Curs Sandoz Plantexir 577

Prof. dr. farm.
Cerasela Gîrd
CUPRINS
INTRODUCERE�� 3
1. PRODUSE VEGETALE CU MUCILAGII�� 4
1.1. Althaeae radix/folium�� 4
1.2. Farfarae folium�� 5
1.3. Islandicus lichen�� 6
1.4. Malvae folium�� 6
1.5. Plantaginis folium�� 6
1.6. Pulmonariae herba/folium...................................................................................................................................................7
1.7. Tiliae flos..............................................................................................................................................................................7
1.8. Verbasci flos.........................................................................................................................................................................7
2. PRODUSE VEGETALE CU HETEROZIDE DERIVATE ALE SALIGENOLULUI ȘI SALICILATULUI DE METIL..........................................................8
2.1. Filipendulae herba...............................................................................................................................................................8
2.2. Gemmae populi...................................................................................................................................................................9
2.3. Primulae flos.......................................................................................................................................................................9
2.4. Salicis cortex.........................................9
3. PRODUSE VEGETALE CU DERIVAȚI FENOLICI.......................................................................................................................................10
3.1. Echinaceae radix/herba......................................................................................................................................................10
4. PRODUSE VEGETALE CU ULEIURI VOLATILE........................................................................................................................................11
4.1. Hidrocarburi monoterpenice din uleiurile volatile..............................................................................................................11
4.1.1. Abies aetheroleum..................................................................................................................................................................................14
4.1.2. Citri aetheroleum....................................................................................................................................................................................14
4.1.3. Juniperi fructus.......................................................................................................................................................................................14
4.1.3.1. Juniperi aetheroleum..............................................................................................................................................................15
4.1.4. Nigellae sativae semen...........................................................................................................................................................................15
4.1.4.1. Nigellae sativae aetheroleum.................................................................................................................................................15
4.1.5. Pini turio..................................................................................................................................................................................................16
4.1.5.1. Pini sylvestrys aetheroleum....................................................................................................................................................16
4.1.5.2. Pini montanae aetheroleum...................................................................................................................................................16
4.1.6. Terebinthinae aetheroleum....................................................................................................................................................................17
4.2. Alcooli monoterpenici liberi și esterificaţi din uleiurile volatile..........................................................................................17
4.2.1. Lavandulae flos.......................................................................................................................................................................................18
4.2.1.1. Lavandulae aetheroleum.........................................................................................................................................................18
4.2.2. Mjoranae aetheroleum...........................................................................................................................................................................18
4.2.3. Menthae aetheroleum............................................................................................................................................................................19
4.3. Fenoli monoterpenici din uleiurile volatile.........................................................................................................................19
4.3.1. Origani herba..........................................................................................................................................................................................19
4.3.1.1. Origani aetheroleum.............................................................................................................................................................. 20
4.3.2. Saturajae herba..................................................................................................................................................................................... 20
4.3.2.1. Saturajae aetheroleum.......................................................................................................................................................... 20
4.3.3. Serpylli herba........................................................................................................................................................................................ 21
4.3.3.1. Serpylli aetheroleum............................................................................................................................................................. 21
4.3.4. Thymi herba........................................................................................................................................................................................... 21
4.3.4.1. Thymi aetheroleum................................................................................................................................................................ 21
