V O L U M U L 3

Gheorghe Stoica

V O L U M U L 3

Hunedoara, 2023
 Autorul, Gheorghe Stoica, poate fi contactat la numărul de telefon: 0747 273 532
Citatele biblice au fost preluate din versiunea Bibliei în limba română, traducerea
Dumitru Cornilescu.
Tehnoredactarea și coperta: Marius Bonce
Tiparul executat la Metropolis srl, Oradea. Tel. 0259 472 640
ISBN 978-973-0-38099-6
 C U P R I N S

Prefață��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 9
1. Cum poți să-L găsești pe Dumnezeu?���������������������������������������������������������������� 11
2. Cum poți fi binecuvântat de Dumnezeu?���������������������������������������������������������� 12
3. Când poți pierde dreptul de copil al lui Dumnezeu?���������������������������������������� 13
4. Încercarea este școala lui Dumnezeu������������������������������������������������������������������ 14
5. Când ne cheamă Dumnezeu la slujire?�������������������������������������������������������������� 15
6. Lucruri de care avem nevoie în Anul nou���������������������������������������������������������� 16
7. Cum poți să vezi Steaua ce răsare din Iacov?����������������������������������������������������� 17
8. Coordonatele unei prietenii adevărate��������������������������������������������������������������� 18
9. Când primim biruință de la Domnul?���������������������������������������������������������������� 19
10. Cum putem primi binecuvântarea?�������������������������������������������������������������������� 20
11. Lucruri necesare în călătorie�������������������������������������������������������������������������������� 21
12. C um poți împlini ce-ți pune Dumnezeu pe inimă?����������������������������������������� 22
13. C e trebuie să faci când îți este amenințată viața?���������������������������������������������� 23
16. Când se laudă Dumnezeu cu noi?����������������������������������������������������������������������� 24
17. Prietenia cu Dumnezeu���������������������������������������������������������������������������������������� 25
18. L ucruri care trebuiesc știute despre Dumnezeu������������������������������������������������ 26
19. L ucruri cu care se confruntă sufletul necăjit����������������������������������������������������� 27
20. L ucruri primite prin harul lui Dumnezeu��������������������������������������������������������� 28
21. Ancore pentru sufletul credincios����������������������������������������������������������������������� 29
22. P odoabe de purtat la gâtul înțelepților��������������������������������������������������������������� 30
23. Înțelepciunea lui Dumnezeu�������������������������������������������������������������������������������� 31
24. S faturi de care să țină cont un lucrător��������������������������������������������������������������� 31
25. Pricini de laudă la adresa lui Dumnezeu����������������������������������������������������������� 32
26. C ând Dumnezeu plătește prețul pentru om!����������������������������������������������������� 33
27. Factorii care aduc izbăvirea��������������������������������������������������������������������������������� 34
28. D espre ce vorbește Domnul Dumnezeu?����������������������������������������������������������� 35
29. C e să facă oamenii care umblă după neprihănire?������������������������������������������� 36
30. O chii și urechile omului neprihănit�������������������������������������������������������������������� 37
31. Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu��������������������������������������������������������������������� 38
32. C um poți ajunge la muntele lui Dumnezeu?����������������������������������������������������� 38
33. Consacrat de Dumnezeu pentru slujb�������������������������������������������������������������39
34. Când ești încercat pentru crezul tău?�����������������������������������������������������������������40
36. Lucruri necesare pentru un închinător adevărat����������������������������������������������41
37. Când se întoarce Dumnezeu din mânia Lui?����������������������������������������������������42
38. Oamenii care nu-l înșeală pe Dumnezeu�����������������������������������������������������������43
39. Autoritatea și dumnezeirea Domnului Isus�������������������������������������������������������44
40. Lucruri care îți aduc fericirea������������������������������������������������������������������������������45
41. Lucruri de care nu trebuie să facem caz�������������������������������������������������������������47
42. Nevoi împlinite de Dumnezeu����������������������������������������������������������������������������48
43. Cum poți să umbli pe calea vieții?����������������������������������������������������������������������49
44. Cine intră în Împărăția Cerurilor?����������������������������������������������������������������������50
45. Când poți primi răspuns la rugăciune?��������������������������������������������������������������51
46. Pericole în legătură cu prorocii mincinoși���������������������������������������������������������52
47. Constatări despre împărăția lui Dumnezeu�������������������������������������������������������53
48. Când poți fi vindecat de orbirea spirituală?�������������������������������������������������������54
49. Obligațiile ucenicului��������������������������������������������������������������������������������������������55
50. Cum poți recunoaște oamenii lui Dumnezeu?�������������������������������������������������56
51. Motive pentru care să-L lăudăm pe Dumnezeu������������������������������������������������58
52. Cum poți ajunge prunc în Hristos?��������������������������������������������������������������������60
53. Importanța credinței creștine������������������������������������������������������������������������������61
54. Ai fost iertat, ca să poți ierta!�������������������������������������������������������������������������������63
55. Când poți să fii un credincios desăvârșit?����������������������������������������������������������64
56. Pași spre vindecare������������������������������������������������������������������������������������������������66
57. Când poți să fii un slujitor cu autoritate?�����������������������������������������������������������67
58. Când se întâmplă o minune?�������������������������������������������������������������������������������68
59. Păcatele oamenilor religioși���������������������������������������������������������������������������������69
60. Păcătoșii care resping chemarea lui Dumnezeu������������������������������������������������70
61. Nunta cereasc������������������������������������������������������������������������������������������������������71
62. Semnele sfârșitului������������������������������������������������������������������������������������������������72
63. Revenirea Domnului���������������������������������������������������������������������������������������������74
64. Pilda celor 10 fecioare�������������������������������������������������������������������������������������������75
65. Judecata viitoare����������������������������������������������������������������������������������������������������76
66. Condiții pentru a fi trimisul Domnului Isus�����������������������������������������������������77
67. Cum putem fi mai aproape de cer?���������������������������������������������������������������������78
68. Mesagerii trimiși de oameni��������������������������������������������������������������������������������79
69. Lucruri ușor de făcut pentru Isus������������������������������������������������������������������������80
70. Când locuiește împărăția lui Dumnezeu în inima omului?����������������������������81
71. Oamenii nehotărâți�����������������������������������������������������������������������������������������������82
72. Cum poți trăi o viață de sfințire?�������������������������������������������������������������������������83
73. Etapele vindecării prin Isus����������������������������������������������������������������������������������85
74. Momente când poți fi vindecat de Isus���������������������������������������������������������������86
75. Mila lui Dumnezeu, arătată prin minuni�����������������������������������������������������������87
76. Cine este Isus?��������������������������������������������������������������������������������������������������������88
77. Lucruri cu care intri sau nu, în Împărăția lui Dumnezeu��������������������������������90
78. Caracteriticile împărătești ale Domnului Isus���������������������������������������������������92
79. Unde se poate serba Cina Domnului?����������������������������������������������������������������93
80. Cum poți fructifica ultima șansă de slujire?������������������������������������������������������94
81. Lucruri necesare pentru un închinător adevărat����������������������������������������������95
82. Imperativele Evangheliei��������������������������������������������������������������������������������������97
83. Misiunea lui Ioan Botezătorul�����������������������������������������������������������������������������98
84. Nașterea lui Ioan Botezătorul������������������������������������������������������������������������������99
85. Când este mâna Domnului cu tine?�����������������������������������������������������������������100
86. Cântarea lui Zaharia�������������������������������������������������������������������������������������������101
87. Un recensământ intrat în istoria lui Dumnezeu���������������������������������������������102
88. Domenii în care poți fi ispitit de diavol������������������������������������������������������������103
89. Când poți să fii un bun predicator?������������������������������������������������������������������105
90. Cum să treci biruitor prin încercări?����������������������������������������������������������������107
91. Ce efecte are învățătura lui Isus?�����������������������������������������������������������������������108
92. Lucruri pe care le face Isus���������������������������������������������������������������������������������109
93. Cum poți fi un ucenic desăvârșit?���������������������������������������������������������������������110
94. Ce este mai important în zi de sărbătoare?������������������������������������������������������111
95. Cum dovedești că ești fiul Celui Preaînalt?������������������������������������������������������112
96. Cum să te comporți față de vrășmașii tăi?�������������������������������������������������������113
97. Caracteristicile unei credințe mari��������������������������������������������������������������������114
98. Ce face un Dumnezeu milos?����������������������������������������������������������������������������115
99. Calitățile oamenilor mari ai lui Dumnezeu�����������������������������������������������������116
100. Lecții despre suferință��������������������������������������������������������������������������������������117
101. Partea care nu ți se va lua niciodată: ascultarea!�������������������������������������������119
102. Cum poți să te îmbogățești față de Dumnezeu?�������������������������������������������120
103. Pilda credinciosului neroditor�������������������������������������������������������������������������121
104. Cum putem fi ucenici în școala lui Isus?��������������������������������������������������������122
105. Când poți face voia Stăpânului?����������������������������������������������������������������������123
106. Calitățile unei rugăciuni eficiente�������������������������������������������������������������������125
107. Când poți lăuda din toată inima pe Isus?������������������������������������������������������126

7
108. Când îL poți cunoaște pe Isus?������������������������������������������������������������������������127
109. Aparițiile Domnului cel înviat în mijlocul ucenicilor Săi����������������������������128
110. Ce să faci la sărbătoarea înălțării Domnului?������������������������������������������������129
111. Lucruri pe care le aduce învierea Domnului�������������������������������������������������130
112. Cinci fațete ale Cuvântului�������������������������������������������������������������������������������132
113. Cum poți să ai viața veșnică?���������������������������������������������������������������������������133
114. Lucruri confirmate la botezul Domnului Isus�����������������������������������������������134
115. Când poți aduce pe alții la Isus?����������������������������������������������������������������������135
116. Cum poți obține viza pentru veșnicie? ����������������������������������������������������������136
117. Când ai o închinare după voia lui Dumnezeu?���������������������������������������������137
118. Cum poți să ai viață veșnică?���������������������������������������������������������������������������139
119. Ce așteptări au oamenii, când vin lângă Isus?�����������������������������������������������140
120. Când poți fi vindecat de Isus? �������������������������������������������������������������������������141
121. Caracteristicile lucrării lui Isus������������������������������������������������������������������������142
122. Scopul pâinii venite din cer�����������������������������������������������������������������������������143
123. Când poți dovedi, că ai viață veșnică?������������������������������������������������������������144
124. De ce are dreptul Isus, să fie Păstorul oilor?��������������������������������������������������145
125. Cum poți să-L vezi pe Isus?�����������������������������������������������������������������������������147
126. Proslăvirea lui Dumnezeu��������������������������������������������������������������������������������148
127. Lucruri care liniștesc inima credinciosului���������������������������������������������������149
128. Când devine credința, un remediu contra tulburării?����������������������������������150
129. Lucruri care trebuiesc păzite����������������������������������������������������������������������������151
130. Binecuvântări primite prin Domnul Isus�������������������������������������������������������152
131. Ce înseamnă să fii în Hristos?�������������������������������������������������������������������������153
132. Iubirea de tipul lui Hristos�������������������������������������������������������������������������������154
133. Lucrarea Duhului Sfânt������������������������������������������������������������������������������������156
134. Motive de bucurie în Hristos���������������������������������������������������������������������������157
135. Ce este adevărul?�����������������������������������������������������������������������������������������������158
136. De la neștiință la adevărul lui Dumnezeu������������������������������������������������������160
137. Sfinții care au parte de chemarea în Hristos��������������������������������������������������161
138. Alergarea creștinului�����������������������������������������������������������������������������������������162
139. Viața din Dumnezeu�����������������������������������������������������������������������������������������163
140. Creștinii doar cu numele����������������������������������������������������������������������������������164

8
 P R E FAŢĂ

Am citit o statistică despre faptul că dintre toate lucrurile pe

care le reținem în mintea noastră, cele mai multe informații sunt reținute, din
ceea ce vedem cu ochii.
Când este vorba de Cuvântul Scripturii, nu întotdeauna reținem în memorie
suficiente versete, care să ne fie de folos la un îndemn pentru rugăciune sau
predică.
Ca să putem reține mai mult din Biblie, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu,
ca să fixeze pe retina minții noastre, cuvintele citite.
Apoi ar trebui să fim atenți la citirea, îndemnarea și la învățătura pe care o
dăm altora 1 Tim. 4.13.
Dar ca să putem reține Cuvântul lui Dumnezeu, mai întâi de toate, trebuie
să ne gândim la învățăturile care vin de sus Col. 3.2, și să cugetăm zi și noapte
asupra lor Ps. 1.2, ca să putem pătrunde cu ajutorul Duhului, în profunzimea
duhovnicească a Cuvântului scris.
2 Cor 3.14 scrie că existau printre iudei, oameni greoi la minte, care nu
puteau să înțeleagă adevărurile din spatele Scripturilor Vechiului Testament
și asta, datorită mahramei neștiinței care le acoperea ochii, ca să nu-L vadă
pe Hristos v. 15.
Noi ne-am întors la Hristos și mahrama neînțelegerii Cuvântului, a fost dată
la o parte 2 Cor. 3.16, de aceea am încercat și în acest volum de predici, să scot
învățătură din spatele unor texte din Vechiul și Noul Testament.
Pentru cine crede că aceste schițe de predici pot fi de folos la îndemnarea
și învățătura pe care o dau altora, să cugete mai mult asupra lor, și Domnul
poate să adauge alte valențe spirituale, care pot fi de folos la ucenicizarea altor
credincioși.
Fie ca mintea noastră a tuturor, să fie înnoită zilnic de Duhul lui Dumnezeu,
dar și de scrierile care scot în evidență, învățătura Bibliei și Evangheliei Domnului
Isus Hristos!
Rom. 12.2 „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi,
prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea
bună, plăcută şi desăvârşită.”

9
 1. Cum poți să-L găsești pe Dumnezeu?
GEN. 13.1–4

INTRODUCERE
Egiptul este un simbol pentru împărăția întunericului. Ca să-L poți găsi pe
Dumnezeu, trebuie să faci câteva lucruri:

1. IEȘI DIN EGIPT, ȘI VINO LA LUMINĂ! v. 1, 2.

„Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, ... ”
Egiptul este simbolul pentru împărăția întunericului, din care am fost
strămutați de sub puterea întunericului (păcatului) și aduși în Împărăția
dragostei Fiului Său Col. 1.13.
„De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă
atingeți de ce este necurat, și vă voi primi.” 2 Cor. 6.17.

2. DU-TE LA CASA LUI DUMNEZEU! v. 3.

„Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, (Casa lui
Dumnezeu), ...”.
David dorea să locuiască în Casa Domnului, până la sfârșitul zilelor Ps. 23.6;
Ps. 122.1.
Când intri în casa Domnului, trebuie să ai grijă cum te comporți Ecl. 5.1.

3. CHEAMĂ NUMELE DOMNULUI v. 4.

„Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului ... ”
Când au inaugurat Templul, Solomon și preoții au chemat pe Dumnezeu,
ca să-Și pună Numele peste Sfântul Locaș 2 Cron. 6.33.
Când mergem la biserica locală, noi chemăm Numele Domnului prin
rugăciuni Fap. 2.42.
Dumnezeu e Duh și cine se închină Lui în duh și în adevăr, este ascultat
de El Ioan 4.24.

CONCLUZIE
Îl găsești pe Dumnezeu când renunți la păcat și vii la Casa lui Dumnezeu,
ca să te închini.
Dacă te închini după voia Lui, îL găsești în orice loc, pentru că:
„Al Domnului este pământul, cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc.” Ps. 24.1.

11
 2. Cum poți fi binecuvântat de Dumnezeu?
GEN. 13.14–18

INTRODUCERE
Dumnezeu a binecuvântat pe Avraam „părintele credincioșilor” v. 14.
Toți oamenii pot fi binecuvântați de Dumnezeu, dacă respectă ca și Avraam,
câteva condiții:

1. DACĂ PRIVEȘTI LA PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU

„Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi,
din locul în care eşti, priveşte ... ” v. 14.
Toate făgăduințele Lui în Hristos, sunt „Da” și „Amin” 2 Cor. 1.20.
Prin ele ne-am făcut părtași firii dumnezeiești, după ce am fugit de păcat
2 Pet. 1.4.

2. DACĂ PRIMEȘTI ÎMPĂRĂȚIA LUI

Dumnezeu a promis țara Canaan, lui Avraam și poporului ce va ieși din el,
și Avraam a fost îndemnat să intre și să cunoască această țară
„Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da.” v. 17.
Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cine dă năvală, pune mâna pe ea Mat. 11.2.

3. DACĂ ZIDEȘTI UN ALTAR DOMNULUI

Pentru o vreme, Avraam a locuit într-un cort, în Canaan, până când urma
să intre în adevărata Împărăție a cerurilor.
„Avram ... a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo
a zidit un altar Domnului.” v. 18.
Noi trăim în cortul acesta (trupul nostru) și gemem apăsați de dorința de a
fi îmbrăcați cu un trup de slavă cu care vom intra în Împărăția lui Dumnezeu
2 Cor. 5.2-4.
În trupul acesta, suntem în pribegie pe pământ, și trebuie să ne purtăm cu
frică de Dumnezeu 1 Pet. 1.17, să ridicăm altare lui Dumnezeu și să-I aducem
jertfe duhovnicești 1 Pet. 2.5.

CONCLUZIE
„Urmașii lui Avraam” pot fi binecuvântați în primul rând, dacă privesc la ce
a făcut Dumnezeu pentru ei (jertfirea Fiului Său) Ioan 3.16.

12
 Apoi, dacă primesc Împărăția lui Dumnezeu în urma auzirii Evangheliei
Luc. 16.16.
Și dacă își închină toată viața lui Dumnezeu Filip. 1.20; Col. 3.3.

3. Când poți pierde dreptul de copil

al lui Dumnezeu?
GEN. 25.27–34

INTRODUCERE
Esau și Iacov, erau copiii lui Isaac, fiul lui Avraam.
Dreptul de întâi născut al lui Esau în Noul Testament, este asemănat cu
dreptul celor care prin Isus, fac parte din „Biserica celor întâi născuți, care sunt
scriși în ceruri, de Dumnezeu, ...” Evr. 12.23.
Acest drept se poate pierde Ezech. 18.24.

1. CÂND NU APRECIEZI VALOAREA MÂNTUIRII v. 28-33.

Esau a nesocotit dreptul de întâi născut v. 34; Evr. 12.16.
Domnul Isus deși era Fiul lui Dumnezeu, nu a minimalizat sarcina dată
de Dumnezeu Tatăl Filip. 2.6, de aceea și noi trebuie să apreciem prețul plătit
pentru mântuirea noastră Filip. 3.8.
„Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe
Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfințit, și va
batjocori pe Duhul harului?” Evr. 10.29.

2. CÂND ÎȚI PIERZI VREMEA CU LUCRURI NESPIRITUALE v. 27.

Esau își petrecea timpul mai mult în câmp (în lume) v. 27.
Câmpul simbolizează lumea, și noi nu trebuie să ne pierdem vremea cu
lucrurile lumii 1 Ioan 2.15; Iac. 4.4.
Unii creștini se ocupă cu lucruri de nimic 2 Tes. 3.11.
Prietenia cu lumea și lucrurile din ea, este vrășmășie cu Dumnezeu Iac. 4.4.

3. CÂND RENUNȚI LA DARUL LUI DUMNEZEU v. 34.

Domnul Isus este „darul nespus de mare” al lui Dumnezeu 2 Cor. 9.14, și prin
El am primit mântuirea 1 Tim. 2.5.
Unii oameni spun că „Odată mântuit, niciodată pierdut!” și aceasta este o
învățătură falsă.

13
 O dovadă în sensul acesta este Dima, care din dragoste față de lume, l-a
părăsit nu numai pe Pavel, ci și pe Dumnezeu 2 Tim. 4.10.

CONCLUZIE
Exemplul lui Esau ne avertizează că fiecare dintre noi prin neveghere, putem
pierde, dreptul de copil al lui Dumnezeu 1 Cor. 10.11.
Facem parte din „Biserica celor întâi născuți care sunt scriși în ceruri” Evr. 12.23,
și trebuie să rămânem în această stare de har în care am fost puși în Hristos.

4. Încercarea este școala lui Dumnezeu

GEN. 39.1–7

INTRODUCERE
Din capitolul 37 tragem concluzia că Iosif a suferit, din cauza invidiei fraților
săi v. 11 și a urii lor v. 4, 8, apoi a ajuns în Egipt, la casa lui Potifar.
Iosif a fost un credincios foarte încercat, în viața lui.

1. FIECARE DIN NOI, TREBUIE SĂ TRECEM PRIN ÎNCERCARE

„Iosif a fost dus în Egipt ...și Potifar l-a cumpărat ... ” v. 1.
În Împărăția lui Dumnezeu, se intră prin multe necazuri Fap. 14.22.
Încercarea credinței are ca urmare, lauda, slava și cinstea, la arătarea lui
Isus Hristos 1 Pet. 1.7.

2. ÎN ÎNCERCARE, DUMNEZEU NE OFERĂ PROTECȚIE

„Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului
său, egipteanul.” v. 2.
Când ni se par că lucrurile nu merg bine pentru noi, trebuie să acceptăm că
Dumnezeu ne vrea binele nostru veșnic Rom. 8.28.
Vremea de disciplinare, ne aduce roada dătătoare de pace, a neprihănirii
Evr. 12.11, 2 Cor. 7.10.
Scopul încercării din viața lui Gen. 45.5, 8; Gen. 50.19, 20.

3. ÎN ÎNCERCARE POȚI SĂ FII O BINECUVÂNTARE PENTRU

ALȚI OAMENI
Iosif a fost o binecuvântare pentru casa lui Potifar.
„ ... Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi
binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el ... ” v. 2.

14
 Credincioșii pot fi o binecuvântare pentru alții Ps. 21.6.
După ce trec prin încercări, ei pot mângâia pe alții 2 Cor. 1.3, 4.

CONCLUZIE
Dacă nu vom accepta încercarea în viața noastră, nu vom ajunge la răbdarea
desăvârșită, dar dacă o vom accepta, vom avea înțelepciunea necesară pentru
slujire Iac. 1.2-4.

5. Când ne cheamă Dumnezeu la slujire?

EXOD. 3.1–7

INTRODUCERE
Scopul chemării de la Dumnezeu pentru slujire este, ca să ne folosească
pentru mântuirea altor oameni v. 10.

1. CÂND IEȘIM DIN PUSTIUL PĂCATULUI

„Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat
turma până dincolo de pustiu ... ” v. 1.
Când ieși din pustiu (de sub puterea păcatului) îți dai seama că ești păcătos.
Dumnezeu este Sfânt iar noi suntem păcătoși v. 5, de aceea Moise și-a ascuns
fața v. 6.

2. CÂND AJUNGEM PE STÂNCA MÂNTUIRII

„ ... şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.” v. 1.
Legea a fost dată lui Moise pe munte, dar harul și adevărul au venit prin
Isus Hristos Ioan 1.14.
Stânca este Hristos 1 Cor. 10.4, Temelia Bisericii, pentru că nimeni nu poate
pune o altă temelie 1 Cor. 3.11.

3. CÂND SUNTEM CONVINȘI CĂ DUMNEZEU NE-A

ÎNCREDINȚAT SLUJBA
Dumnezeu l-a chemat pe nume pe Moise v. 3, apoi i-a spus că l-a ales ca să
scoată poporul Său din Egipt, și să-l ducă în Canaan v. 10.
Ieremia a fost convins de Dumnezeu că este chemat ca proroc Ier. 1.5.
Pavel era convins că Dumnezeu i-a dat slujba împăcării 2 Cor. 5.18.

15
 4. CÂND SUNTEM MISTUIȚI DE DUHUL SLUJIRII
„ ... rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.” v. 2.
Rugul aprins, simbolizează faptul că unde este Domnul, este și Duhul Sfânt
2 Cor. 3.17.
Ieremia a simțit că focul slujirii era în inima lui, și nu a putut să-l stingă, de
aceea a lucrat cu darul său prorocind, deși a trebuit să sufere Ier. 20.9.

CONCLUZIE
Scopul lui Dumnezeu când ne cheamă să transmitem Cuvântul Său oamenilor,
este ca noi să facem voia Lui și să împlinim planurile Sale Isa. 55.11.

6. Lucruri de care avem nevoie în Anul nou

EXOD. 23.20–22

INTRODUCERE
Evreii erau în călătorie spre țara promisă, și noi suntem într-o pribegie în
viața aceasta 1 Pet. 1.17.
Cu fiecare an care începe, avem nevoie de câteva lucruri ca să ajungem la
finalul lui:

1. AVEM NEVOIE DE OCROTIRE

„Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum ... ” v. 20.
Domnul este ocrotitorul poporului Său, în vremea necazului Ps. 37.39.
„ ... Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.” v. 22.

2. AVEM NEVOIE DE CĂLĂUZIRE DE LA DUMNEZEU

„ ... şi să te ducă în locul pe care L-am pregătit.” v. 20.
Domnul ne va călăuzi neîncetat, și ne va sătura sufletul Isa. 58.11.
Copiii lui Dumnezeu sunt călăuziți de același Duh al lui Dumnezeu Rom. 8.14.

3. AVEM NEVOIE SĂ FIM ATENȚI LA PERICOLE

„Fii cu ochii în patru înaintea Lui ... pentru că nu vă va ierta păcatele, căci
Numele Meu este în El.” v. 21.
Să fim cu luare aminte la învățăturile false 1 Tim. 4.16, la diavolul 1 Pet. 5.8,
la orice piedică și la păcatul care ne înfășoară așa de lesne Evr. 12.1.

16
 4. AVEM NEVOIE SĂ FIM ASCULTĂTORI
„ ... dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, ... ” v. 22.
Să ascultăm, ducându-ne până la capăt mântuirea noastră, cu frică și cutremur
înaintea lui Dumnezeu Filip. 2.12.

CONCLUZIE
Cu fiecare an care începe, avem nevoie de aceste lucruri, ca să ajungem la
finalul său.
Dar nu cumva să vină sfârșitul acestui an și să spunem ca evreii care trebuiau
să strângă roadele, toamna:
„Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți!” Ier. 8.20.

7. Cum poți să vezi Steaua ce răsare

din Iacov?
NUM. 24.15–19

INTRODUCERE
Aceasta este prorocia lui Balaam despre Domnul Isus, în care Domnul este
înfățișat ca fiind, Steaua care răsare din Iacov v. 17.
Cum poți să-L vezi pe Isus, Steaua care răsare din Iacov?

1. DACĂ AI OCHII SPIRITUALI DESCHIȘI v. 15.

Câteodată îL vedem de departe v. 17.
Câteodată îL vedem de aproape v. 16 (vedenia).
Dar noi trebuie să privim țintă la Hristos, pentru că El este „Cel ce se naște
din Iacov, și domnește ca stăpânitor ... ” v. 19.

2. DACĂ AUZI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU v. 16.

Auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, te face conștient de planurile Sale v. 16.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ne străpungă urechile, pentru ca să ne
aducă credința Ps. 40.6.
Dacă doar auzim Cuvântul și nu-L împlinim, ne înșelăm singuri Iac. 1.22.

3. DACĂ RECUNOȘTI PE ISUS CA STĂPÂN v. 17.

Dumnezeu a înălțat cu puterea Lui pe Isus, și L-a făcut Domn și Mântuitor
Fap. 5.31.

17
 Când îL recunoști ca Stăpân, cazi la pământ în fața Lui v. 16.
Apoi, îL lași să domnească în viața ta v. 19.

CONCLUZIE
Dumnezeu vrea ca fiecare din noi să privim la „Steaua ce răsare din Iacov”
adică la Isus care a fost înălțat pe cruce, și să credem că El este Fiul lui Dumnezeu
Ioan 3.14-16.
De aceea „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre,
adică la Isus ... ” Evr. 12.2.

8. Coordonatele unei prietenii adevărate

1 SAM. 18.1–5

INTRODUCERE
Prietenia dintre Ionatan și David, este un exemplu care trebuie aplicat la
orice tip de prietenie, care păstrează limitele sfințeniei lui Dumnezeu.

1. DRAGOSTE v. 1, 3.
Ionatan fiul lui Saul, era prieten foarte apropiat cu David.
„ ... sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca
pe sufletul din el.” v. 1.
Acel sentiment de simpatie, stimă și respect și atașament față de o persoană,
căruia îi apreciezi caracterul, credința sau alte laturi profesionale, și cu care ai
o relație de prietenie.

2. TRANSFER RECIPROC v. 4.
Într-o relație de prietenie între persoane, cei doi copiază reciproc, laturile
apreciate la celălalt.
Transfer reciproc înseamnă, echipare, transformare reciprocă, flexibilitate,
respect, recunoaștere, maturitate.
„A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale,
chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.” v. 4.

3. UNITATE v. 1
David și Ionatan s-au alipit unul de altul.
„ ... Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan
l-a iubit ca pe sufletul din el.” v. 1.

18
 Domnul Isus vrea să avem unitate cu El, dar și între noi, ucenicii Săi Efes.
4.3, de aceea se ruga la Tatăl pentru acest lucru: „Mă rog ca toți să fie ... una în
Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” Ioan 17.21.

4. ACȚIUNE v. 5.
David acționează, luptă, izbutește și prin acțiunile lui, place întregului popor.
„David se ducea şi izbutea oriunde-l trimitea Saul; ... ” v. 5.
Dumnezeu vrea să lucrăm în echipă, de aceea Domnul Isus i-a trimis pe
apostoli doi câte doi Marc. 6.7, și aceștia au devenit „tovarăși de lucru” Fap. 20.4,
și „de jug” Filip. 4.3.
Deoarece, credința este generatorul faptelor bune, responsabilitatea noastră
este să trecem la acțiune, și să ne dăm toate silințele, ca să unim cu credința
noastră, fapta etc. 2 Pet. 1.5

CONCLUZIE
Există trei tipuri de prietenii: cunoștințe, prieteni și prieteni adevărați.
Prietenul adevărat, dă dovadă de dragoste, întotdeauna.
Prov. 17.17 „Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca
un frate.”

9. Când primim biruință de la Domnul?

1 SAM. 23.41-53

INTRODUCERE
Poporul Israel condus de Saul, era adunat la luptă împotriva filistenilor
v. 1, 2, și aveau nevoie de biruință.
Noi suntem într-o luptă continuă împotriva dușmanilor spirituali Efes. 6 și
avem nevoie de biruință de la Dumnezeu.
Iată când putem avea garantată biruința:

1. CÂND NU AVEM TEAMĂ DE DUȘMANI

Pe israeliți i-a apucat teama, când au fost provocați de filisteanul Goliat v. 3-11.
Dumnezeu spune să nu ne temem de oameni Isa. 35.4, pentru că prin Hristos
am primit un duh de înfiere, care ne dă curaj Rom. 8.15.

19
 2. CÂND DUMNEZEU NE DĂ UN CONDUCĂTOR ÎN LUPTĂ
David a condus poporul în luptă și l-a biruit pe Goliat v. 37.
Domnul Isus este Căpetenia noastră Mat. 2.6; Efes. 1.22.
El va birui pe toți vrășmașii poporului lui Dumnezeu Apoc. 17.14.

3. CÂND LUPTĂM CU ARMELE DATE DE DUMNEZEU

David l-a învins cu o praștie și o piatră pe Goliat v. 48-50 și a pus pe fugă
armata filistenilor v. 52, 53.
Noi trebuie să folosim toată armătura lui Dumnezeu, pentru a învinge pe
diavol Efes. 6.13.

CONCLUZIE
Dumnezeu ne dă biruință asupra dușmanului, când nu avem un duh de frică
față de oameni, și când luptăm efectiv, împotriva dușmanilor.
„ ... vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru
totdeauna.” Iuda v. 3.

10. Cum putem primi binecuvântarea?

1 CRON. 29.10–19

INTRODUCERE
David a binecuvântat pe Domnul înaintea poporului Israel v. 10-12, a cerut
binecuvântarea pentru popor, dar și pentru fiul său, Solomon v. 19.
Când putem avea parte de binecuvântarea lui Dumnezeu?

1. CÂND ÎL RECUNOAȘTEM CA STĂPÂN ABSOLUT

„A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, ... ” v. 11.
El S-a descoperit lui Avraam, ca Dumnezeul cel Atotputernic Gen. 17.1;
Isa. 44.6.
Unii oameni recunosc atotputernicia lui Dumnezeu, doar pedepsiți și forțați
de puterea Lui Dan. 4.34.

2. CÂND RECUNOAȘTEM DEPENDENȚA TOTALĂ FAȚĂ DE EL

„ ... Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.” v. 14.
Recunoașterea dependenței noastre față de El, începe cu recunoașterea
sărăciei în duh Mat. 5.3.

20
 Apoi continuă cu recunoașterea că atunci când Dumnezeu ne ajută să
umblăm în fapte bune, nu este meritul nostru 1 Cor. 15.10.

3. CÂND NE ÎNCHINĂM CU DARURILE PRIMITE DE LA EL

„ ... din mâna Ta vin toate aceste bogăţii ... şi ale Tale sunt toate.” v. 16.
Noi am primit tot ce privește viața și evlavia 2 Pet. 1.3, datorită bogățiilor
harului Său Efes. 1.7.
Toată roada neprihănirii în Hristos, este roada Duhului Sfânt, roada sfințeniei
lui Dumnezeu, de aceea noi trebuie să ne închinăm Domnului, cu podoabe
sfinte Ps. 96.9.
Să ne închinăm și cu binefacerile și dărniciile noastre Evr. 13.16.

CONCLUZIE
David a căpătat binecuvântarea pentru popor, dar au rămas ei sub
binecuvântarea Lui până la sfârșit?
Noi am primit binecuvântarea prin Hristos și trebuie să rămânem în această
stare de har Rom. 5.2

11. Lucruri necesare în călătorie

EZRA 8.21 și v. 31

INTRODUCERE
Ezra și tovarășii lui care se întorceau din Babilon, s-au oprit la râul Ahava,
unde au postit și s-au rugat să fie Domnul cu ei în călătorie v. 21.
Și noi avem nevoie de câteva lucruri necesare în călătoria noastră spre cer:

1. SĂ FIM HOTĂRÂȚI CA SĂ AJUNGEM LA CAPĂT

Faptul că ei s-au reîntors în țara lor, arată faptul că au crezut în Cuvântul
spus prin proroci, și s-au pornit la drum v. 21.
Am intrat pe calea mântuirii, prin ascultarea Evangheliei Domnului Isus,
și vom ajunge la capăt, doar dacă o ținem așa cum am primit-o 1 Cor. 15.1, 2.

2. SĂ FIM PROTEJAȚI DE DUMNEZEU

„ ... Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ne-a păzit de loviturile
vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.” v. 31.
Noi suntem păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință 1 Pet. 1.5.

21
 Domnul Isus a promis că va fi cu Biserica Sa, „ ... în toate zilele, până la
sfârșitul veacului.” Mat. 28.20.

3. SĂ FIM FERICIȚI
Să cerem de la El „ ... o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi
pentru tot ce era al nostru.” v. 21.
Fericirea psalmistului era să se apropie de Dumnezeu, și să stea la adăpostul
Său Ps. 73.3.
Omul poate ajunge la fericire când este născut din nou, datorită jertfei
înlocuitoare a lui Hristos, și când urmărește să lase pe Duhul Sfânt să aducă
roada fericirii Gal. 5.22, enumerată și în Mat. 5.
Dacă va face așa, va avea parte de fericirea primei învieri Apoc. 20.6.

CONCLUZIE
Noi suntem în călătorie, pe calea lui Hristos și nu trebuie să ne părăsim
încrederea de a merge până la capăt, pentru că ne așteaptă o mare răsplătire
Evr. 10.35.

12. Cum poți împlini ce-ți pune

Dumnezeu pe inimă?
NEEM. 2.1–20

INTRODUCERE
Dumnezeu a pus în inima lui Neemia, sarcina de a reconstrui zidurile arse
ale cetății Ierusalimului v. 5.
Acesta era lucrul pe care i l-a pus Dumnezeu pe inimă, viziunea pe care i-a
dat-o Dumnezeu.

1. DACĂ ANALIZEZI ATENT SITUAȚIA

Pentru analiza situației, îți trebuie timp. Neemia a gândit și analizat planul
în trei zile v. 11, apoi a inspectat pe teren, și s-a uitat cu băgare de seamă la
zidurile dărâmate și porțile arse de foc v. 13.
Dar nu s-a oprit aici, ci a continuat să se uite cu băgare de seamă la zid v. 15.

2. DACĂ FOLOSEȘTI OPORTUNITĂȚILE DIN JUR

Neemia a spus factorilor responsabili din popor și societate, despre planul
lui Dumnezeu de reconstrucție a Ierusalimului v. 16-18.

22
 Credincioșii trebuie să fie în stare să se sfătuiască unii pe alții Rom. 15.14.

3. DACĂ TE ÎNCREZI DEPLIN ÎN AJUTORUL LUI DUMNEZEU

Deși unii dregători au fost împotrivă, Neemia s-a încrezut pe deplin
în Dumnezeu, care l-a ajutat să împlinească lucrarea de rezidire a cetății
Ierusalimului.
„ ... Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi
vom zidi;” v. 20.

CONCLUZIE
Dacă vom urma acești pași, vom putea împlini ce ne-a pus Dumnezeu pe
inimă, viziunea dată de El.
„ ... Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească
în voi, cu putere, orice dorința de bunatate și orice lucrare izvorâtă din credință”
2 Tes. 1.11.

13. Ce trebuie să faci când îți este

amenințată viața?
ESTERA 4.1–17

INTRODUCERE
Pasajul trateză viața lui Mardoheu, a împărătesei Estera și a poporului evreu
din Babilon, când erau amenințați cu exterminarea v. 13.
Din modul curat în care a acționat Estera ca să-și scape viața ei și a poporului,
putem trage câteva învățăminte:

1. NU FĂ COMPROMISURI, CA SĂ-ȚI SCAPI VIAȚA

Estera a luat decizia de a merge înaintea împăratului, cu riscul pierderii
vieții v. 16.
Domnul Isus ne-a avertizat că cine vrea să-și scape viața aceasta, își poate
pierde viața veșnică Mat. 10.39.

2. FĂ UZ DE PUTEREA PE CARE O AI, CĂ SĂ-I SCAPI

PE CEI NEVINOVAȚI
Estera s-a folosit de slujitorii săi, ca mesajele să ajungă la Mardoheu și înapoi
v. 5, 10, 15.

23
 Ulterior s-a folosit de influența ei ca împărăteasă, insistând pe lângă împărat,
care a anulat legea ce periclita viața poporului evreu.

3. ȚINE CONT DE AVERTISMENTE

Mardoheu a atenționat-o pe Estera, că în cazul în care nu va face demersuri
la împărat pentru salvarea poporului, nici ea nu va scăpa și ajutorul va veni de
la Dumnezeu din altă parte v. 12-14.
Și credincioșii sunt atenționați de Domnul Isus.
„Isus a început atunci să le spună: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.”
Marc. 13.5.

4. ROAGĂ-TE ȘI POSTEȘTE
Tot poporul a postit, s-a rugat cu lacrimi și s-au smerit v. 3.
Apoi din nou au postit trei zile împreună cu Estera și slujnicele ei v. 16.
Rugăciunile noastre trebuie să fie insistente Col. 4.2 și zilnice 1 Tes. 5.17.
Postul trebuie ținut în așa fel, încât glasul nostru să fie auzit de Dumnezeu
Isa. 58.4.

CONCLUZIE
Domnul Isus ne-a avertizat că cine vrea să-și scape viața aceasta, își poate
pierde viața veșnică Mat. 10.39.
Când faci lucrurile acestea de mai sus, atunci Dumnezeu poate să-ți scape
viața ta și a altora 15-17.

16. Când se laudă Dumnezeu cu noi?

IOV 2.1–10

INTRODUCERE
Dumnezeu S-a lăudat la Satana cu Iov v. 3.
Când se laudă Dumnezeu și cu noi?

1. CÂND AVEM SUFLETUL CURAT

„ ... Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el
pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet.... ” v. 3.
Omul curat la suflet se teme de Dumnezeu, se abate de la rău și rămâne
constant în viața de credință v. 3.

24
 Oricine are nădejdea revederii cu Domnul Isus, se curăță de lucrurile care
pot să ne întineze sufletul 1 Ioan 3.3.

2. CÂND ACCEPTĂM VOIA LUI DUMNEZEU

Voia lui Dumnezeu a fost să fie dat pe mâna Satanei pentru a-i testa
credincioșia lui Iov v. 4-6, și el a acceptat voia Lui, când Satana l-a lovit cu o
boală rea v. 7-10.
Voia lui Dumnezeu este sa acceptăm planurile Sale și să fim mulțumitori
pentru toate lucrurile îngăduite în viața noastră Rom. 8.28; 1 Tes. 5.18.

3. CÂND NU PĂCĂTUIM ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU

Soția lui Iov a cedat presiunii cauzate de boala lui, și l-a ispitit să se certe cu
Dumnezeu, dar el nu a păcătuit cu gura lui v. 10.
Noi trebuie să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa
de lesne, și să alergăm cu stăruință pe calea lui Dumnezeu Evr. 12.1.

CONCLUZIE
Dumnezeu vrea să se laude cu copiii Săi „ca să slujim de laudă slavei Sale,
noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” Efes. 1.12.

17. Prietenia cu Dumnezeu

IOV 22.21–23

INTRODUCERE
Când Adam era în grădina Edenului, era fericit pentru că era prieten cu
Dumnezeu, dar când a păcătuit, omul nu a mai avut o relație de prietenie cu El.

1. CONDIȚIILE PRIETENIEI CU EL
Să primești învățătura Lui v. 22a.
Să-ți schimbi inima v. 22b.
Să renunți la păcat v. 23b.

2. BENEFICIILE PRIETENIEI CU EL
Primești pace cu Dumnezeu v. 21a.
Te vei bucura iarăși de fericirea pe care a avut-o Adam, când era ascultător
v. 21.b.

25
 Vei ajunge în Împărăția lui Dumnezeu v. 23a.

CONCLUZIE
Îndemnul din acest pasaj este: „Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu și ... vei
fi așezat iarăși în locul tău ... ” v. 21, 23.

