Teмa 8: Мензульная съемка (4 ore)

1. Oбщие понятия.
2. Сущность мензульной съемки.
3. Мензула, ее устройство, поверки и
принадлежности.
4. Выполнения мензульной съемки.
1. Oбщие понятия
 Мензульная съемка связана с
получением топографического плана
непосредственно в поле. При этом
горизонтальные углы не измеряют, как в
тахеометрической съемке, а получают из
графических построений, поэтому она ещё
называется углоначертательной.
 Мензульную съемку производят на основе
опорной геодезической сети. Сеть может быть
в виде теодолитных ходов, мензульных ходов,
геометрической сети.
Мензульный ход представляет собой ряд
закрепленных на местности точек, плановое
положение которых на планшете получают
графически с помощью мензулы и кипрегеля.
 Геометрическая сеть – система
треугольников, пункты которых получают на
планшете графическим способом. Если с
точек созданного съемочного обоснования
нельзя полностью выполнить съемку
местности, то закрепляют переходные точки.
Их положение на планшете получают
угловыми засечками.
 При мензульной съемке горизонтальные углы не измеряют,
а строят на планшете графически; для этого планшет должен
быть ориентирован на местности. Над точкой А местности
центрируют точку а планшета. Планшет устанавливают в
горизонтальное положение и ориентируют по линии AB.
Наводят трубу кипрегеля на точку C местности и проводят
карандашом по линейке кипрегеля направление на точку C.
Мензульная съемка выполняется
полярным способом, при этом
направление полярной оси задается
направлением, по которому ориентирован
планшет.
 2. Сущность мензульной съемки.
Мензульная съемка - топографическая съемка,
выполняемая непосредственно в поле с использованием
мензулы и кипрегеля. Горизонтальные углы не измеряют, а
строят графически, поэтому мензульную съемку называют
углоначертательной. При съемке ситуации и рельефа
расстояния измеряют, как правило, дальномером, а
превышения определяют тригонометрическим
нивелированием. Построение плана непосредственно в поле
дает возможность устранить грубые ошибки при съемке и
достигнуть наиболее полного соответствия между
топографическим планом и местностью.
 При мензульной съемке план участка местности
создается прямо в поле, т.е. результаты съемки
ситуации и рельефа наносят на план на каждом пункте,
где установлен прибор для съемки. Для выполнения
мензульной съемки применяют мензулу, кипрегель и
рейку; внешний вид комплекта приборов изображен на
рис.
 Мензульную съемку применяют на небольших участках при
отсутствии материалов аэрофотосъемки или при
экономической целесообразности. Ее достоинства -
наглядность и возможность получения плана на месте
производства работ; недостатки - большая затрата времени в
полевых условиях, зависимость от погодных условий и
громоздкость съемочного оборудования. Мензульная съемка
включает в себя подготовку планшета, на котором строится
план мензульной съемки; создание на местности планово-
высотного геодезического съемочного обоснования; съемку
ситуации и рельефа местности; вычерчивание и оформление
плана.
 Достоинства и недостатки мензульной съемки.
Основное достоинство мензульной съемки состоит в том, что в
процессе работы можно контролировать ее результаты,
сопоставляя их с местностью. Контуры и рельеф изображаются
при этой съемке не заочно, как в тахеометрии, а непосредственно
на местности, что дает возможность исполнителю наиболее верно
и полно отражать на планшете особенности ситуации и рельефа,
пополняя показания инструмента личными наблюдениями.
Совместная съемка ситуации и рельефа при помощи мензулы
особенно целесообразна на небольших площадях и в трудных
условиях местности, когда, например, местность изобилует
контурами или когда сильно выражен рельеф.
 Следует, однако, учитывать, что мензульная
съемка требует хорошей, не дождливой погоды.
Разделение труда при мензульной съемке не может
быть в такой степени, как, например, при
тахеометрической съемке, где полевую работу можно
поручить одному исполнителю, а камеральную –
другому. Кроме того, при мензульной съемке
подлинный план можно составить только один раз в
том масштабе, который был заранее выбран.
3. Мензула, ее устройство, поверки и принадлежности
4. Выполнения мензульной съемки.
 1. Lucrări geodezice la proiectarea sistemelor

Proiectarea comunicaţiilor de lungime mare se face în

două etape:
- Proiectul tehnic;

- Documentaţia de execuţie.

Pentru comunicaţiile mai mici se alcătuieşte numai

proiectul tehnic de execuţie.
Studiile se împart în:
• prealabile (iniţiale);

• finale.