4.4. Cetone monoterpenice din uleiurile volatile.......................................................................................................................22
4.4.1. Camphora............................................................................................................................................................................................... 22
4.4.2. Carvi aetheroleum................................................................................................................................................................................. 23
4.4.3. Hyssopi herba........................................................................................................................................................................................ 23
4.4.3.1. Hyssopi aetheroleum..............................................................................................................................................................24
4.5. Oxizi monoterpenici din uleiurile volatile...........................................................................................................................................24
4.5.1. Eucalypti folium......................................................................................................................................................................................24
4.5.1.1. Eucalypti aetheroleum............................................................................................................................................................24
4.5.2. Myrti aetheroleum................................................................................................................................................................................. 25
4.6. Compuși sesquiterpenici din uleiurile volatile....................................................................................................................25
4.6.1. Geranii macrorrhizi aetheroleum........................................................................................................................................................... 25
4.6.2. Inulae radix............................................................................................................................................................................................ 25
4.6.2.1. Inulae aetheroleum............................................................................................................................................................... 25
4.6.3. Petasitidis rhizoma................................................................................................................................................................................ 26
4.6.3.1. Petasitidis aetheroleum......................................................................................................................................................... 26
5. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE
5.1. Hederae folium......................................................................................................................................................................................... 26
5.2. Liquiritiae radix......................................................................................................................................................................................... 34
5.3. Primulae rhizoma cum radicibus.............................................................................................................................................................. 34
5.4. Senegae radix........................................................................................................................................................................................... 34
6. ALTE TIPURI DE PRINCIPII ACTIVE ASOCIATE ÎN AFECȚIUNI RESPIRATORII...........................................................................................35
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................................................................36
Fitoterapia în afecțiunile respiratorii – Prof. dr. farm. Cerasela Gîrd
INTRODUCERE
Fitoterapia științifică este absolut esențială în tratamentul sau prevenția anumitor tipuri
de afecțiuni, în contextul în care apetența pacientului pentru medicamentul naturist este în
creștere. Pentru succesul unui tratament fitoterapic sunt foarte importante calitatea materiilor
prime vegetale, conținutul în principii active și formularea corectă bazată pe corelația între
constituenții chimici activi și efectele terapeutice induse.
Fitomedicamentele prin multitudinea de principii active conținute (fitocomplexe) pot
induce efecte benefice asupra organismului, în tratamentul de scurtă sau de lungă durată.
Totuși, nu trebuie omise potențiala interacțiune medicamentoasă indusă de anumite clase
de constituenți chimici, declanșarea unor reacții adverse, fapt care atrage după sine și
restricționarea acestora către anumite categorii de pacienți. Indiferent de tipul de tratament
selectat, asocierea trebuie făcută întotdeauna rațional, cu vizarea înnobilării de fiecare dată a
efectelor terapeutice urmărite prin sinergismul de acțiune al principiilor active sau potențarea
acestora.
Dintre multitudinile de patologii care beneficiază de tratamentele fitoterapice, și afecțiunile
respiratorii se înscriu în această arie tematică.
În fitoterapia afecțiunilor respiratorii se urmărește asocierea de principii active care
induc efecte: mucoprotectoare (se creează adevărate bariere protectoare la nivelul mucoasei
respiratorii iritate, astfel încât se reduce durerea apărută la nivelul laringelui, faringelui),
bronhodilatatoare, antitusive (principii active care acționează pe centrul tusei, fără să inducă
deprimarea acestuia), expectorante (capacitatea anumitor clase de constituenți chimici de a
reduce tensiunea superficială a mucusului, cu eliberarea acestuia), antiinflamatoare (prin inhibiție
enzimatică, cu reducerea sintezei de citokine proinflamatorii), antipiretice, antibacteriene,
antivirale (prin efecte terapeutice directe, stoparea replicării ARN-ului viral) și antiseptice.
Dintre principiile active, cel mai frecvent sunt asociate: mucilagiile, heterozidele
derivate ale saligenolului și salicilatului de metil, uleiurile volatile, saponozidele, heterozidele
cianogenetice, rezinele, glucosinolate, s-oxizi etc. Diversitatea structurală a principiilor active
cu asocieri benefice în patologiile respiratorii trebuie corelată cu metabolizarea acestora.
Majoritatea compușilor naturali absorbiți la nivel intestinal sunt prelucrați enzimatic, în cascadă,
cu eliberarea metaboliților activi terapeutic, fapt care atrage după sine cât de important este
microbiomul uman în generarea răspunsului terapeutic.
Pornind de la toate aceste premise, acest material își dorește să vină în ajutorul celor care
interacționează cu pacienții cu patologii respiratorii, în selectarea mai ușoară a celor mai bune
combinații care pot induce răspuns terapeutic rapid.
–3–
1. PRODUSE VEGETALE CU MUCILAGII