18. Lucruri care trebuiesc știute

despre Dumnezeu
IOV 36.22–26

INTRODUCERE
Din cuvântarea lui Elihu, acest tânăr plin de Duhul și Cuvântul lui Dumnezeu
cap. 32.18, putem reține câteva lucruri care trebuiesc știute despre Dumnezeu:

1. CĂ DUMNEZEU ESTE ATOTPUTERNIC

Dumnezeu este mare în puterea Lui, și nimeni nu poate învăța ca El v. 22.
Dumnezeu este mare, nu-L putem pricepe și nu-I putem evalua vârsta v. 26,
pentru că este veșnic.
Este Atotputernic, pentru că nimeni nu face minuni ca El Exod 15.11.

2. CĂ NIMENI NU SE POATE CERTA CU EL

Dumnezeu se poate certa cu noi, când păcătuim Ier. 2.9.
Dar noi nu-L putem trage la răspundere pe Dumnezeu pentru lucrurile
îngăduite în viața noastră v. 23.
„Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui
Atotputernic.” cap. 5.17.

3. CĂ DUMNEZEU TREBUIE LĂUDAT

Credincioșii trebuie să-L laude pe Dumnezeu, pentru faptele Lui v. 24.
Pentru că ele se văd deslușit în lucrurile din jurul nostru v. 25.
Noi trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că este bun și îndurarea Lui
este veșnică 1 Cron. 16.34.

CONCLUZIE
Aici sunt doar câteva lucruri pe care trebuie să le știm despre Dumnezeu,
dar cât de multe lucruri nu ar trebui să știm noi despre El?

26
 „O, adâncul bogăției, înțelepciunii îi științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse
sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” Rom. 11.33.

19. Lucruri cu care se confruntă

sufletul necăjit
PS. 42.1–11

INTRODUCERE
Fii lui Core, exprimă starea oamenilor mâhniți, a celor care au sufletul
necăjit v. 5.
Iată câteva lucruri cu care se confruntă chiar și credincioșii, când trec
printr-o astfel de situație:

1. DORINȚA DUPĂ DUMNEZEU

Credinciosul este asemenea cerbului însetat care dorește să ajungă la o sursă
de apă (cuvânt de încurajare), unde acesta bea apă, până când își potolește
setea v. 1, 2.
El are și o mâhnire sufletească, când își aduce aminte de culmea vieții
spirituale pe care o avea cândva v. 5.
Atunci trebuie să-și îmbărbăteze sufletul, că Dumnezeu va aduce iarăși
vremuri de înviorare v. 5.

2. BATJOCORĂ DIN PARTEA NECREDINCIOȘILOR

Credinciosul simte sete după Dumnezeu în vreme de arșiță sufletească, când
cei din jur îl batjocoresc v. 3.
Câteodată i se pare că Dumnezeu l-a uitat și nu se mai interesează de el v. 9.
Alteori este chinuit de batjocora lor, ca de o sabie ce-i sfărâmă oasele v. 10.

3. ÎNCERCAREA CREDINȚEI
Dumnezeu îngăduie încercarea în viața credinciosului 1 Pet. 1.7.
Apele, talazurile și valurile lui Dumnezeu trec peste el v. 7.
Câteodată credinciosul vociferează v. 9.
Alteori vrem ca El să ne facă dreptate în fața vrășmașilor noștri v. 10.
Dar Dumnezeu este cu noi în încercare v. 8.

27
 CONCLUZIE
Când credinciosul este încercat și se confruntă cu astfel de stări, trebuie
să nădăjduiască în Dumnezeu, că din nou va fi adus în starea de fericire
sufletească v. 11.

20. Lucruri primite prin harul

lui Dumnezeu
PS. 67.1–4

INTRODUCERE
Autorul vrea în acest psalm, ca oamenii să recunoască faptul că Dumnezeu
le-a dat multe lucruri bune prin harul Său. Iată câteva din ele:

1. BINECUVÂNTAREA PRIN HRISTOS v. 1a.

Dumnezeu dă binecuvântare celor ce rabdă încercarea credinței Iac. 5.11.
Prin Isus, Marele Preot, Dumnezeu a avut milă de slăbiciunile noastre și
ne-a binecuvântat Evr. 4.15.
Dumnezeu dă binecuvântare celor ce rabdă încercarea credinței Iac. 5.11.

2. CHIPUL LUI DUMNEZEU PRIN HRISTOS v. 1b.

Hristos este chipul Dumnezeului nevăzut Col. 1.15.
Prin Hristos, ne-am îmbrăcat cu omul cel nou, făcut după chipul lui
Dumnezeu Efes. 4.24.
Noi trebuie să ne înnoim zilnic după chipul Celui ce ne-a făcut Col. 3.10.

3. MÂNTUIREA PRIN JERTFA LUI HRISTOS v. 2b.

Am fost mântuiți, adică salvați de pe calea cea rea și aduși pe calea cea nouă
v. 2a, pe calea vieții.
Domnul Isus este viața Ioan 1.4, și prin cunoașterea Lui și a lui Dumnezeu
Tatăl, avem viață veșnică Ioan 5.24.

4. BUCURIE ȘI VESELIE v. 3, 4.
Din cauza dreptății Lui, a neprihănirii venite prin Hristos v. 4a; Rom. 3.21.
Din cauza sfaturilor Lui v. 4b; Ps. 77.20; Ier. 32.19.
Temnicerul s-a bucurat împreună cu toată casa lui, când a crezut în Isus
Fap. 16.34, și bucuria mântuirii trebuie să ne însoțească toată viața Filip. 4.4.

28
 CONCLUZIE
Toți oamenii ar trebui să-I mulțumească lui Dumnezeu, pentru lucrurile
primite de la El.
Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.” v. 3.

21. Ancore pentru sufletul credincios

PS. 130.1–6

INTRODUCERE
Și în învățătura acestui psalm, găsim lucruri în care să ne încredem, pentru
a rămâne ancorați în Hristos până la capăt.

1. RĂMÂNEM ANCORAȚI ÎN EL, ATUNCI CÂND NE RUGĂM

Din fundul adâncului te chem, Doamne!” v. 1, 2.
Noi trebuie să ne rugăm ca să nu cădem în ispită Luc. 22.40.
Noi trebuie să ne rugăm ca să rămânem tari în duh și să luptăm cu un suflet,
pentru credința Evangheliei Filip. 1.27.

2. RĂMÂNEM ANCORAȚI ÎN EL, ATUNCI CÂND SUNTEM

IERTAȚI DE DUMNEZEU v. 3, 4.
Noi am fost răscumpărați prin Hristos v. 7, 8 și iertați de păcate.
Ori de câte ori ne mărturisim păcatele, trebuie să credem că Dumnezeu ne
iartă și ne curățește de orice nelegiuire 1 Ioan 1.9.

3. RĂMÂNEM ANCORAȚI CÂND NE ÎNCREDEM

ÎN FĂGĂDUINȚELE LUI DUMNEZEU v. 5.
Avraam a crezut în făgăduințele lui Dumnezeu și a avut parte de ele Iac. 2.23.
Noi suntem fiii lui Avraam, și avem parte de făgăduințele lui Dumnezeu
prin „sămânța” care este Hristos 2 Pet. 1.4.

4. RĂMÂNEM ANCORAȚI CÂND RĂMÂNEM ÎN DRAGOSTEA

LUI DUMNEZEU v. 6.
Domnul Isus i-a îndemnat pe ucenici să rămână în dragostea Lui Ioan 15.9.
În Iuda v. 21 scrie: „țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea
Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică.”

29
 CONCLUZIE
Noi trebuie să rămânem „înrădăcinați” în Hristos, adică „ancorați” în
învățătura Scripturii, după cum spune Col. 2.7.
„fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care
v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.”

22. Podoabe de purtat la gâtul

înțelepților
PROV. 3.1–10

INTRODUCERE
Oamenii înțelepți ai lui Dumnezeu, trebuie să fie îmbrăcați cu podoabe
sfinte 1 Cron. 16.29.
Iată patru din aceste podoabe care ar trebui să-i însoțească:

1. CUVÂNTUL v. 1.
Sfaturile din Cuvânt care ne prelungesc viața v. 2.
Prin ele căpătăm trecere înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor v. 4.
Putem primi și vindecare v. 8.
Dar și hrana cea de toate zilele v. 10.

2. BUNĂTATEA v. 3.
Oamenii buni trebuie să fie plini de bunătate Rom. 15.14 și îmbrăcați cu
bunătate Col. 3.12.
Omul bun, dăruiește partea Domnului v. 9.
Bunătatea este roada Duhului Sfânt Gal. 5.22.

3. CREDINCIOȘIA v. 3.
Noi trebuie să fim credincioși în Domnul nostru, Isus Hristos Col. 1.2.
Trebuie să umblăm înaintea lui Dumnezeu, cu credincioșie Isa. 38.4.
Trebuie să dăm dovadă de o desăvârșită credincioșie Tit 2.10.

4. TEAMA DE DUMNEZEU v. 7.
Teama de Dumnezeu este groaza de pedeapsa Lui Mat. 10.28.
Dar Dumnezeu vrea să avem respectul deosebit față de El, ca să ascultăm de
El ca de un Tată iubitor pe care nu vrem să îL supărăm Fap. 13.26.

30
 CONCLUZIE
Credincioșii care poartă la gât astfel de podoabe spirituale, sunt binecuvântați
nu numai în cer, ci și pe pământul acesta v. 10.

23. Înțelepciunea lui Dumnezeu

PROV. 8.22–36

INTRODUCERE
Înțelepciunea lui Dumnezeu este de o importanță covârșitoare pentru om.
De ce? Pentru că:

1. ESTE PRIMA DINTRE LUCRĂRILE LUI DUMNEZEU v. 22.

Există o așezare a înțelepciunii v. 23 pe niște stâlpi Prov. 9.1.
Există o naștere a înțelepciunii v. 24-26.

2. ESTE PARTICIPANTĂ LA CREAȚIE v. 27-30.

A fost meșterul lui Dumnezeu prin care Dumnezeu a creat pământul, marea
și fiii oamenilor v. 27-30.

3. ESTE UN ÎNVĂȚĂTOR CE TREBUIE ASCULTAT v. 32-36.

Ca să devii înțelept, să primești viața veșnică și să găsești fericirea v. 32, 34.

CONCLUZIE
Cine nu ascultă de înțelepciunea lui Dumnezeu, își pierde sufletul și este
despărțit de El.

24. Sfaturi de care să țină cont

un lucrător
ECLES. 11.1–10

INTRODUCERE v. 1.
Pâinea este un simbol pentru Cuvântul lui Dumnezeu.
Apele învolburate, sunt un simbol pentru lumea de acum.

31
 1. CĂ TREBUIE SĂ VORBEASCĂ OAMENILOR, POTRIVIT CU
NEVOILE LOR v. 2.
Să vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu,
în Hristos 2 Cor. 2.14.
Nevoile sufletului sunt puse în contrast cu nevoile firii pământești v. 7.

2. CĂ TREBUIE SĂ-I AVERTIZEZE PE NECREDINCIOȘI v. 8.20.

Că viața este scurtă, iar iadul este veșnic v. 8.
Că trebuie să se pocăiască v. 10.

3. CĂ TREBUIE SĂ SE ÎNCREADĂ ÎN LUCRAREA DUHULUI v. 5.

Vântul este un simbol pentru Duhul lui Dumnezeu Ioan 3.8.
Duhul Sfânt (vântul) suflă gunoaiele din viața noastră, și aduce roadă Gal. 5.22.

4. CĂ NU TREBUIE SĂ SE UITE LA PIEDICI v. 4.

Pentru agricultor, intemperiile vremii sunt piedici, dar lucrătorul lui
Dumnezeu trebuie să samene sămânța în orice condiții.
Apostolul Pavel a vestit „ ... Evanghelia lui Dumnezeu, în mijlocul multor
lupte.” 1 Tes. 2.2.

5. CĂ TREBUIE SĂ CREADĂ CĂ DUMNEZEU ÎL VA RĂSPLĂTI v. 1, 6.

Fiecare „va primi răsplata de la Domnul, după binele care-l va fi făcut.” Efes. 6.8.

CONCLUZIE
Lucrătorul lui Dumnezeu, trebuie să călătorească pe apele învolburate ale
acestei lumi, aruncând celor flămânzi după neprihănire, pâinea Cuvântului lui
Dumnezeu, și într-o zi se va întâlni cu rodul muncii lui v. 1.

25. Pricini de laudă la adresa lui Dumnezeu

ISA. 12.1–6

INTRODUCERE
Mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel urma să se potolească într-o zi, și în
acea zi, israeliții urmau să aibă motive de laudă la adresa lui Dumnezeu v. 1.
Iată motivele de mulțumire pe care urmau să le aibă Israel în vremea aceea:

32
 1. PENTRU CĂ DUMNEZEU I-A MÂNTUIT v. 2.
„ ... căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a
mântuit.”
Domnul Isus este Singurul Mântuitor Fap. 5.31.
Dumnezeu S-a îndurat de noi, prin Hristos Rom. 10.12.

2. PENTRU CĂ AU SCĂPAT DE MÂNIA LUI v. 1.

„În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar
mânia Ta s-a potolit, şi m-ai mângâiat!”
Mânia lui Dumnezeu se revarsă peste păcătoși Rom. 1.18.
Când se întorc la Dumnezeu, crezând în Hristos, scapă de mânie Rom. 5.9.

3. PENTRU CĂ LE-A DAT POSIBILITATEA DE A SPUNE ALTORA

DESPRE EL v. 3-6.
Moduri de expunere a slujbei v. 4.
Lăudându-L pentru minunile Lui, vestind cu gura lucrările Lui, pomenind
mărimea Numelui Său.
Sursa slujbei v. 3.
Izvoarele mântuirii: îndurarea, harul, Isus, Duhul, Cuvântul.
Efortul depus: „ ... veți scoate ... ”
Intensitatea emoțională a lucrării v. 6 „ ... strigă ... ” de bucurie. O bucurie
contagioasă, o bucurie continuă.

CONCLUZIE
Mânia lui Dumnezeu s-a potolit față de noi, atunci când L-am primit pe
Hristos ca Domn și Mântuitor Efes. 2.3.
De atunci Dumnezeu ne este binevoitor, pentru că ne-a dat tot în ce privește
viața și evlavia 2 Pet. 1.3.

26. Când Dumnezeu plătește prețul

pentru om!
ISA. 43.1–12

INTRODUCERE
Dumnezeu este Atotputernic și plătește prețul răscumpărării prin Hristos
v. 11, 12.

33
 1. OMUL ESTE IZBĂVIT DE SUB DOMNIA LUI SATAN v. 1.
Este chemat să iasă din întuneric v. 8.
Este ajutat să se întoarcă la Dumnezeu „ ... eu te voi strânge ... eu voi aduce
înapoi ... ” v. 5.

2. OMUL ESTE AJUTAT ÎN NECAZURI v. 1, 2.

Salvat din situații limită „Dacă vei trece prin ape ... dacă vei merge prin foc
... ” v. 2.

3. OMUL ESTE SCĂPAT DE IAZUL DE FOC ȘI PUCIOASĂ v. 3.

Atunci, Dumnezeu se judecă cu vrășmașii omului v. 9, 19.
Dumnezeu a plătit prețul pentru noi, iar noi trebuie să fim recunoscători.
1 Cor. 6.20 „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu
în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

CONCLUZIE
Când Dumnezeu plătește prețul răscumpărării de sub domnia firii pământești,
iar păcătosul acceptă mântuirea prin jertfa Domnului Isus, omul ajunge lângă
Dumnezeu Ioan 3.16.

27. Factorii care aduc izbăvirea

ISA. 45.8

INTRODUCERE
v. 8 „ ... Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată
din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.”
A fi izbăvit, înseamnă a fi scăpat de ceva. De păcat, de o boală, de altcineva,
de necaz etc.

1. PLANUL LUI DUMNEZEU CU OMUL

„Eu, Domnul, fac aceste lucruri.”
Dumnezeu a făcut un plan încă de la început, ca să unească iarăși într-unul,
în Hristos, toate lucrurile de pe pământ cu cele din ceruri Efes. 1.9, 10.

2. NEPRIHĂNIREA DATĂ DE DUMNEZEU

„Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! ...”

34
 Printr-o singură hotarâre de iertare, a venit pentru toți oamenii o hotărâre
de neprihănire care dă viața Rom. 5.18.

3. DOMNUL ISUS, „FIUL OMULUI”

„Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea ... ”
Domnul Isus Fiul omului, are putere pe pământ să ne ierte păcatele Mat. 9.6.
Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut Mat. 18.19.

CONCLUZIE
Dumnezeu vrea să-i izbăvească pe oameni dacă acceptă planul Său și
neprihănirea venită prin Domnul Isus Rom. 3.21, 22, Fiul omului Rom. 3.21,
22, născut din fecioara Maria, zămislit prin Duhul Sfânt și care a murit pentru
păcatele noastre.

28. Despre ce vorbește Domnul

Dumnezeu?
ISA. 45.18–25

INTRODUCERE
v. 25 „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu ... ”

1. EL VORBEȘTE DESPRE DREPTATE ȘI ADEVĂR

„Eu sunt singurul Dumnezeu drept ... ” v. 21.
El nu vorbește în ascuns v. 19, pentru că adevărul iese din gura Lui și nu va
fi luat înapoi v. 23.

2. EL VORBEȘTE DESPRE SINGURUL MÂNTUITOR

„Eu sunt singurul Dumnezeu ... mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu
este.” v. 21.
Dumnezeul mântuitor, aduce neprihănire și proslăvire v. 25.

3. EL VORBEȘTE OAMENILOR SĂ SE ÎNTOARCĂ LA EL v. 22.

„Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile
pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.” v. 22.

35
 CONCLUZIE
Dumnezeu vorbește când într-un fel, când în alt fel și omul trebuie să ia
seama la ce vorbește El Iov. 33.14; Evr. 12.25.

29. Ce să facă oamenii care umblă

după neprihănire?
ISA. 51.1–3

INTRODUCERE
În acest pasaj, Dumnezeu îndeamnă pe rămășița credincioasă din Israel
care umbla după neprihănire, să împlinească câteva lucruri majore, și să se
încreadă în viitor.

1. SĂ ASCULTE DE DUMNEZEU
„Ascultați-mă, voi care umblați după neprihănire ... ” v. 1.
Ascultarea face mai mult decât orice activitate religioasă 1 Sam. 15.22.
Ascultarea noastră, trebuie să fie direcționată „ ... prin sfințirea lucrată de
Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Hristos ... ” 1 Pet. 1.2.

2. SĂ NU UITE NICIODATĂ DE UNDE I-A SCOS DUMNEZEU

„ ... Priviți spre ... gaura gropii din care ați fost scoși.” v. 1.
Sunt unii care uită că au fost curățați de vechile păcate 2 Pet. 1.9.
De aceea, astfel de oameni trebuie să-și aducă aminte cum erau înainte
Evr. 10.32.

3. SĂ AIBĂ CA EXEMPLU PE OAMENII CREDINȚEI

„Uitați-vă la părintele vostru Avraam și spre Sara ... ” v. 2.
Să-și aducă aminte de aceștia, și să le urmeze credința Evr. 13.7.

4. SĂ SE BUCURE ÎN VIAȚA DE CREDINȚĂ

„Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui ... ” v. 3.
După botez, famenul și-a continuat drumul plin de bucurie Fap. 8.39.
Ideal, ar trebui să fie ca bucuria noastră să fie deplină Ioan 15.11, dar câteodată
este umbrită de încercări 1 Pet. 5.10.

36
 CONCLUZIE
Oamenii care umblă după neprihănire, sunt binecuvântați de Dumnezeu,
împreună cu familiile lor v. 2.

30. Ochii și urechile omului neprihănit

ISA. 51.1–7

INTRODUCERE
Ochii și urechile sunt porți de intrare ale informațiilor din jur. Ochii și
urechile omului neprihănit, sunt și o poartă de intrare a lucrurilor poruncite
de Dumnezeu.

1. SUNT ATENTE LA CE SPUNE DUMNEZEU

Dumnezeu a spus că lumea cu lucrurile ei sunt trecătoare, dar mântuirea și
neprihănirea Lui sunt veșnice v. 6.
„Deschide-ți inima la învățătură, și urechile la cuvintele științei.” Prov. 23.12.
Noi trebuie să avem urechea trează, ca să ascultăm cum ascultă niște ucenici
Isa. 50.4.

2. PRIVESC LA LOCUL DE UNDE I-A SCOS DUMNEZEU

Am fost scoși din groapa pieirii, din groapa păcatului prin Hristos, „ ... stânca
din care am fost ciopliți” v. 1.
Am fost scoși de sub puterea Satanei Fap. 26.18, și de sub puterea întunericului
Col. 1.13.

3. AU CA EXEMPLU PE OAMENII CREDINCIOȘI

Avraam a fost binecuvântat cu toată familia, pentru că a fost credincios v. 2.
Credincioșii Noului Legământ sunt binecuvântați în Hristos cu „ ... tot ce
privește viața și evlavia” 2 Pet. 1.3 și „ ... cu tot felul de binecuvântări duhovnicești
în locurile cerești în Hristos.” Efes. 1.3.

4. NU SE TEM DE OCARA OAMENILOR

„Nu te teme de ocara oamenilor și nu tremura de ocările lor.” v. 6.
Pentru că au strâns Cuvântul în inima lor v. 6.
„Să ieșim, dar, afară din tabară la El și să suferim ocara Lui.” Evr. 13.13.

37
 CONCLUZIE
Ochii lui Dumnezeu sunt așa de curați, că nu pot să vadă răul Hab. 1.13, la
fel cum ochii omului credincios, trebuie să fie deschiși pentru neprihănire, nu
orbiți de întuneric 1 Ioan 2.11.
Urechile omului neprihănit trebuie să fie îndreptate spre adevăr, nu spre
istorisiri închipuite 2 Tim. 4.4.

31. Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu

ISA. 53.1–5

INTRODUCERE
Isus este Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii Ioan 1.36.

1. TREBUIE ACCEPTAT v. 1.
Pentru că este jertfa fără pată a lui Dumnezeu, prin care am devenit sfinți
și desăvârșiți în ochii lui Dumnezeu Evr. 10.14.

2. TREBUIE CUNOSCUT v. 1.
Cunoașterea Lui și a lui Dumnezeu, ne aduce viața veșnică Ioan 17.3.

3. TREBUIE PREȚUIT v. 3.
Cei ce pângăresc sângele legământului cu care au fost sfințiți, vor fi pedepsiți
Evr. 10.29.

CONCLUZIE
Dacă facem aceste lucruri în privința Mielului lui Dumnezeu, atunci scăpăm
de pedeapsa lui Dumnezeu, și sufletul nostru este vindecat v. 4, 5.

32. Cum poți ajunge la muntele

lui Dumnezeu?
ISA. 56.1–8

INTRODUCERE
Dumnezeu promite celor ce ascultă de El, că Îi va duce pe muntele Lui cel
sfânt v. 6, 7.

38
 Muntele cel sfânt, ceresc, este locul unde locuiește Dumnezeu, acolo unde
a vrut să ajungă Satana, „ ... pe muntele dumnezeilor” Isa. 14.13.

1. DÂND DOVADĂ DE CREDINȚĂ v. 3.

Pentru că Dumnezeu Își respectă promisiunile Isa. 46.10.
Pentru că vom primi mântuirea desăvârșită la venirea Domnului v. 1, 8.
Pentru că vom primi un loc și un nume mai bun v. 5, 7.

2. PĂZIND CE ESTE DREPT v. 1.

Mai întâi, trebuie să primești neprihănirea, dreptatea lui Dumnezeu.
Adică pe Isus, care a fost făcut pentru noi și „neprihănire” adică „dreptate”
1 Cor. 1.30.
Apoi trebuie să păzești ce este drept, corect, neprihănit, până la capăt.

3. FĂCÂND CE ESTE BINE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU v. 1.

Binele trebuie făcut cu dragoste 1 Cor. 16.14.
Noi trebuie să fim cei dintâi în fapte bune Tit 3.8.
Trebuie să rămânem statornici în facerea binelui v. 2.

CONCLUZIE
Muntele cel sfânt și ceresc, este locul unde locuiește Dumnezeu, acolo unde
a vrut să ajungă Satana, „pe muntele dumnezeilor” Isa. 14.13.
Dacă vrem să ajungem acolo, trebuie să urmăm cel puțin aceste trei coordonate.

33. Consacrat de Dumnezeu pentru slujbă

IER. 1.4–12

INTRODUCERE
Ieremia a fost chemat în slujba de proroc. Orice om al lui Dumnezeu, când
este chemat la o slujbă specifică, este consacrat, pus deoparte pentru slujire.

1. CHEMAREA LA SLUJBĂ
Chemarea din veșnicie, sau chemarea potrivit planului făcut mai dinainte
de Dumnezeu v. 4.
Chemarea eficace, sau chemarea care ni se face cunoscută, la un moment
dat din viața noastră v. 5.

39
 2. ÎNDOIELI PRIVITOARE LA SLUJBĂ
Că nu știi să comunici mesajul v. 6.
Că nu ai putere pentru slujbă v. 6.

3. ASIGURĂRI DATE DE DUMNEZEU

Te conștientizează că ești chemat la o slujire specifică v. 7.
Îți dă ungere pentru slujire v. 9.
Împlinește Cuvântul transmis prin gura ta v. 11, 12.
Îți asigură protecție v. 8.

CONCLUZIE
Omul care este consacrat de Dumnezeu, trebuie să creadă cu tărie în chemarea
pe care o are și trebuie să slujească cu credincioșie, dând dovadă de înțelepciune
și pricepere Luca 12.42.

34. Când ești încercat pentru crezul tău?

DAN. 3.13–30

INTRODUCERE
Cei trei iudei care nu s-au închinat chipului de aur făcut de Nebucadnețar,
au fost chemați în fața împăratului, și obligați să se închine contrar crezului
lor v. 13-15.

1. CÂND EȘTI ÎNCERCAT, TREBUIE SĂ RĂMÂI ÎN ADEVĂR

Tinerii l-au înfruntat pe împărat și nu și-au părăsit credința v. 16.
Împăratul s-a mâniat și a dat ordinul să fie încălzit mai mult, cuptorul
aprins v. 19.
Ei s-au încrezut în Dumnezeul lui Israel v. 17, 18.

2. CÂND EȘTI ÎNCERCAT, TREBUIE SĂ SUFERI

Deși ostașii care trebuiau să-i arunce în cuptor, au fost uciși de flacără, cei
trei tineri au căzut legați în cuptor, ca să sufere pntru credința lor v. 19-23.

3. CÂND EȘTI ÎNCERCAT, DOMNUL ISUS ESTE CU TINE v. 24-26.

Nebucadnețar s-a mirat că în cuptor erau patru persoane dintre care unul
semăna cu un fiu de dumnezei v. 25.

40
 Apoi a poruncit celor trei robi, să iasă din cuptor v. 26.

4. CÂND EȘTI SCĂPAT DIN ÎNCERCARE, VRĂȘMAȘII RECUNOSC

ATOTPUTERNICIA LUI DUMNEZEU v. 27-30.
Toți slujitorii împăratului s-au mirat că focul arzător nu a avut nici o putere
asupra hainelor și corpului celor trei iudei credincioși v. 27.
Nebucadnețar a apreciat credința celor trei tineri v. 28, și a dat poruncă în tot
imperiul ca oamenii să respecte pe Dumnezeul iudeilor, altfel vor fi omorâți v. 29.
Apoi i-a ridicat la mare cinste pe iudeii încercați pentru credința lor v. 30.

CONCLUZIE
Dumnezeu poate îngădui peste noi încercarea credinței, chiar și ajungând
în fața pericolului de moarte.
Pentru acele momente, numai Dumnezeu ne poate întări, ca să nu ne
lepădăm de credință.

36. Lucruri necesare pentru

un închinător adevărat
DAN. 3.16–30

INTRODUCERE
Tinerii iudei din captivitatea babiloniană, Șadrac, Meșac și Abed Nego, au
fost niște închinători adevărați, pentru că nu au vrut să se închine idolului
înălțat de Nebucadnețar v. 12
Iată lucrurile necesare pentru un închinător adevărat:

1. CREDINȚA ÎN DUMNEZEUL ADEVĂRAT

Credința lor le-a dat curaj în fața chipului din valea Dura, ca să-i sfideze pe toți
slujitorii și supraveghetorii împăratului, neînchinându-se în fața idolului v. 12.
Aceeași credință în Dumnezeul adevărat, i-a umplut de curaj și n-au ascultat
de Nebucadnețar, chiar când erau în fața cuptorului încins v. 17, 18.
Credința a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna Iuda v. 3, pentru ca
prin ea să câștigăm biruință asupra lumii 1 Ioan 5.4, dar credința trebuie unită
cu fapta 2 Pet. 1.5.

41
 2. ÎNDRĂZNEALA
Tinerii au avut îndrăzneală să-și susțină convingerile, chiar cu prețul vieții
v. 16.
Atunci, când nu ne osândește inima că am făcut compromisuri, avem
îndrăzneală la Dumnezeu 1 Ioan 3.21.
Taina Evangheliei, trebuie făcută cunoscută, cu îndrăzneală Efes. 6.19.

3. EXPERIENȚE CU DUMNEZEU
Experiența lor cu Dumnezeu, le-a dat stabilitate și calm în fața morții, chiar
și când slujitorii împăratului au fost omorâți de flăcările cuptorului încins de
șapte ori v. 19-23.
Când cunoști pe Dumnezeul adevărat, poți avea noi experiențe în vremuri
de încercare, ca și tinerii legați care au căzut în foc, dar împreună cu ei a fost
și un „ ... fiu de dumnezei!” v. 24.

CONCLUZIE
Când închinătorii adevărați au aceste lucruri din belșug, oamenii necredincioși
văd minunile făcute de Dumnezeu prin ei v. 25.
Atunci îi face prieteni chiar și pe vrășmașii lor v. 30.
Atunci chiar și vrășmașii lor binecuvântează pe Dumnezeul adevărat și I
se închină v. 29.

37. Când se întoarce Dumnezeu

din mânia Lui?
IONA 3.1–10

INTRODUCERE
Dumnezeu S-a mâniat pe locuitorii din Ninive, și a hotărât să le distrugă
cetatea și viața v. 4.
Pentru a vesti lucrul acesta, L-a trimis pe prorocul Iona v. 1-4, dar Dumnezeu
s-a întors din mânia Lui,.
Iată câteva lucruri pe care să le împlinească oamenii, care vor ca Dumnezeu
să-și potolească mânia:

1. CÂND OAMENII CRED ÎN MESAJUL LUI DUMNEZEU

Locuitorii Ninivei au crezut că Dumnezeu va nimici cetatea v. 5.

42
 Când a auzit împăratul Ninivei, a crezut și el în judecata lui Dumnezeu v. 6.

2. CÂND OAMENII SE POCĂIESC v. 10.

Ninivenii s-au pocăit cu rugăciune și post v. 6.
Împăratul s-a pocăit și el cu post și rugăciune v. 7.
A recunoscut că locuitorii trebuie să se întoarcă „ ... de la calea lor cea rea,
și de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!” v. 8.
Ba mai mult, a dat decret oficial, în sensul acesta v. 7, 8.

3. CÂND OAMENII AU TEAMĂ DE MÂNIA LUI

De teama pedepsei lui Dumnezeu, păcătoșii din Ninive v. 5 cât și împăratul
lor, s-au pocăit v. 6.

CONCLUZIE
Mânia lui Dumnezeu se revarsă din cer împotriva celor ce necinstesc pe
Dumnezeu și înădușe adevărul în nelegiuirea lor Rom. 1.18.
Dar pentru că este un Dumnezeu milos și îndelung răbdător, și dorește ca
nici unul să nu piară 2 Pet. 3.9, El S-a îndurat și de niniveni v. 10, când a văzut
acțiunile lor.

38. Oamenii care nu-L înșeală

pe Dumnezeu
MAL. 3.9–18

INTRODUCERE
În timpul prorocului Maleahi, poporul Israel, nu erau corecți în ce privește
relația lor cu El, și cu darurile care trebuiau să le aducă la Templu v. 1.
Apoi, cârteau împotriva Lui, pentru că nu le ascultă rugăciunile v. 13-15.
Ca o lecție din aceasă situație, vreau să punctez câteva lucruri de care
beneficiază cei ce nu-L înșeală pe Dumnezeu:

1. AU BINECUVÂNTARE ÎN LUCRURILE PĂMÂNTEȘTI

Atunci când își dau zeciuiala, primesc belșug de binecuvântare v. 10.
Atunci când dai zeciuiala, Dumnezeu îți ocrotește recoltele v. 11.
Dacă cineva este sceptic în privința acestei promisiuni, este liber să-L pună
pe Dumnezeu la încercare v. 10.

43
 2. AU UN NUME BUN
Oamenii din jur îi vor respecta pe aceia care sunt binecuvântații lui Dumnezeu,
pentru că au o țară plăcută v. 12.
Vor avea teamă de Domnul, și vor cinsti Numele Lui v. 16.

3. AU PARTE DE MILĂ, ÎN ZIUA DOMNULUI

Așa cum are milă un om, de fiul lui care-i slujește v. 17.
Atunci se va arăta diferența între slujitorii buni și slujitorii răi v. 18.

CONCLUZIE
Nu înșelați pe Dumnezeu v. 9.
Nu-L acuzați pe Dumnezeu v. 13, 14.
Nu te compara cu cei răi v. 15.

39. Autoritatea și dumnezeirea

Domnului Isus
MAT. 3.13–17

INTRODUCERE
După ce Ioan Botezătorul terminase predica de la Iordan, Domnul Isus a
venit la Ioan, ca să fie botezat de el v. 13.
Cu prilejul botezului Domnului Isus, autoritatea Domnului Isus, ca și Fiu
al lui Dumnezeu, a fost întărită.

1. A FOST RECUNOSCUTĂ DE IOAN BOTEZĂTORUL

În predica lui mai înainte de a veni Isus, Ioan afirmase faptul că Cel ce vine
după Ioan, este mai puternic decât el, pentru că El nu botează doar în apă, ci
cu Duhul Sfânt și cu foc v. 11, 12.
Și iată-l pe Ioan în fața lui Isus și a oamenilor adunați la Iordan, că recunoaște
că el are trebuință să fie botezat de Isus, nu Domnul, de către Ioan v. 14.

2. A FOST PRIMITĂ, DATORITĂ ASCULTĂRII DE TATĂL

Domnul Isus văzând nehotărârea lui Ioan de a-L boteza, i-a spus că acesta
este un act rânduit de Dumnezeu, și ca atare, trebuie neapărat ca Ioan să-L
boteze v. 15.
Domnul Isus S-a botezat după porunca Tatălui v. 13.

44
 Domnul Isus a fost ascultător, până la moarte Filip. 2.8.

3. A FOST CONFIRMATĂ ÎNAINTEA OAMENILOR

DE CĂTRE TATĂL ȘI DUHUL SFÂNT
Confirmată de Tatăl, pentru că Dumnezeu a confirmat dumnezeirea Fiului
Său, prin glasul Său venit din cer v. 17.
Confirmată de Duhul Sfânt, pentru că a luat chip de porumbel, și a venit
peste El v. 16.
Ioan a validat această așezare a Duhului Sfânt peste Isus, pentru că era
semnul prin care Dumnezeu i-a spus că Ioan îL va identifica pe Mesia Ioan 1.31.

CONCLUZIE
Autoritatea și dumnezeirea Domnului Isus era pusă la îndoială de mulți
oameni din Israel, dar la Iordan, această autoritate de Fiu al lui Dumnezeu a
fost confirmată și întărită din plin.
Ea trebuie crezută, pentru că a fost confirmată de persoanele cele mai credibile:
Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Duhul Sfânt și Ioan Botezătorul, antemergătorul
Domnului.

40. Lucruri care îți aduc fericirea

MAT. 5.1–12

INTRODUCERE
În cuvântarea de pe munte, Domnul Isus a arătat printre altele, și calitățile
celor ce cred în Dumnezeu și în moartea de pe cruce a Domnului Isus.
Dacă cineva are aceste lucruri enumerate în pasaj, este cel mai fericit om
de pe pământ.

1. CAPACITATEA DE A-ȚI RECUNOAȘTE LIMITELE v. 3.

A fi sărac în duh, înseamnă să recunoști că nu ai nici un merit, și că depinzi
de Dumnezeu în ce privește mântuirea sufletului și celelalte lucruri de care
depinde viața ta Gal. 2.16.
De asemenea, înseamnă să recunoști în smerenie, că atunci când Dumnezeu
te folosește, este doar harul lui Dumnezeu 1 Cor. 15.10.

45
 2. MÂNGÂIEREA LUI DUMNEZEU v. 4.
Versetul acesta spune că pentru a fi mângâiat de Dumnezeu, mai întâi,
trebuie să plângi.
Când exprimentezi mângâierea lui Dumnezeu, ai datoria să mângâi pe alții
care se află în vreun necaz 2 Cor. 1.4.

3. CARACTERUL DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU v. 5.

Blândețea este o constantă a caracterului Domnului Isus, care era „blând și
smerit cu inima” Mat. 11.29.
Moise era mai blând decât orice om de pe fața pământului Num. 12.3.
Blândețea noastră trebuie să fie cunoscută de toți oamenii Filip. 4.5.

4. RÂVNA DUPĂ NEPRIHĂNIRE v. 6.

A fi flămând și însetat după neprihănire, înseamnă să fii preocupat să trăiești
în starea de har, în care ai fost pus în Hristos.
Noi trebuie să fim plini de râvnă pentru fapte bune Tit 2.14.
Și cine ne va face rău, dacă suntem plini de râvnă pentru bine? 1 Pet. 3.13.

5. MILA FAȚĂ DE ALȚI OAMENI v. 7.

Noi trebuie să fim milostivi, ca și Tatăl nostru din cer Luc. 6.36.
Unii au avut milă față de cei din temniță, și au primit cu bucurie, răpirea
averilor din cauza aceasta Evr. 10.34.

6. O INIMĂ CURATĂ v. 8.
Inima este curățită de sângele Domnului Isus Evr. 9.4, și-i poartă pe frați
în ea Filip. 1.7.
Omul cu inima curată vorbește din partea lui Dumnezeu, înaintea lui
Dumnezeu, și nu oricum, ci doar în Hristos 2 Cor. 2.17.

7. O ATITUDINE PACIFISTĂ v. 9.
Pacea lui Hristos trebuie să stăpânească în inimile noastre Col. 3.15.
Dacă nu urmărim pacea și sfințirea în relațiile interpersonale, nu ajungem
în cer Evr. 12.14.
Într-un conflict pe care-l mediem, trebuie să judecăm în adevăr și în vederea
păcii Zah. 8.15.

46
 8. BUCURIA ÎN PRIGOANE v.10-12.
Domnul Isus a spus dinainte ucenicilor Săi, că vor fi prigoniți pentru credința
în El Ioan 15.20.
Apostolii Petru și Ioan au fost bătuți cu nuiele și prigoniți de sobor, dar
„ ... s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui.”
Fap. 5.40, 41.

CONCLUZIE
Omul care îL primește pe Isus, este fericit în viața de credință, pentru că
Dumnezeu i-a mântuit sufletul, prin moartea de pe cruce a Domnului Isus.
Ca atare, dacă are lucrurile enumerate mai sus și dacă va răbda până la
capăt Iac. 5.11, va avea parte parte de fericirea de a fi pentru totdeauna cu Isus
în Împărăția cerurilor Luc. 14.15.

41. Lucruri de care nu trebuie să facem caz

MAT. 6.1–6

INTRODUCERE
Domnul Isus îi îndemna pe ucenici să nu scoată în evidență înaintea
oamenilor, meritele lor v. 1

1. SĂ NU FACEM CAZ DE NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ v. 1.

„ ... altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.”
Când facem caz de neprihănirea noastră, ne putem pierde singuri Ecl. 7.16.

2. SĂ NU FACEM CAZ DE MILOSTENIA NOASTRĂ v. 2-4.

Aceasta ar fi o atitudine duplicitară v. 2.
Ea trebuie făcută în ascuns, și este urmată de răsplătirea dată de Dumnezeu v. 4.

3. SĂ NU FACEM CAZ DE VIAȚA DE RUGĂCIUNE v. 5, 6.

Atunci când ne rugăm în public, să nu urmărim să ieșim în evidență în fața
oamenilor, ca să fim apreciați de ei v. 5.
Rugăciunea în intimitate cu Dumnezeu, va fi răsplătită de El v. 6.

CONCLUZIE
Noi nu trebuie să facem caz de neprihănirea noastră, ca să nu cădem în
păcatul fățărniciei v. 2.

47
 Dacă vom fi oameni smeriți și evlavioși, Dumnezeu va aprecia lucrul acesta
și ne va răsplăti atât pe pământ cât și în ceruri 1 Tim. 4.8.

42. Nevoi împlinite de Dumnezeu

MAT. 6.7–15

INTRODUCERE
Oamenii vin la Dumnezeu și la Domnul Isus, ca să le împlinească nevoile
pe care le au Ioan 6.26.

1. TE AJUTĂ SĂ FACI RUGĂCIUNI DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

Când vii la Dumnezeu, te ajută să înalți rugăciuni concrete v. 7.
Atunci recunoști suveranitatea lui Dumnezeu peste toate lucrurile v. 9.

2. TE SCAPĂ DE ANTURAJUL GREȘIT

Am ieșit din mijlocul oamenilor păcătoși și fățarnici, de aceea nu trebuie
să ne asemănăm cu ei v. 8.

3. TE BINECUVÂNTEAZĂ CU HRANA ZILNICĂ

Dacă ești copilul lui Dumnezeu, El Îți dă pâinea cea de toate zilele v11.

4. TE IARTĂ DE PĂCATE
După ce am fost iertați de trecutul nostru, avem nevoie de iertarea zilnică a
greșelilor noastre v. 12, și El este credincios și drept și ne iartă 1 Ioan 1.9.

5. TE IZBĂVEȘTE DE SUB INFLUENȚA LUI SATAN v. 13.

Satan răcnește ca un leu și caută să piardă pe cei credincioși 1 Pet. 5.8.

CONCLUZIE
Recunoaște sfințenia lui Dumnezeu v. 9.
Acceptă voia lui Dumnezeu v. 10.
Așteaptă Împărăția lui Dumnezeu v. 10.
Iartă pe alții v. 14, 15.

