Вы находитесь на странице: 1из 5

100 TRIBUNA DOCTORANDULUI

EVOLUŢIA INSTITUŢIEI RECUNOAŞTERII


ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL CONTEMPORAN
Cristina FILIP*

ЭВОЛЮЦИЯ ИНСТИТУТА ПРИЗНАНИЯ В СОВРЕМЕННОМ


МЕЖДУНАРОДНОМ ПРАВЕ
Настоящая статья ставит своей целью проанализировать роль и место института междуна-
родно-правового признания в системе международного права. Речь идет о государстве, который
обладая универсальной и не ограниченной во времени правоспособностью является основным
субъектом международного права. т. е. носителем юридических прав и обязанностей. Обладая
при этом своей собственной территорией, населением и правительством, оно создает междуна-
родное право, закрепив в нем особое юридическое качество – суверенитет, под которым следует
понимать право в пределах собственной территории осуществлять законодательную, админист-
ративную власть а также проводить самостоятельную внешнюю политику без вмешательства
других государств. Одновременно государство не может существовать в полной изоляции, и его
существование может быть подтверждено только через акт признания. Такое признание со
стороны других государств имеет важное значение для дальнейшего существования государства.
Признание как односторонний акт является основой для будущих отношений между субъектами
международного права. Именно акт признания обуславливает установление дипломатических и
консульских отношений между государствами.
В настоящее время институт международного признания сталкивается с трудностями как
юридического, так и практического характера. Так с каждым годом сильно увеличивается число
сепаратистских движений, выступающих за статус собственного признания. Признание сепа-
ратистского движения превратилось в инструмент давления со стороны государств, заинтере-
сованных в расширении сфер своего влияния. Отсутствие единой позиции относительно сепара-
тистских движений, подобных тем, что возникли на Балканах, Восточной Европе и др. подобные
движения, указывает на необходимость принятия необходимых мер по разрешению данного
вопроса.

EVOLUTION OF THE INSTITUTE OF RECOGNITION


IN MODERN INTERNATIONAL LAW
This article aims to analyze the role and place of the institute of international legal recognition in
international law. It is a question of a state which having a universal and time-limited capacity is a main
subject of international law. i.e., the carrier of legal rights and responsibilities. Having thus its own terri-
tory, population and government, it creates international law, having fixed in it special legal quality – the
sovereignty, i.e. the right to carry out the legislative, administrative power within own territory and also
to spend independent foreign policy without the intervention of other states. Simultaneously the state can’t
exist in full isolation, and its existence can be confirmed only through an act of recognition. Such recog-
nition by other states is important for its further existence. Recognition as an unilateral act is the basis
for future relations between subjects of international law, that causes an establishment of diplomatic and
consular relations between the states.
At present the institute of international recognition faces challenges both legal and practical nature. So
every year the number of the secessionist movements supporting the status of own recognition increases.

*
Cristina FILIP - magistru în drept, doctorand, USM.
REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE / NR. 3, 2010 101

The recognition of secessionist movements has turned into an instrument of pressure from states interested
in expanding their sphere of influence. The lack of unified position on the secessionist movements, such as
those that emerged in the Balkans, Eastern Europe and other similar movements, specifies the necessity of
acceptance of necessary measures resolve the issue.