Mucilagiile sunt substanțe solide, amorfe, heteropoliholozide cu masă moleculară mare,
au gust mucilaginos, cu apa la cald formează geluri vâscoase; prezintă caracter acid sau neutru,
au o structură complexă, pot conţine și resturi de acizi uronici (acid α-D- și β-D-glucuronic, α-D-
și β-D-galacturonic, α-D- și β-D-manuronic).
Mucilagiile și produsele vegetale aferente se asociază în tratamentul afecțiunilor iritative de
la nivelul căilor respiratorii superioare, manifestate prin inflamație și tuse seacă, datorită acțiunii
mucoprotectore (formează un film protector la nivelul mucoaselor iritate), antiinflamatoare
(undecaholozidul din Althaeae radix) și imunostimulatoare (fracţiunile poliholozidice din Tiliae
flores, Calendulae flores etc.)
1.1. ALTHAEAE RADIX/FOLIUM

Produsul vegetal este reprezentat de rădăcinile/frunzele speciei Althaea officinalis L.,
cunoscută sub denumirea de nalbă mare.
Rădăcina de nalbă conține aproximativ 25% mucilagii, caracteristic este undecaholozidul,
un amestec de polizaharide neutre și acide (formate din glucoză, galactoză, ramnoză, arabinoză,
acid glucuronic și acid galacturonic). Produsul vegetal conține 25-35% amidon, lucru de care
trebuie să se aibă în vedere în prelucrarea materialului vegetal.
Frunzele de nalbă conțin o cantitate puțin mai mică de mucilagii (20%), alături de care mai
întâlnim flavone, cumarine, acizi fenolcarboxilici, tanin, saponozide.
Preparatele pe bază de rădăcină sau frunză de nalbă mare prezintă acțiune mucoprotectoare
prin mucilagii, cu formarea unui film protector pe mucoasele iritate de la nivel respirator.
Specific, rădăcina prezintă acțiune antiinflamatoare și imunostimulatoare (prin undecaholozid).
Frunzele prezintă și acțiune ușor diuretică (prin flavone și saponozide), antispastică (prin derivații
cumarinici) și antioxidantă (prin compușii flavone și derivații fenolcarboxilici).
Intern, preparatele pe bază de rădăcină și frunză de nalbă mare sunt recomandate în
tratamentul afecțiunilor respiratorii asociate cu tuse uscată.
Având în vedere că în ambele produse vegetale avem cantitate mare de mucilagii, se au
în vedere potențialele interacțiuni medicamentoase. Astfel, deoarece mucilagiile pot încetini
absorbția anumitor tipuri de medicamente, se recomandă ca administrarea să se facă la un
interval de ½-1 oră de la ingestia preparatelor de nalbă.
În afecțiunile respiratorii se recomandă administrarea maceratului proaspăt preparat
din rădăcină, în doze echivalente cu 3-9 g produs vegetal/zi (în funcție de vârstă). Nu se
recomandă depășirea unei doze de 15 g produs vegetal/zi. Maceratul se prepară prin extracția
la temperatura camerei, timp de 2-3 ore, a 1,5-3 g produs (adică aproximativ 2 lingurițe) cu 150
ml de apă. Se folosește imediat după preparare, deoarece cantități mari de mucilagii creează
un mediu favorabil de dezvoltare a bacteriilor. Frunza de nalbă se poate prelucra atât sub
formă de macerat (atunci când este solitar), cât și infuzie (atunci când este în amestec cu alte
produse vegetale), cu respectarea dozei echivalente a 5 g produs vegetal/zi.
–4–
1.2. FARFARAE FOLIUM