48
 43. Cum poți să umbli pe calea vieții?
MAT. 7.13, 14

INTRODUCERE
Domnul Isus vorbește în mod imperativ oamenilor, pentru ca aceștia, să
intre pe calea vieții și să ajungă în veșnicie.
Această cale mai este numită, „calea credinței” Fap. 9.2 „calea mântuirii”
Fap. 16.17 „calea lui Dumnezeu” Fap. 18.26.
Cum poți să mergi pe calea vieții?

1. DACĂ RĂSPUNZI CHEMĂRII LUI DUMNEZEU

„Intrați pe ... calea care duce la viață v. 13, 14.
Dumnezeu i-a chemat pe toți oamenii Isa. 55.1, 2.
Domnul Isus a chemat pe toți oameni să vină la El Mat. 11.28, 29.

2. DACĂ-L PRIMEȘTI PE ISUS, UȘA VIEȚII

Domnul Isus este Ușa (poarta) vieții v. 13.
Dacă intră cineva prin această Ușă, primește mântuirea și găsește hrană
pentru suflet Ioan 10.9.

3. DACĂ PĂRĂSEȘTI CALEA PIERZĂRII

„Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei
ce intră pe ea” v. 13b.
Apostolii le-au spus oamenilor să părăsească calea pierzării și să se întoarcă
la Dumnezeu Fap. 3.19.

4. DACĂ TRĂIEȘTI ÎN SFINȚENIE

„Intrați pe poarta cea strâmtă ... ” v. 13.
Am fost sfințiți de Dumnezeu, de aceea trebuie să trăim în sfințenie 1 Tes. 4.4.
Sfințenia este podoaba Casei lui Dumnezeu Ps. 93.5, și noi suntem oameni
din Casa lui Dumnezeu Efes. 2.19.

CONCLUZIE
Dumnezeu ne cheamă să intrăm pe calea vieții prin Hristos și să mergem
până la capăt, ca să nu fim pierduți v. 13, și să nu fim pedepsiți de Dumnezeu.

49
 44. Cine intră în Împărăția Cerurilor?
MAT. 7.21–29

INTRODUCERE
Nu oricine face declarații despre Isus că este Domnul, Stăpânul, va intra în
Împărăția lui Dumnezeu v. 21.
Unor astfel de oameni care-L cinsteau doar cu gura pe Dumnezeu, Acesta
le spune că deși îL cinstesc cu gura, totuși inima le este departe Isa. 29.13.

1. CINE ARE CA TEMELIE A MÂNTUIRII, PE ISUS HRISTOS

STÂNCA MÂNTUIRII v. 24.
Nimeni nu poate pune o altă temelie a mântuirii, decât jertfa lui Hristos
1 Cor. 3.11.
Evreii în pustie au băut apă din această Stâncă, nu doar din stânca Horebului
de unde a țâșnit apă 1 Cor. 10.4.
Isus este Piatra din capul unghiului clădirii, pe care ar fi trebuit să zidească
zidarii (iudeii) Isa. 28.19, dar pentru că nu au crezut în Ea, Piatra a ajuns o
Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere Rom. 9.33.

2. CINE FACE VOIA LUI DUMNEZEU v. 21.

Voia lui Dumnezeu este să-I mulțumim pentru toate lucrurile 1 Tes. 5.18
Voia lui Dumnezeu este să facem ce este bine, ca să astupăm gura oamenilor
neștiutori 1 Pet. 2.15.
Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră 1 Tes. 4.3.
Cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac 1 Ioan 2.17.

3. CINE IESE BIRUITOR DIN ÎNCERCAREA CREDINȚEI v. 25

Fiecărui credincios, i se va încerca, (testa) credința Fap. 14.22, care este mai
scumpă decât mult aurul care piere și care va fi răsplătită la arătarea lui Isus
Hristos 1 Pet. 1.7.
Din orice încercare putem ieși biruitori, prin Domnul Isus, care ne-a iubit

CONCLUZIE
Pericolul cel mai mare datorită căruia cineva nu poate intra în Împărăția lui
Dumnezeu, este neascultarea de Dumnezeu v. 22, 23; v. 26, 27.

50
 45. Când poți primi răspuns la rugăciune?
MAT. 7.7–14

INTRODUCERE
Faima lui Dumnezeu se mărește prin împlinirea făgăduințelor Sale Ps. 138.2.

1. CÂND PERSEVEREZI ÎN RUGĂCIUNE

În rugăciune îi cerem lui Dumnezeu „Cereți și vi se va da ... ” , îL căutăm
pe Dumnezeu „ ... căutați și veți găsi ... ”, și insistăm la ușa îndurării Lui „ ...
bateți și vi se va deschide” v. 7.
Când ne rugăm trebuie să credem că vom căpăta „Căci oricine cere, capătă
... ”, trebuie să credem că atunci când căutăm, vom găsi „ ... cine caută, găsește
... ” și mai trebuie să credem că atunci când insistăm la ușa îndurării, El ne va
deschide „ ... celui ce bate, i se va deschide ... ” v. 8.

2. CÂND PRIMEȘTI DARUL LUI DUMNEZEU v. 9-11.

Rugăciunea este o conversație între noi și Dumnezeu. În timpul rugăciunii
Dumnezeu aude cererile noastre, iar confirmarea că El are un răspuns favorabil
sau nefavorabil, îl vedem în timp.
Orice lucru bun ni se dă de sus, inclusiv împlinirea rugăciunilor noastre
este de la Tatăl luminilor Iac. 1.17.
Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt celor ce L-am cerut v. 11.

3. CÂND DAI DOVADĂ DE ALTRUISM FAȚĂ DE ALȚII

Tatăl căruia fiul i-a cerut pește și pâine, i-a dat ceea ce a cerut, pentru că-l
iubea v. 9-11.
Noi primim ceea ce cerem de la Tatăl nostru, pentru că Dumnezeu ne iubește,
de aceea ne-a dat o mângâiere veșnică prin Fiul Său 2 Tes. 2.16.
Biblia spune să fim buni și miloși unii cu alții 1 Pet. 3.8.
Noi trebuie să dăruim din dragoste altor oameni, din bogățiile date de
Dumnezeu Luc. 16.9.

4. CÂND UMBLI PE CALEA LUI DUMNEZEU

Isus este poarta strâmtă (Ușa-Ioan 10.9) v. 13.
Isus este Calea spre Dumnezeu (Calea, adevărul și viața-Ioan 14.1, 2) v. 14.
Ca să fim ascultați de Dumnezeu, pe această cale trebuie să umblăm ca

51
niște copii ai lumini Efes. 5.8, cârmuiți de Duhul Gal. 5.16, cu băgare de seamă
Efes. 5.15 și după lucrurile de sus Col. 3.1.

CONCLUZIE
Trebuie să fim siguri de faptul că Dumnezeu aude rugăciunile noastre, când
îndeplinim aceste condiții.
Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva dupa voia Lui, ne
ascultă 1 Ioan. 5:14.

46. Pericole în legătură cu prorocii

mincinoși
MAT. 7.15–27

INTRODUCERE
Prorocii și învățătorii falși sunt cei care spun că sunt gura lui Dumnezeu.
Dar ei nu vestesc și nu învață Cuvântul inspirat sau scris în Scripturi, de aceea
sunt numiți proroci mincinoși.
A te feri de ei, înseamnă a te păzi de primejdia care este în spatele lucrării lor.

1. DE CE SĂ NE FERIM DE EI?
Pentru că sunt duplicitari v. 16-19 și scopul lor este să ne fure din turmă v. 15.
Hoțul vine să junghie și să prăpădească Ioan 10.10.
Pentru că învățătura lor nu este orientată spre învățătura lui Hristos v. 24.
Pentru că nu rămân statornici în încercări v. 24-27.
Pentru că nu vor intra în Împărăția cerurilor v. 21.

2. FACTORI CARE ÎNFLUENȚEAZĂ SLUJBA PROROCULUI

Lipsa vieții de rugăciune, necunoașterea Cuvântului și a puterii lui Dumnezeu
Mat. 22.29.
Lipsa fricii de Dumnezeu sau frica de oameni Rom. 3.18.
Îndrăzneala firii pământești, în loc de inspirația Duhului.
Dorința după câștig 2 Pet. 2.3, 14 ca și Balaam 2 Pet. 3.15.
Tentațiile trupești 2 Pet. 2.10, 13, 14.

CONCLUZIE
Pentru a ne feri de prorocii și învățătorii falși, trebuie să cunoaștem Cuvântul
lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu și să avem ungerea de la Dumnezeu.

52
 1 Ioan 2.20 „Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în
voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă
despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El,
după cum v-a învăţat ea.”

47. Constatări despre împărăția

lui Dumnezeu
MAT. 7.21–29

INTRODUCERE
Domnul Isus a vorbit oamenilor despre Împărăția cerurilor și prin pilde.
În spatele acestei pilde despre casa zidită pe nisip și cea zidită pe stâncă,
trecute prin intemperiile vremii, putem face câteva constatări:

1. ÎN ÎMPĂRĂȚIE NU INTRĂ ORICINE

Nu intră aceia care nu fac voia lui Dumnezeu v. 21.
Nu intră aceia care trăiesc în păcat v. 23.
Intră doar aceia care cred în Isus, sunt născuți din Cuvântul Evangheliei și
din Duhul Sfânt Ioan 3.5.

2. ÎN ÎMPĂRĂȚIE NU SE INTRĂ PE BAZA MERITELOR PERSONALE

A face voia lui Dumnezeu, nu înseamnă că prin faptele noastre merităm să
intrăm în Împărăție v. 22.
Omul intră în Împărăție, datorită credinței în jertfa mântuitoare a Domnului
Isus și datorită nașterii din Cuvântul Evangheliei și din Duhul Sfânt Ioan 3.5.
După ce suntem în Hristos, trebuie să facem voia lui Dumnezeu trăind în
neprihănirea dată de El Filip. 3.9, și umblând în faptele bune rânduite dinainte
pentru noi Efes. 2.10.

3. ÎN ÎMPĂRĂȚIE NU INTRĂ CEI CE NU REZISTĂ

LA ÎNCERCAREA CREDINȚEI
Ca să reziști la încercări, trebuie să-ți bazezi credința pe Domnul Isus, Stânca
mântuirii v. 24, nu pe nisipul religiei v. 26.
Atunci ești apreciat, pentru că ai avut capacitatea de a discerne în mod corect,
adevărul despre viața veșnică.
Ca să reziști în încercări, trebuie să rămâi credincios în prigoane v. 25.

53
 CONCLUZIE
Dacă ne vom folosi capacitatea de a discerne adevărul, și vom lua aminte
la constatările pe care le facem de-a lungul vieții, aplicându-le în viața noastră
de credință, vom împlini voia lui Dumnezeu.
Apoi, vom putea rezista la încercările îngăduite de El și rămânând până la
capăt, vom intra în Împărăția lui Dumnezeu.

48. Când poți fi vindecat de

orbirea spirituală?
MAT. 9.27–31

INTRODUCERE
Domnul Isus era pe drum în cetatea Sa și s-au luat după El, doi orbi v. 1.
Asemenea acestor orbi, toți oamenii păcătoși sunt orbi din punct de vedere
spiritual, și au nevoie de vindecare.
Când pot fi aceștia vindecați?

1. CÂND MERG PE DRUM DUPĂ ISUS

„ ... s-au luat după Isus doi orbi ... ” v. 27.
Domnul Isus cheamă pe oameni, ca să vină după El Mat. 11.29, să intre pe
calea Lui Mat. 7.13, 14, și să-i vindece de orbire Isa. 42.7.
După Isus au mers multe gloate și au fost vindecați mulți bolnavi Mat. 19.2.

2. CÂND CER VINDECARE CU CREDINȚĂ ÎN ISUS

Orbii au fost întrebați de Isus, dacă cred lucrul acesta v. 28.
Apoi, după ce S-a atins de ochii lor, au fost vindecați v. 29, 30.
Domnul Isus l-a vindecat și pe orbul din Ierihon, când i-a spus: „ ... „Capătă‑ți
vederea. Credința ta te-a mântuit!” Luc. 18.42.

3. CÂND SPUN ȘI ALTORA DESPRE ISUS v. 30, 31.

Orbii care au fost vindecați, nu au putut să nu spună altora despre Isus v. 31.
Pe măsură ce spunem altora despre Isus, credința noastră „merge mereu
crescând” 1 Tes. 1.3 și putem fi vindecați de boli, și cu alte ocazii.

CONCLUZIE
Când oamenii păcătoși merg pe drum cu Lumina Ioan 8.12, când aceștia

54
cred v. 28 și cer v. 27 să fie scoși din împărăția întunericului, sunt vindecați de
orbire v. 29, și văd deslușit Marc. 8.25, lucrarea lui Dumnezeu.

49. Obligațiile ucenicului

MAT. 10.24–33

INTRODUCERE
Domnul Isus clarifica pentru ucenici, lucrurile care trebuiau să fie baza
relației lor cu Învățătorul.
Noi suntem ucenicii Domnului Isus, și avem obligația să aplicăm aceste
principii în relația noastră cu Domnul și Învățătorul nostru. Care sunt acestea?

1. SĂ RESPECTĂM AUTORITATEA ÎNVĂȚĂTORULUI v. 24.

Pentru că în El sunt ascunse toate comorile științei și înțelepciunii lui
Dumnezeu Col. 2.2, 3.
Pentru că El învață după cum L-a învățat Dumnezeu Ioan 8.28.
Pentru că învățătura Lui este însoțită de puterea Rom. 1.16 și convingerea pe
care o face Duhul Sfânt Ioan 16.8.

2. SĂ AJUNGEM CA ȘI ÎNVĂȚĂTORUL NOSTRU v. 25.

Să fim plini de cunoștința Cuvântului lui Dumnezeu Rom. 15.14.
Să fim plini de plinătatea lui Dumnezeu Efes. 3.19.
Să plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui
Dumnezeu Filip. 1.11.

3. SĂ NU NE TEMEM DE PRIGOANE
Pentru că prigonitorii vor fi judecați de Dumnezeu v. 26.
Pentru că prigonitorii, nu au putere asupra sufletului nostru v. 28.
Pentru că nu se întâmplă decât voia lui Dumnezeu v. 29.
Pentru că avem preț în ochii Domnului v. 30, 31.

4. SĂ PROPOVĂDUIM PE ISUS v. 27.

Cine mărturisește pe Isus înaintea oamenilor, va fi mărturisit de Isus înaintea
Tatălui v. 32, cine nu-L va propovădui, nu va fi recunoscut ca ucenic, în fața
Tatălui v. 33.
Noi trebuie să propovăduim Evanghelia la orice făptură Marc. 16.15.

55
 CONCLUZIE
Ca și ucenici ai Domnului și Învățătorului nostru, nu trebuie să primim
cuvintele Lui, doar ca pe niște sfaturi, ci și ca pe niște obligații, pe care trebuie
să ne împlinim.
Să ajungem să spunem ca și Pavel, încărcați de povara responsabilității:
„ ... și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” 1 Cor. 9.16.

50. Cum poți recunoaște oamenii

lui Dumnezeu?
MAT. 11.1–19

INTRODUCERE
După ce trimișii lui Ioan Botezătorul, au venit să-L întrebe pe Domnul dacă
este Mesia v. 3 și apoi au plecat , Isus a vorbit mulțimilor v. 1 despre Ioan v. 7,
care era închis în temniță v. 2.
Printre altele, Domnul Isus a spus că Ioan Botezătorul a fost cel mai mare
om născut din femeie v. 11.
Ideile acestul pasaj, sunt un răspuns la întrebarea: „Cum poți recunoaște pe
oamenii lui Dumnezeu?”

1. ÎI POȚI RECUNOAȘTE DACĂ PRIVEȘTI LA CREDINȚA LOR

Credința noastră este încercată, atunci când constatăm că înțelegem greșit
un subiect biblic.
În temniță, credința lui Ioan Botezătorul era încercată și la nivel doctrinar
v. 2, 3.
Ioan și evreii din timpul său, credeau că atunci când Mesia va veni, va fi
sfârșitul lumii vechi și instaurarea veacului nou, în care împărăția lui David,
va guverna pământul.
Nelămurirea din mintea lui era aceasta: „Dacă Dumnezeu L-a confirmat pe
Isus la Iordan că este Mesia, de ce nu suntem eliberați de sub jugul romanilor, ca
să guvernăm cu Mesia în cei o mie de ani?”
Ioan și iudeii de atunci, credeau ca și cei care așteptam să se sfârșească
lumea în anul 2000.
Dar răspunsul Domnului a indicat doar lucrările care se fac prin El, ca iudeii
să creadă că este Mesia v. 4-6.
Credința noastră este încercată, și atunci când constatăm că înțelegem greșit
un subiect biblic.

56
 Chiar dacă avea nelămuriri doctrinare despre vremurile din urmă, Ioan a
fost un om al lui Dumnezeu, care a murit pentru credința în Hristosul profețit
mai dinainte în Scripturi.

2. ÎI POȚI RECUNOAȘTE DACĂ APRECIEZI SMERENIA LOR

Oamenii necredincioși au considerat smerenia oamenilor lui Dumnezeu,
ca o slăbiciune, nu ca un atu al omului duhovnicesc.
„ ... Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?” v. 7.
Așa a fost privit și Pavel când a venit prima dată la Corint, întrucât părea
„ ... slab, fricos și plin de cutremur.” 1 Cor. 2.3.
Acesta era însă, un semn al smereniei, nu un semn al slăbiciunii unui lucrător,
pentru că a fi smerit, nu înseamnă să te consideri mai puțin decât ești, ci să
renunți la dreptul tău în favoarea altora.
Oamenii lui Dumnezeu au fost priviți adesea de către necredincioși, ca niște
oameni ciudați.
„ ... Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în
casele împăraţilor.” v. 9.
Un om îmbrăcat în haine de păr de cămilă, în zăduful zilei din pustiul arzător
al Iudeii, părea un om bizar, dar au fost și oameni credincioși, care au apreciat
pe Ioan Botezătorul, ca fiind un om smerit.
A fost o dovadă de smerenie, când a venit Isus ca să fie botezat: „ ... „Eu”,
zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Mat. 3.14.
Acești oameni au auzit și cuvintele lui Ioan care s-a smerit și a spus despre
Isus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez:” Ioan 3.30.
Iudeii îl considerau pe Ioan, ca fiiind un proroc, sau o apariție a unor proroci
din vechime Marc .6.15.

3. ÎI POȚI RECUNOAȘTE DACĂ URMĂREȘTI FRECVENT

LUCRAREA LOR v. 10-15.
Domnul Isus a spus despre Ioan că este cel mai mare om născut din femeie v. 11.
Era profețit despre el, că va fi mare înaintea Domnului că se va umple de
Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui, că va duce o viață de abstinență și
că prin el, se vor întoarce mulți oameni la Dumnezeu Luc. 1.14-17.
Ioan a avut în lucrarea lui Dumnezeu și a Domnului Isus, rolul de
Antemergător, acela de a pregăti calea venirii lui Mesia v. 10; Isa. 40.3.
El a predicat Evanghelia pocăinței și spunea mulțimilor de la Iordan să creadă
în Isus Mat. 3.2, să-și mărturisească păcatele, apoi îi boteza în apă Mat. 3.5, 6.

57
 I-a confruntat pe liderii religioși care făceau botezul, doar pentru a scăpa
de mânia viitoare Mat. 3.7, 8.
A vorbit oamenilor despre judecata lui Dumnezeu Mat. 3.10, 13 și despre
autoritatea Domnului Isus de a boteza cu Duhul Sfânt și cu foc Mat. 3.11.
Lucrarea și moartea lui Ioan Botezătorul a pregătit inimile celor ce au fost
botezați, ca atunci când urmau să vină Isus, să creadă în El.

CONCLUZIE
Noi trebuie să fim atenți în jurul nostru și să evaluăm pe oamenii lui
Dumnezeu, după calitățile date de El.
David căuta să descopere oamenii evlavioși, sfinții din țară, ca să se bucure
de părtășia lor, și să experimenteze plăcerea sufletească
„Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.” Ps. 16.3.
Să căutăm să fim tot mai mult în preajma unor astfel de oameni, și vom
deveni mai devotați lui Dumnezeu.

51. Motive pentru care să-L lăudăm

pe Dumnezeu
Mat. 11.25–30

INTRODUCERE
Tocmai veniseră trimișii lui Ioan Botezătorul, care din temniță a trimis pe
ucenicii lui să-L întrebe pe Isus dacă este Hristosul v. 2, 3, după care Domnul
a mustrat cetățile Horazin, Betsaida și Capernaum v. 21-23.
Apoi a înălțat o rugăciune de laudă la adresa Tatălui nostru care este în
ceruri v. 26.
Iată câteva motive pentru care ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu:

1. PENTRU CĂ NE-A DESCOPERIT TAINELE SALE v. 25.

El a ascuns tainele Lui de cei înțelepți și pricepuți în felul lumii, dar le-a
descoperit celor care din punctul de vedere al lumii, erau considerați ca fiind
neînțelepți, adică prunci în ce privește cunoașterea v. 25: agricultori, pescari,
săraci etc.
Tainele lui Dumnezeu au fost descoperite și prorocilor Săi Amos 3.7; Dan. 2.28.
Aceste taine legate de mântuirea lumii, au fost prevăzute de către Dumnezeu
în planul său veșnic prin care voia să unească iarăși în Hristos, toate lucrurile
din ceruri cu cele de pe pământ Efes. 1.9, 10.

58
 Ucenicilor lui Hristos, le este dat să cunoască tainele împărăției Luc. 8.10.

2. PENTRU CĂ L-A TRIMIS PE FIUL SĂU v. 27.

În planul lui Dumnezeu era prevăzută întruparea Fiului Său în chip de om,
care va muri în locul păcătoșilor Rom. 8.3.
„Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărții este scris despre mine.” Ps. 40.7.
El a fost trimis la „ ... împlinirea vremii ...” Gal. 4.4.
A fost trimis ca „ ... o jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” 1 Ioan 4.10.

3. PENTRU CĂ NE-A MÂNTUIT SUFLETUL v. 28.

Această mântuire a fost profețită mai dinainte Isa. 42.6; Isa. 53.5.
A fost adeverită de îngeri, față de păstorii din câmpia Betleemului Luc. 2.11.
Sufletul ne este mântuit prin harul lui Dumnezeu, care ne-a fost dat în
Hristos Isus, înainte de veșnicii 2 Tim. 3.5.
Sufletul nu a fost mântuit prin fapte, ci „ ... prin spălarea nașterii din nou și
prin înnoirea facută de Duhul Sfânt,” Tit 3.5.

4. PENTRU CĂ NE AJUTĂ SĂ FIM ASEMENEA LUI v. 29, 30.

Noi am fost cunoscuți și hotărâți dinainte de către Dumnezeu, ca să fim
asemenea chipului Fiului Său Rom. 8.29.
De aceea, trebuie să avem în noi gândul lui Hristos, de a ne uita la binele
aproapelui nostru Filip. 2.4, 5.
Noi trăim prin El 1 Ioan 4.9, o viață nouă Rom. 6.4, după îndemnurile Duhului
Rom. 8.4, de aceea trebuie să fim ca și Isus.
„Ca să putem fi asemenea Lui „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce
privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și
puterea Lui,” 2 Pet. 1.3.

CONCLUZIE
Am enumerat câteva motive pentru care trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu.
Dar dincolo de aceste motive, câte motive personale nu avem fiecare pentru
lucrările făcute de Dumnezeu în viața noastră?
„O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepatrunse
sunt judecațile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” Rom. 11.33.

59
 52. Cum poți ajunge prunc în Hristos?
MAT. 11.25–30

INTRODUCERE
Domnul Isus lăuda pe Dumnezeu, pentru că S-a îndurat de oamenii simpli,
care au crezut în Isus, ca Domnul și Mântuitorul lor personal.
Când s-au născut din nou, oamenii aceștia fără carte, au devenit prunci în
Hristos.

1. DACĂ CUNOȘTI PE TATĂL ȘI PE FIUL v. 25-27.

Domnul Isus a venit ca să facă lumii de cunoscut, pe Tatăl.
v. 27 „ ... Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu
cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe
Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”
Fariseii spuneau că Îl cunosc pe Tatăl, dar pentru că nu L-au cunoscut și
recunoscut pe Isus, ca Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, Domnul i-a
incriminat ca fiind, necredincioși Ioan 14.7.
Scopul cunoașterii lui Dumnezeu, este ca dragostea Tatălui și prezența Fiului,
să fie în oamenii care au crezut Evanghelia Ioan 17.26.

2. DACĂ ÎȚI DAI SEAMA DE NEVOIA SUFLETULUI TĂU v. 28.

Ioan Botezătorul și-a dat seama că sufletul său are nevoie de Isus, ca să-l
boteze cu Duh Sfânt și cu foc Mat. 3.14.
Cei săraci în duh, recunosc faptul că sunt dependenți de Dumnezeu, și se
întorc la El, devenind prunci în Hristos Mat. 5.3.
Domnul Isus a știut că Zacheu are nevoie de El, ca să-i mântuiască sufletul:
„ ... Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Luc. 19.5.
Pentru că sufletul nostru nu putea fi mântuit prin mijlocirea unui mare preot
pământesc, trebuia să vină Isus ca Mare Preot: „ ... sfânt, nevinovat, fară pată,
despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri,...” Evr. 7.26.

3. DACĂ EȘTI BLÂND ȘI SMERIT CU INIMA v. 29, 30.

Din momentul în care-L primim pe Isus ca Domn și Mântuitor, se schimbă
natura noastră păcătoasă și noi devenim oameni spirituali 2 Cor. 5.17.
De atunci noi vom lua jugul lui Hristos, adică datoria de a spune altora
despre Dumnezeu 1 Pet. 2.9, și de a trăi o viață sfântă 2 Pet. 3.11.
Pentru aceasta, vom fi prigoniți și atunci nu trebuie să ieșim din jug Mat. 24.13.
60
 Cînd cineva ne prigonește pentru că purtăm jugul lui Hristos Ioan 15.20, noi
trebuie să fim blânzi și smeriți cu inima 1 Pet. 3.15.
Blândețea și smerenia trebuie să le învățăm de la Domnul Isus v. 29.
„... în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul
Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.”

CONCLUZIE
Este de remarcat faptul că din spusele Domnului Isus, și omul păcătos trebuie
să facă ceva pentru a deveni prunc în Hristos.
De aceea să ne ajute Dumnezeu ca după ce am ajuns prunci în Hristos, să
avem față de cei din jurul nostru, o atitudine blândă și smerită. Ca niște copilași.
„ ... Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți
face ca niste copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Mat. 18.3.

53. Importanța credinței creștine

MAT. 15.1–20

INTRODUCERE
În acest pasaj, credința creștină este pusă în contrast cu datina bătrânilor.
Fariseii i-au acuzat pe ucenicii Domnului, că nu se spală pe mâini și încalcă
astfel, datina bătrânilor v. 1, 2.
Domnul Isus a răspuns tot cu o întrebare v. 3-7, apoi i-a acuzat de fățărnicie
v. 7, și le-a arătat, de ce este mai importantă credința creștină.

1. CREDINȚA CREȘTINĂ PUNE ACCENTUL PE CUVÂNTUL

LUI DUMNEZEU
Fariseii ar fi trebuit să respecte Cuvântul, care poruncește să-i cinstim pe
părinți Exod. 20.12, dar fariseii au călcat porunca aceasta v. 3, 5-7.
Interpretările fariseilor spuneau că tot ce dăm părinților, poate fi considerat
ca închinare înaintea lui Dumnezeu, binefacere, dărnicie, sau milostenie v. 5.
Domnul Isus i-a acuzat pe farisei că au călcat porunca lui Dumnezeu care
spunea că este o datorie ca fiecare copil să-și cinstească părinții, și au desființat
astfel, o poruncă din Legea dată de Dumnezeu v. 6.
De aceea, oricine ascultă de interpretările omenești, rugăciunea și închinarea
lui nu este primită, și nu este altceva, decât un fățarnic v. 7-9, pentru că se
bazează pe poruncile omenești v. 8, 9.

61
 2. CREDINȚA CREȘTINĂ PUNE ACCENTUL PE SCHIMBAREA INIMII
v. 17, 18.
Inima omului necredincios, este deznădăjduit de rea și înșelătoare, dar
Domnul o cunoaște și va răsplăti omului, în funcție de atitudinea inimii Lui
Ier. 17.9, 10.
Dumnezeu vrea să-I predăm inima Prov. 23.26, și să învățăm de la Isus, să
fim blânzi și smeriți cu inima Mat. 11.29.
Dumnezeu a vestit prin proroci că Noul Legământ pe care-l va face cu
oamenii, va fi înscris în inima omului născut din nou.
„Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice
Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi
Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” Ier. 31.33.

3. CREDINȚA CREȘTINĂ PUNE ACCENTUL PE LUCRAREA DUHULUI

v. 19, 20.
Duhul Sfânt ne-a convins că suntem păcătoși Ioan 16.8.
A fost trimis pe pământ în urma mijlocirii Domnului Isus, după ce S-a
înălțat la cer Ioan 14.10.
El ne-a născut din nou Ioan 3.3-5.
El ne călăuzește în tot adevărul, ne descoperă lucrurile viitoare Ioan 16.13, ne
învață toate lucrurile și ne aduce aminte de învățătura Domnului Isus Ioan 14.26.
Faptele noastre le atribuim roadei Duhului Gal. 5.22, nu eforturilor firii
pământești 1 Cor. 15.10.
„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui,
şi voinţa şi înfăptuirea.” Filip. 2.13.

CONCLUZIE
Întotdeauna va fi o diferență între religie și credința creștină.
Orice religie pune accentul pe datini și tradiții religioase care vin din învățături
omenești, care contestă adevărul lui Dumnezeu și autoritatea Lui.
Aceste învățături, nu pot schimba sufletește un om sută la sută, dar adevărul
Evangheliei schimbă pe oameni, pentru că este puterea lui Dumnezeu Rom. 1.16.
Pe deasupra, credința creștină are de partea ei, pe Duhul Sfânt care-i ține în
viață spirituală pe credincioși.

62
 54. Ai fost iertat, ca să poți ierta!
MAT. 18.21–35

INTRODUCERE
Apostolul Petru era nelămurit în ce privește iertarea aproapelui, de aceea l-a
întrebat pe Domnul Isus, de câte ori trebuie să ierte pe aproapele lui, de șapte
ori, atunci când greșește împotriva lui? v. 21.
Răspunsul Domnului a fost acesta: „ ... până la șaptezeci de ori câte șapte.”
v. 22 cu alte cuvinte: „Ori de câte ori vă greșește cineva, trebuie să-l iertați!”
De ce trebuie să iertăm pe aproapele nostru?

1. PENTRU CĂ DUMNEZEU A AVUT MILĂ DE NOI ȘI NE-A IERTAT

v. 25-27.
Dumnezeu este un Dumnezeu milos și ne-a iertat păcatele noastre.
În această pildă, datornicul cu zece mii de galbeni către împărat, merita să
fie pedepsit, așa cum noi păcătoșii, meritam să fim pedepsiți v. 24, 25.
Ca să putem fi iertați, mai întâi, trebuie să credem că Isus este Fiul lui
Dumnezeu, care a fost pedepsit pentru păcatele noastre Fap. 13.39, apoi, trebuie
să ne mărturisim păcatele.
Robul datornic, când a văzut că stăpânul a hotărât să-l vândă pe el și familia
lui, ca să acopere datoria v. 25, s-a închinat stăpânului și l-a rugat să-i mai acorde
timp, și-i va plăti datoria v. 26.
Dar stăpânului i s-a făcut milă de el, și i-a iertat datoria v. 27.
Tot așa și lui Dumnezeu I s-a făcut milă de noi, și ne iartă, atunci când ne
mărturisim zilnic, păcatele 1 Ioan 1.9.

2. PENTRU CĂ DE MULTE ORI NOI NU IERTĂM v. 28-30.

Însă robul iertat, nu i-a iertat datoria unui tovarăș de al său care-i era dator
cu o sută de lei v. 28, chiar dacă acesta l-a implorat să-i mai acorde timp, ca
să-i returneze datoria v. 29.
Dacă noi nu iertăm greșelile altor oameni în dreptul nostru, Domnul Isus
a spus că nici noi nu vom fi iertați Mat. 6.15.
De aceea când i-a învățat pe ucenici cum să se roage, ca să fie ascultați de
Dumnezeu a spus și aceste cuvinte. „ ... și ne iartă nouă păcatele noastre, precum
iertăm și noi greșiților noștri ... ” Mat. 6.12.
Ba mai mult, El ne învață să nu judecăm cu gând rău pe alți oameni și să-i
iertăm Luc. 6.37.
63
 Apoi, în relațiile noastre cu alți frați și surori, când ne greșim unii altora,
trebuie să fim buni unii cu ceilalți, să dăm dovadă de milă, și să ne iertăm, cum
ne-a iertat Dumnezeu pe noi prin Hristos Efes. 4.32; Col. 3.13.

3. PENTRU CĂ DUMNEZEU PEDEPSEȘTE PE CEI NEIERTĂTORI

v. 31-35.
Modul cum s-a comportat robul iertat, dar neiertător față de tovarășul
dator lui, a fost o pricină de poticnire pentru ceilalți tovarăși, care l-au pârât
la stăpânul lui v. 31.
Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe robul nemilos și neiertător, pe mâna
chinuitorilor v. 34.
Tot așa va fi cu creștinii cărora Isus le-a iertat păcatele, dar care prin viața
lor au fost o pricină de poticnire pentru alți oameni v. 35, și nu au fost iertători
față de aproapele lor.

CONCLUZIE
Dumnezeu va aduce o zi a socotelilor v. 21-24, în care va judeca lumea după
dreptate, prin Fiul pe care L-a rânduit dinainte pentru aceasta Fap. 17.31, 32.
De aceea trebuie să fim atenți, să nu fim o pricină de poticnire sau un prilej
de păcătuire pentru fratele nostru Rom. 14.13, și să iertăm din toată inima.
Să nu ajungem o piatră de poticnire pentru cei slabi, 1 Cor. 8.9, și „Să nu
dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie
defăimată.” 2 Cor. 6.3.

55. Când poți să fii un credincios

desăvârșit?
MAT. 19.16–26

INTRODUCERE
Un om din mulțime s-a apropiat de Domnul Isus, și L-a întrebat ce bine
să facă pentru ca să aibă viața veșnică v. 16, și Domnul i-a spus să păzească
poruncile lui Dumnezeu v. 17-20.
Auzind că tânărul a păzit poruncile din tinerețea lui, Domnul i-a arătat cum
poate ajunge la binele suprem, ca să fie desăvârșit v. 21.
Când poate un om să ajungă să împlinească voia lui Dumnezeu, în așa fel
încât Dumnezeu să spună despre el, că a ajuns desăvârșit?

64
 1. CÂND APELEZI LA DUMNEZEU CA SĂ TE MÂNTUIASCĂ
După condițiile puse acestui tânăr, ucenicii au ajuns la concluzia că un om
nu se poate mântui singur. De aceea au pus o întrebare logică: „ ...Cine poate
atunci să fie mântuit? v. 25.
Atunci Domnul a spus: „ ... „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar
la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” v. 26.
Omul trebuia să plătească păcatul cu moartea, dar Dumnezeu i-a dat viața
veșnică în Hristos Rom. 6.23.

2. CÂND PĂZEȘTI PORUNCILE LUI DUMNEZEU

Majoritatea poruncilor amintite aici, au de a face cu iubirea aproapelui
nostru și păzirea de păcate v. 16-20.
După ce ne întoarcem la Dumnezeu, trebuie să ne ferim de păcate.
Este amintit aici păcatul uciderii v. 18.
Este amintit și păcatul preacurviei v. 18.
Apoi cel al furtului v. 18.
Minciuna este și ea amintită v. 18.
Dar și respectul față de părinți, cât și iubirea față de toți oamenii v. 19.

3. CÂND ÎNGRIJEȘTI DE NEVOILE ALTORA v20-24.

Tânărul era unul credincios, care păzise aceste porunci, dar Domnul Isus a
spus că-i mai lipsește ceva, ca să fie desăvârșit: să vândă totul și să împartă la
săraci, ca să aibă o comoară în cer v. 20, 21.
Domnul Isus a spus să ne facem prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte
cum sunt numite posesiunile și lucrurile materiale ale lumii acesteia, ca ei să
mărturisească în ceruri pentru noi Luc. 16.11.
Religiunea curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, este să-i cercetăm
pe văduve și orfani, în necazurile lor Iac. 1.27.
Ca să ne încredințeze bogățiile spirituale, Dumnezeu spune că trebuie să
fim credincioși în bogățiile nedrepte Luc. 16.11.

CONCLUZIE
Cuvântul desăvârșit folosit în acest pasaj, nu indică faptul că cineva poate fi
desăvârșit prin faptele lui, ci mai degrabă arată cum ar trebui să fie un creștin
autentic, un credincios desăvârșit.
Știm despre creștinul autentic, născut din nou prin Evanghelie și Duhul
lui Hristos, că trebuie să unească cu credința, fapta, cunoștința etc. 2 Pet. 1.5.

65
 Omul lui Dumnezeu este mântuit doar prin jertfa Domnului Isus, dar apoi
trebuie să umble în faptele credinței, rânduite de Dumnezeu. Efes. 2.10.

56. Pași spre vindecare

MAT. 20.29–34

INTRODUCERE
În fața gloatei care-L urma pe Isus când ieșeau din Ierihon v. 29, doi orbi
care ședeau lângă drum, au strigat la Isus, ca să aibă milă de ei v. 30.
Aș vrea să vedem din atitudinea lor, trei lucruri pe care trebuie să le aibă
cineva, pentru a fi vindecat de Isus:

1. PRIMUL PAS, ESTE CREDINȚA ÎN NUMELE LUI ISUS

Orbii au crezut că Isus este Domnul, care a venit pe linia lui David, așa cum
se prezintă Domnul Isus v. 30; Apoc. 22.16.
Era vestit dinainte că prin rănile Lui, putem fi vindecați Isa. 53.5.
Apostolii au spus celor care au fost vindecați, că lucrul acesta s-a făcut
datorită credinței în Numele lui Isus Fap. 4.10.

2. AL DOILEA PAS, ESTE RUGĂCIUNEA LA ISUS

Cei doi orbi s-au rugat, strigând la Isus: „ ... Ai milă de noi, Doamne, Fiul
lui David!” v. 30.
„S-au rugat direct la Domnul Isus, pentru că era pe pământ”, ar putea spune
cineva, „dar noi trebuie să ne rugăm la Dumnezeu în Numele Domnului Isus”,
pentru că așa spune El Însuși Ioan 14.13.
Este adevărat lucrul acesta, pentru că Domnul Isus a vrut ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul Ioan 14.14.
Dar să nu uităm că de asemenea, diaconul Ștefan s-a rugat în mod direct
Domnului Isus Fap. 7.59.

3. AL TREILEA PAS, ESTE MILA DOMNULUI ISUS v. 34.

Dumnezeu are un plan pentru fiecare din noi și când ne îmbolnăvim, este
doar un punct din planul Său pentru noi Fap. 14.22.
S-ar putea ca să nu fim vindecați întotdeauna când ne rugăm, pentru că
El are programat pentru noi un timp în care să vină roada răbdării în viața
noastră Iac. 1.4.

66
 De aceea, pentru ca o vindecare să se producă, trebuie ca Domnul Isus să
se lase înduplecat și să aibă milă de noi.
Domnul Isus când a văzut atitudinea și starea celor doi orbi de la Ierihon, i
s-a făcut milă de ei și i-a vindecat v. 34.

CONCLUZIE
Există câteva lucruri care trebuie să se întâmple, ca un om să fie vindecat, de
aceea trebuie să credem în faptul că Dumnezeu ne poate vindeca, în Numele
lui Isus, chiar în momentul când ne rugăm. Aceasta este credința cât un bob
de muștar Mat. 17.20.
Apoi, să insistăm în rugăciune înaintea Domnului Luc. 11.9; Ioan 15.7 în
mod consecvent, până când Isus se lasă înduplecat, așa cum a făcut și cu cei
doi orbi la Ierihon v. 34.

57. Când poți să fii un slujitor

cu autoritate?
MAT. 20.20–28

INTRODUCERE
Domnul Isus vorbește în acest text, despre dorința unor ucenici care vor să
aibă o poziție mai importantă între slujitori: „ucenici care vor să fie mari” v. 26,
sau „oameni care vor să fie cei dintâi” v. 27 dar și despre condițiile primirii
respectului, din partea celorlalți ucenici.

1. DACĂ TE APROPII DE ISUS, CU GÂNDURI CURATE

Gândul și dorința mamei și a fiilor lui Zebedei cu care s-au apropiat de Isus,
nu au fost curate v. 20.
Când ne apropiem de Dumnezeu și de oameni, trebuie să avem „ ... o inimă
curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățate de un cuget rău, și cu
trupul spălat cu o apă curată.” Evr. 10.22.

2. DACĂ TE ÎNCHINI DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

Mama și fiii lui Zebedei, nu s-au închinat după voia lui Dumnezeu, pentru
că au venit înaintea lui Isus cu o dorință egoistă, aceea de a fi mai mari între
ucenicii Domnului Isus v. 20, 21.
Noi trebuie să avem „ ... o închinare plăcută, cu evlavie și frică” Evr. 12.28.

67
 3. DACĂ TE IDENTIFICI CU HRISTOS
Hristos a venit să facă voia Tatălui Ioan 6.38 și a recunoscut întotdeauna
autoritatea și suveranitatea Lui în alegerea lucrătorilor v. 23.
Orice slujitor trebuie să se identifice cu gândul lui Hristos Filip. 3.15.

4. DACĂ SLUJEȘTI CELORLALȚI UCENICI

Ca și un bun slujitor v. 26.
Ca și un rob care slujește stăpânilor săi v. 28.

CONCLUZIE
Autoritatea între slujitorii lui Hristos, o dă Dumnezeu v. 23.
Autoritatea între slujitori se câștigă, slujind celorlalți v. 26.

58. Când se întâmplă o minune?

MAT. 21.18–32

INTRODUCERE
Dumnezeu nu face minuni în mod gratuit, ci doar atunci când apare o nevoie.
Domnul Isus a făcut minunea cu uscarea smochinului v. 19, 20, pentru a da o
lecție ucenicilor, ca în viața lor să apară chiar și minuni.
Când pot acestea să apară?