De câte state este nevoie pentru a recunoaşte constata o totalitate de fapte şi de a le ataşa anumite
independenţa unui alt stat? Din ce moment suntem efecte juridice. Plenitudinea recunoaşterii depinde
în prezenţa unui nou subiect de drept internaţional? de forma în care statul acceptă noua entitate poli-
Acestea nu sunt întrebările-cheie, din moment tică în sânul comunităţii internaţionale în calitate de
ce calitatea recunoaşterii contează mai mult decât subiect de drept internaţional, fie prin recunoaşterea
cantitatea. O declaraţie de autodeterminare nu de jure sau cea de facto.
implică independenţa, dacă statul în cauză nu este Recunoaşterea de jure şi recunoaşterea de
recunoscut de către cei faţă de care doreşte să se facto5 – recunoaşterea de jure est definitivă şi
autodetermine. Independenţa unui stat nu este reală produce totalitatea efectelor recunoaşterii, în timp
atâta vreme cât Consiliul de Securitate al ONU nu ce recunoaşterea de facto este provizorie şi revoca-
o acceptă şi nu o avizează pozitiv către Adunarea bilă, ea comportă efecte limitate, la care se recurge
Generală a ONU.1 Organizaţia Naţiunilor Unite şi deseori pentru a ajuta o entitate determinată a
alte organizaţii internaţionale se declară incapabile se constitui într-un stat fără a condamna în final
de a recurge la recunoaşterea statelor nou create, ele procesul în curs de desfăşurare.
fiind abilitate doar cu capacitatea de a include noile Oricare separare a unui stat sau teritoriu, pentru a
state în calitate de membri sau de a acredita repre- obţine recunoaşterea sa (expresă sau tacită), trebuie
zentanţii noului guvern. teoretic să întrunească nişte condiţii care l-ar indivi-
Dintre situaţiile în care s-ar pune problema recu- dualiza şi i-ar permite să obţină calitatea de subiect
noaşterii ar trebui evidenţiate: crearea unui nou stat, al dreptului internaţional.
instalarea unui nou guvern într-un stat existent, o Conform Tratatului de la Montevideo din 19336,
modificare teritorială, statutul de neutralitate al unui „statul este un subiect de drept internaţional,
anumit stat sau teritoriu, apariţia unei stări insurec- care posedă următoarele caracteristici: a) populaţie,
ţionale. În literatura de specialitate este abordată b) teritoriu, c) guvern, d) capacitate de a intra în
anume recunoaşterea statelor sau a guvernelor, relaţii cu alte state”. De dreptul la autodeterminare
deoarece au o însemnătate deosebită atât ca instru- dispun doar popoarele caracteristicile cărora cores-
ment juridic, cât şi ca act politic al statului.2 pund celor ale naţiunii (teritoriu comun, tradiţie
Pentru ca o entitate politică nou creată să fie istorică comună, identitatea etnică, omogenitatea
capabilă să acţioneze şi să se integreze în cadrul culturală, conştiinţa şi voinţa de a fi identificat
comunităţii internaţionale, ar fi necesară recunoaş- ca popor) şi care se află sub dominaţia străină. În
terea acesteia de către alte state . Decizia unui stat doctrina dreptului internaţional, cumularea acestor
de a recunoaşte un alt stat ţine de principiul liberei elemente (populaţie, teritoriu şi guvern) duce la
aprecieri. crearea unui nou subiect în ordinea juridică inter-
Recunoaşterea se prezintă ca un act juridic unila- naţională– adică naşterea unui nou stat.7 În esenţă,
teral, care semnifică acţiunea exclusivă a statului aceste trei elemente constitutive nu sunt neutre şi
care recunoaşte o declaraţie prin care îşi exprimă dependente în contextul procesului de recunoaştere
atitudinea faţă de apariţia noii entităţi.3 Recunoaş- a altor state, care însă contribuie la creşterea situa-
terea este un act juridic deseori de inspiraţie politică ţiilor limită.
şi de natură mai mult sau mai puţin discreţionară, Minorităţile etnice în cadrul unui stat nu au acest
prin care un stat existent declară că consideră că un drept, odată ce există deja un stat naţional al etniei
asemenea grup uman posedă calitatea unui stat în respective (ca şi în cazul Republicii Moldova). În
sensul dreptului internaţional.4 prezent, dreptul la autodeterminare, de care dispun
În esenţă, recunoaşterea are ca obiectiv de a minorităţile, presupune doar recunoaşterea specifi-
1
http://www.un.org/fr/members/about_members.shtml). 5
Dupuy Pierre-Marie. Droit international public. Edition Dalloz,
2
Anghel, Ion M, Subiectele de drept internaţional. Bucureşti, 5edition, 2000.
Editura Lumina Lex ,2002. 6
Montevideo Convention on the Rights and Duties of States,
3
Verhoeven J. Droit international public. Precis de la faculte de signed at Montevideo, 26 Dec., 1933, http://en.wikisource.org/
droit de l’Universite de Louvain, ed. Larcier, Bruxelles, 2000. wiki/Montevideo_Convention.
4
Miga-Beşteliu, Raluca. Drept internaţional. Introducere în 7
Marţian N. I. Drept internaţional public. Vol I-II. Ediţia a II-a
drept internaţional public, Ed. «ALL Educaţional», Bucureşti, (revizuită şi completată). Editura Fundaţiei „Chemarea”,Iaşi,
1997. 1995-1996.
102 TRIBUNA DOCTORANDULUI