Studiile prealabile se fac conform hărţilor

şi planurilor existente.
Scările planurilor topografice pentru diferite stadii de proiectare
Proiectul tehnic
Documen
Tipul conductei taţia de
perioada iniţială perioada finală
execuţie
a studiilor a studiilor

1 2 3 4
Colectoarele orăşeneşti, 1:10000 – 1:1000 –
canalele, conductele de gaz 1:5000 1:2000 – 1:500 1:500
magistrale

Conductele de pe teritoriul 1:5000 – 1:1000 – 1:500 1:1000 –

întreprinderilor industriale 1:2000 1:500

Conductele din interiorul 1:2000 1:1000 – 1:500 1:500

cartierelor
Drept materiale iniţiale pentru elaborarea planurilor comunicaţiilor
subterane servesc:
• materialele ridicărilor de execuţie, materialele de ridicare a
elementelor existente ale comunicaţiilor subterane;
• cataloage şi profiluri de construcţii şi linii de comunicaţii
subterane, materiale de arhivă cu caracter informativ şi de
evidenţă;
• date despre organizaţiile care exploatează comunicaţiile
subterane, despre instituţii şi întreprinderi industriale;
• materiale privind ridicările din anii precedenţi.
În componenţa studiilor prealabile intră trasarea
pe hărţile şi planurile topografice existente,
cercetarea terenului în natură cu precizarea
obligatorie a poziţiei şi stării comunicaţiilor
subterane şi punctelor reţelei geodezice
existente inclusiv şi rezolvarea problemelor de
repartizare a pământurilor pentru construire.
În perioada finală a studiilor se efectuează
trasarea pe câmp şi reperarea traseelor,
fixându-se toate punctele caracteristice.
Modul principal de primire a datelor despre
comunicaţiile subterane este culegerea informaţiilor
despre ele şi trecerea lor pe planuri.
Nemijlocit ridicarea comunicaţiilor subterane se
execută doar în acele cazuri, cînd planurile privind
ridicarea au fost pierdute şi se cere restabilirea lor.
 2. Lucrări geodezice la amplasarea reţelelor edilitare
Comunicaţiile subterane şi edificiile legate de acestea
constituie unul din elementele de bază ale conţinutului
planurilor topografice
Planurile topografice, care reprezintă comunicaţiile
subterane, trebuie să fie elaborate în conformitate cu
prevederile Instrucţiunii pentru ridicarea topografică la
scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 şi executarea
prospecţiunilor inginero-geodezice în construcţii; şi
Instrucţiunilor în vigoare privind ridicarea şi elaborarea
planurilor comunicaţiilor subterane.
Elementele comunicaţiilor subterane trebuie să fie
reprezentate pe planurile topografice în funcţie de
scară şi în conformitate cu semnele convenţionale în
vigoare ale planurilor comunicaţiilor subterane (Atlas
de semne convenţionale pentru planurile topografice
şi cadastrale la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500
ARFC a Republicii Moldova, Chişinău, 1997).
Pe planurile topografice este necesar să fie reprezentată
poziţiile precise planimetrice şi altimetrice a trei grupe
de comunicaţii subterane de clasificare stabilită:
− conducte;
− reţele de cabluri;
− tunele (colectoare principale).
La conducte se referă: reţelele de alimentare cu apă, de
canalizare, de termoficare, alimentare cu gaze, de drenaj
precum şi reţelele cu destinaţie specială: conducte de
petrol, de păcură, de abur, de cenuşă etc..
La instalarea conductelor magistrale, ce nu trec prin oraşe
şi localităţi săteşti, toate punctele de cotire se fixează
cu piloni, îngropaţi la adâncimea de 1,2 – 1,3m.

În unele cazuri pentru fixarea punctelor se folosesc ţevi

de metal, cu diametrul de 30 – 50 mm.

Între punctele de cotire la distanţa de 300 – 500 m se

instalează semnale de aliniament de construcţie
analogică.
Pentru ca în timpul construcţiei să se poată
restabili poziţia acestor semnale, ele se
reperează cu obiectele din jur sau cu semnalele
suplimentare, amplasate într-o parte de traseu.
În timpul trasării pe teren distanţele se măsoară de două
ori cu panglica de oţel sau cu stadimetrul optic.
Diferenţa dintre rezultatele ambelor măsurări nu
trebuie să depăşească mărimea relativă 1:2000.

În timpul trasării pe teren se efectuează ridicarea de-a

lungul traseului a făşiei de teren cu lăţimea de 40 m.
De-a lungul traseului se instalează repere cu intervalul
de 1–2km – pentru conductele de presiune şi 0,1-
1,0km pentru conductele de scurgere liberă.

Dacă se presupune înălţarea construcţiilor subterane

prin metoda de instalare a lor în tunelele comunale de
diametru mare, atunci se întocmeşte reţeaua
planimetrică specială. De regulă se folosesc
drumuirile poligonometrice.
3. Lucrări geodezice la construcţia reţelelor inginereşti

Lucrările geodezice şi metodele de măsurare, efectuate

în timpul construirii conductelor, într-o mare măsură
depind de metoda aplicată la construcţia şi
organizarea lucrărilor. Conductele pot fi instalate în
tranşee sau în tunele ori cutii (ţevi de diametru mai
mare).
La instalarea conductelor în tranşee lucrările geodezice
se efectuează în următoarea succesiune:
- lucrările de pregătire;

- trasarea tranşeei;

- instalarea vizelor pentru controlul lucrărilor de

terasament şi de instalare a ţevilor;
- controlul geodezic curent al instalării conductei şi
construirea jgheaburilor în camere şi fântâni.
În timpul efectuării lucrărilor de pregătire trebuie
controlate cotele jgheaburilor şi ţevilor din fântânile
existente, la care se alătură traseul. Dacă cotele reale
se deosebesc de cotele indicate în proiect mai mult cu
10mm, atunci e necesar a comunica această
informaţie organizaţiei de proiectare, pentru a fi
introduse schimbările necesare în desenele de
execuţie.
Tranşeele pentru instalarea ţevilor pot fi cu
taluzuri sau pereţi verticali.