1. CÂND AI CREDINȚĂ
Că puterea dată lui Isus și oferită nouă, poate face totul v. 23, 24.
„ ... „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul
s-a uscat.” v. 19.
Aceste cuvinte nu sunt cuvintele unui blestem, ci cuvintele credinței care
face să ia ființă lucruri, care altfel nu s-ar împlini prin mijloace convenționale.

2. CÂND PRACTICI O VIAȚĂ DE RUGĂCIUNE

„Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” v. 22.
Viața de rugăciune a Domnului Isus, a fost o viață constantă, perseverentă
și insistentă, iar rugăciunile și cererile Lui au fost ascultate de Dumnezeu din
pricina evlaviei Lui (devotamentului) Evr. 5.7.
Noi trebuie să ne rugăm neîncetat 1 Tes. 5.17, și atunci se pot întâmpla
minuni Fap. 4.30.

68
 3. CÂND RENUNȚI LA FĂȚĂRNICIA RELIGIOASĂ
Întotdeauna vor fi oameni care vor contesta puterea Domnului Isus, arătată
prin credincioșii prin care se produc minuni.
Așa au fost odinioară preoții și fariseii, care au dat dovadă de fățărnicie v. 25-27.
Chiar apostolul Pavel l-a acuzat pe apostolul Petru de acest păcat Gal. 2.11-14.

CONCLUZIE
O minune este considerată, atunci când sunt suspendate legile naturii și
puterea lui Dumnezeu intră în acțiune, producând lucruri supranaturale.
Smochinul s-a uscat la cuvântul poruncit de Domnul Isus v. 19, 20.
Dacă vrem să apară minuni în viața și lucrarea noastră, trebuie să folosim
cu credință, puterea lui Dumnezeu, să avem o viață de rugăciune insistentă și
să nu fim fățarnici.

59. Păcatele oamenilor religioși

MAT. 21.23–32

INTRODUCERE
Preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului, erau căpeteniile celor mai
religioși oameni din vremea Domnului Isus.
Orice organizații religioase, chiar și cele creștine, pot fi vinovate de păcate
mari împotriva oamenilor credincioși, și pot fi acuzate de Domnul Isus.
Iată câteva din păcatele de care se fac vinovați:

1. MINIMALIZEAZĂ PUTEREA DOMNULUI ISUS

„ ... „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” v. 23.
Oamenii aceștia consideră faptul că doar sistemele lor religioase, pot să dea
autoritate spirituală unui om. De aceea L-au acuzat pe Isus, că scoate afară dracii
din oameni, cu ajutorul lui Belzebul, domnul dracilor Luc. 11.15.

2. CÂND NU AU ARGUMENTE BIBLICE, SE ESCHIVEAZĂ

DE LA ADEVĂR
Acuzatorii Domnului Isus nu au găsit explicații la întrebările încuietoare
puse de Domnul Isus, legate de originea botezului lui Ioan Botezătorul v. 24, 25.
De teama mulțimilor care știau că Ioan este trimisul lui Dumnezeu, nu
trimisul organizației lor religioase, ispititorii nu s-au pronunțat v. 26.

69
 3. NU SE ȚIN ÎNTOTDEAUNA DE PROMISIUNI
Ca și în pilda celor doi fii, spusă de Domnul Isus v. 28-31.
Noi trebuie să împlinim ceea ce promitem Mat. 5.37.
Altfel, păcătoșii care promit și se întorc la Dumnezeu, vor merge înaintea
noastră în Împărăția lui Dumnezeu v. 31.

4. NU CRED CĂ ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU SE INTRĂ

ÎN URMA ASCULTĂRII DE CUVÂNTUL EVANGHELIEI
Păcătoșii care au ascultat mesajul lui Ioan, l-au crezut și s-au întors la
Dumnezeu, dar oamenii religioși nu au crezut mesajul pocăinței v. 32.

CONCLUZIE
Există o diferență mare între oamenii religioși și cei credincioși.
Noi suntem credincioși ai Domnului Isus, dar dacă inima ni se împietrește
putem deveni necredincioși, ca și Fariseii de odinioară.
Iac. 4.8 „Apropiați-vă de Dumnezeu, îi El Se va apropia de voi. Curățați-vă
mâinile, păcătoșilor; curățați-vă inima, oameni cu inima împărțită!”

60. Păcătoșii care resping chemarea

lui Dumnezeu
MAT. 22.1–14

INTRODUCERE
În această pildă, Domnul Isus arată faptul că marea majoritate a poporului
evreu, au respins chemarea lui Dumnezeu la nunta cerească v. 1-4.

1. SUNT NEPĂSĂTORI FAȚĂ DE CHEMAREA LUI

„Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat; ... ” v. 5.
Au avut două invitații neonorate, prin cele două categorii de robi pe care
i-a trimis v. 3, 4.
Ba mai mult, „ ... au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorât
... ” v. 6.
Mat. 23.27 „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre
pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge
găină puii sub aripi, și n-ați vrut!”

70
 2. PUN ACCENTUL PE LUCRURILE PĂMÂNTEȘTI
„au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.” v. 5.
Cine iubește lucrurile din lume, nu are dragostea din Dumnezeu 1 Ioan 2.15
Când moare omul, nu ia nimic cu el, de aceea cât timp suntem pe pământ,
trebuie să ne îmbogățim față de Dumnezeu Luc. 12.20, 21.
Luc. 9.25 „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi
sau s-ar pierde pe sine însuşi?”

3. NU ACCEPTĂ NEPRIHĂNIREA PRIN HRISTOS

Prietenul care a intrat în odaia de nuntă, nu avea haină de nuntă v. 11, 12.
Statutul de om neprihănit, nu se capătă prin fapte bune, ci prin credința în
Isus Hristos Rom. 3.24, care a fost făcut neprihănirea lui Dumnezeu pentru
noi 1 Cor. 1.30.
Când un om are statutul de om neprihănit, este îmbrăcat cu Hristos, haina
neprihănirii noastre Gal. 3.27.

CONCLUZIE
Păcătoșii care resping chemarea lui Dumnezeu, vor fi pedepsiți de El v. 13, 14.

61. Nunta cerească

MAT. 22.1–14

INTRODUCERE
Pilda este o imagine a reunirii Domnului Isus, cu Biserica Sa, care va fi după
răpirea la cer „ ... „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate
au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” v. 4.
Tabloul arată o imagine pală, a ceea ce va fi Nunta Mielului și a Miresei
Apoc. 19.7.

1. INVITAȚIA LA NUNTĂ, APARȚINE LUI DUMNEZEU v. 2.

O invitație selectă v. 3.
O invitație din timp v. 3.
O invitație urgentă v. 4.
Dar Dumnezeu Îi cheamă pe toți oamenii Isa. 55.1, 2.

71
 2. INVITAȚIA DINTÂI, A TRIMIS-O LUI ISRAEL
Reacția invitaților.
Au avut o stare de nepăsare v. 5.
Au batjocorit și omorât pe trimișii Lui v. 6.
Pedepsirea vinovaților.
Mânia lui Dumnezeu v. 7 a. Rom. 1.18.
Instrumentul pedepsei: oștirea Lui (romanii, 70. D. Hr.) v. 7b.
Nimicirea lor v. 7c.

3. INVITAȚIA A DOUA A TRIMIS-O TUTUROR OAMENILOR

Prin trimișii săi divini v. 8.
Invitați sunt toți neputincioșii, care nu pot împlini voia lui Dumnezeu v. 9, 10.
Oamenii „buni și răi” (morali și imorali) care primesc prin credință, haina
de nuntă, haina neprihănirii prin Isus.

4. DUMNEZEU SELECTEAZĂ PE CEI CE VOR SĂ INTRE LA OSPĂȚUL

NUNȚII MIELULUI
Selecția se va face pe baza hainei de nuntă, și anume, statutul de om mântuit
prin jertfa Domnului Isus Rom. 3.21, 22.
Cine nu are haina neprihănirii căpătată prin jertfa Lui, nu participă la nunta
cerească și la ospățul nunții v. 11, 12.

CONCLUZIE
Oricine respinge invitația lui Dumnezeu la nunta cerească, va fi pedepsit
v. 7, 13, 14.

62. Semnele sfârșitului

MAT. 24.1–14

INTRODUCERE
Ucenicii erau fascinați de măreția Templului din Ierusalim v. 1, dar Domnul
Isus le-a spus că toate aceste lucruri sunt efemere, și vor fi distruse v. 2.
Apoi, când L-au întrebat despre revenirea Lui și despre sfârșitul lumii v. 3,
Domnul i-a atenționat că înainte de sfârșitul veacului, trebuie să fie atenți la
niște semne premergătoare, ca să nu fie înșelați v. 4.

72
 1. APARIȚIA HRISTOȘILOR ȘI PROOROCILOR MINCINOȘI
Ei sunt niște înșelători v. 4, 11.
Deși ei spun că vin în Numele lui Isus v. 5.
Ei sunt ca lupii răpitori, care prin învățăturile lor, vor să fure oile din turmă
Mat. 7.15; Fap. 20.29.

2. ÎNMULȚIREA RĂZBOAIELOR ȘI LIPSURILOR

Mai întâi auzim despre ele, pentru că se întâmplă în alte țări v. 6a.
Motivul este ura de rasă, sau dorința de îmbogățire v. 7.
Dumnezeu i-a avertizat pe evreii care se vor îndepărta de legământ, că va
îngădui să fie bătuți de vrășmașii lor Deut. 28.25.

3. ÎNMULȚIREA CATASTROFELOR NATURALE

Din cauza răutății oamenilor, Dumnezeu îngăduie cutremure, foamete și
ciumi v. 7.
Când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, Acesta îi lovește cu căldură
arzătoare și secetă, cu rugină și tăciune în grâu, etc. Deut. 28.22.

4. PROGRESIA IMORALITĂȚII ÎN LUME

Din cauza înmulțirii celor ce trăiesc în păcat, dragostea lui Dumnezeu din
inima majorității, se va răci v. 12.
Pavel avertiza despre vremurile din urmă, că oamenii vor fi iubitori mai
mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu 2 Tim. 3.4.

5. PRIGOANA ASUPRA CREȘTINILOR

Ca să ilustreze prigoana care vine peste credincioși în vremea sfârșitului,
Domnul folosește ilustrația femeii care este însărcinată.
Toate lucrurile enumerate mai sus, fac parte din începutul durerilor în
preajma nașterii. Chiar în momentul în care lucrurile acestea se întâmplă în
lume, vine și prigoana v. 9, 10.

6. VESTIREA EVANGHELIEI, LA TOATE POPOARELE

În planul lui Dumnezeu este prevăzut ca toate popoarele, etniile și neamurile,
să audă Evanghelia, numai după aceea vine sfârșitul lumii v. 14.
Evanghelia este puterea de mântuire, pentru oamenii care cred în Isus
Rom. 1.16.
Dar pentru cei ce nu cred, vestirea Evangheliei va sluji de mărturie în ziua
judecății v. 14.

73
 CONCLUZIE
Ce fel de oameni ar trebui să fim noi „ ... așteptând și grăbind venirea zilei
lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi
de căldura focului?” 2 Pet. 3.11, 12.
Noi trebuie să fim vigilenți, ca să nu ne înșele cineva v. 4.
Să trăim o viață de sfințire și să vestim Evanghelia la toți oamenii 2 Tim. 2.19;
1 Pet. 2.9.

63. Revenirea Domnului

MAT. 24.36–51

INTRODUCERE
Domnul Isus a spus ucenicilor că se duce să le pregătească un loc în cer,
apoi va veni ca să-i ducă acolo Ioan 14.1, 2.
Acest lucru se va întâmpla la prima înviere, adică la răpirea Bisericii
1 Tes. 4.16‑20.

1. ESTE UN SECRET DUMNEZEIESC

Nimeni nu știe exact clipa răpirii, ci doar Dumnezeu Tatăl v. 36.
„El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe
acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Fap. 1.7.

2. SE VA PRODUCE PE NEAȘTEPTATE
Ca în clipa potopului din timpul lui Noe v. 37-39.
Ca în momentul când vine un hoț să spargă casa v. 42-44.
„stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul
pe care nu-l știe.” v. 50.

3. VA CULMINA CU O RĂPIRE SELECTĂ

Nu toți creștinii vor fi răpiți v. 40, 41.
„ ... și întâi vor învia cei morți în Hristos.” 1 Tes. 4.16.
„într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiță. ... ” 1 Cor. 15.52.

CONCLUZIE
Răpirea Bisericii, trebuie să-i găsească pe credincioși în veghere și pregătiți
pentru întâlnirea cu Domnul v. 43, 44.

74
 Pentru aceasta, robii lui Dumnezeu, trebuie să fie credincioși și înțelepți
v. 45, 46.
Să nu dea dovadă de răutate și să aibă teamă de Dumnezeu v. 48.
Numai așa vom fi puși peste toate averile Stăpânului v. 47.

64. Pilda celor 10 fecioare

MAT. 25.1–13

INTRODUCERE
Pilda conține adevărul acesta:
„Biserica trebuie să stea în veghere și să fie pregătită ca și fecioarele înțelepte,
având lucrurile necesare întâmpinării Domnului Isus, Mirele nostru.” v. 1, 2.

1. TOȚI CREȘTINII AȘTEAPTĂ REVENIREA MIRELUI

Un alai în așteptare, format din credincioși chibzuiți și creștini nechibzuiți v. 5.
Toți așteaptă „fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru
Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.” Tit 2.13.

2. MIRELE POATE SĂ-ȘI ÎNTÂRZIE VENIREA

„Fiindcă mirele zăbovea ... ” v. 5
Scopul întârzierii Lui: „ ... pentru că are o îndelungă răbdare pentru voi, și
dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Pet. 3.9.

3. MULȚI CREȘTINI VOR FI SURPRINȘI CÂND MIRELE VA VENI

Tocmai la miezul nopții, când este normal, ca oamenii să doarmă v. 6
„Dar noi, care suntem fii ai zilei să fim treji ... ” 1 Tes. 5.8.
Creștinismul zilelor din urmă, va intra într-o apostazie. Fecioarele „ ... au
ațipit toate și au adormit.” v. 5.
Dacă cineva doarme „Deșteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morți, și
Hristos te va lumina.” Efes. 5.14.

4. CÂND VA VENI EL, VA FI PREA TÂRZIU SĂ NE PREGĂTIM

PENTRU NUNTĂ
Este prea târziu când vine Mirele, să cumperi untdelemn pentru a avea
lumina v. 9, 10, pentru că ușa harului se va închide și Mirele nu te cunoaște v. 12.
Este prea târziu ca cineva să te ajute să ai lumina v. 8, 9, de aceea trebuie să

75
ne pregătim „astăzi” nu la miezul nopții Evr. 3.7, 8, ca niciunul din noi să nu
ne pomenim veniți prea târziu. Evr. 4.1.
Nu-și mai are rostul pregătirea, când un eveniment este în toiul desfășurării
lui, și tu nu ești prezent „Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare ... ” v. 11.

5. NOI TREBUIE SĂ VEGHEM ȘI SĂ FIM PREGĂTIȚI DE ÎNTÂMPINARE

„Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” v. 13.
Să veghem ca cineva să nu ne fure hainele mântuirii Apoc. 16.15, să veghem
asupra faptelor noastre 2 Cron. 19.7 și asupra căderii în ispită Marc. 14.38.
Să veghem cu luare aminte asupra timpului când va reveni Mirele Marc. 13.35,
și să fim cu luare aminte asupra sufletelor noastre Ios. 23.1.
Să veghem în vederea rugăciunii Luc. 21.16 și asupra Cuvântului 2 Tim. 4.2,
și să veghem împreună cu Isus Mat. 26.38, ca să rămânem în El Ioan 15.5.

CONCLUZIE
Modul cum s-au pregătit fecioarele chibzuite și înțelepte, ne arată cum ar
trebui să fim pregătiți noi, credincioșii, dacă vrem să avem parte de răpire.
„Hainele să-ți fie albe în orice vreme, și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe
cap.” Ecles. 9.8.

65. Judecata viitoare

MAT. 25.31–46

INTRODUCERE
Textul vorbește despre judecata împărătească pe care o va face Împăratul
Împărăției veșnice, Domnul Isus Hristos, la „ ... scaunul de domnie al slavei
Sale ” v. 31.
Oile sunt credincioșii, iar caprele sunt necredincioșii v. 32, 33.

1. UN JUDECĂTOR ABSOLUT
El va judeca toate neamurile v. 3, pentru că Dumnezeu Tatăl, a dat toată
judecata Sa, Fiului Său Ioan 5.22.
El va judeca lumea după dreptate Fap. 17.31, fără părtinire 1 Pet. 1.17, chiar și
lucrurile ascunse ale oamenilor Rom. 2.16.

76
 2. O JUDECATĂ UNICĂ
Nu a mai fost și nu va mai fi după această judecată, nici o altă judecată pentru
toată lumea care a trăit pe pământ, de-a lungul timpului v. 32, 33.
Toți din Biserică, trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui
Hristos, ca să ne primim răsplata pentru faptele noastre bune sau rele 2 Cor. 5.10.
La judecata finală însă, vor fi judecați toți oamenii înviați, care au trăit pe
pământ vreodată Apoc. 20.12.

3. UN VERDICT DAT PE BAZA DOVEZILOR

El va decide cine a fost credincios și cine a fost necredincios: „și va pune oile
la dreapta, iar caprele la stânga Lui.” v. 33.
Pe credincioși Dumnezeu îi va răsplăti, pentru că au făcut faptele credinței
în Hristos: au fost ospitalieri cu cei flămânzi și însetați, dar și cu cei străini, și
au vizitat în temniță pe cei închiși pentru credința în Hristos v. 35, 36.
De aceea credincioșii vor merge în fericire, pentru eternitate v. 34.
Iar necredincioșii vor merge în chinuri veșnice v. 41-46.

CONCLUZIE
Știind că există o judecată a lui Dumnezeu, cât suntem în viață trebuie să-L
primim pe Domnul Isus, ca Domn și Mântuitor 1 Ioan 5.1.
Apoi, să umblăm în faptele rânduite de Dumnezeu mai dinainte Efes. 2.10,
lăsând ca Dumnezeu să dezvolte roada Duhului în viața noastră Filip. 1.11.
Numai așa vom avea intrare din belșug Împărăția cerurilor 2 Pet. 1.11.

66. Condiții pentru a fi trimisul

Domnului Isus
MAT. 28.16–20

INTRODUCERE
Domnul Isus i-a trimis pe ucenici în toată lumea, pentru a predica Evanghelia,
cu scopul de a face alți ucenici, pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu v. 19.
Ce condiții trebuie să îndeplinești, pentru a fi trimis de El să faci ucenici?

1. SĂ FII UCENICUL DOMNULUI ISUS v. 16.

Un ucenic trebuie să se înscrie în școala Învățătorului (prin alegere directă
sau prin decizie personală) v. 16; Fap. 4.4.

77
 Un ucenic trebuie să aibă părtășie cu Învățătorul v. 16; Evr. 3.14.
Ucenicul trebuie să devină un ucenic calificat în învățătură Luc. 6.40;
2 Tim. 2.2.
Ucenicul trebuie să rămână în învățătura primită Ioan 15.5; 1 Cor. 15.1, 2.
Ucenicul trebuie să ajungă ca Învățătorul său Mat. 10.25.

2. SĂ-I RECUNOȘTI AUTORITATEA LUI v. 17, 18.

Ucenicul trebuie să creadă în dumnezeirea Învățătorului și să I se închine v. 17.
Ucenicul trebuie să asculte de Învățătorul lui v. 19.
Ucenicul trebuie să accepte responsabilitatea unor sarcini concrete v. 19, 20.
Ucenicul trebuie să rămână sub autoritate, până la sfârșitul școlii Efes. 4.13.

3. SĂ RĂMÂI SUB PROTECȚIA LUI PERMANENTĂ v. 18, 20b.

Dacă rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu Ioan 8.31, 32.
Dacă rămânem în Hristos, ca să aducem roadă Ioan 15.4.
Dacă rămânem în dragostea Lui Ioan 15.9.
Dacă rămânem întemeiați și neclintiți în credință Col. 1.23.
Dacă rămânem tari în același duh Filip. 1.27.
Dacă rămânem în smerenie Rom. 12.16.

CONCLUZIE
Ca să fim trimiși de Hristos v. 18, trebuie să dezvoltăm o relație apropiată
cu Învățătorul, având părtășie cu El, și trăind ca El.
Numai așa vom crește în harul și cunoștința lui Dumnezeu 2 Pet. 3.18, și
vom fi destoinici pentru orice lucrare bună 2 Tim. 3.17.

67. Cum putem fi mai aproape de cer?

MAT. 28.16–20

INTRODUCERE
Domnul Isus împreună cu ucenicii, erau pe Muntele Măslinilor, mai aproape
de cer v. 16.
„Cum putem fi mai aproape de cer?”

1. DACĂ RECUNOAȘTEM AUTORITATEA DOMNULUI ISUS

Nu toți oamenii recunosc autoritatea Domnului Isus. v. 17.

78
 Dar Dumnezeu I-a dat Fiului, toată autoritatea în cer și pe pământ v. 18.
Glasul lui Dumnezeu a confirmat acest lucru, la botezul Domnului Isus
Mat. 3.17.

2. DACĂ DUCEM LUMII, VESTEA BUNĂ A EVANGHELIEI

Ucenicii au primit porunca de a o vesti în toată lumea v. 19a.
Noi am fost chemați să vestim „ ... puterile minunate ale Celui ce v-a chemat
din întuneric la lumina Sa minunată.” 1 Pet. 2.9.

3. DACĂ NE ÎNCREDEM ÎN PROTECȚIA DOMNULUI ISUS

El este Atotputernic v. 18.
Puterea și prezența Lui este cu noi până la sfârșit 20b.

CONCLUZIE
Ca să fii mai aproape de cer, nu este suficient să te urci doar pe un munte,
sau să te retragi la un schit, ca să fii doar tu cu Dumnezeu.
Ca să fii mai aproape de El, trebuie să stai în mijlocul oamenilor și să trăiești
sub autoritatea Domnului Isus Ioan 17.15, vestind oamenilor, Evanghelia.

68. Mesagerii trimiși de oameni

MAT. 28.11–15

INTRODUCERE
Domnul Isus după ce a înviat, S-a arătat femeilor, apoi le-a trimis să ducă
ucenicilor această veste adevărată v. 11.
Unii din străjerii de la mormânt, au fost mesagerii trimiși de oameni să
spună neadevărul despre înviere v. 15.

1. POT FI INFLUENȚAȚI DE BANI SAU FOLOASE MATERIALE

Ostașii au fost mituiți de preoții cei mai de seamă, să spună că trupul
Domnului a fost furat de ucenici v. 11-13.
„Darurile unui om îi fac loc și-i deschid intrarea înaintea celor mari.” Prov. 18.16.

2. SE FOLOSESC DE MINCIUNI
Ostașii au fost sfătuiți de preoți, ca să răspândească o minciună v. 13.
Mărturia lor poate aduce pagube adevărului v. 15.

79
 „Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, și cel ce spune minciuni, va pieri.”
Prov. 19.9.

3. SE BAZEAZĂ PE SPRIJINUL UNOR OAMENI INFLUENȚI

Ostașii s-au bazat pe preoți, că au trecere înaintea oamenilor importanți
din societate v. 14.
Biblia spune să nu ne bazăm pe oamenii mari, ci pe Fiul lui Dumnezeu care
are influență la Tatăl Ps. 146.3; Ioan 14.13.

CONCLUZIE
Mesagerii trimiși de oameni, nu sunt întotdeauna vrednici de încredere,
pentru că uneori, aduc vești false v. 13.
Ei pot fi reprezentanții unor oameni din conducerea unei țări, oraș sau
localitate, dar pot fi și reprezentanții unor grupări religioase.
Așa au fost ostașii trimiși de preoți, ca să vestească un neadevăr, despre
învierea Domnului Isus v. 15.

69. Lucruri ușor de făcut pentru Isus

MARC. 2.1–12

INTRODUCERE
Lucrările pe care le făcea Domnul Isus, erau imposibil de făcut de către alți
lideri religioși. Văzând cât de ușor face aceste lucrări, mulțimile aflate în nevoi,
îL urmau pe Domnul Isus.
Iată câteva lucruri ușoare de făcut de Domnul Isus:

1. SĂ VINĂ ÎN CASA TA
Domnul Isus era în casă la cineva, unde vestea Cuvântul v. 1, 2.
Domnul Isus vrea să aibă o relație personală cu oamenii Apoc. 3.20.
„Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Luc. 19.5.

2. SĂ IERTE PĂCATELE
Când le-a văzut credința celor care au adus slăbănogul să-l vindece, Domnul
Isus mai întâi, l-a asigurat că păcatele lui sunt iertate v. 5.
„și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună
cu cei sfințiți.” Fapt. 26.18.

80
 3. SĂ VINDECE BOLILE
Domnul Isus a poruncit bolnavului să se ridice, omul a fost vindecat, și
ceilalți L-au slăvit pe Dumnezeu v. 11, 12.
„... cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care
umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul;
căci Dumnezeu era cu El.” Fapt. 10.38.

CONCLUZIE
Toate lucrurile care la oameni sunt greu de realizat, la Domnul Isus acestea
sunt ușor de făcut, pentru că toată puterea I-a fost dată, în cer și pe pământ
Mat. 28.18.

70. Când locuiește împărăția

lui Dumnezeu în inima omului?
MARC. 4.30–34

INTRODUCERE
Împărăția lui Dumnezeu este un loc fizic din univers Luc. 14.15, unde Domnul
Isus ne pregătește un locaș Ioan 14.2.
Din punct de vedere spiritual, există și o Împărăție a lui Dumnezeu, care
trebuie să locuiască înăuntrul nostru Luc. 17.21.
Când locuiește această Împărăție în inima noastră?

1. CÂND OMUL PRIMEȘTE MESAJUL EVANGHELIEI

În această pildă, Evanghelia este asemănată cu un grăunte de muștar semănat
în pământ, din care crește un copac v. 30, 31.
După ce omul aude Evanghelia, trebuie să priceapă mai multe lucruri din
Cuvânt, despre planul lui Dumnezeu cu oamenii v. 33, 34.

2. CÂND CUVÂNTUL ADUCE ROD

Sămânța de muștar, cuvântul Evangheliei, crește și aduce rod v. 32a.
„O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută,
altul, șaizeci, și altul, treizeci.” Mat. 13.8.

81
 3. CÂND CREDINCIOȘII PRIMESC ODIHNĂ SUFLETEASCĂ
Împărăția lui Dumnezeu crește ca și copacul de muștar, și cei ce intră în
Împărăție se adăpostesc și se odihnesc, după cum păsările cerului o fac pe
crengile copacului de muștar v. 32.
„Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a
odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” Evr. 4.10.

CONCLUZIE
Împărăția lui Dumnezeu este de natură spirituală, și cei ce dau năvălă, intră
în Ea Luc. 16.16.
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, ... ” Mat. 6.33.

71. Oamenii nehotărâți

MARC. 6.14–29

INTRODUCERE
Pentru că Ioan Botezătorul era apreciat de popor, Irod era nehotărât în
privința omorârii lui Ioan: v. 20 „... neștiind ce trebuie să facă ...” dar până la
urmă i-a tăiat capul, la insistențele soției și a fetei ei v. 22-29.
În privința acceptării lui Isus ca Mântuitor și Domn peste viața lui, Irod a
fost nehotărât v. 14.
La fel de nehotărâți pot fi oamenii în privința întoarcerii la Dumnezeu. Iată
câteva caracteristici ale acestora:

1. POT SĂ CREADĂ CHIAR ȘI ÎN ÎNVIEREA MORȚILOR

Ioan Botezătorul murise și când Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, a crezut
că este Ioan cel înviat din morți v. 14-16.
Toți oamenii cred în viața după moarte, pentru că prin naștere, Dumnezeu
a pus în conștiința lor, gândul veșniciei Ecles. 3.11.
Pe parcursul vieții, unii oameni devin atei și nu mai cred în înviere Fap. 17.32.

2. CEDEAZĂ ÎN FAȚA PRESIUNILOR FAMILIEI

Irod a cedat la insistența soției și a fetei ei, v. 17-23.
La fel se întâmplă și în privința acceptării lui Isus, pentru că aceștia nu-l lasă
pe ascultătorul Evangheliei, să se întoarcă la Domnul.
„Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, și fiul împotriva tatălui; mama împotriva

82
fiicei, și fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, și nora împotriva
soacrei.” Luc. 12.53.
De aceea, când vine un necaz sau o prigonire din cauza Cuvântului, se
leapădă de Hristos Marc. 4.17.

3. NU IAU DECIZII CORECTE

Împăratul Irod s-a întristat mult, dar din cauza cuvântului dat Irodiadei, a
luat decizia greșită, și l-a omorât pe Ioan v. 24-29.
La fel se comportă, oamenii care sunt nehotărâți când aud Evanghelia.
Așa s-a întâmplat cu tânărul bogat, căruia Domnul i-a zis să vândă totul, să
împartă la săraci și să-L urmeze:
„Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.”
Luc. 18.22.

CONCLUZIE
Irod a avut posibilitatea de a se întoarce la Isus când a auzit de El v. 14.
De aceea, pentru că a fost nu numai nehotărât ci și necredincios, împăratul
Irod a pierdut ocazia de a-și mântui sufletul.
„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar
pierde pe sine insusi?” Luc. 9.25.

72. Cum poți trăi o viață de sfințire?

MARC. 7.14–23

INTRODUCERE
Fariseii și cărturarii au văzut că ucenicii Domnului mâncau fără să se spele
pe mâini v. 1-4.
Atunci Domnul Isus i-a acuzat de fățărnicie v. 6, și le-a vorbit despre cum pot
trăi o viață de sfințire personală, care nu este bazată pe regulile și interpretările
rabinilor v. 7.

1. TRĂIEȘTI O VIAȚĂ SFÂNTĂ, CÂND ASCULȚI ȘI ÎNȚELEGI

CUVÂNTUL DOMNULUI
Domnul Isus voia ca oamenii să asculte cuvântul Evangheliei și să-l înțeleagă
v. 14.
Câteodată Domnul a vorbit în pilde, despre sfințenia omului, ca și în v. 15, 16,

83
și chiar dacă ucenicilor le-a fost dat să înțeleagă vorbirea în pilde, totuși nu au
înțeles acel cuvânt.
De aceea au cerut lămuriri asupra acelei învățături despre sfințire v. 17 și
apoi, Domnul le-a arătat înțelesul clar v. 18-20.
Ca să putem înțelege Cuvântul, trebuie să ascultăm cu urechile unui ucenic,
străpunse de Duhul lui Dumnezeu Ps. 40.6.

2. TRĂIEȘTI O VIAȚĂ SFÂNTĂ, CÂND LAȘI CUVÂNTUL

SĂ INTRE ÎN INIMA TA
Trebuie să înțelegem ce înseamnă aceste cuvinte:
„El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră
în om de afară nu-l poate spurca?” „Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi
apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.” v. 18, 19.
Aici este vorba numai despre bucate, nu și despre băuturi amețitoare.
Fariseii nu au primit Cuvântul Evangheliei în inima lor, și au lăsat să intre
lucrurile firii pământești și tradiția bătrânilor v. 13.
Erau ca mormintele care pe dinafară arată îngrijite, „iar pe dinăuntru sunt
pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie.” Mat. 23.27.

3. TRĂIEȘTI O VIAȚĂ SFÂNTĂ, DACĂ NU TE MANIFEȘTI

ÎN FIREA PĂMÂNTEASCĂ
Faptele firii pământești, ies din inimă v. 20-22, și îl întinează pe om v. 23.
Chiar omul credincios dacă adună vorbe de nimic, poate scoate vorbe
stricate pe gură.
„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după
cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” Efes. 4.29.
De aceea, vorbirea noastră trebuie să fie dreasă cu har Col. 4.6, ca să nu
fim un prilej de poticnire pentru alții, și vorbind bine, să închidem gura celor
neștiutori și proști 2 Pet. 3.16, din punctul de vedere a lui Dumnezeu.

CONCLUZIE
Domnul Isus a dat o lecție fariseilor și ucenicilor, despre lucrurile care spurcă
pe oameni, arătându-le că o mâncare, care din punct de vedere al Legii lui Moise
este necurată, din punctul de vedere al omului care este sub legea Duhului de
viață în Hristos, mâncarea aceea nu-l poate întina v. 18.
Dar lucrurile firii pământești care intră în om și ies din inima lui pe gură,
sau prin acțiuni distrugătoare, spurcă pe om v. 21-23.
Noi trebuie să trăim o viață de sfințire 1 Pet. 3.15; Evr. 2.11.

84
 73. Etapele vindecării prin Isus
MARC. 7.24–30

INTRODUCERE
Când era în părțile Tirului și al Sidonului, Domnul Isus a intrat într-o casă
v. 25, o femeie grecoaică, a aflat despre El, și a venit cu fetița care era stăpânită
de un duh necurat, ca să fie eliberată v. 25.
Iată etapele prin care se poate produce o vindecare:

1. ETAPA RECUNOAȘTERII AUTORITĂȚII LUI ISUS

Femeia s-a aruncat la picioarele Lui, I-a recunoscut autoritatea de a scoate
duhurile rele v. 25.
Toată puterea I-a fost dată Domnului Isus, în cer și pe pământ Mat. 28.18.
Ca cineva să poată vindeca în Numele lui Isus un bolnav sau posedat, trebuie
mai întâi, să recunoască autoritatea Domnului și apoi să aibă darul sau slujba
de la Dumnezeu, ca să facă lucrurile acestea 1 Cor. 12.28.

2. ETAPA RUGĂCIUNII
Femeia Îl ruga pe Domnul, ca să o elibereze pe fetiță v. 26.
Rugăciunea este o comunicare cu Dumnezeu, prin care îL lăudăm pe
Dumnezeu, vorbim cu El, sau cerem ceva după voia lui Dumnezeu.
Domnul Isus S-a rugat la Tatăl și Dumnezeu L-a ascultat Ioan 11.42.
El a zis că dacă cerem un lucru prin rugăciune, Dumnezeu ni-l va da, pentru
că va insista pentru noi la Tatăl Ioan 14.12, 13.

3. ETAPA CREDINȚEI PERSEVERENTE

Pentru ca Dumnezeu să vindece bolnavii, rugăciunea trebuie să fie insistentă
și cu credință, așa cum a insistat femeia grecoaică v. 27-30.
„De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați
și primit, și-l veți avea.” Marc. 11.24.
Dacă nu ne îndoim în inima noastră, Dumnezeu face minuni mari Marc. 11.23.
„Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.” Mat. 7.7.

CONCLUZIE
Vindecarea în Numele lui Isus nu vine niciodată, dacă mai întâi cel ce cere
vindecarea, nu crede în dumnezeirea și autoritatea lui Isus asupra duhurilor
rele v. 25.

85
 Vindecarea nu se produce decât atunci când cineva se roagă, și apoi are o
credință perseverentă, că Isus va produce vindecarea v. 27-30.

74. Momente când poți fi vindecat de Isus

MARC. 7.31–37

INTRODUCERE
Domnul Isus a vindecat în Tir, o fetiță posedată, apoi a trecut prin Decapole,
unde i-au adus un surd care vorbea anevoios, pentru a-și pune mâinile peste
el v. 30, 31.

1. CÂND EȘTI ADUS ÎNAINTEA DOMNULUI ISUS

Poți fi adus înaintea Lui, când cineva se roagă pentru tine în cămăruța lui, așa
cum rugăciunile și milosteniile lui Corneliu au ajuns înaintea lui Dumnezeu,
care și-a adus aminte de ele Fap. 10.31.
Poți fi amintit în rugăciune, de cei care aduc cauzele lor în fața bisericii locale,
sau a celor ce se roagă pentru vindecarea bolnavilor Fap. 5.15.
Sau poți fi adus fizic înaintea Lui, acolo unde sunt slujitorii care se roagă
pentru vindecare în Numele lui Isus v. 32; Luc. 4.40.

2. CÂND ISUS SE ATINGE DE TINE

Folosind mijloace neconvenționale v. 33, ca și în cazul orbului, căruia mai
întâi i-a uns ochii cu tină, apoi s-a spălat și a văzut deslușit Ioan 9.15.
Domnul Isus nu a făcut nimic fără încuviințarea și puterea Tatălui v. 34.
Când vindecă Isus, nu ar trebui să mai fie îndoieli v. 35, pentru că a fost uns
de Dumnezeu cu puterea de a face aceste minuni.
„cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care
umbla din loc în loc, făcea bine si vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul;
căci Dumnezeu era cu El.” Fapt. 10.38.

3. ATUNCI CÂND ALȚII MĂRTURISESC MINUNILE LUI

Domnul Isus a promovat „secretul mesianic” pentru că nu-i venise timpul
ca să fie prins v. 36.
Când oamenii văd sau experimentează vindecarea, rămân uimiți de puterea
lui v. 37a.
Apoi spun altora ce s-a întâmplat: „ ... „Toate le face de minune; chiar şi pe
surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”. v. 37b.

86
 Auzind mărturiile celor mântuiți sau vindecați, oamenii se întorc la Dumnezeu
Gal. 1.23, 24.

CONCLUZIE
Orice moment din viață când omul aude despre Isus, poate fi transformat în
mod favorabil, ca omul să fie vindecat de boli sau de păcatul care-l înfășoară
așa de lesne Evr. 12.1.
Poți fi vindecat când ești adus înaintea Domnului prin rugăciune, sau în
mod fizic la o seară de rugăciune, atunci când Isus se atinge de tine, dar și când
auzi cum Domnul a vindecat pe alții v. 33-36.

75. Mila lui Dumnezeu, arătată

prin minuni
MARC. 8.1–9

INTRODUCERE
Minunile sunt lucrări făcute de Dumnezeu, care trec peste legile normale ale
funcționării lucrurilor. Câteodată, Domnul a oprit furtunile, altădată Domnul
a înmulțit hrana, ca să ajungă unor mari mulțimi de oameni ca și în cazul de
față, când „Erau aproape patru mii de inși.” v. 9.

1. CA SĂ AI PARTE DE MINUNI, TREBUIE SĂ FII ATRAS

SPRE DUMNEZEU
„În zilele acelea, fiindcă se strânsese mult norod ...” v. 1.
Atracția spre Isus, vine de la Tatăl Ioan 6.44, dar poate veni și de la Fiul
Ioan 12.32.
Omul este atras spre Dumnezeu pentru că are multe probleme, și sunt nevoiți
să apeleze la ajutorul Său v. 1.

2. MINUNILE REZOLVĂ PROBLEMELE OAMENILOR

Mila față de oameni, L-a provocat pe Domnul să facă această minune a
înmulțirii pâinilor v. 2, 3.
Mila față de oameni este o constantă a caracterului lui Dumnezeu față de
Israel Isa. 51.3, și față de toată lumea Ioan 3.16.
Mila față de oamenii păcătoși, L-a provocat pe Domnul Isus, ca să-i vindece
pe bolnavi Mat. 14.14.

87
 3. MINUNILE NU SUNT CREZUTE DE TOȚI
Chiar și ucenicii s-au îndoit, că cineva ar putea să sature într-un loc pustiu,
patru mii de oameni v. 4.
Domnul i-a mustrat chiar și pe ucenici, pentru necredința lor, când nu au
putut să vindece un om stăpânit de un duh rău Luc. 9.41.
I-a mustrat și după înviere, când nu au crezut în realitatea învierii Lui
Marc. 16.14.
Necredința este o piedică în apariția minunilor, de aceea în Nazaret, Domnul
nu a făcut minuni din cauza necredinței lor Mat. 13.58.

4. MINUNILE ADUC BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU

A fost o binecuvântare pentru cei patru mii de inși, ca să fie săturați printr-o
minune dumnezeiască v. 5-9.
Dumnezeu spune despre oamenii evlavioși, că au făgăduința vieții de acum,
și a celei viitoare 1 Tim. 4.8.
În viața lor, Dumnezeu a purtat de grijă în mod miraculos oamenilor evlavioși,
ca Ilie, căruia i-a trimis hrană prin niște corbi 1 Împ. 17.6.

CONCLUZIE
Prin minunile făcute de Dumnezeu, Domnul Isus și ucenicii Săi, Dumnezeu
și-a arătat mila Sa.
Ps. 77.14 „Tu ești Dumnezeul care face minuni; Tu Ți-ai arătat puterea Ta
printre popoare.”
Domnul Isus este un Mare Preot, care are milă de slăbiciunile noastre Evr. 4.15.

76. Cine este Isus?

MARC. 8.27–38

INTRODUCERE
Când treceau prin Cezareea lui Filip, Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici:
„Cine zic oamenii că sunt Eu?” v. 27.
Din răspunsul ucenicilor, deducem câteva răspunsuri, despre cine considerau
oamenii că era Isus:

1. ISUS ESTE PROROCUL LUI DUMNEZEU

Unii au spus că este Ioan Botezătorul, care înviase din morți după ce Irod
i-a tăiat capul, alții că este Ilie, alții, unul din proroci v. 28.

88
 Ilie a fost un proroc proeminent, și oamenii au crezut că Isus este Ilie, întrucât
Dumnezeu a spus că prorocul vestit de Moise care va veni, va veni în duhul și
puterea lui Ilie Maleahi 4.5.
Alții au crezut că este Ieremia Mat. 16.14, datorită faptului că Domnul Isus
a prorocit ca și Ieremia, despre judecată Mat. 11.20-24 și despre diminuarea
importanței Templului din Ierusalim (confruntă Mat. 12.6 și 24.1, 2.)
Alții au crezut că este un alt proroc de seamă al lui Dumnezeu, pentru că
așa cum spunea și fariseul Nicodim în Ioan 3.2 „ ... „Învăţătorule, ştim că eşti
un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care
le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”
Moise a spus evreilor că după el, Dumnezeu va ridica un proroc ca și el, de
care poporul trebuie să asculte Deut. 18.15.
Apostolul Petru interpretează proorocia aceasta și spune în predica de după
pogorârea Duhului Sfânt, că Domnul Isus este Prorocul despre care Dumnezeu
a spus în Fap. 3.23 „Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu
desăvârşire din mijlocul norodului.”