cului lor etnic şi dreptul la un anumit grad de auto- Criza care caracterizează la etapa actuală dreptul
nomie culturală şi administrativă în cadrul unui internaţional constă în lipsa codificării instituţiei
stat.8 recunoaşterii. Totuşi este de remarcat că în 1949
Astfel, nici Abhazia, nici Osetia de Sud, nici Comisia de Drept Internaţional al ONU a inclus
Republica Turcă a Ciprului de Nord nu sunt văzute în lista temelor ce necesită o eminentă codificare
ca state (decât de către Turcia şi Rusia), în timp ce problema recunoaşterii statelor şi guvernelor, care
statul Israel, care şi-a proclamat independenţa în însă nu a mai fost soluţionată. 11
1948, beneficiază de recunoaştere internaţională, în Un alt aspect al crizei instituţiei recunoaşterii
pofida refuzului mai multor state de a-i recunoaşte ar fi contradicţia ce se impune la momentul recu-
statutul. noaşterii noului stat între principiul integrităţii teri-
Problema recunoaşterii are un dublu aspect toriale şi principiul autodeterminării naţionale. Însă
politic şi juridic. Aspectul politic reprezintă un contradicţia pare să se accentueze atunci când statul
mijloc important al normalizării relaţiilor dintre care face recunoaşterea îşi argumentează poziţia în
state, în timp ce aspectul juridic creează o bază juri- dependenţă de principiul ales.
dică fundamentală a relaţiilor dintre statul ce recu- Doctrina însă este mai puţin constantă în deter-
noaşte şi cel recunoscut. minarea priorităţii unui sau altui principiu declarând
Un stat poate exista în drept, de a acţiona pe că entitatea politică recunoscută poate fi conside-
plan internaţional şi de a se angaja, dacă acesta este rată a fi subiect al dreptului internaţional şi poate
recunoscut de către alte state, adică aceste din urmă să spere la stabilirea relaţiilor internaţionale dacă
acceptă de a intra în contact cu el, de a stabili relaţii acestea s-au stabilit pe baza principiului la autode-
diplomatice cu autorităţile noii entităţi, de a-l face terminare a popoarelor. 12
să intre în raporturi internaţionale şi astfel acestea La rândul său, principiul integrităţii teritoriale
din urmă recunoscându-l ca viabil.9 este ameninţat în cazul desprinderii unei entităţii
Deşi prin natura sa recunoaşterea statului este un politice care se doreşte a fi recunoscută pe plan
act politic, unilateral, voluntar şi discreţionar, efec- internaţional. Astfel, asistăm la violarea, pe de o
tele sale vin să confirme sau să infirme o situaţie parte, a principiului integrităţii teritoriale protejat
care numeşte această recunoaştere drept una poli- prin prisma normelor de drept internaţional ca
tică cu scopul de a-şi vedea existenţa sa juridică reacţie a statului din care s-a produs dezbinarea