Produsul vegetal este reprezentat de frunzele recoltate de la specia Tussilago farfara
L. Produsul vegetal conține 6-8% mucilagii, inulină, alcaloizi pirolizidinici (cu un conținut mai
ridicat în rădăcină și flori, reprezentați de tusilagină, izotusilagină, senkirkină, senecionină),
flavone, saponozide, tusilagonă.
Produsul vegetal prezintă acțiune antitusivă și stimulatoare asupra centrului respirator prin
tusilagonă, expectorantă prin saponozide, mucoprotectoare prin mucilagii, antiinflamatoare
(prin flavonele, acizii fenolcarboxilici și tusilagonă).
Deși într-o perioadă limitată ca utilizare, în prezent, produsul vegetal este folosit sub formă
de ceai sau sirop, în tratamentul afecțiunilor respiratorii, inclusiv al celor care sunt însoțite de
tuse neproductivă.
Se recomandă administrarea cu prudență și nu în cure prelungite, deoarece alcaloizii
pirolizidinici induc hepatotoxicitate. Nu se recomandă administrarea la copii, femei gravide,
bătrâni, persoane cu afecțiuni sau antecedente hepatice. OMS atrage un semnal de alarmă
asupra efectelor cronice întârziate, progresive, induse chiar și la administrări de doze mici și pe
termen scurt.
Toxicitatea alcaloizilor pirolizidinici se manifestă la nivel hepatic, ca urmare a metobolizării
alcaloizilor pirolizidinici în metaboliţi toxici. Reacţia metaboliţilor primari cu constituenţii
hepatocitelor este cauza cea mai probabilă a necrozei hepatice produse. Metaboliţii sunt
eliberaţi în circulaţia sanguină, traversează bariera hepatică, putând ajunge în plămân, unde
produc leziuni vasculare și cauzează hipertensiune pulmonară.
La om, intoxicaţia cu alcaloizi pirolizidinici se manifestă ca boală veno-ocluzivă acută
(manifestată prin opturarea venelor centrale și sublobulare hepatice), caracterizată printr-o
durere surdă, monotonă, în hipocondrul drept, ascită cu lichid ce produce o distensie marcantă
a abdomenului, asociată uneori cu oligurie și emitere de lichid pleural. Se poate manifesta ca
boală subacută, cu simptome vagi și hepatomegalie persistentă.
Comitetul pentru Medicamente Vegetale (HMPC) din cadrul Agenției Europene a
Medicamentului (EMA) a recomandat monitorizarea administrării preparatelor care conțin
alcaloizi pirolizidinici, astfel încât să nu se depășească o doză zilnică echivalentă cu 0,35 microg
alcaloizi pirolizidinici toxici, iar durata tratamentului să nu fie mai mare de 6 săptămâni/an. Nu
se recomandă administrarea concomitentă cu alte medicamente potențial hepatotoxice.
1.3. ISLANDICUS LICHEN

Produsul este reprezentat de talurile lichenului Cetraria islandica L., cunoscut și ca Cetrariae
lichen sau lichenul renilor.
Talul lichenului conţine 25-50% lichenină (glucan liniar, solubil în apă la cald), izolichenină
(solubilă în apă la rece), mucilagii, acizi lichenici (cu solubilitate redusă în apă la rece), cantități
mici de ulei volatil, principii amare, fitosteroli. Produsul vegetal poate acumula și metale grele
și radionuclizi.
Produsul prezintă acțiune mucoprotectoare (datorată bioadeziunii mucilagiilor pe
suprafaţa mucoaselor cu formarea unui film protector), antimicrobiană (acizii lichenici acţionează
pe bacterii Gram-pozitive), imunomodulatoare (stimulator al fagocitozei prin polizaharide) și
antiinflamatoare prin acidul protolichesterinic, care inhibă 5-lipoxigenaza, iar polizaharidele
intervin în secreţia de citokine.
–5–
Preparatele pe bază de Islandicus lichen se asociază în tratamentul afecţiunilor respiratorii

(tuse uscată, bronșită, faringită, laringită).
Din cauza cantității mari de mucilagii, poate diminua absorbţia medicamentelor
administrate concomitent, din pricina formării unui film mucoaderent; pentru a preveni
interacțiunea medicamentoasă, preparatele pe bază de lichen se administrează la ½-1 oră față
de celelalte medicamente.
1.4. MALVAE FOLIUM

Produsul este reprezentat de frunzele uscate după recoltare de la speciile Malva sylvestris
L., nalbă de pădure, Malva neglecta Wall., nalbă mică și Malva glabra Desv., nalbă de grădină.
Produsul vegetal conţine aproape 8% mucilagii, derivaţi flavonici (8-glucuronida-
hipoletolului și 3-glucozida-gosipetolului, flavone sulfatate), tanin în cantitate mică.
Prezintă acțiune mucoprotectoare prin mucilagii, ușor diuretică prin flavone, antimicrobiană
prin tanin și se asociază în tratamentul laringitelor, faringitelor.
Doza maximă zilnică: 5,4 g frunze de nalbă. Produsul vegetal se poate prelucra prin
infuzare sau macerare la rece.
1.5. PLANTAGINIS FOLIUM