2. MESIA, HRISTOSUL, UNSUL LUI DUMNEZEU v. 29.

Unsul, Fiul lui Dumnezeu Ps. 2.7 „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul –
„Domnul Mi-a zis: „Tu ești Fil Meu! Astăzi te-am născut.”
Robul lui Dumnezeu, și Lumina neamurilor care va face voia Lui și va duce
mântuirea până la capătul pământului Isa. 49.6.
„Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărții este scris despre mine – Ps. 40.7.
Sămânța femeii (doar a femeii Isa. 7.14) care va zdrobi capul șarpelui, pe
Satana Gen. 3.15.
Sămânța lui Avraam, în care sunt binecuvântate toate Neamurile pământului
Gen. 12.3; Gen. 3.25; Gal. 3.14, 16.
Împăratul promis de Dumnezeu că va veni pe linia genealogică a împăratului
David Ps. 2.6; Mat. 27.11; 1 Tim. 6.14, 15.
Domnul Isus este Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre Evr. 3.1
Evr. 9.11, 12.
El este Mielul lui Dumnezeu, jertfa de ispășire pentru păcatele întregii lumi
v. 31 din text; Isa 53.7; Ioan 1.36; 1 Pet. 1.8, 9.

3. PERSOANA CARE POATE DEOSEBI SURSELE DE INSPIRAȚIE

v. 32, 33.
Poate fi inspirație de la duhul omului Mat. 16.23.

89
 Atunci când vorbim din suma informațiilor pe care le știm, despre un lucru
care la prima vedere pare rău, dar pe care Dumnezeu Îl consideră că lucrează
spre binele nostru.
De la Satan v. 33 din text.
Atunci când învățătura din spatele sfaturilor pe care le dă cineva, este
neconformă cu voia sau planul lui Dumnezeu din Scripturi.
De la Duhul lui Dumnezeu Mat. 16.17.
Când un proroc, predicator, consilier sau învățător, vorbește sub directa
inspirație și călăuzire de la Duhul Sfânt, despre prezentul sau viitorul unei
persoane sau a unei comunități.

4. ACUZATORUL NECREDINCIOȘILOR, LA JUDECATA

LUI DUMNEZEU v. 38
„Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam
preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui
Său împreună cu sfinţii îngeri.”
De aceea necredincioșii trebuie să se întoarcă la Dumnezeu v. 34.
Ei trebuie să accepte să sufere pentru Evanghelie v. 35.

CONCLUZIE
Isus este Fiul lui Dumnezeu, de aceeași natură cu Tatăl, și ca atare, este
Dumnezeu Ioan 1.3; 1 Ioan 5.20.
Diaconul Ștefan s-a rugat la Domnul Isus direct Fap. 7.59.
Numai Isus este Mântuitorul v. 36, 27; Fap. 5.31; 13.23.
„Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe
Domnul Isus Hristos.” Filip. 3.20.

77. Lucruri cu care intri sau nu,

în Împărăția lui Dumnezeu
MARC. 9.43–50

INTRODUCERE
În momentul în care un om este născut din nou, poate vedea Împărăția lui
Dumnezeu Ioan 3.5.
Dar important este ca după ce ne naștem din nou „din apă și Duh” să intrăm
în Împărăția cerească a lui Dumnezeu Ioan 3, 5.

90
 Textul pune accentul pe lucrurile la care trebuie să renunțăm, sau să le
practicăm, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, ca să nu să fim aruncați
în iazul cel foc.

1. LUCRURI CU CARE SE POATE INTRA ÎN ÎMPĂRĂȚIE

Se poate intra fără mâini, care te fac să păcătuiești v. 43, 44.
Mâinile unui om trebuie să fie curate, adică să nu fie întrebuințate la furt,
acuzații cu degetul la adresa aproapelui etc. 1 Tim. 2.8.
Se poate intra fără picioarele care te fac să păcătuiești v. 45, 46.
Există însă, și picioare care aleargă pe calea poruncilor Domnului Ps. 119.32,
și care sunt încălțate cu râvna Evangheliei păcii Efes. 6.15, și vestesc Evanghelia
Rom. 10.15.
Se poate intra fără ochii care te fac să păcătuiești v. 47, 48.
Există ochi răi și ochi buni Mat. 6.22, 23, ochi care sunt orbiți de întuneric 1
Ioan 2.11, ochi care împiedicați să-L recunoască pe Isus Luc. 24.16,etc.

2. LUCRURI FĂRĂ DE CARE NU SE POATE INTRA ÎN ÎMPĂRĂȚIE

Nu poți intra fără biruință în încercare v. 49, și fiecare om trebuie să fie
încercat.
„Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, ...” v. 49a.
Încercarea credinței noastre, trebuie să aibă ca urmare, lauda, slava și cinstea,
la arătarea lui Isus Hristos 1 Pet. 1.7.
Nu poți intra în Împărație, dacă nu rămâi până la capăt pe calea lui Dumnezeu
v. 49, 50.
Fiecare om trebuie să trăiască o viață de credință autentică, dar există pericolul
de a ne pierde puterea de a trăi sfințenia dată de Dumnezeu, prin Hristos.
„şi orice jertfă va fi sărată cu sare.” „Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde
puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi
înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.” v. 49b, 50.
Nu poți intra în Împărăție, dacă nu trăiești în pace cu alți oameni v. 50 b și 42.

CONCLUZIE
Sfatul Domnului Isus pentru toți care au mâini, picioare și ochi răi, este
să renunțe la mădulare, dacă acestea îi fac să păcătuiască, pentru a intra în
Împărăție v. 43, 45, 47.
Adică să renunțe la păcatele care-i fac pe aceștia să păcătuiască, și să ia
decizia de a se pocăi Isa. 1.16, 17.

91
 78. Caracteriticile împărătești
ale Domnului Isus
MARC. 11.1-11

INTRODUCERE
Intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim, ne arată cum ar fi trebuit
să-L primească toți oamenii pe Domnul Isus. Această primire, arată și calitățile
Lui de Împărat.

1. ESTE UN ÎMPĂRAT RESPECTAT ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI

Împăratul umblă, însoțit de suita Sa.
Domnul era însoțit de ucenici când au ajuns lângă Betfaghe și Betania v. 1.
Împăratul este ascultat de slujitorii Săi.
Ucenicii au ascultat și i-au adus un măgăruș ca să împlinească profeția lui
Zaharia v. 2-6; Zah. 9.9, iar mulțimea L-a aclamat v. 9.

2. ESTE UN ÎMPĂRAT ATOTȘTIUTOR

Domnul știa că proprietarii măgărușului, nu se vor împotrivi v. 2, 3.
Împăratul Isus, cunoștea gândurile oamenilor Mat. 9.4.
Împăratul Isus știa că Petru va pescui un pește, care urma să aibă o monedă
în gură, cu care Petru urma să plătească darea la Templu Mat. 17.27.
Domnul Isus a știut că preoții cei mai de seamă și mulțimea, îL vor da la
moarte Marc. 8.31.

3. ESTE UN ÎMPĂRAT SMERIT v. 7.

Conducătorul promis de Dumnezeu, pe linia lui David v. 9, 10.
Locuitorii Ierusalimului L-au aclamat pe Isus, ca pe Împăratul care urma
să vină din genealogia lui David, pentru a face din Israel, împărăția care va
domina lumea Ier. 33.15; 30.9.
Împărăția Domnului Isus nu este din lumea aceasta Ioan 18.36, și Dumnezeu
L-a uns ca Împărat pe muntele Sion Ps. 2.6, și I-a dat o Împărăție veșnică Dan. 7.27.
El este un împărat smerit, Zah. 9.9, de aceea a spus să învățăm de la El, să
fim blânzi și smeriți cu inima Mat. 11.29.

92
 4. ESTE UN ÎMPĂRAT CARE CERCETEAZĂ LOCUL
DE ÎNCHINARE DIN INIMA OMULUI
Domnul Isus a intrat în Templul din Ierusalim și a cercetat centrul închinării
poporului Israel v. 11.
Templul domniei Domnului Isus Împăratul slavei, este în credincioși
1 Cor. 6.19.
Templul lui Dumnezeu nu se împacă cu idolii 2 Cor. 6.16, și pentru că Domnul
cercetează locul de închinare din inima omului, noi trebuie să scoatem lucrurile
nesfinte din el Iac. 1.21.

CONCLUZIE
Domnul Isus este Împăratul care va domni peste Împărăția veșnică, împreună
cu Tatăl Apoc. 11.15.
De aceea oamenii trebuie să devină ucenicii Lui, să-L respecte, și să-și
păstreze neîntinat, templul inimii 1 Pet. 3.15.

79. Unde se poate serba Cina Domnului?

MARC. 14.12–25

INTRODUCERE
Domnul a dorit mult să celebreze împreună cu ucenicii, ultimul Său Paște
din viața Lui pământească.
Ucenicii L-au întrebat: „... „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să
mănânci paştele?” și Domnul le-a spus despre locul unde voia să aibă părtășie
cu ei, și unde urma să instituie Cina Domnului v. 13-16.

1. ÎN LOCUL DE PĂRTĂȘIE, CU UCENICII v. 12, 13.

În odaia de sus, ești mai aproape de cer v. 16, 17.
Oricine își pune odaia la dispoziție pentru părtășia cu Isus, este urmat de
cei credincioși v. 13.
Cine vrea să fie urmat de credincioși trebuie să aibă „ulciorul” v. 13, cu Apa
vieții, care este Cuvântul lui Dumnezeu Ioan 4.
Părtășia ucenicilor nu este numai cu Domnul Isus, ci și cu Dumnezeu Tatăl
1 Ioan 1.3.

93
 2. ÎN LOCUL UNDE ISUS ESTE RESPECTAT
Stăpânul casei unde era odaia de sus, Îl respecta pe Domnul Isus v. 14, 15.
Ucenicii îL respectau pe Domnul și Învățătorul lor, ascultându-L, ca dovadă
este că ucenicii au făcut ce a zis Domnul Isus v. 16.
La cină se pot strecura și ucenici care nu-L respectă, ca și Iuda v. 18-20.
„Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi, și nu puțini
dorm.” 1 Cor. 11.30.
Noi trebuie să-I dăm slavă Mielului, pentru că Lui i se cuvine totul Apoc. 5.12.

3. ÎN LOCUL UNDE PĂCATUL ESTE DESCOPERIT

Domnul a descoperit că unul dintre ucenici îL va vinde pe v. 18-21.
A descoperit că ucenicii au cârtit în inimile lor Luc. 5.22.
Dumnezeu descoperă păcatul prin proroci sau prin predică Amos 3.7; Luc. 2.25.

4. ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

În timpul cinei de la Paște, Domnul a instituit actul Cinei Domnului v. 22-24,
apoi a zis lucrul acesta:
„Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până
în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu” v. 25.
Mulți vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăție Mat. 8.11.

CONCLUZIE
Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu! Luc. 14.15.

80. Cum poți fructifica ultima șansă

de slujire?
MARC. 14.3–9

INTRODUCERE
La masă în casa lui Simon leprosul, femeia cu vasul de alabastru, a fructificat
ultima șansă de a face ceva pentru Isus, înainte de a fi prins și omorât.
„Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.” v. 8.

1. FĂ DIFERENȚA ÎNTRE LUCRURILE URGENTE

ȘI CELE IMPORTANTE!
Era important pentru traiul ei și a familiei, să vândă mirul de nard curat,
pentru că era foarte scump, mai mult de trei sute de lei v. 3.

94
 Era important ca să nu-L deranjeze pe Învățătorul, ca să aibă timp cât mai
mult pentru ultimele sfaturi pe care putea să le mai dea ucenicilor.
Dar era urgent, ca să spargă vasul cu mir și apoi să înmiresmeze trupul
Domnului Isus v. 8.

2. NU TE UITA LA PIEDICI!
Una din piedici, era bariera culturală, pentru că femeie fiind, nu ar fi trebuit
să îndrăznească să facă gestul acesta în dreptul unui bărbat v. 3.
Altă piedică era bariera Legii, care spunea că trebuie să vindem lucrurile de
preț, ca să împartă câștigul la săraci, sau să dea zeciuiala la Templu v. 5.
Cine se uită la vânt (piedici), va secera furtună (nu va fi răsplătit) Ecl. 11.4.

3. OFERĂ-I LUI ISUS, CE AI MAI DE PREȚ!

„Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea
săracilor.... „ v. 5.
Cu lucrurile cele mai de preț, poți face lucruri frumoase față de Isus v. 6.
Cu lucrurile cele mai de preț, poți face tot ce îți stă în putință, pentru Isus
și lucrarea Lui v. 8.
Dumnezeu a dat tot ce a avut, pe Singurul Său Fiu Ioan 3.16, dar care sunt
lucrurile de preț pe care noi le oferim zilnic lui Dumnezeu?

CONCLUZIE
Preoții cei mai de seamă și cărturarii, au risipit orice șansă de a crede în Isus,
și de a face ceva pentru El v. 1, 2.
Femeia cu vasul de alabastru, a fructificat ultima șansă de a face ceva pentru
Isus, și numele ei rămâne în istoria lui Dumnezeu v. 9.

81. Lucruri necesare pentru

un închinător adevărat
MARC. 14.3–11

INTRODUCERE
Prin gestul pe care l-a făcut femeia cu vasul plin cu mir, a dat dovadă de
închinare, înaintea Domnului Isus v. 3.
Prin închinarea ei, vedem câteva lucruri necesare pentru un închinător
adevărat.

95
 1. SĂ DOREȘTI CU ORICE PREȚ SĂ FII ÎN PREAJMA LUI ISUS
Femeia a dorit cu orice preț să fie în casa lui Simon leprosul, ca să se închine
înaintea Domnului, înainte de a fi prins v. 3.
Femeia cu scurgere de sânge a dorit să se atingă de Isus, și a fost vindecată
Mat. 9.20.
Oamenii care vor să fie în preajma lui Isus, merg la bisericile locale.
„Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la
sfârșit o deplină nădejde,” Evr. 6.11.

2. SĂ-L PROSLĂVEȘTI PRIN OMUL TĂU LĂUNTRIC

Vasul de alabastru a trebuit să fie spart, pentru a răspândi mireasma
parfumului v. 3, 8.
Noi suntem vasele Domnului, și trebuie să proslăvim pe Dumnezeu, cât
suntem pe pământ, trăind în sfințenie și cinste 1 Tes. 4.4.
Noi trebuie să proslăvim pe Dumnezeu în trupul și în omul nostru lăuntric
1 Cor. 6.20.
Pentru ca „parfumul” sau „mireasma Evangheliei”, să aibă impact în viața
altora, trebuie să „spargem” vasul firii pământești. Numai atunci se va răspândi
mireasma de la viață spre viață 2 Cor. 14-16.

3. SĂ FII RECUNOSCUT CA OM AL LUI DUMNEZEU

Închinarea femeii, a fost după voia lui Dumnezeu, și a fost aprobată de
Domnul Isus v. 9.
Chiar dacă unii nu văd rostul închinării tale v. 4, 5, contează să ai aprobarea
lui Dumnezeu, ca închinător adevărat.
Când oamenii văd că ești un închinător adevărat, vor spune altora despre
oamenii evlavioși v. 9; Ps. 16.3.

CONCLUZIE
Am enumerat câteva lucruri necesare pentru un închinător adevărat.
Cum este însă închinarea noastră și care sunt lucrurile pentru care ne
cheltuim banii, timpul și energia noastră?
„Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte, tremurați
înaintea Lui, toți locuitorii pământului!” Ps. 96.9.

96
 82. Imperativele Evangheliei
MARC. 16.15–20

INTRODUCERE
Mandatul dat de Domnul Isus Bisericii, este acela de a face cunoscut lumii,
planul de mântuire prin jertfa Lui, arătată prin Evanghelie v. 15; Rom. 1.3, 4.

1. EVANGHELIA TREBUIE PROPOVĂDUITĂ!

Dumnezeu cheamă toate popoarele și de aceea Evanghelia trebuie proclamată
la orice făptură v. 15.
„iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni ... ” v. 20, Evanghelia.
Celor necredincioși însă, propovăduirea nu le-a ajutat la nimic Evr. 4.2.

2. EVANGHELIA TREBUIE CREZUTĂ!

Nu toți oamenii vor crede în Ea, alții însă, o vor accepta v. 16; Isa. 53.1, 4, 5.
Credința în Ea, trebuie urmată și de botezul în apă al credincioșilor v. 15.
Nu întotdeauna cei ce au fost botezați, au fost și născuți din nou.
De exemplu, Simon Magul, a crezut și s-a botezat Fap. 8.13, dar inima lui nu
era curată înaintea lui Dumnezeu 8.21.

3. EVANGHELIA TREBUIE ÎNSOȚITĂ DE SEMNE!

Domnul Isus le-a spus despre semnele care-i vor însoți pe cei ce cred v. 20.
Rolul semnelor, este ca oamenii să creadă în Isus, și astfel să aibă viața
veșnică Ioan 20.31.
Semnele apar doar atunci când lucrăm împreună cu Isus, și ele întăresc
Cuvântul lui Dumnezeu v. 20.

CONCLUZIE
Nu trebuie să ne fie rușine de Evanghelia lui Hristos, pentru că ea este puterea
de mântuire pentru cel ce crede Rom. 1.16.
Trebuie să o ducem în toată lumea, pentru că este o poruncă, un imperativ.
„ ... și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” 1 Cor. 9.16.

97
 83. Misiunea lui Ioan Botezătorul
LUC. 1.5–25

INTRODUCERE
Încă de la nașterea lui Ioan, s-au știut multe despre misiunea lui v. 16, și în
urma împlinirii slujbei încredințate de Dumnezeu, mulți se vor bucura v. 15.

1. NAȘTEREA LUI IOAN A FOST VESTITĂ DE UN ÎNGER,

TATĂLUI SĂU
Zaharia și Elisabeta erau oameni neprihăniți, și împlineau toate prescripțiile
Legii lui Moise v. 6, dar Elisabeta era stearpă v. 7.
Când slujea la rândul cetei lui, la altarul tămâierii v. 8-10, îngerul Gavril s-a
arătat lui Zaharia v. 11, 19, și i-a dat vestea nașterii lui Ioan v. 5-13.

2. MISIUNEA LUI ERA SĂ SPUNĂ ALTORA DESPRE ISUS

În primul rând, Ioan urma să aducă bucurie și veselie în familie v. 14, deși
Elisabeta însărcinată la la bătrânețe, a fost de ocara oamenilor v. 24, 25.
Apoi, urma să aducă bucuria mântuirii oamenilor din Israel, prin vestirea
lui Isus v. 16.
Ca să poată pregăti mulțimile pentru primirea Mântuitorului v. 17, și să
aducă pace în familii, a fost umplut cu Duhul Sfânt, încă de la naștere v. 15.

3. MISIUNEA A FOST VESTITĂ ȘI ÎNSOȚITĂ DE UN SEMN

AL ÎMPLINIRII
Pentru că s-a uitat la neputințele bătrâneții v. 18 și nu a crezut, îngerul l-a
pedepsit cu muțenie, până în ziua când trebuia să pună oficial numele copilului,
în cea de-a opta zi după naștere v. 18-22; cap. 1.59-65.
Dumnezeu folosește semnele, ca o garanție că va împlini ce a vestit mai
dinainte Ezech. 24.24; Isa. 7.11-13.

CONCLUZIE
Ioan Botezătorul a fost cel mai mare dintre cei născuți din femeie Mat. 11.11,
pentru că a avut o misiune foarte importantă în epoca harului, aceea de a fi
antemergătorul Domnului Isus Isa. 40.3; Mat. 3.3.

98
 84. Nașterea lui Ioan Botezătorul
LUC. 1.57–66

INTRODUCERE
Nașterea lui Ioan Botezătorul a fost peste limitele gândirii umane, întrucât
Elisabeta mama lui, era stearpă și bătrână v. 7.
Nașterea lui Ioan a fost prin făgăduința lui Dumnezeu v. 13.

1. A FOST UN MOTIV DE BUCURIE

Când sarcina este dusă cu bine până la vremea nașterii, toată lumea se bucură
v. 57, 58, și nașterea a fost consfințită cu un semn.
Slujirea viitoare a lui Ioan, urma să fie un motiv de bucurie, pentru că-i va
pune pe oameni în legătură cu Dumnezeu v. 16.
Dar păstrau în inimă evenimentele vestite și se gândeau la importanța slujirii
acestui prunc v. 66, care urma să fie mare înaintea Domnului v. 15.

2. I S-A PUS UN NUME VENIT DIN CER

Când oamenii au auzit că numele lui Ioan vine de la Dumnezeu, s-au minunat
și i-a apucat frica v. 59-65.
Când Dumnezeu pune un nume cuiva, omul nu trebuie să se împotrivească,
altfel pățește ca Zaharia v. 20.
Numele lui Isus Hristos a venit din cer v. 63, și noi purtăm Numele Lui
Fap. 11.26.

3. A FOST PLIN DE DUHUL SFÂNT ÎNCĂ DE LA NAȘTERE

Toți se întrebau ce va fi cu acest prunc și cum va fi slujirea unui astfel de om
v. 66 plin de Duhul Sfânt v. 15, 17.
Noi toți trebuie să fim plini de Duhul Sfânt, pentru a vesti Evanghelia cu
îndrăzneală Fap. 1.8 și cu ungere 1 Ioan 2.20, 27.
Noi trebuie să fim plini de roada neprihănirii în Hristos Filip. 1.11, dacă
păstrăm condițiile ca El să aducă roadă în viața noastră Gal. 5.22.

CONCLUZIE
Nașterea lui Ioan a fost prevestită și însoțită de lucruri supranaturale, și
Dumnezeu l-a folosit în chip supranatural, întorcându-i pe oameni la El v. 17.
Noi am fost născuți din nou în mod supranatural, din Cuvântul lui Dumnezeu
și Duhul Sfânt Ioan 3.5, și ca El să ne poată folosi, avem nevoie să fim plini de
Duhul Sfânt în orice vreme Efes. 5.18.

99
 85. Când este mâna Domnului cu tine?
LUC. 1.57–79

INTRODUCERE
Încă de la naștere, mâna Domnului a fost cu Ioan Botezătorul dar și cu
familia lui.
„ ... Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.” v. 66.

1. CÂND SE ÎNDURĂ DE TINE PRIN HRISTOS

Domnul a arătat mare îndurare față de Elisabeta și față de pruncul ei, ajutând-o
să ducă sarcina până la vremea nașterii, și dându-i un copil sănătos v. 57, 58.
Dumnezeu „Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri” 2 Cor. 1.3, 4,
S-a îndurat de noi prin Hristos și ne-a mântuit sufletul v. 69-75, și ne-a dat
bucuria mântuirii v. 58b.

2. CÂND ASCULȚI DE PORUNCILE LUI

Zaharia și Elisabeta erau oameni neprihăniți v. 6, și au ascultat de poruncile
lui Dumnezeu, inclusiv aceea de a-i pune numele spus de înger v. 13, 60 în ziua
a opta, când pruncul trebuia tăiat împrejur v. 59.
Chiar dacă cei din jur te descurajează, tu împlinește poruncile lui Dumnezeu,
pentru că până la urmă, vor recunoaște lucrarea lui Dumnezeu v. 63.

3. CÂND TE UMPLI DE DUHUL SFÂNT

Gura lui Zaharia s-a deschis și a putut să prorocească despre lucrarea
Mântuitorului v. 67-71, care urma să se nască dintre sămânța lui Avraam potrivit
cu făgădunța făcută în legământul încheiat cu el v. 72, 73.
Ești botezat cu Duhul Sfânt o singură dată, te umpli cu Duhul Sfânt Fap. 2,
și vorbești în alte limbi, dar umplerile pot fi repetate Fap. 4.31.
Există o umplere cu Duhul pentru a vesti Evanghelia v. 76, 79; Fap. 1.8, dar
și una continuă, pentru ca Duhul să aducă roadă în viața noastră Gal. 5.22.

CONCLUZIE
Mâna Domnului a fost cu Ioan Botezătorul și cu familia sa.
A fost cu Ioan în slujirea lui, pentru care a trebuit să sufere moartea de
martir, și a apărat adevărul până la capăt Marc 6.27.
Vrei să fie mâna Domnului cu tine și familia ta?

100
 Acceptă îndurarea lui Dumnezeu prin jertfa Domnului Hristos, ascultă de
poruncile Lui și umple-te cu Duhul Sfânt.

86. Cântarea lui Zaharia

LUC. 1.67–80

INTRODUCERE
Sunt multe cântări compuse de oamenii lui Dumnezeu, care cunosc notele
muzicale, iar unele din ele au fost cântate la Templu, sau în bisericile creștine.
Dar nu toate conțin și prorocii, cum este cântarea lui Zaharia.
Ce putem spune despre o astfel de cântare?

1. MESAJUL EI A FOST INPIRAT PRIN DUHUL SFÂNT

Exista în cultura antică exprimarea unor mesaje prin cântare, de exemplu,
cântarea lui Solomon pentru Sunamita Cânt. Cânt. 1.1, și a lui Sunamita, pentru
preaiubitul inimii ei Cânt. Cant 3.1.
Mesajul care a fost dat prin cântare lui Zaharia, a fost dat prin Duhul Sfânt.
„Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis:” v. 67.
Au mai fost prorocii date de Duhul Sfânt prin cântare:
De exemplu, cântarea Elisabetei, mama lui Ioan Botezătorul, și a Mariei,
mama lui Isus Luc. 1.41-55.

2. MESAJUL EI VESTEȘTE NAȘTEREA LUI MESIA

Acest mesaj adeverește acuratețea prorociilor din Vechiul Testament, legate
de promisiunea despre nașterea lui Mesia v. 70.
Toate prorociile au însă, un timp de împlinire, iar fecioara Maria L-a născut
pe Mesia, doar „ ... la plinirea vremii” Gal. 4, atunci când „ ... s-a împlinit vremea
care trebuia să nască.” Luc. 2.6.
Vorbește despre credincioșia lui Dumnezeu în împlinirea făgăduințelor, date
prin legământul făcut cu Avraam, părintele credincioșilor v. 71-75.

3. MESAJUL VESTEȘTE ȘI MISIUNEA LUI IOAN BOTEZĂTORUL

Vorbește și despre slujba și conținutul mesajului lui Ioan, prin care va da
poporului, cunoștința mântuirii prin Isus, Fiul lui Dumnezeu v. 76-79.
Orice lucrător ales de Dumnezeu pentru slujbă, trebuie să aibă un timp de
pregătire pentru misiunea încredințată, cum a avut și Ioan v. 80.

101
 CONCLUZIE
Cântarea lui Zaharia conține prorocii despre îndurarea lui Dumnezeu prin
Isus, Fiul Său, prin jertfa căruia am primit bucuria mântuirii, dar și despre
oamenii pe care-i alege Dumnezeu ca să lucreze prin ei (Ioan Botez).
Viața noastră ar trebui să fie o continuă cântare de bucurie vibrantă, a corzilor
sufletului nostru, prin care-I mulțumim lui Dumnezeu pentru binecuvântările
sufletești date prin Domnul și slujitorii Săi.

87. Un recensământ intrat în istoria

lui Dumnezeu
LUC. 2.1–20

INTRODUCERE
Recensământul din timpul lui Cezar August v. 1-3, a contribuit la împlinirea
planului lui Dumnezeu, legat de întruparea Fiului Său v. 11.
El a fost doar un pion, prin care Dumnezeu a făcut o mutare pe tabla de șah
a istoriei lumii, dar recensământul acesta, era inclus în istoria lui Dumnezeu.

1. CARE VORBEȘTE DESPRE PLANUL DE MÂNTUIRE A LUMII

Pentru a împlini proorociile Vechiului Testament, legate de nașterea lui
Mesia, în localitatea Betleem v. 4, 5.
„Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânța lui David și din satul
Betleem, unde era David?” Ioan 7.42.
Sămânța care zdrobește capul șarpelui Gen. 3.15.
Sămânța fecioarei care va rămâne însărcinate și care va naște pe Emanuel
(„Dumnezeu este cu noi”) Isa. 7.14.

2. CARE VORBEȘTE DESPRE UN FIU DE ÎMPĂRAT, NĂSCUT

ÎN SĂRĂCIE
Deși era Fiul Împăratului slavei, oamenii I-au oferit doar o iesle, ca să se
întrupeze în lumea aceasta v. 7. Acesta a fost semnul prin care L-au recunoscut
magii v. 12.
S-a făcut sărac pentru noi, ca prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți 2 Cor. 8.9.
Noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit Isa. 53.4, dar
El era Împăratul împăraților și Domnul domnilor Apoc. 19.16, Căpetenia cu
origini veșnice Mica 5.2.

102
 3. CARE VORBEȘTE DESPRE O VESTE BUNĂ ADUSĂ DIN CER
Vestea bună este nașterea Singurului Mântuitor al lumii v. 11; singurul
Mijlocitor între Dumnezeu și oameni 1. Tim. 2.5.
De mii de ani, omenirea aștepta împlinirea acestei vești, și împlinirea ei a
fost vestită de îngeri, păstorilor din câmpia Betleemului v. 9-11.
Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu și mai este numită, „Evanghelia
păcii” Fap. 10.36.

4. CARE VORBEȘTE DESPRE O NAȘTERE UNICĂ ȘI DOVEDITĂ

A fost unică, întrucât Pruncul a fost zămislit de Duhul Sfânt, dintr-o fecioară
Mat. 1.20.
A fost unică, pentru că aduce bucuria mântuirii pentru cei din jur v. 20.
Aduce pace între Dumnezeu și oameni v. 14; făcând pace prin sângele crucii
Lui Col. 1.20.
Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu și mai este numită, „Evanghelia
păcii” Fap. 10.36.
A fost o naștere dovedită, pentru că nașterea Pruncului a fost dovedită de
îngeri v. 13 ,14 și oameni (păstorii v. 16-19, magii Mat. 2.9-11).

CONCLUZIE
Dumnezeu a vestit mai dinainte, evenimentele care au să se întâmple la
vremea lor în istoria lumii, iar întruparea Domnului Isus face parte din istoria
planului lui Dumnezeu Isa. 25.1.
Cezar August nu a știut că participă la derularea planului istoric al lui
Dumnezeu, prin recensământul programat.
Prin acțiunile noastre, care duc la lărgirea Împărăției spirituale a Domnului
Isus pe pământ, noi trebuie să știm că facem istorie pentru Dumnezeu 1 Cor. 3.9.

88. Domenii în care poți fi ispitit de diavol

LUC. 4.1–13

INTRODUCERE
Ispita, este o momeală a Satanei, pentru a ne provoca, să păcătuim.
Dumnezeu nu ispitește pe nimeni Iac. 1.13, dar Dumnezeu îngăduie pe
diavolul să ne ispitească v. 2, pentru a ne testa credința 1 Pet. 1.7 și ne oferă tot
odată și mijlocul prin care să ieșim din ea 1 Cor. 10.13.

103
 Așa a fost încercat Domnul Isus v. 1, pentru a dovedi ca și Fiu al omului Ioan
3.13, că a fost ispitit ca și noi, în toate domeniile vieții Evr. 4.15, dar fără păcat.
Iată câteva din domenii ale ispitirii:

1. POȚI FI ISPITIT LA NIVELUL TRUPULUI

Pentru a supraviețui, corpul are nevoie de apă și hrană.
După patruzeci de zile în care nu a mâncat, Domnul a flămânzit v. 2, și
diavolul L-a ispitit să facă uz de puterea dumnezeiască, pentru a preface piatra
în pâine v. 3.
Îndemnul diavolului a fost de fapt, un atac direct la adresa dumnezeirii
Domnului Isus „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ... ”.
Domnul nu a făcut minuni la comanda diavolului, ci a folosit Cuvântul lui
Dumnezeu, hrana cu care se hrănește sufletul, ca pe un scut al credinței, pentru
a stinge săgețile celui rău, și pentru a birui ispita v. 4.
Când duci lipsă de hrană, încrede-te în Cuvântul Domnului Ps. 37.25, nu în
șoapta ispititorului, care-ți spune: „Mai ești fiul lui Dumnezeu, dacă ești lipsit
de pâine?”
Lucrul acesta este posibil, când ești plin de Duhul Sfânt v. 1.

2. POȚI FI ISPITIT LA NIVELUL DUHULUI

Diavolul L-a suit pe un munte înalt și i-a spus că-I va da toate împărățiile
pământului și slava ce i-o vor da oamenii aceia v. 5, 6.
Diavolul nu este proprietarul de drept, este un mincinos, dar este pentru o
vreme numit, „dumnezeul veacului acestuia” 2 Cor. 4.4.
Când un om are puterea lumii în mână, crede în duhul său că este o persoană
importantă, sau chiar Dumnezeu, cum a crezut și Irod, când a primit slava
oamenilor care au spus: „ ... glas de om, nu de Dumnezeu!” Fap. 12.22.
Diavolul poate da putere unor oameni care i se închină lui, și-i promovează
interesele pe pământ, dar Stăpânul de drept este Isus Domnul Ioan 1.3.
Când un om recunoaște că este dependent doar de Dumnezeu, și că numai
Lui i se cuvine slava, atunci este „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este
Împărăția cerurilor!” Mat. 5.3.
Ori de câte ori un om acceptă slava lumii, și crede că este o persoană
importantă, se închină diavolului cu duhul său personal. Dar Domnul Isus a
folosit Cuvântul lui Dumnezeu, ca să arate că numai lui „Dumnezeu care este
Duh” Ioan 4.24 și „ ... Tatăl tuturor duhurilor” Evr. 12.9, trebuie să ne închinăm
„în duh și adevăr” cu duhul nostru v. 8 din text.

104
 Isus a fost plin de Duh v. 1, și a putut birui ispita la nivelul duhului Său, la
fel se întâmplă și cu noi, dacă suntem plini de Duh.

3. LA NIVELUL SUFLETULUI
Diavolul L-a dus pe streașina Templului, și a încercat să strecoare din nou
îndoiala că Isus ar fi Fiul lui Dumnezeu, dar și frica de moarte v. 9.
Frica este un instinct de apărare, o roadă a firii pământești, dar și un sentiment
care apare în urma unor factori externi, sau persoane care induc un astfel de
sentiment.
La nivelul sufletului, omul are rațiune, sentimente și voință.
Diavolul a vrut să inducă și frică Domnului Isus, la nivelul sufletului.
Apoi i-a zis să facă uz de ajutorul necondiționat promis de Dumnezeu în
Scriptură, care poruncește îngerilor să-L păzească pe Isus v. 10, 11.
Deși Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu și nu avea un duh de frică, totuși
nu a vrut ca să facă uz de prerogativele Sale. Și asta, pentru că nu a crezut că
un lucru de apucat, ar fi trebuit să fie pus alături de Dumnezeu Filip. 2.6.
Domnul Isus a confruntat pe diavol, prin Cuvântul lui Dumnezeu v. 12.

CONCLUZIE
Putem sta împotriva diavolului, prin Cuvântul lui Dumnezeu v. 4, 8, 12.
Cu ajutorul Cuvântului, putem birui ispitele la nivelul trupului, duhului și
sufletului v. 13; Evr. 4.12.
Cuvântul pe care-l folosim împotriva diavolului și a ispitelor, are putere
mai mare, atunci când suntem plini de Duhul lui Dumnezeu v. 1, 13; 1 Tes. 1.5.

89. Când poți să fii un bun predicator?

LUC. 4.16–20

INTRODUCERE
Domnul Isus a citit în sinagogă, prorocia despre misiunea Lui însuși, dată
prin gura lui Isaia, cu sute de ani înainte v. 18, 19.
Domnul Isus a fost rânduit de Dumnezeu, ca să predice despre perioada de
har, despre anul de îndurare al lui Dumnezeu v. 19, 20; Isa. 61.1, 2.
O învățătură practică pentru noi: „Când poți fi un bun predicator?”

105
 1. POȚI FI UN BUN PREDICATOR, CÂND FRECVENTEZI ADUNAREA
Domnul Isus avea obiceiul bun de a merge la sinagoga din Nazaret, localitatea
unde locuia v. 16.
Ucenicii aveau obiceiul de a se aduna împreună la părtășie Fap. 2.1, unde
ascultau învățătura apostolilor Fap. 2.42.
Toma a lipsit la una din adunări, și a pierdut binecuvântarea de a-L vedea
pe Isus cel înviat Ioan 20.

2. POȚI FI UN BUN PREDICATOR, CÂND CITEȘTI

SFÂNTA SCRIPTURĂ
La sinagogă se învăța Cuvântul Scripturilor: „ ... și i s-a dat cartea prorocului
Isaia.” v. 17.
La adunare trebuie să ne închinăm și să învățăm, cum să predicăm Cuvântul
Domnului 1 Cor. 14.26.
Noi trebuie să mergem la biserica locală, ca să ne închinăm și să învățăm
cum să predicăm Cuvântul Domnului 1 Cor. 14.26.
Acasă, noi trebuie să stăruim în citirea și studierea Cuvântului Ps. 1.2.
Timotei, trebuia să „ia seama bine la citire ... ” 1 Tim. 4.13.

3. POȚI FI UN BUN PREDICATOR, CÂND UNGEREA DUHULUI

SFÂNT ESTE PESTE TINE
Ungerea Duhului Sfânt era peste Domnul Isus, cu un scop precis v. 18.
De aceea El mai este numit Mesia, adică Unsul Ps. 3.7; 45.7.
Petru a adeverit că Domnul a fost uns cu Duhul Sfânt și putere Fap. 10.38.
Ca să ai ungerea, trebuie să se coboare Duhul Sfânt peste tine Fap. 1.8.
Predicarea cu ungere este însoțită de Duhul și de putere 1 Cor. 2.3-5.
Ungerea care este peste predicator, dă putere voinței ascultătorilor, de a se
pocăi, pentru că străpunge inima (predica lui Petru) Fap. 2.40, 41.
Predicatorii nu sunt însoțiți de ungere întotdeauna, și au nevoie de ajutor
în rugăciune Efes. 6.18, 19.

4. POȚI FI UN BUN PREDICATOR, CÂND EȘTI ÎNSOȚIT CU

SEMNE DE LA DUMNEZEU
În lucrarea Lui, Domnul a fost însoțit de semne doveditoare v. 18, 19.
Apostolii, la fel, pentru că „ ... Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul
prin semnele care-l însoțeau.” Marc. 16.20.
Cei care merg pretutindeni să predice Evanghelia, vor fi însoțiți de semne
Marc. 16.16.

106
 Unul din semne pentru predicatori, este că oamenii se întorc la Dumnezeu
Fap. 4.4.

CONCLUZIE
Domnul Isus a mers în adunarea credincioșilor, a citit și predicat Cuvântul
sub ungerea Duhului, și a fost însoțit de semne doveditoare, că este Fiul lui
Dumnezeu, care a murit pentru noi și ne-a adus Evanghelia v. 16-20.
Ce fel de predicatori suntem noi?

90. Cum să treci biruitor prin încercări?

LUC. 4.16–30

INTRODUCERE
Oamenii se mirau de înțelepciunea cu care vorbea Isus v. 23, și ar fi vrut ca
El să facă minuni și în Nazaret 24, dar Domnul nu a făcut din cauza necredinței
în dumnezeirea Lui v. 24-27.
Când au fost mustrați de Isus, iudeii din sinagogă s-au mâniat v. 28, și au
vrut să-L arunce în prăpastie v. 29, dar El a scăpat din încercare v. 30.

1. POȚI FI BIRUITOR PRIN CUVÂNTUL DOMNULUI

Domnul Isus avea obiceiul de a citi și asculta de Scripturi v. 16, 17 și 20.
Unii primesc Cuvântul și fac promisiuni lui Dumnezeu v. 22.
Alții nu, pentru că le descoperă adevărata stare păcătoasă v. 29, 30.
Prin Cuvânt poți birui „ ... izvodirile minții și orice înălțime care se ridică
împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de
Hristos.” 2 Cor. 10.5.

2. POȚI FI BIRUITOR PRIN AJUTORUL DUHULUI SFÂNT

Duhul Domnului era peste Domnul Isus, Fiul Omului, pentru a vesti
Evanghelia și a vindeca bolnavii v. 18, 19, 21.
Duhul Sfânt este o persoană din dumnezeire, prin care putem rezista în
încercare Efes. 3.16.

3. POȚI FI BIRUITOR PRIN AJUTORUL LUI ISUS HRISTOS

Domnul nu i-a ajutat pe consătenii lui, pentru că nu aveau credință v. 23,
dar a fost scăpat din mâinile iudeilor, ce voiau să-L arunce în prăpastie v. 28-30.

107
 Ca să fii ajutat de Isus trebuie să ceri ajutorul Lui Ioan 16.24, pentru că El a
promis acest lucru celor credincioși Ioan 15.7.

CONCLUZIE
Domnul Isus a fost scăpat din încercare, și nu a fost aruncat în prăpastie,
pentru că nu sosise timpul să moară v. 29, 30.
În viața noastră trecem prin multe încercări și până vine timpul să mergem
acasă, putem fi biruitori în aceste încercări, dar condiția este, să rămânem în
El Ioan 15.6, 7.

91. Ce efecte are învățătura lui Isus?

LUC. 4.31–37

INTRODUCERE
Domnul era în Capernaumul din Galileea, și învăța pe oameni v. 31.
Iată ce efecte avea învățătura Lui:

1. ÎNVĂȚĂTURA LUI ÎI UIMEȘTE PE OAMENI

Ascultătorii erau uimiți, pentru că Isus vorbea cu putere v. 32a.
A fi uimit înseamnă, a fi cuprins admirație, a fi surprins, impresionat, uluit,
tulburat, de învățătura cuiva.
Este o diferență între învățătura oamenilor religioși și învățătura oamenilor
care au puterea Duhului Marc. 1.22; 1 Cor. 2.13.
Când învățătura ta are putere, ești popularizat v. 37.

2. ÎNVĂȚĂTURA LUI ÎI ELIBEREAZĂ PE OAMENI

Domnul a eliberat un om posedat de un duh necurat v. 33-35.
Oamenii sunt eliberați și vindecați, în urma auzirii învățăturii Evangheliei
Rom. 10.17.
Acesta a fost răspunsul Lui pentru trimișii lui Ioan Botezătorul Mat. 11.4, 5.

3. ÎNVĂȚĂTURA LUI PRODUCE FRICĂ DE DUMNEZEU

Toți au fost cuprinși de spaimă, când au văzut autoritatea lui Isus, peste
duhurile necurate v. 36.
Când au avut parte de o pescuire minunată, chiar și pe ucenici i-a apucat
spaima Luc. 5.9.