ratificată. entităţii politice nou create, iar pe de altă parte, la
Atunci când se pune problema soluţionării aces- realizarea din partea populaţiei entităţii nou create a
teia, adică în practică se pune problema recunoaş- dreptului poporului la autodeterminare.
terii unui nou stat, la începutul secolului XXI se Deşi se atestă existenţa şi aplicabilitatea de către
recurge ca soluţie fie la normele de drept internaţi- state şi organizaţii internaţionale a documentelor
onal, fie la practica relaţiilor internaţionale, şi nu în internaţionale care reglementează câteva aspecte
ultimul rând la doctrina dreptului internaţional. privind recunoaşterea, acestea pot fi calificate ca
În doctrina dreptului internaţional există doua ineficiente în conţinutul şi aplicabilitatea lor în ceea
teorii cu privire la recunoaştere : 1.teoria declara- ce priveşte problemele pe care le invocă astăzi insti-
tivă, 2.teoria constitutivă. 10 tuţia recunoaşterii.
Conform teorii declarative, statul devine subiect De fapt, criza instituţiei recunoaşterii a demarat
de drept internaţional din momentul constituirii odată cu apariţia în sec. XX a regiunilor separatiste,
(formării acestuia), iar rolul recunoaşterii în cazul care se doresc a fi recunoscute ca noi state. Apogeul
dat e limitat, ea venind doar să constate un fapt . crizei, am putea spune, a debutat atunci când
Teoria constitutivă declară noul stat creat subiect Kosovo, una din regiunile separatiste din Balcani,
de drept internaţional din momentul recunoaşterii şi-a declarat independenţa în 17 februarie 2008.
acestuia pe plan internaţional. Noul stat a fost recunoscut până în prezent de
69 de ţări, inclusiv de Statele Unite şi 22 dintre cei
8
Tănase A. Independenţa provinciei Kosovo – un precedent 27 de membri UE, cu excepţia Spaniei, României,
pentru Transnistria?, ziarul Timpul, 02/08/2010, www.timpul. Greciei, Slovaciei şi Ciprului. Mai nou este că la 22
md. iunie 2010, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ)
9
Candrian J. Reconnaissance des etats :la primaute du poli-
tique, http://m.letemps.ch/Page/Uuid/55fb75f2-c4f5-11df-9cfb-
7d8b319a8205/Reconnaissance_des_Etats_la_primaut%C3%A9_ 11
Институт признания в современном международном
du_politique. праве, Рубрика: Экономика, http://www.rudk.ru/institut-
10
Фельдман Д. И. Признание государств в современном priznaniya-v-sovremennom-mezhdunarodnom-prave.html.
международном праве. Изд. Казанского ун-та, 1965, 12
Verhoeven J, Droit international public, Precis de la faculte de
258 стр. droit de lUniversite de Louvain, ed. Larcier, Bruxelles, 2000.
REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE / NR. 3, 2010 103

