică. Utilitatea cărţii este foarte
gătura cu conştiinţa etnică, portul naţional este largă, aici găsesc răspunsuri şi inspiraţie designe-
destul de strânsă. rii, meşterii de bijuterii, etnografii şi istoricii. Au-
toarea oferă sugestii politicienilor şi demnitarilor
În concluzie putem menţiona că lucrarea „Arta
de stat, şi anume: arta giuvaiergeriei poate evolua
bijuteriilor din Moldova” prezintă o investigaţie
în condiţiile unui stat de drept, unei economii sta-
ştiinţifică serioasă, bine argumentată, prin care
bile, unei politici vamale corecte etc. Este o da-
se aduce contribuţie substanţială la cercetarea
torie a fiecăruia de a aprecia, păstra şi valorifica
problemei enunţate. Informaţia este expusă acce-
frumosul.
sibil, într-un limbaj literar. Conţinutul este îmbo-

20.11.2010

Dr. Larisa Noroc, Instituţia Publică Enciclopedia Moldovei, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 1, MD-2012, Chişinău,
Republica Moldova

306