108
 La fel s-a întâmplat, și când a poruncit furtunii să se oprească Luc. 8.58.

4. ÎNVĂȚĂTURA LUI ÎL SLĂVEȘTE PE DUMNEZEU

„ ... și I s-a dus vestea în toate împrejurimile.” v. 37.
Când învățătura și credința în Isus este proclamată în multe locuri, Dumnezeu
este proslăvit Ioan 17.4.
Noi trebuie să proslăvim pe Dumnezeu și pe Domnul Isus 2 Tes. 1.12.

CONCLUZIE
Fiecare din noi trebuie să învățăm pe alți oameni, învățătura Lui.
„Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se
ţină de învăţătură.” Rom. 12.7.
Dar care este efectul învățăturii noastre, și coordonatele ei?

92. Lucruri pe care le face Isus

LUC. 5.17–32

INTRODUCERE
Domnul Isus învăța norodul și oamenii Legii au venit să vadă lucrurile pe care
le făcea Domnul v. 17. Deși L-au acuzat că este un hulitor la adresa lui Dumnezeu
v. 21, iată lucrurile pe care le-au constatat norodul, în urma lucrării lui Isus:

1. ISUS VINDECĂ BOLILE OAMENILOR

Niște oamenii au adus prin acoperiș, pe un slăbănog, ca să-l vindece v. 18, 19.
Vindecarea omului depinde și de credința bolnavului, sau a unui grup de
oameni care aduc bolnavul înaintea lui Isus (prin rug. sau fizic) v. 20a.
Dar în primul rând, vindecarea depinde de Domnul Isus v. 24, 25.

2. ISUS IARTĂ PĂCATELE OAMENILOR

Domnul Isus a cunoscut gândurile Fariseilor, care cârteau împotriva Lui,
spunând că hulește, când spune că poate ierta păcatele v. 21.
Dar Isus care a spus că toată puterea I-a fost dată în cer și pe pământ,
Mat. 28.18, a dovedit că are putere să ierte păcatele v. 20.
Isus iartă păcatele, după ce Îi cheamă pe oameni la pocăință v. 31-32.

109
 3. ISUS CHEAMĂ OAMENII CA SĂ FIE UCENICII SĂI
Printre ucenicii chemați, a fost și vameșul, numit Levi v. 27, 28.
Slujba ucenicului este aceea de a fi pescar de oameni Marc. 1.17, aceea de a-i
chema pe alții la Isus Mat. 28.16-20.
După ce vin la Isus, ucenicii trebuie să învețe Cuvântul „mai cu de-amănuntul”
Fap. 18.26, pentru ca la rândul lor, să devină ucenicizatori 2 Tim. 2.1, 2.

CONCLUZIE
Fariseii ar fi trebuit să constate și să creadă lucrurile pe care le face Isus, dar
au rămas cârtitori v. 30, și necredincioși.
Sunt suficiente dovezi în textul acesta, ca cineva să creadă în faptul că
Domnul Isus face numai lucruri bune, împlinind nevoile oamenilor, cum te
comporți însă, tu?

93. Cum poți fi un ucenic desăvârșit?

LUC. 6.37–45

INTRODUCERE
Orice ucenic desăvârșit, trebuie să fie ca învățătorul lui v. 40.
Să cunoască lumea prin el, că Isus a fost trimis de Dumnezeu Ioan 17.23.

1. DACĂ DAI DOVADĂ DE BUNĂTATE, ÎN RAPORT CU OAMENII

Să nu-i judecăm cu gând rău pe oameni, din cauza unor greșeli personale,
ci să fim iertători v. 37.
Să nu ne credem mai buni, ci mai degrabă, să ne pocăim de păcatele noastre
v. 41, 42.
Să-i ajutăm pe cei care sunt în lipsuri, și vom fi răsplătiți v. 38.

2. DACĂ ADUCI ROADELE DORITE DE ÎNVĂȚĂTORUL TĂU

Ucenicul desăvârșit trebuie să fie un „pom bun”, adică un om născut din
nou v. 43.
Rodul ucenicului desăvârșit (pomul bun), este adus de Duhul lui Dumnezeu,
datorită schimbării facute de El v. 44a.
Dacă ucenicul nu trăiește ceea ce vorbește, Cuvântul nu este primit de
ascultătorii Evangheliei v. 44b.
Vorbirea și trăirea noastră trebuie să fie conformă cu starea de oameni
neprihăniți, pe care am primit-o prin Hristos v. 45.

110
 CONCLUZIE
Scriptura învățată de la Învățătorul nostru, ne echipeză ca să fim ucenici
capabili pentru orice lucrare bună 2 Tim. 3.16, 17.
Dar ca să fim ucenici desăvârșiți, trebuie să trăim o viață sfântă, pentru ca
să putem avea succes în lucrarea de vestire a Evangheliei

94. Ce este mai important în zi

de sărbătoare?
LUC. 6.1–5

INTRODUCERE
După acuzațiile Fariseilor care au văzut că ucenicii au încălcat ziua de Sabat,
acea sărbătoare foarte importantă v. 1, 2, Domnul Isus le-a arătat care sunt
lucrurile cele mai importante într-o zi de sărbătoare:

1. SĂ-I MULȚUMEȘTI LUI DUMNEZEU, PENTRU HRANA ZILNICĂ

Ucenicii au mâncat grâu din spice, pentru că le era foame v. 1.
Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru hrana cea de toate zilele
Ps. 104.14.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile 1 Tes. 5.18.

2. SĂ NU JUDECI PE ALȚII
Fariseii i-au judecat și acuzat pe ucenici pentru nerespectarea sărbătorii v. 2.
Nu trebuie să judecăm pe nimeni cu gând rău Mat. 7.1, 2.
Încălcăm sărbătoarea, când avem lanțurile răutății în inimă Isa. 58.6.

3. SĂ FACI BINE APROAPELUI TU

David cu ceata lui a încălcat sărbătoarea când a mancat pâinea destinată
preoțimii v. 3, 4, și cu toate acestea, Dumnezeu nu i-a pedepsit.
Nu încalci însă, Sabatul, atunci când faci bine aproapelui tău, în drumul
spre adunare Luc. 14.5.

4. SĂ CINSTEȘTI PE DOMNUL ISUS

Sabatul a fost dat, ca să cinstim pe Dumnezeu v. 5.
Ori de câte ori ascultăm de poruncile Domnului, îL cinstim pe Dumnezeu
Luc. 10.16.

111
 CONCLUZIE
Orice zi poate fi considerată o zi de sărbătoare, dacă o sărbătorim în spiritul
sărbătorii, nu doar în regulile ei Col. 2.16; Evr. 4.9.

95. Cum dovedești că ești fiul Celui

Preaînalt?
LUC. 6.27–36

INTRODUCERE
Cei ce aplică principiile lui Dumnezeu, sunt fiii Celui Preaînalt v. 35.

1. DACĂ IUBEȘTI PE VRĂȘMAȘII TĂI

Iubire, binecuvântare și rugăciune pentru vrășmașii noștri v. 27, 28.
Nu trebuie să întoarcem rău pentru rău Rom. 12.17.
Dacă produci răul, vei primi rău v. 29, din partea lui Dumnezeu Col. 3.25.

2. DACĂ DAI DOVADĂ DE DĂRNICIE

Dacă vrei să fii ajutat, fă și tu la fel altor oameni v. 31.
Împrumută pe cei care-ți cer împrumut v. 34, dă cu împrumut, fără să
nădăjduiești ceva în schimb v. 35, fă bine celor care nu pot să-ți întoarcă binele
v. 33.

3. DACĂ DAI DOVADĂ DE RĂBDARE, CÂND EȘTI NEDREPTĂȚIT

Când cineva dă dovadă de ură v. 27, când cineva se poartă rău cu tine, și te
blesteamă v. 28, când cineva nu-ți face bine v. 33, când cineva este nemulțumitor
v. 35.
Dacă îți ia cineva cămașa cu forța, dă-i și cămașa v. 29, 30.
Dacă te bate cineva peste față, întoarce-i și celălalt obraz v. 29.

CONCLUZIE
Fiii lui Dumnezeu, fiii Celui Preaînalt, trebuie să fie plini de dragoste,
îngăduință, compasiune și ajutorare față de orice om, dușman sau prieten
2 Pet. 1.7.
Când vor dovedi lucrurile acestea vor, fi răsplătiți de Dumnezeu v. 35.

112
 96. Cum să te comporți față de
vrășmașii tăi?
LUC. 6.27–36

INTRODUCERE
Domnul a spus ucenicilor, că va fi ferice de ei, când vor vor fi prigoniți de
vrășmașiilor, pentru credința în Isus v. 22, 23.
Cum ar trebui să ne comportăm noi în astfel de situații?

1. RĂSPUNDE LA RĂU, CU BINE

Iubește-i pe vrășmași și fă-le bine v. 27.
Să nu iubim numai pe cei care ne iubesc v. 32.
Împrumută-i v. 30, 34, 35 și binecuvântează-i v. 28.

2. RENUNȚĂ LA DREPTUL TĂU ÎN FAVOAREA ALTORA

Nu te răzbuna, nici atunci când ești îndreptățit v. 29.
Când cineva îți ia ceva cu sila, nu cere lucrul înapoi v. 30.

3. NU AȘTEPTA RĂSPLATĂ PENTRU BINELE FĂCUT

Nu aștepta să te iubească vrășmașii, nici atunci când le faci bine v. 33.
Nu aștepta să-ți dea împrumut, cei cărora le-ai dat și tu v. 34, 35.

4. LASĂ-TE CĂLĂUZIT DE MILA LUI DUMNEZEU

Fie-ți milă de oameni cum și Dumnezeu dă dovadă de milă v. 36.
Din milă dai celui lipsit v. 30, din milă binecuvântezi pe cei ce te blesteamă
v. 28, din milă împrumuți pe alții v. 34.

CONCLUZIE
Comportamentul față de vrășmași, trebuie să fie asemenea Domnului Isus.
„Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci
la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” Isa. 53.7.
Din păcate, nu întotdeauna, ne comportăm așa.

113
 97. Caracteristicile unei credințe mari
LUC. 7.1–10

INTRODUCERE
Domnul Isus a lăudat credința sutașului, care L-a rugat pe Domnul, ca să-i
vindece robul v. 9.

1. CREDINȚA ADUCE DRAGOSTE PENTRU SEMENI

Deși era robul său, sutașul „ținea foarte mult” la el v. 2.
Dragostea lui Dumnezeu este mai importantă decât orice alt dar spiritual
1 Cor. 13.1.
Dragostea acoperă toate greșelile aproapelui 1 Cor. 13.7.

2. CREDINȚA FOLOSEȘTE OPORTUNITĂȚILE OFERITE

DE DUMNEZEU
Era o oportunitate de la Dumnezeu, faptul că Isus a intrat în localitatea unde
era sutașul cu robul bolnav v. 1.
De aceea, sutașul a trimis pe niște bătrâni ai iudeilor, să-L roage să vină, ca
să vindece pe robul lui v. 3.
Nouă ni s-a dat tot în ce privește viața și evlavia 2 Pet. 1.3, dar nu folosim
întotdeauna aceste oportunități de slujire, pentru ca să avem o credință mare v. 9.

3. CREDINȚA GENEREAZĂ FAPTE BUNE

Datorită credinței în Dumnezeu, sutașul iubea pe iudei, și le-a zidit sinagoga
v. 4, 5.
Noi trebuie să ne dăm toate silințele să unim cu credința noastră, fapta
2 Pet. 1.5.
Trebuie să urmărim un loc fruntaș în fapte bune Tit 3.8.

4. CREDINȚA CREDE ORICE CUVÂNT AL LUI ISUS

Sutașul a crezut în atotputernicia Domnului Isus, care putea spune un cuvânt
de la distanță, și robul lui, urma să se vindece v. 6-8.
Semnele care L-au însoțit pe Domnul Isus, aveau rolul ca oamenii să creadă
că este Hristosul Ioan 20.31.
Semnele care însoțesc Evanghelia, întăresc credința în Hristos, și nevoile
oamenilor sunt împlinite Marc. 16.15, 16.

114
 CONCLUZIE
O credință mare, este izvorâtă din relația noastră cu Dumnezeu, și este darul
lui Dumnezeu și darul Duhului 1 Cor. 12.9.
O astfel de credință a adus vindecarea robului unui sutaș v. 10, dar poate
face minuni mult mai mari Luc. 17.6.

98. Ce face un Dumnezeu milos?

LUC. 7.11–17

INTRODUCERE
Domnului Isus I s-a făcut milă de văduva din Nain, care-și ducea fiul mort
la cimitir v. 11.

1. UN DUMNEZEU MILOS, ÎȘI ÎNSOȚEȘTE POPORUL

PE DRUMUL VIEȚII
Domnul vieții era împreună cu cei care au primit viața veșnică și cu norodul
care-L căutau, pentru că avea viața v. 11.
Dumnezeu a avut milă de poporul Său, Israel 2 Împ. 13.23.
Mila lui Dumnezeu a fost factorul care L-a determinat pe Dumnezeu, să nu
mai distrugă cetatea Ninive Iona 4.10, 11.
Domnul Isus a spus că este cu cei cărora le-a dat viața, până la sfârșitul
veacurilor Mat. 28.19, 20.

2. UN DUMNEZEU MILOS ÎȘI CÂȘTIGĂ RESPECTUL,

PRIN CEEA CE FACE
Toți au fost cuprinși de frica și respectul față de Dumnezeu, și au spus altora
despre El v. 16, 17.
Dă speranță celor fără speranță pentru că înviază chiar și morții v. 14, 15.
Văduva nu mai avea nici o speranță de viață pentru fiul ei v. 12.
Dar Isus a înviat pe fiica lui Iair Luc. 8.54, 55 și pe Lazăr după trei zile în
mormânt Ioan 11.43, 44, și a dat speranță unor părinți îndurerați.
Dacă ne încredem în Isus, totul este posibil Marc. 9.23.

CONCLUZIE
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu milos, care a avut milă de lumea
căzută în păcat, și a dat la moarte, pe singurul Său Fiu Ioan 3.16.

115
 Domnul Isus este „un Mare Preot milos și vrednic de încredere, ca să facă
ispășire pentru păcatele norodului.” Evr. 2.17.
Dumnezeu are milă de orice om, când trece prin încercare Ps. 106.46.

99. Calitățile oamenilor mari

ai lui Dumnezeu
LUC. 7.24–35

INTRODUCERE
Domnul Isus a spus despre Ioan Botezătorul, că este cel mai mare înaintea
lui Dumnezeu v. 28.
Ce calități au oamenii mari, oamenii maturi din punct de vedere spiritual?

1. SUNT OAMENI CU O ÎNALTĂ ȚINUTĂ SPIRITUALĂ

Ioan ducea o viață de abstinență și smerită v. 24, 25.
Avea o hrană mai săracă, era îmbrăcat modest Marc. 1.6, dar nu aceasta îl
recomanda ca un om sfânt înaintea lui Dumnezeu, ci legătura spirituală pe
care o avea Ioan cu Dumnezeu, în pustiul Iudeii Marc. 6.20.
Atunci când te sfințești în trup și te predai în slujba lui Dumnezeu Rom. 12.1,
Duhul Sfânt este peste tine și te umple, pentru lucrarea la care ai fost chemat
Vasul trebuie păstrat în sfințenie, ca să fie umplut cu Duhul 1 Tes. 4.4.

2. SUNT OAMENI CARE AU DARURI DE LA DUMNEZEU

Ioan era proroc și prorocea că după el, va veni Mesia care-i va boteza pe
credincioși cu Duhul Sfânt și cu foc cap. 3.16b, și va judeca lumea cu dreptate
v. 26; cap. 3.17.
El predica Evanghelia despre iertarea păcatelor prin Isus și botezul spre
pocăință Mat. 3.5, 6.
Era un om cu o sarcină foarte importantă Mat. 3.3, aceea de a pregăti calea
Domnului spre inima omului, era antemergătorul Domnului Isus v. 27.

3. SUNT OAMENI CARE STÂRNESC REACȚII ADVERSE

Fariseii și învățătorii Legii, nu au primit mesajul Împărăției v. 30.
Ei au fost impasibili la dragostea lui Dumnezeu v. 31, 32a, dar și la avertismentele
despre pedeapsa lui Dumnezeu pentru necredincioși v. 32b.
Au spus că Ioan era posedat de duhuri rele v. 33, L-au criticat pe Domnul
Isus, că este prieten cu păcătoșii v. 34, și L-au considerat un om slab v. 24.

116
 Dar mulți oameni au crezut mesajul lui Ioan, și-au mărturisit păcatele și
s-au botezat v. 29, 35.

CONCLUZIE
Noi trebuie să creștem în maturitatea spirituală 1 Cor. 14.20, să ajungem
„la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos” Efes. 4.13, să
spunem altora despre Isus, și să fim sfinți în toată purtarea noastră 1 Pet. 1.15.
Așa vom avea impact în viața oamenilor, iar Împărăția lui Dumnezeu va
crește pe pământ Fap. 2.41.

100. Lecții despre suferință

LUC. 10.30–37

INTRODUCERE
Domnul Isus a vrut să dea o lecție unui învățător al Legii, care voia să-L
ispitească v. 25, întrebându-L despre viața veșnică, și Domnul i-a spus că potrivit
Legii, trebuia să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele, ca pe noi înșine v. 26-28.
La întrebarea fariseului care voia să se îndreptățească: „Și cine este aproapele
meu?” v. 29, Domnul i-a răspuns cu această pildă a samariteanului milos, care
s-a îndurat de aproapele lui, aflat în suferință.

1. DUMNEZEU VORBEȘTE ÎN AȘA FEL, CA SĂ ÎNȚELEGI SUFERINȚA

Suferința vine, atunci când cobori în jos de la calea lui Dumnezeu v. 30.
Ea vine atunci când cazi în capcana, dușmanilor (tâlharilor) v. 30.
Suferința vine, atunci când duhurile rele îți fură haina mântuirii v. 30.
Ea vine când dușmanii îți fură tot ce ți-a dat Dumnezeu v. 30.
Ea vine când ești aproape mort d.p.d.v. spiritual v. 30.
Suferința vine, atunci când Dumnezeu vrea să-ți încerce credința (Dumnezeu
a îngăduit ca omul să cadă în mâinile tâlharilor) v. 30.

2. OAMENII NU ASCULTĂ ÎNTOTDEAUNA DE

ACESTE ÎNVĂȚĂTURI
Deși sunt oameni care participă la întâlnirile bisericii locale, și chiar slujesc
efectiv v. 31, 32.
Unii predică și învață pe alții, cum să-ți ajuți aproapele, ca și preotul „a căror
buze trebuie să vestească învățătura” v. 31.

117
 Preotul trecea pe la bolnavi din întâmplare, dar Dumnezeu i-a oferit o
oportunitate, pentru a împlini ceea ce învățase pe enoriași la Templu.
Levitul cânta în versuri, învățăturile despre dragostea față de aproapele v. 32,
dar Dumnezeu i-a creat ocazia să transpună în faptă, versurile învățăturilor
din spatele cântărilor de la Templu.
Dar noi trebuie să fim cei dintâi în fapte bune Tit 3.8.

3. ÎN SUFERINȚĂ, POȚI FI AJUTAT ȘI VINDECAT DE ISUS

Samariteanul care era în călătorie, reprezintă pe Domnul Isus care este milos,
și care călătorește zilnic printre oameni, ca să le facă bine v. 33.
Pentru a-i vindeca pe aceștia, a trebuit să plătească un preț, și anume, să se
obișnuiască cu suferința de pe cruce, și să fie zdrobit, pentru a se identifica cu
cei care trec prin suferință v. 35.
El folosește Evanghelia mângâierii, pentru a lega rănile sufletești v. 34, apoi
folosește untdelemnul Duhului Sfânt v. 34, și dă bucuria mântuirii (vinul) v. 3.
Apoi îi pune în sarcina oamenilor care întorc pe alții la Dumnezeu și îi duce
la han (biserică) unde vor fi îngrijiți de oamenii duhovnicești (consilierii din
biserică) v. 34.
Acum Domnul este în ceruri, (în călătorie), dar se va reîntoarce Ioan 14.1, 2.
Până atunci Domnul ne-a dat în grija oamenilor duhovnicești ai bisericii
locale (adică hangiului), cărora le-a dat doi lei (daruri spirituale, dar și mijloace
materiale) v. 35.
Dar samariteanul milos, reprezintă și pe creștinii, care aplică în dragoste,
porunca Domnului Isus, de a ne iubi aproapele, ca pe noi înșine.
Acestor oameni duhovnicești, Domnul le-a spus 2 lucruri:
– Ai grijă de el (de aproapele tău)!
– Dacă vei face mai mult decât datoria pe care ți-am încredințat-o, îți voi
răsplăti pentru efort, la reîntoarcerea Mea!

CONCLUZIE
La sfârșitul acestui text, se impune o întrebare pentru fiecare:
v. 36 „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui
ce căzuse între tâlhari?”
Dacă am înțeles cine este aproapele nostru, și ce trebuie să facem în dreptul
lui, atunci „ ... „Du-te și fă și tu la fel!” v. 36.
Plătește prețul pentru a înțelege suferința, adică ridică pe cei ce sunt gata
să-și piardă credința, leagă-le rănile și lasă pe Duhul să vindece cicatricile
trecutului, alimentându-i cu bucuria mântuirii.

118
 Apoi, fii unul din lucrătorii duhovniceși care sunt la han (în biserica locală),
fii un preot care vestește învățătura, și predica va fi primită, pentru că ce
vorbești și împlinești. Fii un levit care cântă, și cântarea va fi primită, pentru
că împlinești ceea ce cânți.
Și nu uita, că dacă te silești să faci mai mult, Domnul Isus îți va răsplăti!

101. Partea care nu ți se va lua

niciodată: ascultarea!
LUC. 10.38–42

INTRODUCERE
Marta, sora lui Lazăr, pe care Domnul îl înviase din morți, i-a poftit în casa
ei, pe Domnul și pe ucenicii Lui v. 38.
Marta era ocupată cu slujirea, dar Maria asculta cuvintele Domnului Isus,
de aceea l-a îndemnat pe Domnul, să-i spună să o ajute la treabă v. 40.
Domnul i-a spus Martei să lase la o parte îngrijorările și frământările v. 41,
și a apreciat disponibilitatea Mariei, de a asculta Cuvântul:
„ ... Maria și-a ales partea cea mai bună, și nu i se va lua.” v. 42.

1. PENTRU CĂ ASCULTAREA ESTE LUCRUL CEL MAI DE PREȚ

1 Sam. 15.22 „ ... Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului
Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” 1 Sam. 15.22.
Ascultarea este o alegere. Bogatul a ales lucrurile de valoare pentru trup,
dar Lazăr a ales lucrurile de valoare pentru suflet Luc. 16.

2. PENTRU CĂ PRIN ASCULTARE, DOMNUL NE-A RĂSCUMPĂRAT

Rom. 5.19 „ ... tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi
neprihăniţi.”
A fost un act de ascultare din partea Domnului Isus, ca să aducă neprihănirea
lui Dumnezeu, prin jertfa Sa Ps. 40.8.
Prin ascultarea Lui, ne-a pus într-o stare după voia lui Dumnezeu Isa. 53.

3. PENTRU CĂ PRIN ASCULTARE, DAI DOVADĂ DE CREDINȚĂ

„Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea
să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” Evr. 11.8.
Omul are liberul arbitru de a asculta sau nu, de Dumnezeu Luc. 9.23.

119
 Credința vorbește și trebuie să ascultăm vocea ei Rom. 10.6; Rom. 1.5.

4. PENTRU CĂ PRIN ASCULTARE, NE CURĂȚIM SUFLETELE

„după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de
Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos:” ... ” 1 Pet. 1.2.
Este un act de ascultare, dacă-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne curățească
sufletele, ca să avem o dragoste de frați, neprefăcută 1 Pet. 1.22.

CONCLUZIE
Există în ziua de astăzi, mulți creștini care sunt împărțiți cu „multă slujire”
ca și Marta, având multe activități religioase. Ascultarea de Cuvântul Domnului
Isus, este cea mai bună, și nu poate fi furată de nimeni, pentru că va fi răsplătită
în veșnicie v. 42.

102. Cum poți să te îmbogățești

față de Dumnezeu?
LUC. 12.13–21

INTRODUCERE
Domnul Isus a spus că idealul unui om pe pământ, ar trebui să fie acela de
a se îmbogăți față de Dumnezeu v. 21.
Când putem face lucrul acesta?

1. CÂND SUNTEM MULȚUMIȚI CU CE NE-A DAT DUMNEZEU

Întâiul născut primea o parte mai mare din moștenirea părinților v. 13.
Al doilea frate dintr-o familie, nu a fost de acord cu legea aceasta v. 13.
Când nu acceptăm voia lui Dumnezeu, suntem nemulțumitori, și Biblia
spune să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile Efes. 5.20.

2. CÂND PRICEPEM ROLUL LUI DOMNULUI ISUS

PENTRU VIAȚA NOASTRĂ
Fratele nemulțumit, nu a înțeles rolul Mântuitorului v. 13.
Isus a spus că scopul venirii în lume, nu a fost să facă dreptate între oamenii
care au dispute financiare, ci să fie împărțitor de bogății cerești v. 14; Efes. 1.7.
Noi nu trebuie să-L căutăm pentru lucrurile pieritoare și pentru cele veșnice
Luc. 12.31.

120
 3. CÂND LĂCOMIA NU PUNE STĂPÂNIRE PE NOI
Noi trebuie să ne păzim de lăcomia de bani și avere, și să urmărim să trăim
o viață de credință autentică v. 15.
Planurile noastre de viitor, nu trebuiesc îndreptate spre îmbogățirea
pământească v. 16-18, ci spre cea sufletească v. 21.
Sufletul nu se hrănește cu roadele pământului v. 19 ci cu Cuvântul lui
Dumnezeu Luc. 4.4.
Când îți ia Dumnezeu sufletul, banii și averea rămân pe pământ v. 20.

CONCLUZIE
Ne putem îmbogăți sufletul pentru cer v. 21, dacă ne ferim de lăcomie v. 15,
și dacă ne facem prieteni pentru cer Luc. 16.9, ajutându-i în nevoile lor Iac. 1.27,
cât timp suntem pe pământ 2 Cor. 5.10.

103. Pilda credinciosului neroditor

LUC. 13.6–9

INTRODUCERE
Pilda a fost spusă pentru oamenii care cred că sunt mai buni decât alții
cărora, Dumnezeu Le-a luat viața, pentru păcatul lor v. 4, 5.
Iată câteva constatări despre creștinul neroditor:

1. CREDINCIOSUL ESTE ADUS DE DUMNEZEU ÎN ÎMPĂRĂȚIE

Dumnezeu a îngăduit să fii sădit în via Lui v. 6.
Datorită milei și bunătății Lui, suntem cetățeni ai Împărăției 1 Tim. 1.13.
Datorită vierului, am fost sădiți în via Stăpânului v. 6.
Prin jertfa Domnului Isus am fost răscumpărați și sădiți în vie Apoc. 1.5, 6.

2. CREDINCIOSUL ARE PARTE DE MIJLOCIREA DOMNULUI ISUS

În mod normal, un pom care nu aduce rod, trebuie tăiat v. 7.
Datorită vierului care mijlocește pentru credinciosul care nu aduce rod, noi
nu suntem pedepsiți de Stăpânul absolut al universului v. 8.
El ne-a dat tot în ce privește viața și evlavia 2 Pet. 1.3, ca să aducem rod v. 8.
Dumnezeu nu vrea ca oamenii să fie pedepsiți, ci să aibă viață veșnică
Fap. 17.30, 31.

121
 3. CREDINCIOSUL CARE NU ADUCE ROD, VA FI PEDEPSIT
DE DUMNEZEU
„ ... dacă nu, îl vei tăia.” v. 9b.
Credincioșii trebuie să umble în faptele rânduite de Dumnezeu Efes. 2.10, și
la sfârșit să spună „ ... Totuși, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine!”
1 Cor. 15.10.
Credincioșii care nu aduc rod cu darurile date de Dumnezeu, vor fi pedepsiți,
când vor da socoteală de isprăvnicia lor Luc. 12.47.

CONCLUZIE
Cât timp suntem în viață, să nu ne credem mai buni ca alții, care au fost
pedepsiți pentru păcatul lor v. 4, 5.
Dacă încă nu am adus rod, Isus mijlocește la Tatăl și ne oferă „nutrienți
spirituali” pomului nostru, ca să aducem rod v. 8.
Dacă le disprețuim și nu folosim mijloacele de întreținere a sufletului ca să
aducă rod, este vina noastră și vom fi pedepsiți, ca și oricare alt păcătos.

104. Cum putem fi ucenici

în școala lui Isus?
LUC. 14.25–35

INTRODUCERE
Împreună cu Domnul Isus, mergeau multe noroade care doreau să fie
ucenici ai Lui v. 25.
Cum putem fi ucenici în școala Învățătorului?

1. DACĂ ACCEPTĂM SĂ NE ÎNSCRIEM ÎN ȘCOALA LUI

„Dacă vine cineva la Mine ... ” v. 26.
Fiecare om are liberul arbitru de a face alegerea să-L urmeze pe Isus v. 26.
Domnul Isus îi cheamă pe toți oamenii, să se înscrie în școala Lui Mat. 11.28‑30,
și în școala Lui, sunt locuri nelimitate, poate intra totă lumea.

2. DACĂ IUBIM PE ÎNVĂȚĂTORUL, MAI MULT DECÂT ORICE

Mai mult decât pe familia noastră, dacă aceștia nu ne lasă ca să urmăm pe
Isus v. 26.
Domnul a spus că nu a venit să aducă pacea în familii, pentru că nu toți vor
crede în dumnezeirea și lucrarea ispășitoare a jertfei Lui Luc. 12.51-53.

122
 3. DACĂ NE PURTĂM CRUCEA ÎN FIECARE ZI
Calculându-ne costurile v. 28-30, și plătind prețul.
Lepădând tot ce avem ca atuuri ale eului personal, inclusiv poziție v. 33.
Lepădând tot ce avem ca sprijin în averea pământescă, sau poziția în
societate v. 33.
Lepădând filozofiile de viață și viciile în care am trăit v. 33.

4. DACĂ NE PĂSTRĂM CALITĂȚILE DE UCENIC, PÂNĂ LA CAPĂT

Folosind resursele date de Dumnezeu v. 31, 32.
Armele de care dispunem, și înțelepciunea pe care o folosim, pentru a
menține relațiile cu oamenii v. 31.
Pacea care ne-a dat-o Domnul Isus, pentru a preîntâmpina conflictele v. 33.
Modul sfânt în care trăim viața de credință v. 34.
Altfel, vom fi aruncați afară din școală, adică din Împărăție v. 35.

CONCLUZIE
Pentru a fi ucenic în școala Învățătorului, trebuie să îndeplinim niște condiții,
v. 25-33, iar pentru a termina școala cu bine, trebuie să aplicăm învățăturile
Lui v. 31-33.
Altfel, ne pierdem mărturia v. 34 (puterea de a săra) și vom fi aruncați afară
v. 35, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților Mat. 22.13.

105. Când poți face voia Stăpânului?

LUC. 17.7–10

INTRODUCERE
Robul trebuia să facă voia stăpânului v. 7, 8. Când poți face voia Lui?

1. CÂND ȘTII SĂ PREPARI HRANĂ POTRIVITĂ

v. 7, 8 „ ... dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la
câmp:” „ ... „Gătește-mi să mănânc ... ”
Pentru a ști să gătească hrana stăpânului, slujitorul trebuie să citească și să
predice drept Cuvântul adevărului 2 Tim. 2.15, nu basme închipuite 2 Pet. 2.16.
Ca să poți prepara hrana potrivită, ai nevoie de alimente proaspete scoase
de Duhul Sfânt din adâncimile Cuvântului Ezra 7.10; 1 Cor. 2.13.
Ai nevoie să fii calificat și să împarți hrana tare a Cuvântului lui Dumnezeu
2 Tim. 3.16, 17; Evr. 5.14.

123
 Mai trebuie să fii chibzuit, ca să folosești resursele Stăpânului 2 Tim. 1.7.

2. CÂND EȘTI ECHIPAT ȘI SLUJEȘTI STĂPÂNULUI

v. 8 „ ... încinge-te și slujește-mi ...”
Asculți de porunca Lui, când răspunzi chemării Lui v. 8 „ ... „Gătește-mi să
mănânc ... ”
Asculți de porunca Lui, când ești îmbrăcat cu echipamentul de rob v. 8„ ...
încnge-te și slujește-mi ... ”
Încins cu adevărul Efes. 6.14, îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește
după chipul Celui ce l-a făcut Col. 3.10, cu o inimă plină de îndurare, bunătate,
smerenie, blândețe și îndelungă răbdare Col. 3.12.

3. CÂND NU CREZI CĂ EȘTI O PERSOANĂ MERITUOASĂ

Dumnezeu nu rămâne nimănui îndatorat pentru slujire, întrucât El este
Stăpânul v. 9.
Este datoria robului să facă ce zice stăpânul, și robul nu trebuie să aștepte
răsplată v. 10.
Dacă avem un dar primit de la Dumnezeu, nu este meritul nostru, pentru
că Hristos dă slujbe în Biserică, cui vrea El Efes. 4.11, iar Duhul de asemenea,
dă daruri, cui voiește El 1 Cor. 12.9.
„Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efes. 2:9.
Dacă cineva se crede mai important ca tine, poate fi un prilej de păcătuire
v. 1, de aceea trebuie mustrat și dacă-i pare rău, să fie iertat v. 3, ca să nu fie
pedepsit de Stăpân v. 2.

CONCLUZIE
Noi suntem fii ai lui Dumnezeu Gal. 4.6, nu robi ai păcatului Rom. 6.6.
Dar din punctul de vedere al slujirii, pentru că Stăpânul ne-a dat daruri și
slujbe, apostolii spuneau că noi trebuie să slujim după voia Stăpânului, ca niște
robi Tit. 1.1; 2 Pet. 1.1.
Sa avem și noi atitudinea robului care slujește după voia lui stăpânului:
„Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte
robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.” v. 10.

124
 106. Calitățile unei rugăciuni eficiente
LUC. 18.1–8

INTRODUCERE
Domnul a spus această pildă a judecătorului nedrept și a văduvei insistente
în adevărul ei, pentru a le arăta ucenicilor, care sunt calitățile unei rugăciuni
ascultate de Dumnezeu v. 1.

1. ROAGĂ-TE CÂT MAI DES, CHIAR DACĂ RĂSPUNSUL ÎNTÂRZIE

Văduva nedreptățită, venea des la judecătorul nedrept, să-i facă dreptate v. 3.
Așa cum multă vreme, judecătorul nu a vrut să-i facă dreptate, nici răspunsul
la rugăciune nu vine imediat, de aceea trebuie să ne rugăm des, chiar dacă
răspunsul întârzie să apară v. 7.
„Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El,
măcar că zăboveşte faţă de ei?”

2. ROAGĂ-TE DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

Rugăciunile noastre, trebuie să fie în duh și în adevăr Ioan 4.24.
Văduva era sinceră în duhul ei și cu adevărat, era nedreptățită v. 3 b.
Rugăciunea după voia lui Dumnezeu, conține „vărsarea” unei inimi sincere
și împovărate înaintea lui Dumnezeu, ca și Ana 1 Sam. 1.15.
Domnul Isus ne-a învățat cum să ne rugăm după voia lui Dumnezeu, în
rugăciunea „Tatăl nostru” Mat. 6.9.

3. ROAGĂ-TE ȘI CREDE CĂ DUMNEZEU ÎȚI VA RĂSPUNDE

La revenirea Domnului Isus, credința va fi rară pe pământ, dar atunci El va
face dreptate aleșilor Săi v. 8.
Fără credință, e cu neputință ca cineva să fie plăcut lui Dumnezeu Evr. 11.6.
Când ne rugăm, trebuie să și credem că am primit Marc. 11.24, de aceea trebuie
să avem credința care mută munții, credința cât un bob de muștar Mat. 17.20.

CONCLUZIE
Văduvei nedreptățite i s-a făcut dreptate de către judecătorul nedrept v. 4, 5.
Cu atât mai mult, Dumnezeu care este Dreptul Judecător, ne va asculta
rugăciunile, dacă avem calitățile unei rugăciuni după voia Lui v. 7, 8.

125
 107. Când poți lăuda din toată inima
pe Isus?
LUC. 19.29–40

INTRODUCERE
Domnul Isus a fost lăudat și aclamat de mulțime când S-a apropiat de
Ierusalim v. 36-38.
Când îL poți lăuda din toată inima pe Isus?

1. CÂND DEVII UCENICUL LUI

Devii ucenic, când cunoști adevărul, care te face slobod Ioan 8.31, 32.
Devii ucenicul Domnului, când crezi în Isus și te botezi în apă Fap. 2.41.
De atunci călătorești împreună cu Domnul Isus v. 29.
Atunci primești pacea Lui v. 38, dar sunt și unii oameni care o resping v. 39.

2. CÂND EȘTI LUCRĂTOR ÎMPREUNĂ CU ISUS

Domnul S-a folosit de ucenici pentru a împlini planul lui Dumnezeu v. 29-35.
Dumnezeu se folosește de oameni, lucruri și împrejurări, ca tu să faci lucrarea
lui Dumnezeu v. 32-35.
Prin ceea ce facem pentru El, îL lăudăm pe Isus v. 30, 31.
Ca să putem lucra în mod eficient, trebuie să dăm dovadă de ascultare
necondiționată v. 30, 31.

3. CÂND AI PARTE DE EXPERIENȚE CU DUMNEZEU

Aclamarea și lauda la adresa Domnului Isus, era urmarea minunilor și
semnelor făcute de El, și ucenicii au fost martori la ele v. 37; Mat. 26.65.
Domnul Isus a făcut minuni și prin apostoli, după înălțare Fap. 5.12.
Toți credincioșii au parte de experiențe cu Dumnezeu Marc. 16.15, 16.

CONCLUZIE
Strigă din toată inima, și laudă-L pe Isus, dacă nu „pietrele” (dovezile istorice,
minunile și viețile schimbate) vor striga despre Isus v. 40.

126
 108. Când îl poți cunoaște pe Isus?
LUC. 24.28–35

INTRODUCERE
Ucenicii L-au recunoscut pe Domnul Isus, doar la frângerea pâinii v. 35.
Iată și alte situații când Îl poți recunoaște pe El:

1. CÂND SĂRBĂTOREȘTI CINA DOMNULUI

Ucenicii au fost iertați de păcate, în momentul în care au crezut în jertfa
Lui înlocuitoare Fap. 26.18.
Domnul Isus a instituit cina Domnului în noaptea prinderii Lui Luc. 22.19.
Când celebrau cina Domnului, ucenicii își aduceau aminte de Isus, și vesteau
moartea Domnului, până va veni El 1 Cor. 11.26.
Acești doi ucenici care nu L-au recunoscut pe străinul cu care s-au întâlnit
pe drumul Emausului, L-au cunoscut la frângerea pâinii v. 30.

2. CÂND ȚI SE DESCHID OCHII SPIRITUALI

Ți se deschid ochii, când auzi vocea Domnului Isus. Domnul a binecuvântat
pâinea, și ucenicii L-au recunoscut, când au auzit cum s-a rugat.
Misiunea Domnului a fost să deschidă ochii orbilor care nu vedeau adevărul
spiritual al lui Dumnezeu Isa. 42.7.
Ochii ucenicilor s-au deschis, când a rostit Domnul binecuvântarea v. 31.
Ți se mai deschid ochii, atunci când îți sunt deslușite Scripturile v. 32b.

3. CÂND INIMA ÎȚI ESTE ATINSĂ

Ucenicii și-au adus aminte, că atunci când le vorbea Domnul pe drum,
ardea inima în ei v. 32a.
În Ziua Cincizecimii, în urma predicii lui Petru, oamenii au rămas străpunși
în inimă și au luat decizia de a se întoarce la Dumnezeu Fap. 2.37, 41.
Inima ucenicilor a fost atinsă, pentru ca Domnul avea ungerea Isa. 61.1.
Ungerea peste predicator, este puterea de impact pe care Duhul o exercită
asupra voinței ascultătorului, de aceea ucenicii au trebuit să fie botezați cu
Duhul Sfânt, pentru a primi putere de sus Fap. 1.8; 1 Cor. 2.4.

4. CÂND AUZI MĂRTURIILE ALTORA

Mărturia celor doi ucenici i-au făcut pe ucenici să cunoască faptul că Hristos
a înviat v. 35, după cum la fel, mărturia lui Simon, i-a întărit pe ei v. 34.

127
 Mărturia lui Pavel despre întâlnirea cu Isus, i-au făcut pe ascultători, să
creadă Evanghelia Domnului Isus Rom. 15.8; Fap. 6.7.
„Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum
propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.” „Şi slăveau pe
Dumnezeu din pricina mea.” Gal. 1.23, 24.

CONCLUZIE
Ucenicii L-au cunoscut pe Domnul Isus, la frângerea pâinii v. 31.
Noi L-am cunoscut, când ne-am întors la Dumnezeu, dar îL recunoaștem
noi, în fiecare moment al zilei, când ne vorbește prin fapte și împrejurări?

109. Aparițiile Domnului cel înviat

în mijlocul ucenicilor Săi
LUC. 24.36–49

INTRODUCERE
După înviere, Domnul Isus S-a arătat ucenicilor Săi, în diverse locuri.
Ucenicii care L-au întâlnit pe Domnul în drumul spre Emaus, s-au întors
la ucenici și au istorisit întâmplarea, și în timpul acesta, Domnul S-a arătat
din nou v. 36.

1. DOMNUL A AVUT APARIȚII NEAȘTEPTATE

Isus le-a întrerupt discuția ucenicilor și a adus lucrul de care aveau nevoie
cel mai mult: pacea lui Isus v. 36.
Aparițiile din lumea spirituală, provoacă frică și spaimă, chiar și la oamenii
lui Dumnezeu, care au primit pacea lui Isus, cândva v. 37; Luc. 9.34.
Câteodată, aceste apariții au creat convingeri greșite v. 37.
Nici chiar ucenicii nu s-au așteptat la aparițiile după înviere, ba mai mult,
au avut o convingere greșită: au crezut că văd un duh v. 37; Luc. 24.11.