În primul caz pe teren la fiecare 5-10m se

fixează axa tranşeei şi graniţele muchiilor de
sus şi de jos.
Mărimea pantei taluzului se ia în dependenţă de
componenţa rocilor şi adâncimea medie a
tranşeei.

Ea este caracterizată de raportul 1:m=1:d/h,

unde: d – distanţa redusă la orizont dintre
punctele muchiei de sus şi de jos,

h – adâncimea tranşeei.
Înainte de instalarea ţevilor se controlează patul tranşeei
sau partea de sus a patului, pe care se instalează. În
acest scop la fiecare 5-10m se efectuează nivelmentul
de control.

În prezent, la construirea comunicaţiilor subterane, tot

mai des sunt folosite aparatele cu laser.
4. Trasarea conductelor prin aer, peste drumuri şi străzi

În locurile de trecere peste obstacole se ridică

suplimentar terenul dat la scara 1:1000-1:500.

La intersecţia râurilor se efectuează măsurarea

adâncimilor, se determină cel mai înalt nivel al
apelor, cândva cunoscut.
E raţional ca pe ambele părţi ale obstacolului să
fie fixată poziţia traseului prin 2-3 puncte, iar
pe fiecare parte să fie câte un reper.

Ridicarea terenurilor în locul trecerilor se face

prin metoda profilurilor transversale sau prin
ridicarea tahimetrică.
 5. Efectuarea lucrărilor de ridicare a construcţiilor
subterane

Ridicarea comunicaţiilor subterane trebuie să fie

executată în baza reţelei geodezice existente sau a
reţelei de ridicare de bază plani-altimetrică create din
nou. Exactitatea bazei trebuie să corespundă
prevederilor instrucţiunilor în vigoare.
Ridicarea elementelor de comunicaţii subterane pe
planurile topografice se execută, în special, prin
metodele de ridicare cu tahimetrul şi teodolitul.
Acestea pot fi combinate cu metodele
aerofototopografice.
Ridicarea de execuţie a comunicaţiilor subterane este
efectuată la scara 1:500 în tranşeele descoperite în
procesul sau la sfîrşitul construcţiei.
La ridicarea de execuţie poziţia planimetrică a comunicaţiilor
subterane şi a construcţiilor legate de acestea poate fi
determinată:
- pe teritoriul construit – din punctele reţelei geodezice de
bază şi punctele reţelei de ridicare de bază, precum şi prin
măsurările de la cele mai apropiate clădiri capitale şi
edificii şi colţurile de cartier, ale căror coordonate sînt
determinate prin metoda polară din punctele bazei
geodezice şi din punctele drumuirilor de ridicare;
- pe teritoriul neconstruit – din punctele reţelei geodezice de
bază şi din punctele drumuirilor de ridicare.
În urma lucrărilor executate pentru ridicarea de execuţie
a comunicaţiilor subterane se prezintă:
- schemele drumuirilor cu teodolitul şi de nivelment;
- schiţele (abrisele) ridicării construcţiilor subterane şi
edificiilor lor;
- registrele de nivelment şi măsurări de unghiuri;
- lista calculelor coordonatelor şi altitudinilor;
- desenul de execuţie.
Ridicarea comunicaţiilor subterane existente
include ridicarea plani-altimetrică a ieşirilor la
suprafaţa terestră şi ridicarea liniilor, depistate cu
aparatele de căutare sau prin descoperirea de
sondele-scotociri.
Pentru detectarea comunicaţiilor subterane cu
precizia de 10-30 cm se utilizează detectoare de
comunicaţii subterane, detectoare de trasee de
mare precizie (ИТ-5, ВТР-V, ТПК-1, detectoare
de fîntîni (КИ-3, ИП-7).
În rezultatul lucrărilor executate privind ridicarea şi
nivelmentul comunicaţiilor subterane existente se prezintă:
- registrele de măsurare a unghiurilor şi de nivelment al
comunicaţiilor subterane;
- schiţele de studiu şi reperări ale construcţiilor subterane şi
edificiilor lor;
- schemele reţelei de ridicare (drumuiri cu teodolitul şi de
nivelment);
- listele calculelor coordonatelor unghiurilor (colţurilor)
cartierelor, construcţii şi comunicaţii subterane.