a prezentat Avizul consultativ privind „Conformi- La momentul actual, recunoaşterea se confruntă


tatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unila- cu o criză care pare să se accentueze din lipsa unor
terale de independenţă a regiunii Kosovo”. La 22 criterii unice în dreptul internaţional contemporan,
iulie 2010, judecătorii CIJ, cu nouă voturi la cinci, menite să stopeze procesul de răspândire şi consoli-
au decis că „declaraţia de independenţă a regiunii dare a mişcărilor secesioniste ce se vor recunoscute.
Kosovo, adoptată la 17 februarie 2008, nu a încălcat Lipsa acţiunilor în vederea unificării16 normelor
dreptul internaţional”.13 de drept internaţional privind instituţia recunoaşterii
Drept urmare, astăzi acest Aviz al CIJ, deşi are va duce în cele din urmă, la slăbirea şi decăderea
un caracter consultativ şi are o aplicabilitate numai acesteia, fapt care va consolida şi mai mult aspi-
situaţiei din Kosovo, este o ameninţare pentru aşa- raţiile mişcărilor secesioniste. Din aceste conside-
zisele mişcări separatiste de pretutindeni, care vor rente, recunoaşterea regiunilor separatiste implică
încerca a interpreta Avizul CIJ în favoarea lor. două aspecte: unul pozitiv şi altul negativ. Însă
De fapt, ţinând cont de situaţia din Kosovo, CIJ a determinarea atribuirii unui sau altui aspect ţine
evoluat dacă dreptul internaţional interzice sau nu de interesul regiunilor separatiste şi, nu în ultimul
declararea independenţei unui pretins stat nou, rând, de comunitatea internaţională.
creat prin secesiune unilaterală, fără a da o hotă- Aspectul pozitiv al recunoaşterii pentru mişcă-
râre privind procedura de recunoaştere internaţio- rile secesioniste presupune două concluzii :
nală a independenţei regiunilor secesioniste fără 1. Recunoaşterea regiunilor separatiste semni-
acordul statelor din care fac parte.14 fică garantarea securităţii acestor regiuni;
Este de luat în consideraţie în cazul dat poziţia 2. Statele care recunosc regiunile separatiste
Elveţiei, care în temeiul neutralităţii sale este pot legaliza interesele lor în aceste regiuni.
prudentă în politica de recunoaştere a unui nou Aspectul negativ al recunoaşterii pentru comuni-
stat(Consiliul Federal aşteaptă înainte de a recu- tatea internaţională:
noaşte poziţia statelor din sânul comunităţii inter- 1. Se creează un precedent periculos atunci când
naţionale). A fost, după cum este unanim cunoscut, statele recunosc asemenea entităţi politice ca state
printre primele state care a recunoscut independenţa ignorând totalmente principiul integrităţii terito-
regiunii Kosovo la 27 februarie 2008. Astfel, ea a riale;
manifestat o încredere în normele dreptului interna- 2. Regiunile separatiste cad sub o mare depen-
ţional şi anume în interpretarea sa anticipată, pe care denţă de acele state care recunosc independenţa
situaţia excepţională din Kosovo a determinat-o. acestora.
Cazul Kosovo devine şi un instrument de mani- Lipsa unităţii de soluţii în cadrul dreptului inter-
pulare pentru soluţionarea situaţiei din Transnistria, naţional contemporan referitoare la mişcările sece-
însă normele dreptului internaţional împiedică orice sioniste din Balcani, Europa de Est, precum şi alte
analogie între aceste două regiuni secesioniste, care mişcări asemănătoare va genera noi situaţii faţă de
ab initio se caracterizează prin situaţii de fapt şi care comunitatea internaţională ar trebui să se soli-
criterii diferite. darizeze în vederea găsirii de soluţii durabile.
În secolul XX, în majoritatea cazurilor, procesul Secole de-a rândul recunoaşterea a servit şi va
recunoaşterii statelor a fost precedat de dezmem- servi intereselor ambelor părţi, atât a statului care
brarea sistemului colonial, atunci când statele nou a recunoscut, cât şi entităţii care a fost recunoscută,
formate deveneau automat membre ale organizaţi- însă întotdeauna această recunoaştere a fost şi va fi
ilor internaţionale (Liga Naţiunilor, ONU). Regula neechitabilă în efectele ei pentru una din părţi.
în materie în procesul recunoaşterii o constituia
consensul între statale noi formate şi cele care recu-
noşteau, pentru că formarea noului stat era privită
deja ca un act săvârşit. Pentru unele dintre ele obţi-
nerea independenţei nu s-a realizat fără utilizarea
forţei.15

13
http://www.icjcij.org/docket/files/141/15988.pdf?PHPSESSI
D=a05ec7987d6844adfdbc4e6a83a31bd5.
14
http://www.france-info.com/monde-europe-2010-07-22-la-
cour-internationale-de-justice-valide-l-independance-du-
kosovo-468819-14-15.html.
15
Geamanu, Grigore. Drept Internaţional public. Vol. 2. Editura 16
Калалкарян Н.А. Мигачев Ю.И.Международное право.
Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1983. М.:«Юрлитинформ», 2002, p. 41-42.
104 TRIBUNA DOCTORANDULUI