2. NE-AU ADUS DOVEZI INCONTESTABILE ALE ÎNVIERII ÎN TRUP

Una dintre dovezi, sunt rănile crucificării Domnului Isus, pentru că Domnul
le-a arătat mâinile și picioarele Lui v. 39, 40.
Apoi, altă dovadă a fost, faptul că poate mânca cu trupul înviat v. 41-43.
Altă dovadă a fost, capacitatea de a deschide mintea oamenilor, de a înțelege
Scripturile v. 43-46.

128
 3. CU PRILEJUL APARIȚIILOR, DOMNUL A TRASAT
SARCINI CONCRETE
Domnul Isus a spus ucenicilor că le trasează misiunea de a propovădui
tuturor națiunilor, pocăința și iertarea păcatelor prin jertfa Lui v. 47, 48.
Această misiune trebuia împlinită, după un timp de așteptare Luc. 24.29
Numai după ce urmau să fie umpluți cu puterea Duhului, pentru predicarea
lucrării ispășitoare a Domnului Fap. 1.8.

CONCLUZIE
Învierea Domnului este o realitate, și apostolii au crezut în dovezile vizibile
ale învierii v. 39, 40, de aceea le-au transmis altora v. 47, 48.
Noi am înviat împreună cu Hristos la o viață nouă, de aceea trebuie să vestim
iertarea păcatelor și învierea Lui Fap. 13.38; 26.23.

110. Ce să faci la sărbătoarea

înălțării Domnului?
LUC. 24.50–53

INTRODUCERE
Domnul Isus S-a arătat ucenicilor după învierea lui, timp de patruzeci de
zile, apoi i-a dus înspre Betania v. 50, pe Muntele Măslinilor Fap. 1.12, și i-a
binecuvântat v. 50.
A fost un moment deosebit, o sărbătoare pentru ucenici și pentru toată
creștinătatea care o sărbătorește. Ce să facem în această zi?

1. SĂ ACCEPȚI BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU

Domnul Isus Și-a ridicat mâinile spre cer, și i-a binecuvântat v. 50.
Toți creștinii sunt sub binecuvântarea lui Dumnezeu, datorită Domnului
Isus, sămânța lui Avraam Gal. 3.14.
Toți binecuvântații Lui, cred că Isus este la dreapta lui Dumnezeu v. 51.
Dacă cineva iasă de sub binecuvântarea lui Dumnezeu prin Hristos, calcă în
picioare sângele legământului și batjocorește Duhul harului Evr. 10.29.

2. SĂ TE ÎNCHINI LUI ISUS, ȘI SĂ TE BUCURI

Ucenicii s-au închinat Domnului Isus, și s-au întors la Ierusalim, plini de
bucurie v. 52.

129
 Magii s-au închinat Pruncului Isus, și s-au întors plini de bucurie Mat. 2.11.
Un lepros I s-a închinat, și a avut bucuria vindecării Mat. 8.2.
Iair I s-a închinat, și Isus a înviat-o pe fata lui din morți Mat. 9.18.
Noi trebuie să ne închinăm cu podoabe sfinte 1 Cron. 16.29, și una din podoabe
este, bucuria deplină Ioan 15.11, o bucurie negrăită și strălucită 1 Pet. 1.8.

4. SĂ LAUZI ȘI SĂ BINECUVÂNTEZI PE DUMNEZEU

Toți credincioșii trebuie să laude pe Domnul v. 53.
„Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul
buzelor care mărturisesc Numele Lui.” Evr. 13.15.
Pentru că „ ... „Vrednic este Mielul să primească toată puterea, ... cinstea,
slava și lauda!” Apoc. 5.12.
Toți credincioșii trebuie să binecuvânteze pe Domnul Ps. 103.22.
Nu trebuie să facem lucrul acesta doar sporadic, ci tot timpul v. 53.
Putem face lucrul acesta „tot timpul în Templu” v. 51, acasă Luc. 15.6, sau în
călătorie Deut. 6.7.

CONCLUZIE
Orice sărbătoare din viața Domnului Isus, trebuie sărbătorită în Duhul
Sărbătoritului ei.
Noi trebuie să sărbătorim pe Domnul Isus, nu numai la înălțarea Lui, ci
toată viața, până când viața devine o sărbătoare continuă.
„Ci sfințiți in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiți totdeauna gata să
răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe
și teamă,” 1 Pet. 3.15.

111. Lucruri pe care le aduce

învierea Domnului
LUC. 24.36–49

INTRODUCERE
Ucenicii de pe drumul Emausului au spus apostolilor, cum L-au întâlnit pe
Domnul Cel înviat, când deodată, Isus a apărut în mijlocul lor v. 35, 36.
Care sunt lucrurile aduse ucenicilor, după înviere?

130
 1. PACEA LUI DUMNEZEU
Domnul Isus aduce pacea Lui v. 36.
Oamenii erau vrășmașii lui Dumnezeu, dar prin Hristos, am fost împăcați
cu Dumnezeu Rom. 5.10.
Evreii erau vrășmași cu Neamurile care erau păgâni Gal. 2.15, dar Hristos a
făcut pace între noi și astfel, am fost împăcați și aduși în poporul lui Dumnezeu
Efes. 2.14.
Prin Hristos, am primit pacea sufletească interioară, care ne consolidează
siguranța și nădejdea mântuirii Ioan 14.2. Noi trebuie să fim umpluți cu ea
Rom. 15.13, și pacea trebuie să stăpânească în inimile noastre Col. 3.15.

2. DOVEZILE DUMNEZEIRII DOMNULUI ISUS

El este Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat în Omul Isus v. 39-44, și Tatăl a
mărturisit că este Fiul Său Mat. 3.16, 17.
Aceste dovezi le vedem și în cuvântul Scripturii v. 44, pentru că apostolii
sunt martori credibili ai învierii Lui.
„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi
ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii” 1 Ioan 1.1.
Cunoaștem dumnezeirea Domnului, prin iluminarea dată de El v. 45.

3. DUHUL SFÂNT PESTE CREDINCIOȘI

Duhul este o Persoană din Dumnezeire, pentru că are atributele unei
persoane: convinge de păcat Ioan 16.8, călăuzește Rom. 8.14, mijlocește cu
suspine negrăite Rom. 8.26, etc.
Duhul Sfânt umple de putere Fap. 1.8, și dă calitatea de martor v. 48, pentru
vestirea Evangheliei v. 47.
Petru s-a lepădat de Domnul Mat. 26.75, dar după botezul cu Duhul Sfânt,
a vorbit cu îndrăzneală Fap. 4.13 și efect Fap. 5.15.

CONCLUZIE
Dacă nu ar fi înviat Domnul Isus, predicarea Evangheliei și credința noastră ar
fi fost zadarnică 1 Cor. 15.14, iar noi am fi fost încă în păcatele noastre 1 Cor. 15.17.
Dar prin învierea Domnului Isus, noi am fost născuți din nou 1 Pet. 3.21, și
am primit bogățiile nepătrunse ale lui Hristos Efes. 3.8.

131
 112. Cinci fațete ale Cuvântului
IOAN 1.1-18

INTRODUCERE
De obicei când ne gândim la cuvânt, mintea se orientează spre vocabular,
literatură și conversații.
În Biblie surprindem mai multe înțelesuri ale Cuvântului lui Dumnezeu:

1. CUVÂNTUL ESTE FIUL LUI DUMNEZEU

El a fost din veșnicie cu Dumnezeu v. 2, pentru că nu are început și este
Creator v. 1-3, iar originea Lui se suie până în zilele veșniciei Mica 5.2;
Ioan Botezătorul a adeverit că Dumnezeu a confirmat că este Fiul Său
cap. 1.33, 34.

2. CUVÂNTUL ESTE VESTEA BUNĂ A LUI DUMNEZEU

Harul și adevărul absolut despre mântuire, a venit prin Evanghelie v. 17.
Cuvântul Evangheliei, este vestea bună de eliberare a lumii, prin jertfa lui
Isus Evr. 4.2.
Veestea bună nu folosește la nimic, dacă nu este crezută Rom. 1.3, 4.

3. CUVÂNTUL ESTE VIAȚA VEȘNICĂ

El este viața veșnică necesară sufletului omenesc, așa cum lumina este vitală
în viața pământească v. 4.
Cei ce cred în Numele Mântuitorului, primesc dreptul de a deveni copiii lui
Dumnezeu, născuți din El v. 12, 13.

4. CUVÂNTUL ESTE OGLINDIREA TATĂLUI CERESC

Acest Cuvânt a fost născut din Tatăl, și L-a făcut cunoscut pe Tatăl v. 18 și 14.
Ca Fiu al lui Dumnezeu, era oglindirea și întipărirea ființei Lui Evr. 1.3.
Filip nu trebuia să-L vadă pe Tatăl, ca să-L cunoască, ci doar trebuia să
privească la atributele Domnului Isus, ca să vadă cum era Acesta Ioan 14.9.

5. CUVÂNTUL ESTE UN MIJLOC DE SFINȚIRE

Domnul Isus S-a rugat la Tatăl să-i sfințească pe ucenici, prin adevărul Lui,
care este Cuvântul Ioan 17.17.
Domnul Isus este Cuvântul care ne sfințește prin sângele sfințirii Evr. 10.10.

132
 De asemenea, Cuvântul este cartea Scripturii, unde sunt cuvintele Domnului
Isus, pe care trebuie să o folosim în momentul ispitei, pentru ca El să ne
sfințească Ps. 119.11; Iac. 1.21.

CONCLUZIE
Cuvântul lui Dumnezeu are un înțeles mai amplu, dar esența Cuvântului lui
Dumnezeu este în Domnul Isus care S-a întrupat, și în lucrarea de răscumpărare
făcută prin El v. 11-15.
Când privim la toate aceste fațete ale Cuvântului Evr. 12.1, vom cunoaște mai
mult pe Dumnezeu și Fiul Său Efes. 1.17, și vom moșteni viața veșnică Ioan 17.3.

113. Cum poți să ai viața veșnică?

IOAN 1.5–18

INTRODUCERE
Domnul Isus este asemănat cu lumina și lumina este asociată cu viața veșnică
v. 4, 5, așa după cum întunericul este asemănat cu moartea veșnică.
Cum putem primi viața veșnică?

1. PRIN CREDINȚA ÎN CUVÂNTUL ÎNTRUPAT

Cuvântul veșnic v. 15, S-a întrupat în Persoana lui Isus, născut în Iudeea
v. 14, în care unii au crezut v. 14, 15, dar alții nu v. 11.
Credința în El, îți dă dreptul să devii copilul lui Dumnezeu v. 12, 13, și ca
atare, să ai viața veșnică v. 4.
Mai întâi însă, este nevoie să fii luminat, sau lămurit de acest Cuvânt v. 9.

2. PRIN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

Prin dragostea lui Dumnezeu, care este un atribut al slavei Lui, Fiul Său S-a
întrupat, pentru a ne mântui de sub pedeapsa veșnică v. 14.
Prin dragostea Lui am primit atribute din plinătatea dumnezeirii și har
după har v. 16, 17.
Prin dragostea Lui, Dumnezeu S-a făcut cunoscut oamenilor, prin Fiul v. 18.

3. PRIN RECUNOAȘTEREA ADEVĂRULUI ȘI TRĂIREA ÎN EL

Ioan a recunoscut că Isus este adevărul absolut despre viața veșnică, și că
viața veșnică nu vine prin el și nici prin alți sfinți ai lui Dumnezeu v. 15.

133
 Adevărul trebuie aplicat în viața de zi cu zi, și Adevărul va mărturisi bine,
despre noi ca și despre Dimitrie 3 Ioan v. 12.
Atunci, vom fi niște oameni fără vicleșug, ca și Natanael Ioan 1.47.

CONCLUZIE
Viața veșnică este darul lui Dumnezeu prin Isus Hristos Rom. 6.23.
Ea poate fi primită, dacă respectăm aceste condiții eliminatorii.

114. Lucruri confirmate la botezul

Domnului Isus
IOAN 1.29–34

INTRODUCERE
Dumnezeirea Domnului a fost confirmată în Biblie, de către persoane din
cer și oameni de pe pământ.
Iată câteva lucruri confirmate de acestea, la botezul Său, în apă.

1. CĂ PRIN JERTFA LUI, AVEM IERTARE DE PĂCATE

Isaac a pus o întrebare tatălui său Avraam, pe Muntele Moria: „ ... Iată focul
și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Gen. 22.7.
Peste două mii de ani, Ioan Botezătorul a confirmat la Iordan, că Isus este
Mielul lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu ridică păcatul lumii v. 29.
Prin această jertfă mulți oameni urmau să fie puși, într-o stare după voia
lui Dumnezeu Isa. 53.11, și păcatele transferate asupra Mielului lui Dumnezeu,
care va muri pentru păcatele noastre Isa. 53.10.

2. CĂ EL ESTE FIUL LUI DUMNEZEU

Dumnezeu a vorbit dinainte despre întruparea Fiului Său Isa. 7.14; Ps. 2.7.
Ioan a făcut cunoscut la Iordan, Persoana Lui v. 31.
Dumnezeu a vorbit la Iordan despre Mesia, Fiul Omului, care este veșnic v. 30.
Ioan a auzit că Tatăl a mărturisit despre El, că este Fiul Său v. 34; Luc. 3.22.

3. CĂ DUHUL SFÂNT ESTE PESTE EL

Ioan a văzut Duhul Sfânt, venind din cer și oprindu-se peste El v. 32.
Ba mai mult, Fiul lui Dumnezeu botează cu Duhul Sfânt și foc v. 33.
Și asta pentru că Duhul Domnului era, și se odihnea peste El Isa. 11.2.

134
 CONCLUZIE
Toate aceste confirmări făcute de Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfânt și Ioan
Botezătorul confirmă umanitatea și dumnezeirea Domnului Isus, pentru că
sunt martorii cei mai credibili. De aceea, noi trebuie să fim martorii Lui Fap. 1.8,
în toată lumea Mat. 28.16-20.

115. Când poți aduce pe alții la Isus?

IOAN 1.35–51

INTRODUCERE
Filip, l-a găsit pe Natanael, și l-a adus la Isus v. 45, 46.
Ca și Filip evanghelistul, noi trebuie să fim căutători de suflete, pe care să
le aducem la Isus, așa cum Filip, l-a mai adus și pe famenul etiopian Fap. 8.

1. DACĂ MERGI DUPĂ ISUS

Ucenicii lui Ioan au fost curioși unde locuiește Isus, și Acesta le-a spus să
vină după El, ca să vadă v. 35-39, și s-au dus după El v. 39.
Domnul Isus îi cheamă pe oameni, ca să vină după El Mat. 11.28, și să
moștenească Împărăția cerurilor Mat. 25.34.
El îi cheamă, ca să devină pescari de oameni Mat. 4.19.
L-a chemat și pe Filip din Betsaida v. 33, 34.

2. DACĂ DAI DOVADĂ DE SINCERITATE

Natanael era un om sincer și direct, care spunea adevărul în față:
„ ... „Poate ieși ceva bun din Nazaret? ... ” v. 45, 46.
Domnul a apreciat sinceritatea lui, și a spus că este un israelit în care nu se
găsește vicleșug v. 47.
Când ne întoarcem la Domnul, să lepădăm orice vicleșug, pentru că El
pedepsește oamenii vicleni 1 Tes. 4.6. Altfel, stricăm Cuvântul 2 Cor. 4.2.
„Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate
şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.” 1 Cor. 5.8.

3. DACĂ AI PARTE DE LUCRURI SUPRANATURALE

Era supranatural, faptul că Domnul a știut ce a zis Natanael lui Filip, sub
smochin v. 48.
Ca să-l provoace să vină după El, Domnul i-a promis că va vedea lucruri
mai mari decât descoperirea aceasta v. 50.

135
 Că va vedea cerul deschis și îngerii care urcă sau coboară peste El v. 50.
Poți aduce pe alții la Isus, când ești însoțit de supranatural Evr. 2.4.

4. DACĂ SPUI ALTORA, CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN VIAȚA TA

Andrei a spus fratelui său Simon, ca să vină după Isus și Simon Petru a
devenit apostol v. 40-42.
Filip a spus lui Natanael, și a ajuns să fie ales ca apostol (Bartolomeu)
v. 43, 44; Luc. 10.3.

CONCLUZIE
Slujba cea mai importantă pentru ucenici, este ca ei să aducă pe alții la Isus,
și să-i învețe să împlinească, ce a poruncit El v. 40, 43; Mat. 28.20.
Pentru aceasta, trebuie să depunem efort, folosind oprtunitățile și mijloacele
spirituale date de Dumnezeu.

116. Cum poți obține viza pentru veșnicie?

IOAN 3.1–11

INTRODUCERE
Domnul Isus a spus lui Nicodim, că în Împărăția lui Dumnezeu nu putem
intra decât în urma unei aprobări date de Dumnezeu, în urma unor lucruri
primite succesiv v. 5.
În orice țară, se intră pe baza unei vize puse în pașaport, care vine în urma
îndeplinirii unor condiții. Iată condițiile obținerii vizei pentru veșnicie:

1. DACĂ PRIMEȘTI EVANGHELIA DOMNULUI ISUS

Domnul spunea lui Nicodim că ei, fruntașii Fariseilor, nu primeau mărturia
Lui și a apostolilor, adică mesajul Evangheliei v. 11.
Evanghelia conține mesajul mântuirii prin jertfa Domnului Isus Rom. 1.3, 4.
Este puterea de mântuire pentru cel ce crede mesajul crucii Rom. 1.16.
„Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”
Marc. 16.16.

2. DACĂ EȘTI NĂSCUT DIN NOU

Când ești născut din nou, poți vedea Împărăția lui Dumnezeu pe pământ
v. 1-3, pentru că ea intră în noi înșine Luc. 17.21.

136
 Cele două elemente ale nașterii din nou, sunt Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu
v. 5-7.
Suntem născuți din nou dintr-o sămânță a Cuvântului care nu poate putrezi,
adică nu trece, ci este veșnic 1 Pet. 1.23.
Suntem născuți din Duhul, când Acesta ne convinge de păcat, și ne dă putere
să ne întoarcem la Dumnezeu v. 8.; Ioan 16.8.

3. DACĂ ÎNȚELEGI LUCRURILE DUHOVNICEȘTI

Nicodim Fariseul, nu a înțeles vorbirea duhovnicească a Domnului Isus
despre nașterea din nou, ci firește v. 4, 9, 10.
Ca să înțelegi duhovnicește, ai nevoie de Duhul lui Dumnezeu 2 Cor. 2.13.
De asemenea, este nevoie de acea capacitate de analiză decizională numită
ungere, care ne învață orice lucru 1 Ioan 2.20, 27.
Famenul nu a înțeles cuvântul din Isaia 53, până când nu l-a lămurit Filip
evanghelistul Fap. 8.30.

CONCLUZIE
Fără pașaport nu intri în altă țară. Dacă nu avem actul de proprietate pentru
cer de la Dumnezeu, nu intrăm în Împărăția Lui v. 5.

117. Când ai o închinare după voia

lui Dumnezeu?
IOAN 4.1–26

INTRODUCERE
Domnul Isus trebuia să treacă din Iudeea în regiunea Galileii v. 1-3, dar în
drum, trecând prin ținutul Samariei, s-a oprit în cetatea Sihar, la fântâna lui
Iacov v. 5, 6, iar ucenicii au plecat să caute de mâncare v. 8.
La ora 12 ziua, în amiaza zilei, a venit o femeie samariteancă să scoată apă
din fântână, și Isus I-a cerut să-i dea să bea și El v. 7.
Din discuția pe care Domnul Isus a avut-o cu samariteanca, a convins-o să
accepte că El este Mesia care poate sătura sufletul însetat cu apa vie a Cuvântului
lui Dumnezeu v. 24, 25.
Când au vorbit despre locurile de închinare unde se prezintă Dumnezeu,
Domnul i-a vorbit despre închinarea adevărată v. 20, 24.
Când ne închinăm cu adevărat lui Dumnezeu?

137
 1. CÂND ÎL CUNOAȘTEM PE ISUS v. 10
Dorința lui Pavel era să-L cunoască tot mai mult pe Isus și puterea învierii lui
și să se identifice cu moartea Lui, ca să ajungă la învierea din morți Filip. 3.10.
Apa vie a Cuvântului este darul lui Dumnezeu v. 10a, „prețul nespus de mare
al cunoașterii lui Hristos Isus” cum Îl numea Pavel în Filip. 3.8.
Această apă trebuie cerută v. 10b.
Apa vie potolește setea sufletească v. 11-14a.
Apa vie te ajută să ai viață veșnică v. 14b.

2. CÂND NE RECUNOAȘTEM PĂCATELE v. 16, 17.

Samariteanca a spus parțial adevărul v. 17, dar încă trăia în concubinaj, nu
avea soț v. 18.
Când a văzut că Domnul este proroc, și-a dat seama că este o păcătoasă, și
a băut din apa vie a Cuvântului, mântuindu-și sufletul v. 13-15.
Natanael, a fost recunoscut de Domnul Isus, că este un om sincer, fără
vicleșug Ioan 1.47.
Te închini când îți mărturisești păcatele Iac. 5; 1 Ioan 1.9.

3. CÂND NE ÎNCHINĂM ÎN DUH ȘI ÎN ADEVĂR v. 22-24.

Dumnezeu este Duh, și nu se vede v. 24.
De aceea, închinarea nu depinde de locul unde te închini v. 19, 20.
Închinarea se face prin Isus, care ne descoperă pe Tatăl v. 25.
De aceea, închinarea în Duh și adevăr, depinde de cunoașterea Domnului
Isus v. 21, 22.

CONCLUZIE
Samariteanca era o femeie păcătoasă, trăia în curvie și chiar dacă avea o
religie și se închina la templul de pe muntele lor, nu avea o închinare adevărată,
pentru că se închina ceea ce ea nu cunoștea v. 22.
Ca să aibă o închinare adevărată a trebuit să întâlnească pe Mesia, Hristosul
lui Dumnezeu v. 25, 29.
El i-a dat samaritencei să bea din Apa vieții, care este Cuvântul Evangheliei
lui Dumnezeu și al Domnului Isus, Fiul Său v. 13-15.
La rândul ei, samariteanca a spus concetățenilor săi v. 29 și „mulți au crezut
din pricina cuvintelor femeii” v. 39.
Ceilalți samariteni au crezut, când a venit Isus în cetatea lor, și asta, „ ... din
pricina cuvintelor Lui.” v. 40, 41.

138
 Numai atunci aceste persoane au fost născute din nou, și au putut să aibă
o închinare după voia lui Dumnezeu, o închinare în duh și în adevăr v. 23, 24.
Întrebarea care se pune este aceasta: Ne mai închinăm noi întotdeauna lui
Dumnezeu, în duh și în adevăr?

118. Cum poți să ai viață veșnică?

IOAN 5.24

INTRODUCERE
Acest adevăr despre viața veșnică este spus și accentuat de Domnul Isus:
„Adevărat, adevărat vă spun: ... ”
Pentru că „În El era viața și viața era lumina oamenilor.” și „Lumina aceasta
era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.” Ioan 1.4, 9.
Domnul Isus este Persoana cea mai autorizată ca să ne arate cum putem
primi viață veșnică:

1. DACĂ ASCULȚI CUVÂNTUL EVANGHELIEI

„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele ... are viața veșnică
... ” v. 24; Rom. 10.16.
Evanghelia este puterea de mântuire pentru acela care crede că Domnul Isus
a murit pentru păcatele lumii Rom. 1.16, 17.
Evanghelia este numită Evanghelia Împărăției, pentru că ne face cetățeni
ai Împărăției cerești Efes. 2.19, unde vom căpăta slava Domnului nostru, Isus
Hristos 2 Tes. 2.14.

2. DACĂ CREZI ÎN PLANUL LUI DUMNEZEU PRIN ISUS

„ ... şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică ... ” v. 24; Rom. 14.9.
Acest plan a fost conceput de Dumnezeu, încă din veșnicie Efes. 1.9.
Planul de mântuire este conceput numai prin Hristos care este Jertfa Evr. 10.12
și Mijlocitorul Noului Legământ făcut de Dumnezeu cu oamenii Evr. 8.6.

3. DACĂ TRĂIEȘTI O VIAȚĂ NOUĂ

„ ... și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” v. 24; Gal. 6.15.
Noi am primit o viață nouă Ioan 10.28, și ca atare, suntem făpturi noi (născuți
din nou) 2 Cor. 5.17.
Dacă avem o viață nouă, trebuie să umblăm după lucrurile de sus, care aduc
viață și pace Rom. 8.6.

139
 CONCLUZIE
Întrebarea cea mai arzătoare pentru oameni este aceasta: „Cum pot să am
viața veșnică?”
Răspunsul ni L-a dat Domnul Isus prin Evanghelie și jertfa Lui, care ne-a
transformat și avem o viață nouă, ce va continua în veșnicie cu Dumnezeu.

119. Ce așteptări au oamenii,

când vin lângă Isus?
IOAN 5.1–16

INTRODUCERE
Locul unde se vindecau bolnavii, era lângă ușa oilor v. 2.
Isus este Ușa, Poarta pe care intră oile în Turmă, Biserica Domnului Isus
oilor Ioan 10.9.
Ce așteptări au oamenii lângă Poarta oilor, lângă Isus?

1. SE AȘTEAPTĂ SĂ VADĂ LUCRURI SUPRANATURALE

Apariția îngerului care mișca apa, era un lucru supranatural v. 4a.
Vindecarea primului bolnav care intra în apă, după tulburarea apei, era o
minune v. 1-4.
Vindecarea slăbănogului, la porunca Lui directă, a fost o minune v. 6-9.

2. SE AȘTEAPTĂ SĂ VADĂ OAMENI CREDINCIOȘI PRIN CARE

DUMNEZEU SĂ LUCREZE
Oameni care să-i ajute pe bolnavi să se bage în scăldătoare v. 7.
Oameni cu daruri, ca Domnul Isus, sau apostolii, care să vindece bolnavii v. 8.
Oameni care să fie oameni ai stăruinței în rugăciune Fap. 2.42, și trăirii unei
vieți sfinte, oameni evlavioși Ps. 16.3.

3. SE AȘTEAPTĂ SĂ FIE VINDECAȚI PRIN ISUS

Domnul Isus dă oamenilor, vindecare trupească și sufletească Fap. 10.38.
Domnul L-a vindecat pe slăbănogul de treizeci și opt de ani v. 8.
Când Domnul vindecă trupul, de obicei vindecă și sufletul, dar nu înainte
de a-i avertiza pe cei vindecați v. 14.
Când a vindecat un alt slăbănog, Domnul i-a iertat mai întâi, păcatele Mat. 9.2.

140
 CONCLUZIE
Oamenii au nevoi personale legate de multe segmente ale vieții, de aceea
vin la Poarta oilor, la Isus Ioan 10.9.
Ca și bolnavii de la scăldătoarea Betesda, nu toți oamenii sunt vindecați de
Isus, și nu toate rugăciunile sunt ascultate v. 1-4.
Dar noi suntem chemați să-i ajutăm pe oameni să vină la poarta oilor, pentru
a fi vindecați prin botezul cu apă, prin Cuvânt Efes. 5.26.

120. Când poți fi vindecat de Isus?

IOAN 5.1–16

INTRODUCERE
La scăldătoarea Betesda, de lângă poarta oilor v. 1, 2, Domnul Isus a vindecat
v. 8, 9 pe slăbănogul de treizeci și opt de ani v. 5.

1. CÂND CREZI CĂ NUMAI EL TE POATE VINDECA

Bolnavul recunoaște că nimeni nu-i vine în ajutor, să-l bage în scăldătoare
„ ... Doamne, n-am pe nimeni ... ” v. 7.
Omul bolnav are nevoie de persoane mijlocitoare și ajutătoare, cum au fost
cei patru care au adus slăbănogul prin acoperiș Luc. 5.19.
Altădată, Dumnezeu se poate folosi de medici la operație, dar vindecarea
rănii depinde de Dumnezeu.

2. CÂND ASCULȚI DE PORUNCILE LUI

Domnul Isus i-a poruncit să se ridice, și să umble.
„Scoală-te, ... ridică-ți patul și umblă.” v. 8, 9.
Pentru că locuitorii Nazaretului nu au ascultat de „fiul lui Iosif și al Mariei”,
Domnul nu a făcut multe vindecări și minuni în satul Său Mat. 13.

3. CÂND NU TE LAȘI DESCURAJAT ȘI SPUI ALTORA DESPRE ISUS

Iudeii au încercat să-l descurajeze v. 10.
Dar el s-a împotrivit necredinței lor v. 11-13.
Ba mai mult, el a spus și altora despre Isus care vindecă bolnavii v. 15, 16.
Necredincioșii conduși de diavol, pot să te descurajeze, dar cine dă la o parte
piedicile cu „buldozerul” numit „credință”, are biruință Evr. 12.1.

141
 CONCLUZIE
Domnul are puterea de a face totul, inclusiv să vindece bolnavii Isa. 53.5.
Câteodată, El folosește îngerii, ca la Betesda v. 5, sau alte mijloace convenționale,
cum sunt apa din scăldătoare v. 5, sau tina cu care a uns mai întâi, ochii orbului
care s-a vindecat Marc. 8.23.
Dacă urmăm pașii credinței, putem fi vindecați de El.

121. Caracteristicile lucrării lui Isus

IOAN 5.16–30

INTRODUCERE
Domnul Isus a fost trimis de Dumnezeu, ca să împlinească lucrările Lui
Isa. 55.11, și Dumnezeu a făcut prin Isus, lucrări pline de putere Fap. 2.22.

1. O LUCRARE CONTINUĂ v. 16, 17.

Aceste lucrări trebuie făcute cât timp este ziuă (cât timp ține lumea aceasta)
Ioan 9.3.
„Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.” Efes. 5.8.

2. O LUCRARE ÎN COLABORARE CU DUMNEZEU v. 19 și 30.

El a mărturisit că lucrările sunt ale lui Dumnezeu Ioan 10.37.
Aceste lucrări mărturisesc faptul că Dumnezeu L-a trimis Ioan 5.36, și L-a
pus peste lucrările Lui Evr. 2.7.

3. O LUCRARE CARE ADUCE LUMII, VIAȚA v. 26.

În Isus este viața și viața este Lumina oamenilor Ioan 1.4, pentru că cine
crede în El, are viața veșnică v. 24a; Ioan 3.36.
Dumnezeu a dat Fiului, puterea de a învia morții v. 21, 25.

4. O LUCRARE CARE CONȚINE JUDECATA LUI DUMNEZEU v. 22,

27, 24, 30.
Dumnezeu a dat toată judecata, Fiului Ioan 5.22.
Cine crede în Isus, nu mai vine la judecată, pentrucă a scăpat de mânia lui
Dumnezeu, și a trecut din moarte, la viață Ioan 5.24.

142
 5. O LUCRARE CARE-L PROSLĂVEȘTE PE DUMNEZEU v. 30, 20.
Prin faptul că Isus a împlinit voia Lui Ioan 4.34, sfârșind lucrarea Lui Ioan 17.4.
Prin faptul că răspunde la rugăciunile credincioșilor, Ioan 14.13.

CONCLUZIE
Lucrarea Domnului a fost însoțită de câteva caracteristici dumnezeiești, și
Dumnezeu a făcut lucrări plini de putere Fap. 2.22.
Sunt lucrările sau „activitățile noastre religioase” însoțite de lucrări pline
de putere?

122. Scopul pâinii venite din cer

IOAN 6.30–40

INTRODUCERE
Unii din oamenii care au fost săturați cu pâine și pește, i-au cerut Domnului,
ca să facă un semn suplimentar, pentru ca ei să creadă în Dumnezeu și pentru
ca Isus, să-și confirme dumnezeirea v. 30, 31.
„Dacă noi care ținem Legea suntem greșiți” sugerau aceștia, „de ce Dumnezeu
a făcut semne cu părinții noștri conduși de Moise în pustie? De exemplu, faptul
că le-a dat pâine din cer, sub conducerea lui Moise?” v. 31.

1. PÂINEA DIN CER ESTE DATĂ DE DUMNEZEU v. 32.

Inițiativa de a ne trimite Cuvântul Său, este decizia și acțiunea Lui.
„El a trimis Cuvantul Sau fiilor lui Israel si le-a vestit Evanghelia pacii, prin
Isus Hristos, care este Domnul tuturor.” Fapt. 10.36.
Domnul Isus a afirmat acest lucru Ioan 14.24.

2. PÂINEA DIN CER, SATURĂ PE CEL CE VINE LA ISUS v. 35.

„Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată;
şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.”
Omul nu este doar un trup care pentru a supraviețui, se hrănește cu hrana
ieșită din pământ.
Omul are un suflet care se hrănește cu „ ... orice cuvânt care iese din gura
lui Dumnezeu” Deut. 8.3.

143
 3. PÂINEA DIN CER, OFERĂ PROTECȚIE OAMENILOR v. 37.
„Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni
afară...”
Păstorul cel bun protejează turma și Își dă viața pentru oi Ioan 10.11-14.
Nimeni nu ne poate despărți de dragostea lui Hristos Rom. 5.38, și nimeni
nu ne poate smulge din mâna Tatălui Ioan 10.29.

4. PÂINEA DIN CER, ADUCE VIAȚĂ CELOR CE CRED ÎN EL v. 40.

„Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa
veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Voia lui Dumnezeu este ca toți oamenii să vină la Isus prin jertfa trupului
Său v. 38.
Trupul Său este pâinea (hrana) din cer, prin care trăim Ioan 6.55, 56.
De aceea vom trăi veșnic, în Împărăția lui Dumnezeu Ioan 10.28.

CONCLUZIE
Cât de mult ne hrănim noi cu această pâine venită din cer (Hristos Cuvântul
și Jertfa)?
Rămânem noi „sub protecția Cuvântului care S-a frânt pe cruce”, ca să trăim
o viață autentică și sfântă, pentru a fi pentru totdeauna în cer cu Domnul,
(Pâinea venită din cer, Cuvântul întrupat)?

123. Când poți dovedi, că ai viață veșnică?

IOAN 6.47–59

INTRODUCERE
Domnul Isus vorbea metaforic, despre rolul real pentru care a venit în lumea
aceasta, și anume ca oamenii să aibă viața veșnică v. 53.
Iudeii se certau între ei, și n-au înțeles vorbirea duhovnicească v. 52.
Când poate un om să aibă, și să dovedească faptul că are viața veșnică?

1. ATUNCI CÂND CREZI ÎN ISUS HRISTOS v. 47.

„Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea
viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” Ioan 3.36.
Statutul de om neprihănit, îl căpătăm prin credința din inimă Rom. 10.10.
Mântuirea se capătă prin credință nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni
Efes. 2.9.

144
 2. ATUNCI CÂND TE HRĂNEȘTI DIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
v. 48-52.
Cuvântul Său nu este o hrană care aduce moartea, ci viața v. 48-51.
Cine nu se hrănește din Cuvânt nu are viața în el însuși v. 53 și nu are parte
de învierea pentru Împărăția veșnică v. 54.
Cine ascultă cuvintele Domnului Isus și crede în Dumnezeu, are viața
veșnică Ioan 5.24.

3. ATUNCI CÂND TE ÎMPĂRTĂȘEȘTI CU CINA DOMNULUI v. 53-59.

Ca să poți să te împărtășești cu cina, trebuie să-i înțelegi adevărata valoare
spirituală.
„Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat
o băutură.” v. 55.
Au fost și ucenici care L-au părăsit, pentru că în primă instanță, nu au înțeles
vorbirea duhovnicească a Domnului Isus Ioan 6.52, 53.

CONCLUZIE
Fiecare dintre credincioși, a primit prin Hristos viața veșnică, dar în viața
de zi cu zi, trebuie să dovedim faptul că am primit viața veșnică.
Noi credem în Hristos în continuare, noi ne hrănim zilnic din Cuvânt și ne
împărtășim cu cina Domnului, dar cu aplicarea Cuvântului trăind o viață de
sfințenie, cum suntem?

124. De ce are dreptul Isus, să fie

Păstorul oilor?
IOAN 10.1–6

INTRODUCERE
Relația dintre Domnul Isus și Biserica Sa, este ilustrată și prin metafore,
printre care și aceea că Domnul Isus este Păstorul cel Bun, iar noi suntem
Turma, sau oile pășunii Lui
Din cuvintele Domnului Isus, putem constata de ce are El dreptul să fie
Păstorul oilor.

145
 1. PENTRU CĂ A ÎMPLINIT PLANUL DE MÂNTUIRE A LUMII v. 1, 2.
Planul de mântuire a lumii a fost conceput doar în jertfa Bunului Păstor,
care își dă viața pentru oi Ioan 10.11, jertfa trupului Său Isa. 53.
Singura Ușă prin care putea intra Isus în lume, era întruparea din fecioară v. 2.
Nici un alt om care a înființat o religie sau o filozofie de viață, nu s-a născut din
fecioară Isa. 7.14, zămislit prin Duhul Sfânt Luc. 1.35, ca și Pruncul Isus Luc. 2.7.

2. PENTRU CĂ I-A CHEMAT PERSONAL PE OAMENI v. 3.

Dumnezeu a dat oamenilor liberul arbitru, și de aceea i-a chemat la El
Isa 55.1, 2.
Domnul Isus i-a chemat deasemenea, personal pe păcătoși Mat. 11.28.
Când îi cheamă la El, vrea să-i califice ca și pescuitori de suflete Mat. 4.19.
După aceea îi trimite pe marea înfuriată a lumii să pescuiască suflete, folosind
ca mijloc de atracție a sufletelor, hrana Cuvântului lui Dumnezeu Mat. 28.16-20.

3. PENTRU CĂ OFERĂ CĂLĂUZIRE CELOR CE INTRĂ

ÎN TURMA LUI v. 4.
Nu cu toiagul ci cu glasul Lui. Datoria noastră este în primul rând, să
cunoaștem, și să ascultăm de glasul Lui v. 4.
El ne călăuzește prin Cuvântul Său, unde găsim pășune v. 9, din belșug v. 10.
În al doilea rând, să nu mergem după străini, și să nu le ascultăm glasul v. 5.
Străinii sunt hoți și tâlhari, și oile nu ascultă de ei v. 8.
Străinii nu au intrat pe ușă (nu au avut o naștere supranaturală, și nu au fost
rânduiți de Dumnezeu), și nu au murit pe cruce în locul păcătoșilor.

CONCLUZIE
Domnul Isus este Păstorul cel bun al oilor v. 11, care a dovedit lucrul acesta,
dându-și viața pentru ele v. 11.
El a dovedit din plin, că are dreptul de a ne păstori, dar cum dovedim noi
că facem parte din turma Lui?
Îi cunoaștem glasul și răspundem chemării Lui v. 4? Îl urmăm și ne hrănim
cu iarba cea grasă a Cuvântului Său v. 9? Sau ne hrănim cu iarba arsă a „hoților
și tâlharilor” v. 8, care vor să ne junghie și să prăpădească sufletul v. 10?

146
 125. Cum poți să-L vezi pe Isus?
IOAN 12.20, 21

INTRODUCERE
Domnul Isus este Duh, ca și Dumnezeu Ioan 4.24, de aceea nu-L putem
vedea în mod fizic, numai dacă El ni se arată.
Dar Dumnezeu poate fi văzut de „ ... acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”
Mat. 11.27.
Cum putem să-L descoperim, să-L vedem pe Isus?

1. CITIND SFÂNTA SCRIPTURA

Scripturile sunt inspirate de Dumnezeu 2 Tim. 3.16, 17, și mărturisesc despre
Domnul Isus care dă viață veșnică Ioan 5.39.
Evanghelia este mesajul despre viața și lucrarea ispășitoare a Domnului
Isus Rom. 1.3, 4
„Evanghelia slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” 2 Cor. 4.6.

2. PRIVIND LA VIAȚA SCHIMBATĂ A CREDINCIOȘILOR

Noi suntem o mireasmă a lui Hristos, pe care Dumnezeu o răspândește
printre necredincioși 2 Cor. 2.14, dacă ne pocăim zilnic 2 Cor. 3.18.
Prin umblarea în faptele credinței în Hristos, oamenii văd în noi pe Hristos,
și-i dau slavă lui Dumnezeu Fap. 5.16, așa cum a fost și în Ierusalim, în Ziua
revărsării Duhului Sfânt Fap. 2.47.

3. AVÂND O RELAȚIE PERMANENTĂ CU ISUS

Noi trebuie să ne apropiem de Domnul Isus 1 Pet. 2.4.
Ca ucenici, noi trebuie să fim ca Învățătorul nostru, capabili să învățăm pe
alții, dar și să trăim o viață sfântă, ca și El Mat. 10.25; 1 Pet. 3.15.
„Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu
aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Ioan 15.5.

CONCLUZIE
Domnul Isus S-a descoperit prin Scriptură, dar și atunci când am văzut
schimbarea pe care a adus-o în viața oamenilor născuți din nou.
De atunci avem o relație permanentă cu El, dar îL vedem noi zilnic și în
spatele altor oportunități de slujire?

147
 126. Proslăvirea lui Dumnezeu
IOAN 13.31–35

INTRODUCERE
A proslăvi înseamnă, a ridica în slavă, a preamări, a glorifica, a-i aduce
întreaga laudă și cinste, lui Dumnezeu.
„Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia,
nici cinstea Mea, idolilor.” Isa. 42.8.

1. DUMNEZEU ȘI-A PROSLĂVIT NUMELE

„Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am
proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” Ioan 12.28.
Prin lucrările pline de putere și minuni, făcute în istoria omenirii Ps. 72.18.
Proslăvindu-L pe Fiul Său pe pământ Ioan 12.38.
Trimițând pe Duhul Sfânt, ca să-L proslăvească pe Fiul Ioan 16.14.

2. FIUL LUI DUMNEZEU L-A PROSLĂVIT PE TATĂL

Acceptând și împlinind planul Tatălui, acela de a se jertfi pe cruce Ioan
13.32; 17.4.
Arătând lumii Persoana și Personalitatea Tatălui Evr. 1.3; Ioan 14.9; 1.14.
Prin faptul că dă răspuns la rugăciunile credincioșilor.
„ ... şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit
în Fiul.” Ioan 14.13.

3. CREDINCIOȘII TREBUIE SĂ-L PROSLĂVEASCĂ PE DUMNEZEU

Arătând dragoste față de alți oameni v. 35
Trăind o viață sfântă în trupul și duhul lor 1 Cor. 6.20.
Umblând în faptele bune, rânduite de Dumnezeu Efes. 2.10; Mat. 5.16.
Suferind moartea pentru credința în Hristos Rom. 8.17; Marc. 13.12.