Produsul vegetal este reprezentat de frunzele uscate după recoltare, de la speciile Plantago
major L., pătlagină mare, P. media L., pătlagină moale și P. lanceolata L., pătlagină îngustă.
Frunzele de pătlagină conțin iridoide (până la 9% în frunzele tinere și 2-3% în cele mature),
reprezentate de aucubozidă și catalpozidă; 2-6,5% mucilagii, flavonozide, 6,5% tanin, acizi
fenolcarboxilici, saponozide triterpenice, enzime proteolitice (în produsul proaspăt).
Datorită compoziției chimice foarte complexe, produsul prezintă acțiune mucoprotectoare
la nivelul căilor respiratorii superioare (prin mucilagii), antiinflamatoare (prin aucubozidă),
antiinfecțioasă (prin tanin, efect datorat capacității de precipitare a proteinelor bacteriene) și
expectorantă (datorită saponozidelor, compuși care reduc tensiunea superficială a mucusului,
acesta devine mai puțin aderent și poate fi eliberat cu ușurință, rezultatul fiind decongestia
căilor respiratorii superioare).
Produsul vegetal se asociază în tratamentul afecţiunilor iritative de la nivelul căilor
respiratorii superioare, însoţite de tuse uscată, iritativă.
1.6. PULMONARIAE HERBA/FOLIUM

Produsul vegetal este reprezentat de părţile aeriene înflorite/frunzele, uscate după
recoltare de la specia Pulmonaria officinalis L., denumită plămânărică sau mierea ursului.
Produsul vegetal conține mucilagii, săruri solubile ale acidului silicic (15%), flavone
(heterozidele cvercetolului și kemferolului), alantoină, tanin galic, saponozide, acid clorogenic,
rozmarinic, ascorbic, alcaloizi pirolizidinici. Prezintă acțiune mucoprotectoare (prin mucilagii),
astringentă, antiinfecţioasă (prin tanin), expectorantă (prin saponozide), diuretică (prin saponozide
și flavone). Se asociază în afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, în perioade scurte.
–6–
1.7. TILIAE FLOS

Produsul vegetal este reprezentat de florile însoțite sau nu de bractee recoltate de la
speciile Tilia cordata Mill., tei roșu, tei pădureț și T. platyphyllos Scop., tei mare, tei.
Florile de tei conțin: până la 10% mucilagii, 1% flavone, între care și o flavonă acetilată,
denumită tilirozidă, tanin catehic (2%, în cantitate mai mare în bractee), ulei volatil (0,02-0,1%,
bogat în farnesol și în cantități mici acetatul de farnesil), saponozide, derivați cumarinici,
polifenoli.
Produsul vegetal prezintă acțiune mucoprotectoare (prin mucilagii), antispastică (prin
flavone, cumarine și acetat de farnesil, prin acțiunea specifică la nivelul receptorilor muscarinici),
sedativă (prin acetatul de farnesil și tilirozidă, compuși care funcționează ca agoniști pe
receptorii benzodiazepinici periferici), imunostimulatoare (prin mucilagii), expectorantă (prin
saponozide), ușor diuretică (prin flavone și saponozide), diaforetică (prin flavone) și antiseptică
(prin tanin și polifenoli). Florile de tei sunt recomandate în tratamentul infecțiilor și inflamațiilor
de la nivelul căilor respiratorii superioare, însoțite de tuse (bronșite, traheite, stări gripale),
tulburări minore ale somnului.
1.8. VERBASCI FLOS

Produsul vegetal este reprezentat de corolele recoltate de la speciile Verbascum thapsus
L., Densiflorum Bertol., V. phlomoides L., cunoscut popular sub denumirea de lumânărică.
Produsul vegetal conține mucilagii (cca. 3%), iridoide (aucubozidă, catalpozidă,
harpagozidă), flavonozide, saponozide triterpenice.
Produsul vegetal prezintă acțiune mucoprotectoare (prin mucilagii), expectorantă (prin
saponozide triterpenice) și antiinflamatoare (prin iridoide). Se folosește intern în catarul căilor
respiratorii (tuse, bronșită).
–7–
2. PRODUSE VEGETALE CU HETEROZIDE DERIVATE