Bibliografie: 18. Geamanu, Grigore, Drept Internaţional


1. Andronovici, Constantin, Drept internaţional comtemporan, Editura Didactică şi Pedagogică,
public, ed. «Graphix», Iaşi, 1993. Bucuresti, 1965.
2. Anghel, Ion M, Subiectele de drept 19. Geamanu, Grigore, Drept Internaţional
internaţional,Bucureşti, Editura Lumina Lex ,2002, public, Vol. 1, Editura Didactică şi Pedagogică,
ed.a-II– a revăzută şi adăugită. Bucuresti, 1981.
3. Anghel, lon M.; Anghel, Viorel I., Răspun- 20. Geamanu, Grigore, Drept Internaţional
derea în Dreptul Internaţiona, Bucureşti, Editura public, Vol. 2, Editura Didactică şi Pedagogică,
Lumina Lex, 1998. Bucuresti, 1983.
4. Bolintineanu A, Năstase A, Aurescu B, Drept 21. Montevideo Convention on the Rights and
internaţional publicBucureşti, All Beck, 2000. Duties of States, signed at Montevideo, 26 Dec.,
5. Balan, Oleg; Serbenco, Eduard, Drept inter- 1933, http://en.wikisource.org/wiki/Montevideo_
naţional public, Vol. I, Chişinău, Tipografia Convention
„Reclama”, 2001. 22. Marţian N. I., Drept internaţional public,
6. Balan, Oleg; Burian, Alexandru, Drept inter- Două volume, Ediţia a II-a (revizuită şi completată),
naţional public, Vol. II, Chişinău, F.E.-P. “Tipo- Editura Fundaţiei “Chemarea”,Iaşi, 1995-1996.
grafia Centrală”, 2003. 23. Miga-Beşteliu, Raluca, Drept internaţional.
7. Burian, Alexandru, Subiectele relaţiilor Introducere în drept internaţional public, ed. «ALL
internaţionale contemporane, – în “Administrarea Educaţional», Bucureşti, 1997.
Publică”, nr.1, 2000, p. 111-128. 24. Mazilu D– Drept internaţional public, vol I şi
8. Burian, Alexandru, Sistemul relaţiilor interna- vol.II, Bucureşti Lumina, Lex 2008.
ţionale contemporane, –în „Administrarea Publică”, 25. Mereuţă M, Protejarea teritoriului de stat şi
nr. 3-4, 2000, p. 149-164. prevenirea modificărilor teritoriale ilicite în dreptul
9. Charpantier J, La reconnaissance internatio- internaţional, teză de doctor, Chişinău 2008.
nale et l’evolution du droit des gens, Paris, Pendone, 26. Rousseau, Charles, Droit international
1956. public, Onzieme edition, Dalloz, Paris, 1987.
10. Калалкарян Н.А. Мигачев Ю.И. Между- 27. Rousseau Charles, Reconnaissance du
народное право. — М.: «Юрлитинформ», 2002, gouvernement 1963, RGDIP.
с. 41-42. 28. Tănase A., Independenţa provinciei Kosovo
11. Калалкарян Н.А. Мигачев Ю.И. Между- – un precedent pentru Transnistria?, ziarul Timpul
народное право. — М.: «Юрлитинформ», 2002, 02/08/2010, www.timpul.md.
с. 43. 29. Verhoeven J, Droit international public,
12. Колосов, Э.С. Кривчикова. — М.: Precis de la faculte de droit de lUniversite de
Междунар. отношения, 2000, с. 89, Междуна- Louvain, ed. Larcier, 2000, Bruxelles.
родное право: Учебник. Отв. 30. Институт признания в современном
13. Коннова Елена Владимировна, Преждев- международном праве, Рубрика: Экономика,
ременное признание нового государства // http://www.rudk.ru/institut-priznaniya-v-sovre-
Международное право ,03/07/2010. mennom-mezhdunarodnom-prave.html.
14. Candrian J. Reconnaissance des etats :la 31. http://www.un.org/fr/members/about_members.
primaute du politique, http://m.letemps.ch/Page/ shtml).
Uuid/55fb75f2-c4f5-11df-9cfb-7d8b319a8205/ 32. http://www.rfi.fr/europe/20100722-cij-rend-
Reconnaissance_des_Etats_la_primaut%C3%A9_ son-avis-independance-kosovo.
du_politique. 33. http://www.france-info.com/monde-europe-
15. Dupuy Pierre –Marie –Droit international 2010-07-22-la-cour-internationale-de-justice-
public, Edition Dalloz, 5edition, 2000 valide-l-independance-du-kosovo-468819-14-15.
16. Фельдман Д. И., Баскин Ю. Я. История html.
международного права. – М., 1990. 34. http://www.icjcij.org/docket/files/141/15988.
17. Фельдман Д. И. Признание государств pdf?PHPSESSID=a05ec7987d6844adfdbc4e6a83a
в современном международном праве. Изд. 31bd5.
Казанского ун-та, 1965, 258 стр.
Copyright©Cristina FILIP, 2010.

Оценить