CONCLUZIE
Proslăvirea lui Dumnezeu trebuie făcută de toate ființele create de Dumnezeu:
îngeri și oameni Luc. 2.14
Dar și lucrurile create proslăvesc pe Dumnezeu, ascultând de legile de
funcționare din univers Ps. 19.1, 2.

148
 127. Lucruri care liniștesc inima
credinciosului
IOAN 14.1–3

INTRODUCERE
Înainte de a fi prins și crucificat, Domnul Isus a vrut să liniștească inimile
ucenicilor, în vederea tulburării care urma să vină după moartea Lui.
„Să nu vi se tulbure inima. ... ” v. 1.
De aceea a indicat trei lucruri la care ucenicii trebuiau să se gândească și să
le folosească, pentru a avea inimile liniștite în astfel de momente tulburătoare:

1. CREDINȚA
„Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.” v. 1.
Când omul crede în jertfa înlocuitoare a Domnului Isus de pe cruce, inima
păcătosului care era până atunci tulburată la gândul pedepsei lui Dumnezeu
Rom. 1.18, devine liniștită, pentru că primește pace cu Dumnezeu, prin Hristos
Rom. 5.1.
Când omul trăiește viața de credință și la un moment dat are lipsuri materiale
sau suferă pentru Hristos, inima lui poate fi tulburată
În astfel de situații, credinciosul trebuie să folosească credința ca un scut cu
care să stingă „ ... toate săgețile celui rău” Efes. 6.16.

2. SIGURANȚA VEȘNICIEI
Domnul Isus a promis un loc în Împărăția lui Dumnezeu, pentru fiecare
ucenic, „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus.
Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” v. 2.
Orice creștin născut din nou, trebuie să aibă siguranța veșniciei.
„Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. ... ” 1 Ioan 3.2.
În momentul în care suntem supuși la presiuni ca să ne lepădăm de credință,
nu trebuie să ne pierdem siguranța veșniciei, ci să credem că Dumnezeu este
în continuare credincios făgăduinței, și ne va duce în veșnicie.
Nimic nu ne poate despărți de Dumnezeu Rom. 8.35.

3. MOMENTUL REUNIRII CU DOMNUL

Gândul că ne vom întâlni cu Domnul în văzduh la răpirea Bisericii, și apoi
vom fi pentru totdeauna cu El, ar trebui să ne țină tari pe calea Lui v. 3.

149
 Noi trebuie să alergăm spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui
Dumnezeu în Hristos Isus Filip. 3.15.
„Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi;”
Filip. 3.16.
Ce bucurie mare va fi în momentul acela și nu vrem să-l pierdem și Domnul
să ne ajute!
„Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi
va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii
lor.” Apoc. 7.17.

CONCLUZIE
Indiferent care ar fi presiunile din jurul nostru în ce privește viața zilnică,
sau prigonirile legate de viața de credință, nu trebuie să permitem lucrurilor
din jur să ne tulbure inima.
Ps. 31.24 „Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!”

128. Când devine credința, un remediu

contra tulburării?
IOAN 14.1–14

INTRODUCERE
Credința acționează ca un medicament împotriva bolii numită „tulburarea
inimii”.
Nu întotdeauna își face acest medicament efectul, ci doar în anumite condiții:

1. CÂND CREZI ÎN DUMNEZEIREA DOMNULUI ISUS HRISTOS

Dovedită în Persoana Lui v. 9
Primită și întărită prin cuvintele Lui v. 10.
Dovedită prin lucrările Lui v. 11.

2. CÂND CREZI ÎN PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU

Promisiunile lui Dumnezeu în Hristos, oricâte ar fi ele, sunt „Da” și „Amin”
2 Cor. 1.20.
Pentru viața de zi cu zi v. 12;
Pentru viața veșnică v. 2, 3.

150
 CONCLUZIE
Când te-ai îmbolnăvit de o boală, trebuie să iei medicamentele pe care le
cumperi de la farmacie.
Credința, este medicamentul pentru care nu trebuie să plătim întrucât este
gratis Efes. 2.8, dar trebuie să respectăm indicațiile din prospect.

129. Lucruri care trebuiesc păzite

IOAN 14.15–31

INTRODUCERE
Înainte de a fi prins și crucificat v. 25, Domnul Isus a dat câteva sfaturi
ucenicilor Săi, și a reamintit câteva lucruri pe care să le păzească.
„Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci
când se vor întâmpla, să credeţi.” v. 29.

1. SĂ PĂZIM PORUNCILE DOMNULUI ISUS

„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” v. 15.
Poruncile sunt date prin cuvintele spuse de El, ucenicilor v. 24.
Împlinirea lor, sunt o dovadă de dragoste din partea noastră, față de El v. 21.
Dacă împlinim poruncile Lui, vom fi iubiți de Dumnezeu și vom avea părtășie
cu Tatăl și cu Fiul v. 21, 23.
Ca să putem împlini poruncile, trebuie să-L iubim pe Isus v. 15, să iubim
poruncile v. 21, și să iubim Cuvântul Scripturii v. 23.

2. SĂ PĂZIM LUCRAREA DUHULUI SFÂNT

Rolul Său este să fie cu noi și să ne aline dorința după Domnul Isus v. 16.
El este și în noi, de aceea îL putem cunoaște v. 17.
Să fie Învățătorul nostru, și să ne aducă aminte de învățătura Domnului v. 26.

3. SĂ PĂZIM FĂGĂDUINȚA REVENIRII LUI

Revenirea Domnului Isus este o certitudine confirmată ucenicilor v. 18.
El le dă asigurări că va învia după crucificare și li se va arăta lor, nu lumii
v. 22, și astfel siguranța revenirii în slava Sa pe nori, va fi consolidată v. 19.
După înviere, ei vor cunoaște că sunt în Hristos, și Hristos este Fiul Tatălui v. 20.
Făgăduința revenirii Domnului Isus, trebuie să fie un motiv de bucurie
continuă v. 28.

151
 Diavolul va încerca să strice bucuria revenirii Domnului, dar dacă nu are
acces la inima noastră, lumea va cunoaște că îL iubim pe Tatăl v. 30, 31.
„ ... Băgați de seamă, să nu vă înșele cineva.” Marc. 13.5.

CONCLUZIE
Noi trebuie să păzim aceleași lucruri încredințate ucenicilor: poruncile Lui,
lucrarea Duhului Sfânt și făgăduința revenirii Lui.
Dacă vom face așa, la revenirea Domnului cu ocazia primei învieri, ca să-și
răpească Biserica Sa, vom auzi glasul Domnului care a spus ucenicilor în v. 31:
„ ... Sculați-vă, haideți să plecăm de aici!”

130. Binecuvântări primite prin

Domnul Isus
IOAN 14.15–24

INTRODUCERE
Iuda a întrebat pe Domnul Isus, de ce se va arăta doar ucenicilor la revenirea
Sa? v. 22.
Domnul Isus a răspuns în v. 23 lui Iuda, acestui „fiu al pierzării” care nu L-a
iubit pe Domnul până la capăt:
„ ... „Dacă mă iubește cineva ... ”
Iată câteva binecuvântări pe care le-a dat Domnul celor ce îL iubesc:

1. CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

Cuvântul lui Dumnezeu, conține poruncile Lui, care trebuiesc împlinite v. 15
Transpunerea Cuvântului în practică, este o dovadă de dragoste față de Isus,
din partea oricărui credincios v. 21.
Orice ucenic care nu împlinește Cuvântul, nu iubește pe Domnul v. 24.
Cine împlinește Cuvântul are părtășie cu Tatăl și Fiul, cine nu-L împlinește,
nu are părtășie v. 23.

2. DUHUL ADEVĂRULUI
Este numit așa pentru că suplinește pe Isus Cuvântul, Adevărul absolut lui
Dumnezeu, despre relația lui Dumnezeu cu omul căzut în păcat v. 17.
El a venit pe pământ de la tatăl, în urma insistenței Fiului v. 16 „ ... Şi Eu voi
ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt ...”

152
 Are rolul să mângâie sufletul ucenicilor v. 16 „ ... un alt Mângâietor, care să
rămână cu voi în veac;”
Mângâietorul mai are rolul de a ne învăța toate lucrurile specifice, care trebuie
aplicate, pentru o situație v. 26; 1 Ioan 2.20. Are și rolul de a aduce aminte de
tot ce a învățat Isus pe ucenici v. 26.

3. ÎNFIEREA TRUPULUI
Acest lucru se va întâmpla la răpirea Bisericii „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi
întoarce la voi” v. 18.
Domnul S-a întors la ei, când a înviat din morți „Peste puțină vreme, lumea nu
Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu trăiesc, și voiveți trăi.” v. 19.
Dar se va întoarce ca să ne aducă și „ ... mântuirea gata să fie descoperită în
vremurile de apoi.” 1 Pet. 1.5.
Această mântuire, mai este numită și „ ... înfierea, adică răscumpărarea
trupului nostru.” Rom. 8.23.
Atunci, vom cunoaște că prin Hristos, suntem copiii lui Dumnezeu v. 20.

CONCLUZIE
Am enumerat doar trei binecuvântări date celor ce cred în Hristos, de către
Domnul Dumnezeu, dar câte alte binecuvântări spirituale și materiale nu
experimentăm cu Dumnezeu?
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care
ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti,
în Hristos.” Efes. 1.3.

131. Ce înseamnă să fii în Hristos?

IOAN 15.1–17

INTRODUCERE
Pentru a ilustra ucenicilor ce înseamnă a fi în Hristos, Domnul folosește
ilustrația viței de vie și a mlădițelor.
Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă 2 Cor. 5.17.

1. SĂ ACCEPȚI SĂ FII CURĂȚIT v. 2.

Oamenii sunt curățiți în primul rând, prin Cuvântul Evangheliei care o
primesc, și care le schimbă viața v. 3.

153
 Prin sângele Domnului Isus Evr. 10.14, și prin sfințirea lucrată de Duhul
1 Pet. 1.2.
Pe credincioși Dumnezeu îi curăță și prin suferință, ca să nu fie judecați
odată cu lumea 1 Cor. 11.32.

2. SĂ ADUCI ROD v. 2.
Noi am fost rânduiți de Hristos, ca să aducem rod v. 16.
Pentru a aduce rod mai mult, mlădița trebuie să fie curățită, și asta doare v. 2.
Rodul este de la Hristos, nu de la om v. 4, și aducerea de mai mult rod,
depinde de rămânerea în Viță (Hristos) v. 5.
Când aducem mult rod, Dumnezeu este proslăvit v. 8.
Când aducem mult rod, Dumnezeu ne ascultă rugăciunile v. 16.

3. SĂ RĂMÂI ÎN HRISTOS PÂNĂ LA CAPĂT v. 4-11.

Rămânem în Hristos, când împlinim poruncile lui Dumnezeu v. 10.
Când păzim poruncile, rămânem în dragostea Domnului Isus v. 9, 10.
Crezând că El ne ascultă rugăciunile v. 7.
Având bucuria deplină a Domnului nostru, Isus Hristos v. 11.
Iubind pe aproapele nostru v. 12-17.

CONCLUZIE
Dacă suntem mlădițe în Hristos, atunci trebuie să ne alimentăm seva din
Vița, care este Domnul v. 1.
În momentul în care ne alimentăm din altă sursă, Dumnezeu ne disciplinează
v. 2.
Ca să aducem mult rod în viața noastră, trebuie să ne lăsăm curățiți de
Vier, și să rămânem în Viță v. 4, adică în Hristos, pentru a nu ne usca și să fim
aruncați în focul veșnic v. 6.

132. Iubirea de tipul lui Hristos

IOAN 15.12–17

INTRODUCERE
Datorită jertfei Domnului Isus, am cunoscut dragostea din Dumnezeu
1 Ioan 4.9; Rom. 5.8.
Ea a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Rom. 5.5.

154
 1. IUBIREA ESTE O PORUNCĂ
„Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.” v. 17.
Noi trebuie să ne îmbrăcăm cu dragostea, pentru că ea este legătura desăvârșirii
Col. 3.14.
Ea este ținta poruncilor lui Dumnezeu și vine dintr-o inimă curată 1 Tim. 1.5.

2. IUBIREA PRETINDE ASCULTARE DE DUMNEZEU

„Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” v. 14.
Orice relație de prietenie, se bazează și pe ascultare reciprocă, tot așa este
și prietenia cu Dumnezeu.
„Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; ... ” „ ... Vei fi aşezat iarăşi
la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, ... ” Iov 22.23.

3. IUBIREA CONȚINE O DRAGOSTE JERTFITOARE

Dragostea lui Dumnezeu ne strânge laolaltă 2 Cor. 5.14.
Ucenicii trebuie să se iubească, așa cum i-a iubit Hristos v. 12.
Domnul i-a iubit până la sacrificiu v. 13.
Putem să iubim în felul acesta, pentru că este roada Duhului Gal. 5.22.

4. PRIN IUBIRE, CUNOȘTI PLANUL LUI DUMNEZEU

Cine nu e prieten cu Dumnezeu, nu cunoaște planurile lui Dumnezeu
Mica 4.12.
Cei ce-L iubesc pe Isus, sunt prietenii Lui, de aceea Domnul Isus le-a făcut
cunoscut tot ce a auzit de la Tatăl:
„ ... v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de
la Tatăl Meu.” v. 15.
Dumnezeu descopere planurile Lui, prin Duhul Sfânt 1 Cor. 2.10.

CONCLUZIE
Dragostea din Dumnezeu, este o cale mai bună decât calea darurilor Duhului
Sfânt 1 Cor. 13.1.
Iubirea de tipul lui Hristos îți face trecere înaintea lui Dumnezeu și înaintea
oamenilor.
„ ... „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă așa și vei avea viață veșnică.” Luc. 10.25-28.

155
 133. Lucrarea Duhului Sfânt
IOAN 16.5-15

INTRODUCERE
Duhul Sfânt este o Persoană, și are Numele unei Persoane dumnezeiești. El
face mai multe lucrări, printre care și mângâie sufletul credincioșilor, de aceea
este numit „Mângâietorul” v. 7, 13.
Dar El mai face și următoarele lucrări:

1. CONFIRMĂ FAPTUL CĂ ISUS A AJUNS ÎN CER

Condiția venirii Duhului, era ca Isus să ajungă la Tatăl v. 7.
Domnul S-a înălțat la cer, iar trimiterea Duhului asupra credincioșilor din
Fap. 2, confirmă acest lucru.

2. DOVEDEȘTE FAPTUL CĂ LUMEA ESTE VINOVATĂ

„Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea
şi judecata.” v. 8.
Pentru că ei nu cred că Isus e Mântuitorul v. 9.
Pentru că oamenii nu cred că Isus este neprihănirea lui Dumnezeu v. 10.
Pentru că nu cred că El este Judecătorul Absolut v. 10.

3. NE CĂLĂUZEȘTE ȘI DESCOPERĂ LUCRURILE VIITOARE

Toată înțelepciunea pe care o are Dumnezeu, este și a Domnului Isus v. 15.
De fapt, El însuși este Înțelepciunea lui Dumnezeu, care a fost dovedită prin
lucrările Ei Mat. 11
Duhul ne călăuzește în tot adevărul, vorbește ce aude de la Dumnezeu și ne
descopere lucrurile viitoare v. 13.
Erau lucruri pe care ucenicii nu le puteau înțelege atunci v. 12.

4. ÎL PROSLĂVEȘTE PE ISUS
Adică îL scoate în evidență pe Domnul Isus Hristos, și îL cinstește în fața
oamenilor.
El aduce lucrările și învățătura Domnului Isus, și ni le descoperă nouă v. 14.
Duhul lucrează în noi sfințirea, prin care ne duce la ascultarea și stropirea
cu sângele lui Hristos 1 Pet. 1.2.
Domnul Isus este proslăvit de Duhul Sfânt, atunci când Duhul face minuni
prin lucrătorii Săi Filip. 3.3.

156
 CONCLUZIE
Duhul Sfânt este Înlocuitorul Domnului Isus pe pământ. El este trimisul
Domnului și face lucrările Domnului Isus v. 14.
De aceea, nu trebuie să întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care
am fost pecetluiți, pentru ziua răscumpărării Efes. 4.30.

134. Motive de bucurie în Hristos

IOAN 16.16–24

INTRODUCERE
Domnul Isus le spunea ucenicilor că se vor întrista după ce va muri pe cruce,
dar se vor bucura după ce va învia v. 20.
Apoi se vor întrista după ce se va înălța la cer, dar când va reveni în slavă,
vor primi o bucurie, pe care nu le-o va mai fura nimeni v. 22.
De ce trebuie să ne bucurăm acum, când Domnul nostru este în cer?

1. PENTRU CĂ DOMNUL ISUS S-A DUS LA TATĂL

Pentru că Domnul Isus a ajuns lângă Tatăl v. 16.
Lucrul acesta arată că jertfa Fiului pentru întreaga lume, a fost primită .
„El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat
pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.” Evr. 10.12.
Ducându-se la Tatăl, ne-a trimis pe Duhul Sfânt Ioan 16.7, prin care dă daruri
1 Cor. 12.11 și slujbe Efes. 4.11, credincioșilor.

2. PENTRU CĂ-L PUTEM ÎNȚELEGE PE ISUS PRIN CREDINȚĂ

Femeia înainte de a naște, are dureri și se întristează, dar după ce naște
pruncul de bucurie că-l vede, uită de dureri v. 22.
Așa este creștinul când nu-L vede pe Isus, și ca să ne bucurăm până în
momentul apariției Domnului Isus la răpire, ni s-a dat credința, care este darul
lui Dumnezeu Efes. 2.8.
Credința este senzorul spiritual al perceperii lui Dumnezeu și a lucrării Lui
Evr. 11.3.
Prin credință, toți putem să-L cunoaștem pe Isus Hristos Evr. 8.11; 3.18.

157
 3. PENTRU CĂ DATORITĂ LUI ISUS, DUMNEZEU
NE ASCULTĂ RUGĂCIUNILE
Domnul Isus asigură pe oricine, că oamenii pot primi răspuns la cererile
înălțate în Numele Lui, întrucât El garantează pentru noi v. 23.
El ne încurajează pe fiecare să insistăm în rugăciune, și vom avea o bucurie
deplină când vom primi lucrurile cerute v. 24.
Dar ne avertizează despre faptul că atunci când cerem în Numele Lui, trebuie
să și credem că am primit Marc. 11.24.

CONCLUZIE
Mai sunt și alte motive de bucurie în Hristos, pentru că bucuria este o roadă
a Duhului Sfânt, de aceea, ne putem bucura chiar și în necazuri Rom. 5.3.
„Bucurați-vă întotdeauna.” 1 Tes. 5.16.

135. Ce este Adevărul?

IOAN 18.36–38

INTRODUCERE
Domnul Isus a fost dus înaintea lui Pilat, căruia i-a spus că Împărăția Lui,
nu este din lumea aceasta v. 36.
Apoi i-a spus lui Pilat, că El a venit să mărturisească despre adevărul Împărăției
lui Dumnezeu, pentru ca oamenii să asculte de glasul Lui v. 37.
Mesajul acesta este un răspuns la întrebarea retorică a lui Pilat din v. 39: „ ...
Ce este adevărul ... ?”

1. ADEVĂRUL ESTE O PERSOANĂ, ISUS, FIUL LUI DUMNEZEU

Nimeni nu poate veni la Dumnezeu, decât prin Isus Ioan 14.6.
Domnul Isus atrage spre Dumnezeu, pe toți oamenii Ioan 12.32.
Acest Adevăr, vorbește de bine pe cei care umblă în adevăr, cum era și cazul
lui Dimitrie 3 Ioan 1.12.

2. ADEVĂRUL ESTE CUVÂNTUL DESCOPERIT AL LUI DUMNEZEU

Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevăr 2 Sam. 7.28, temelia cuvântului Său
este adevărul Ps. 119.160 și acest Cuvânt trebuie păzit Ioan 17.6.
Acest Cuvânt al adevărului absolut despre viața veșnică, a fost adus de
Domnul Isus Ioan 1.17.

158
 Cunoașterea Cuvântului adevărului (Evanghelia), ne face slobozi de păcat
Ioan 8.31, 32, când suntem născuți din El Iac. 1.18.
Prin ascultarea de cuvântul adevărului, ne curățăm sufletele prin Duhul, ca
să avem o dragoste neprefăcută 1 Pet. 1.22.

3. ADEVĂRUL ESTE UN MOD PRIN CARE NE ÎNCHINĂM

ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU
Închinătorii adevărați, sunt cei ce se închină la Dumnezeu, în duh și în
adevăr Ioan 4.23.
Atunci venim la Hristos Mat. 11.28, 29, recunoaștem sărăcia din duhul nostru
Mat. 5.3, și totala dependență de Dumnezeu care este Duh Ioan 5.24. Când
primim adevărul absolut despre viața veșnică, auzit prin Evanghelie, adică pe
Isus, acest Adevăr și această convingere, vine să locuiască în inima noastră
prin credință Efes. 3.17.
Apoi, când ne rugăm în adevăr, adică în Numele lui Isus, închinarea noastră
este primită, și Tatăl, ne va da ceea ce cerem Ioan 16.23.

4. UN PRINCIPIU DUPĂ CARE VOM FI JUDECAȚI

Dumnezeu este un judecător drept Ps. 7.11, și judecățile Lui, sunt adevărate
și drepte Apoc. 16.7.
Judecata lui Dumnezeu este potrivită cu adevărul, Rom. 2.2, pentru că în El
nu este nici schimbare, nici umbră de mutare Iac. 1.17.
El va judeca lumea după dreptate, prin Fiul Său Fap. 17.30, 31.
Judecata se va face pe baza unor dovezi adevărate, scrise în niște cărți
Apoc. 20.12.

CONCLUZIE
Ca să nu fim pedepsiți de Adevăr la judecată 2 Tes. 1.9, trebuie să ascultăm
de adevărul Evangheliei lui Hristos Col. 1.23, să-L primim pe El ca Domn
și Mântuitor Fap. 4.4, și să umblăm în adevăr 3 Ioan v. 3, ca Adevărul să
mărturisească bine despre noi Mat. 10.32.

159
 136. De la neștiință la adevărul
lui Dumnezeu
EFES. 4.17–32

INTRODUCERE
Apostolul Pavel îndeamnă pe efeseni, să nu mai trăiască așa cum trăiau în
trecut, când erau păgâni față de Dumnezeu v. 17.
Apoi le reamintește drumul pe care l-au parcurs de la vremurile de neștiință,
până când au cunoscut adevărul lui Dumnezeu v. 18-32.

1. CARACTERISTICILE NEȘTIINȚEI
Aduce gânduri deșarte v. 17.
Îți întunecă mintea v. 18.
Te aduce în starea în care nu mai simți greutatea păcatului v. 19.

2. CUM POȚI SCĂPA DE VREMURILE DE NEȘTIINȚĂ?

Acceptă adevărul lui Hristos v. 20, 21.
Înnoieșteți mintea v. 23.
Prin pocăință v. 22, 24.

3. SFATURI PENTRU A TRĂI ÎN ADEVĂR

Păzește poruncile lui Dumnezeu v. 25, 26, 28.
Vorbește conform cu adevărul Scripturilor v. 29.
Creează condiții ca Duhul Sfânt să lucreze prin tine v. 30, 31.
Acționează cu bunătate și milă v. 32.

CONCLUZIE
Dumnezeu iartă vremurile de neștiință, dar poruncește acum, tuturor
oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi a judecății
Fap. 17.30, 31.
Ca să scăpăm de vremurile de neștiință, trebuie să acceptăm Cuvântul
adevărului, care ne face slobozi Ioan 8.31, 32.

160
 137. Sfinții care au parte de chemarea
în Hristos
EVR. 3.1–19

INTRODUCERE
Pasajul vrea să îndrepte atenția celor ce au fost sfințiți prin Hristos, să nu
mai privească Legea lui Moise, ci la Domnul Isus Hristos „ ... Marele Preot al
mărturisirii noastre, adică Isus” v. 1.
Doar cei ce au o încredere nezguduită și nădejdea în El, sunt considerați
credincioși sfinți, care fac parte din casa Lui, fii ai lui Dumnezeu v. 6.
Iată câteva caracteristici ai sfinților care sunt credincioși ca fii:

1. ÎL AU CA EXEMPLU PE ISUS HRISTOS

A fost credincios ca fiu peste Casa lui Dumnezeu, nu cum a slujit Moise ca
rob v. 1, 2.
A lucrat ca Fiu, la zidirea Casei lui Dumnezeu, nu ca rob, cum a fost Moise
v. 3, 4.
El este Capul Bisericii, nu doar conducătorul celor care slujesc ca robi peste
casa lui Dumnezeu v. 6.

2. SE FERESC DE PĂCATUL NECREDINȚEI

Necredința este o rătăcire a inimii v. 10.
Necredința aduce o împietrire a inimii v. 8.
Necredința este răzvrătire îmotriva lui Dumnezeu v. 9, 16.
Necredința aduce dezgust din partea lui Dumnezeu v. 10, 17.
Necredința aduce mânia lui Dumnezeu v. 11, 18.

3. IAU AMINTE LA AVERTISMENTELE SCRIPTURII

Fiți atenți la glasul Duhului Sfânt! v. 7, 15.
Aveți grijă de inima voastră! v. 12.
Îndemnați-vă unii pe alții la credincioșie! v. 13.
Uitați-vă la exemplul lui Moise, care a fost credincios ca rob peste Casa lui
Dumnezeu v. 2, 5.

CONCLUZIE
Este o diferență între cei care țin Legea lui Moise și cei ce au avut parte de
sfințirea prin jertfa Marelui nostru Preot Isus Hristos.

161
 Copiii lui Dumnezeu în Hristos, sunt consacrați ca fii, și trebuie să privească
numai la Domnul lor, ascultând toată viața numai de El, nu de Legea lui Moise.

138. Alergarea creștinului

EVR. 12.1–11

INTRODUCERE
Alergarea creștinului, este ca și o cursă de alergare în care creștinii care sunt
în viață, aleargă pe un stadion, și în tribună sunt creștinii care și-au sfârșit
alergarea, biruitori v. 1.

1. O ALERGARE CU ÎMPOTRIVITORI PE CALE

Diavolul cu piedicile lui v. 1.
Păcatul cu poftele firii pământești v. 1, 4.
Oamenii păcătoși, care te pot influența negativ v. 3.

2. O ALERGARE CU SCOP
Ca să putem alerga cu perseverență v. 1.
Ca să avem roadă dătătoare de pace, a neprihănirii v. 11.
Ca să nu cădem de oboseală în sufletele noastre v. 3.
Ca să ajungem la țintă, unde a ajuns Hristos v. 2.

3. O ALERGARE SUB SUPRAVEGHEREA AUTORITĂȚII

Dumnezeu, Autoritatea supremă, ne mustră când nu ascultăm v. 5.
Dumnezeu, ne pedepsește, când nu alergăm după reguli v. 5, 6.
Pedeapsa aplicată, va fi ca aceea pe care un tată o administrează fiului său,
spre îndreptare v. 7-9.

CONCLUZIE
Numai cei ce sunt conștienți că alergarea trebuie dusă până la capăt, urmărind
scopurile lui Dumnezeu și care rămân sub autoritatea Lui, vor ajunge la capăt, și
vor primi dreptul „ ... șadă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” v. 1.

162
 139. Viața din Dumnezeu
1 IOAN 1.1–10

INTRODUCERE
Apostolul Ioan vorbește despre Domnul Isus Hristos, care este Viața oamenilor.
„În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” Ioan. 1.4.

1. EXISTENȚA VIEȚII
Viața era de la început cu Tatăl v. 1.
Dumnezeu Tatăl e lumină și în El nu este întuneric v. 5.
Prin naștere, oamenii au știut despre viața veșnică Ecles. 3.11.
Viața a fost arătată apostolilor, care s-au convins de existența ei v. 2; Ioan 1.12.

2. SCOPUL VIEȚII
Să aducă bucurie sufletească deplină v. 4.
Ca să avem părtășie cu Dumnezeu v. 6 și cu alții v. 7.
Ca adevărul lui Dumnezeu să rămână în noi v. 8.
Ca sângele Domnului Isus, să ne curețe de păcate v. 9.
Asta numai după ce ni le mărturisim v. 9.

3. VESTIREA VIEȚII
Apostolii ne-au vestit-o nouă v. 3.
Vestirea a fost făcută fie prin viu grai v. 3 „ ... aceea vă vestim și vouă , ... ”,
fie prin scris v. 4, „și vă scriem aceste lucruri ... ”.
Vestirea ei ne aduce bucurie deplină v. 4.

CONCLUZIE
Adevărata viață, adică viața veșnică, este numai în Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, care a spus:
„Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.”
1 Ioan. 5.12.

163
 140. Creștinii doar cu numele
APOC. 3.1–6

INTRODUCERE
Credința multora din Biserica din Sardes, era pe moarte, deveniseră creștini
doar cu numele.
„ ... îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” v. 2.

1. STAREA LOR
Nu mai aveau fapte neprihănite (făcute în Hristos) v. 1, 2.
Trăiau din amintiri v. 1.
Aveau o stare de somnolență spirituală v. 2, 3.

2. SOLUȚII PENTRU IEȘIREA DIN CRIZĂ

Vegheați și întăriți-vă! v. 2.
Țineți Evanghelia pocăinței! v. 3.
Urmați exemplul altora! v. 4.
Luptați-vă lupta cea bună a credinței! v. 5.
Ascultați de Duhul lui Dumnezeu! v. 6.

3. PROMISIUNI PENTRU BIRUITORI

Cine va rămâne în credință până la capăt, va primi haina albă v. 5 de in
subțire, care arată faptele neprihănite ale sfinților Apoc. 19.8.
Vor avea numele scris în Cartea vieții v. 5.
Domnul Isus va mărturisi pentru ei, la Tatăl v. 5.

CONCLUZIE
Noi trebuie să trăim o viață autentică, potrivit cu neprihănirea primită în
Hristos Rom. 3.21.
Oamenii neprihăniți umblă în faptele neprihănite rânduite dinainte de
Dumnezeu Efes. 2.10, și când fac un bine cuiva, spun ca și Pavel: „ ... totuși, nu
eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” 1 Cor. 15.10.

164
 11mm

❶
ridică la
în mod „Nu era nimeni în preajma mea ca să mă salveze, însă acolo era Unul

Salvat din OŢEL LICHID

riptura în despre care David spune în Psalmul 62.11: Odată a vorbit Dumnezeu, de
și puterea să două ori am auzit. Ce auzise psalmistul? Că puterea este a lui Dumnezeu.
ajatoare. Slăvit să fie Domnul!
Schițe de predici

t îmbrăcate Cum eram căzut pe spate în metalul topit la 1800 de grade Celsius, am
băgat mâinile în el ca să mă ridic, dar mi se topea pur și simplu carnea cu
ori, să nu
oase cu tot. În momentul acela, pentru mine s-a împlinit literal Psalmul
„dezbrace”,
34.7: Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă
e că dacă vor
din primejdie.
mbogățiți
La clipeala ochiului am simțit cum mă înșfacă de umeri, două mâini
nevăzute care m-au ridicat în picioare, și ca un cascador în flăcări am
alergat înspre gura halei. În timp ce alergam, am aruncat pufoaica ce era
ască
pe mine în flăcări. Apoi, niște oameni care lucrau acolo, m-au doborât la
srael
pământ și mi-au înăbușit cu hainele lor, focul ce mai era pe mine.” mărturie personală
Gheorghe Stoica

Gheorghe Stoica s-a născut în anul 1961, în județul

Gheorghe Stoica
V O L U M U L 1
udețul Vaslui, Vaslui, dar de mic a locuit în orașul Hunedoara.
nul 1990 În anul 1990 s-a întors la Domnul, împreună cu soția lui
manuela, Emanuela, în Biserica Penticostală din Hunedoara. Din
1996 până anul 1996 pana în 2001 când a fost ordinat ca și diacon,
ocupat de s-a ocupat de lucrarea cu tinerii. În anul 2003 a suferit un accident la
enticostal locul de muncă, în urma căruia a avut arsuri de gradul III și IV, peste
ncă, în 50% din corp. A fost smuls de îngerul Domnului din fierul topit și după

Gheorghe Stoica
un an și șapte luni de suferință, a fost vindecat de Dumnezeu, în urma
orp. A fost
rugăciunii și a ungerii cu untdelemn. De atunci, slujește ca evanghelist,
apte luni de
și merge pretutindeni mărturisind puterea lui Dumnezeu.
și a ungerii
pretutindeni ISBN 978-973-0-27663-3
Gheorghe Stoica

11mm

9mm

escued
Studii biblice Mânia

gotten burnt Trăim într-o lume în care valorile morale și cele creștine sunt pervertite,
Rescued from LIQUID STEEL

Psalm 62:11, iar „chipul veacului”, adică sistemul de valori al lumii, este dezvoltat de
„dumnezeul veacului acestuia” și fiii lui. Aceștia se folosesc de lucrurile de
Studii biblice
psalmist hear?
nimic ale lumii, ca să-i atragă pe credincioși spre calea largă a libertinismului.

hands in it to În Tesalonic, deja se întâmplase acest lucru: „Auzim însă că unii dintre voi
trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri.” – 2 Tes. 3.11
Mânia și alte
from
y bones were
hile my right
Psalm 34:7
Cunoscând acest pericol apostolul Pavel le scria credincioșilor din Corint:
„Dar mă tem ca după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa
lucruri de nimic
all around și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față

LIQUID STEEL
de Hristos.” – 2 Cor. 11.3.

m my armpits
ust like a
și alte lucruri de nimic Gheorghe Stoica

rance. As I
personal testimony
Then some Am încercat în această carte, să trag un semnal de alarmă pentru toți creștinii,
d and put out observând, explicând și arătând câteva lucruri lipsite de valoare spirituală,
care ne-ar putea distrage atenția de la lucrurile veșnice.

„Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi

i County but așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.” – Evrei 6.9.
ng age. In
the Lord in
Gheorghe Stoica

Gheorghe Stoica s-a născut în anul 1961, în județul Vaslui,

om 1996 and
dar de mic a locuit în orașul Hunedoara. În anul 1990 s-a
con, he was
întors la Domnul, împreună cu soția lui Emanuela, în Biserica
Pentecostal
Penticostală din Hunedoara. Din anul 1996 pana în 2001 când
that resulted a fost ordinat ca și diacon, s-a ocupat de lucrarea cu tinerii.
y. The Angel În anul 2003 a suferit un accident la locul de muncă, în urma căruia a avut
r nineteen arsuri de gradul III și IV, peste 50% din corp. A fost smuls de îngerul Domnului
prayer and din fierul topit și după un an și șapte luni de suferință, a fost vindecat de
elist ever since, Dumnezeu, în urma rugăciunii și a ungerii cu untdelemn. De atunci, slujește
Gheorghe Stoica
ower of God.
Gheorghe Stoica
ca evanghelist, și merge pretutindeni mărturisind puterea lui Dumnezeu.

ISBN 978-973-0-27664-0

9mm

165
 9mm

Studii biblice

Studii biblice Calea și căile Domnului

cu Când ne gândim la o cale sau drum, ne gândim la o fâșie de pământ special
mea este amenajată, pentru circulația oamenilor, vehiculelor și animalelor. Ea îi duce
ÎNSEMNĂRI BIBLICE

pe oameni la destinația pe care și-au propus-o.

tul său
, de aceea
tului.
Când vorbim despre distanța dintre om și Dumnezeu, nu există rute
alternative. Calea este una singură: ISUS HRISTOS. Calea și căile
DOMNULUI
ivine Ne gândim însă și la căile trasate pe această Cale, pe care trebuie să
până umblăm concomitent cu umblarea pe Ea, ca să ajungem în Împărăția Lui.

BIBLICE
În carte, am enumerat doar câteva din ele și am folosit multe versete
. pentru a le ilustra.
oţi Sunt sigur că atît „degustătorii”, cât și „cei ce se hrănesc” din Cuvântul lui
de Dumnezeu, pot avea „foarfeca” potrivită să taie „frunzișul” unor versete
doveditoare, ca să aibă o succesiune cât mai concentrată a ideilor pe care
e Fiul ca vor să le prezinte altora.
Dumnezeu,

Gheorghe Stoica s-a născut în anul 1961, în județul Vaslui,

dar de mic a locuit în orașul Hunedoara. În anul 1990 s-a
V. HUPLEA | G. STOICA

întors la Domnul, împreună cu soția lui Emanuela, în Biserica

Penticostală din Hunedoara. Din 1996 până în 2001, când
a fost ordinat ca și diacon, s-a ocupat de lucrarea cu tinerii.
În 1997 a absolvit cursurile Seminarului Penticostal din Hațeg.
Gheorghe Stoica
În anul 2003 a suferit un accident la locul de muncă, în urma căruia a
avut arsuri de gradul III și IV, peste 50% din corp. A fost smuls de îngerul
entru Domnului din fierul topit și după un an și șapte luni de suferință, a fost
copiii și vindecat de Dumnezeu, în urma rugăciunii și a ungerii cu untdelemn. De
ă să fie
edoara. VASILE H UPLEA
atunci, slujește ca evanghelist, și merge pretutindeni mărturisind puterea
lui Dumnezeu.
Gheorghe Stoica
și G HEORGHE STOICA
ISBN 978-973-0-32753-3

9mm

tandardul
7 IMPERATIVE ÎN CONCORDANȚĂ CU SCRIPTURA

ele unei În anul 2003, când am fost ars cu fier topit, rămânând cu
s cu pas, ne
eacului”, acel
anumite dizabilități trupești, nu mai aveam nici o tragere de
inimă pentru colțul de studiu biblic, în vederea predicării și
1
rii. învățăturii. Am privit însă, la exemplul unor oameni importanți
din Biblie și am văzut că Moise deși avea o vorbire greoaie,
nilor,
totuși Dumnezeu l-a folosit ca să fie gura Lui. Pe Ehud, un om
ui trebuiesc
PREDICI

care avea doar o mână, Dumnezeu l-a ales judecător. Pe Pavel,

Dumnezeu l-a chemat ca apostol, să predice Evanghelia și
ptul că, atunci să scrie majoritatea epistolelor din Noul Testament. Văzând
lucrul acesta exemplul lor am fost încurajat, pentru că puterea lui Dumnezeu
„în slăbiciune este făcută desăvârșită” 2 Cor. 12.9. Cuvintele lui
Pavel către Galateni, pot să întărească și să îmbărbăteze pe
•

orice predicator care are dizabilități și astfel de temeri.

ÎN CONCORDANȚĂ
GHEORGHE STOICA

„Și n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită VOLUMUL 1
pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al
lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus.” Gal. 4.14.

CU SCRIPTURA Gheorghe Stoica s-a născut în anul 1961, în județul

Vaslui, dar de mic a locuit în orașul Hunedoara. În
anul 1990 s-a întors la Domnul, împreună cu soția lui
Emanuela, în Biserica Penticostală din Hunedoara.
Vaslui, Din 1996 până în 2001, când a fost ordinat ca și
90 s-a diacon, s-a ocupat de lucrarea cu tinerii. În 1997 a absolvit cursurile
GHEORGHE STOICA

în Biserica Seminarului Penticostal din Hațeg. În anul 2003 a suferit un

01, când accident la locul de muncă, în urma căruia a avut arsuri de gradul

GHEORGHE STOICA
cu tinerii. III și IV, peste 50% din corp. A fost smuls de îngerul Domnului din
anul 2003 fierul topit și după un an și șapte luni de suferință, a fost vindecat
suri de gradul de Dumnezeu, în urma rugăciunii și a ungerii cu untdelemn. De
fierul topit atunci, slujește ca evanghelist, și merge pretutindeni mărturisind
ezeu, în urma puterea lui Dumnezeu.
helist, și

GHEORGHE STOICA
ISBN 978-973-0-36377-7

166
 ❷
chemam În acest volum, am continuat să dezvolt într-un mod mai succint,
i orientez spre predicile pe care le-am primit de la Dumnezeu, de-a lungul anilor, când
a un ajutor, în 2 am meditat asupra textelor care au fost programate lunar, la Biserica
tă. Un tânăr care „Golgota” din Hunedoara. Asemenea primului volum de Schițe de predici,
zile a emigrat
am încercat prin deducție, să asociez ideilor principale și alte versete
urie, când după

Schițe de predici
care să vină în sprijinul lor, cu completări sau explicații comprimate.
statul Arizona,
PREDICI

Charles Spurgeon spunea: „Dați oamenilor adevărul rânduit în chip logic,

Mi-a adus mai
t faptul că i-am pentru ca oamenii să-l primească cu plăcere și să-l păstreze cu ușurință.”
rămas întipărite Am căutat și în acest volum, să pun pe hârtie adevărul, urmărind logica
d mă chemai la Scripturilor, care sunt inspirate de Duhul Sfânt.
mbi străine!”
e de bază în Căci Ezra își pusese inima să adâncească și să împlinească
•

ă de rezerve Legea Domnului, și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel

GHEORGHE STOICA

mvoanelor și legile și poruncile.V– O LUMUL 2

Ezra 7.10
Pavel către
ne, am o vie
.” Rom. 1.15. Gheorghe Stoica s-a născut în anul 1961, în județul Vaslui,

Gheorghe Stoica
dar de mic a locuit în orașul Hunedoara. În anul 1990 V O L U M U L 2
961, în județul s-a întors la Domnul, împreună cu soția lui Emanuela,
Hunedoara. În în Biserica Penticostală din Hunedoara. Din 1996 până
eună cu soția lui în 2001, când a fost ordinat ca și diacon, s-a ocupat de
in Hunedoara.
lucrarea cu tinerii. În 1997 a absolvit cursurile Seminarului Penticostal
ordinat ca și
din Hațeg. În anul 2003 a suferit un accident la locul de muncă, în
absolvit cursurile
urma căruia a avut arsuri de gradul III și IV, peste 50% din corp. A fost

GHEORGHE STOICA
suferit un
arsuri de gradul smuls de îngerul Domnului din fierul topit și după un an și șapte luni de
Domnului din suferință, a fost vindecat de Dumnezeu, în urma rugăciunii și a ungerii
a fost vindecat cu untdelemn. De atunci, slujește ca evanghelist, și merge pretutindeni

Gheorghe Stoica
delemn. De mărturisind puterea lui Dumnezeu.
ni mărturisind

ISBN 978-973-0-37781-1

167