ALE SALIGENOLULUI ȘI SALICILATULUI DE METIL
Cele mai reprezentative heterozide întâlnite în regnul vegetal din această clasă de derivați
sunt: salicozida, populozida (derivate de la saligenol), monotropitozida, primulaverozida și
primverozida (derivate de la salicilatul de metil). Sunt compuși care prezintă o bună solubilitate
în apă, prezintă acțiune antiinflamatoare, analgezică și antipiretică prin metabolitul activ (acidul
salicilic), eliberat în urma metabolizării la nivel intestinal a acestor derivați. Absorbția acestor
compuși se realizează la nivel intestinal în proporție de 80%, unde, sub acțiunea florei microbiene,
sunt hidrolizați la agliconii constitutivi, după care, sub acțiunea citocromului P450, se realizează
conversia în metabolitul activ, acidul salicilic. Metabolitul rezultat intervine în cascada de
degradare a acidului arahidonic, este un mecanism direct de acțiune, prin inhibiție enzimată,
inhibă ciclooxigenazele, enzime cu rol-cheie în biosinteza prostaglandinelor proinflamtorii.
2.1. FILIPENDULAE HERBA

Produsul vegetal este reprezentat de părţile aeriene înflorite (în principal, somităţile
florale) recoltate de la specia Filipendula ulmaria (L.) Maxim, popular denumită creţușcă.
Produsul vegetal conține heterozide fenolice (0,5%), în special derivate de la salicilatul de
metil (monotropitozida) și ale aldehidei salicilice (spireina). Alături de acești derivați, în materia
primă vegetală mai întâlnim flavonozide (3-4% în părţile aeriene și 6% în flori), tanin (10-20%),
acizi fenolici, ulei volatil în cantitate mică, bogat în aldehida salicilică (70%) (predomină în uleiul
obţinut doar din flori) și salicilatul de metil.
Prin fitocomplexul conținut, produsul vegetal prezintă acțiune antiinflamatoare,
antipiretică, antibacteriană, astringentă și diuretică. Se asociază în afecțiuni respiratorii, însoțite
de inflamații la nivelul laringelui și faringelui, în simptomatologia din răceala comună, dureri
articulare minore.
Nu se recomandă asocierea preparatelor de crețușcă în caz de hipersensibilitate la
salicilaţi și nici nu sunt recomandate în sarcină, alăptare sau la copii. Durata de administrare
este de maximum șapte zile în stările de răceală, prin urmare, terapia trebuie iniţiată la primele
simptome ale bolii.
2.2. GEMMAE POPULI

Produsul este reprezentat de mugurii foliari uscaţi după recoltare de la mai multe specii
de Populus (P. nigra L., P. tremula L., P. pyramidalis L.), cunoscut sub denumirea de plop.
În materia primă vegetală întâlnim populozidă, salicozidă și derivaţii acesteia, alături de
flavone (crisol și tectocrisol), tanin, rezine, saponozide și ulei volatil în urme.
Produsul vegetal prezintă o bună acțiune expectorantă, datorată saponozidelor care
fluidifică secrețiile bronșice, dar și proprietăților detersive, de curățare a căilor respiratorii prin
îndepărtarea filamentelor mucopurulente. Taninul joacă un rol terapeutic foarte important,
dezvoltă efecte antimicrobiene prin precipitarea proteinelor bacteriene. Sinergic cu aceste
două clase de principii active acționează și uleiul volatil, și substanțele rezinoase. Fitocomplexul
induce și acțiune antiinflamatoare (derivații saligenolului și flavonele), analgezică și antipiretică.
–8–
Intern, preparatele pe bază de muguri de plop (ceaiuri, capsule, siropuri) sunt indicate în
tratamentul afecţiunilor acute și cronice ale aparatului respirator (bronșite, faringite, laringite).
Produsul nu se administrează la persoanele cu alergie la salicilaţi, în sarcină și alăptare.
Administrarea concomitentă a preparatelor din muguri de plop și a medicamentelor pe
bază de salicilaţi trebuie evitată.
2.3. PRIMULAE FLOS

Produsul vegetal este reprezentat de florile recoltate de la specii de Primula (P. officinalis,
P. elatior), popular denumite ciuboțica cucului sau flori de primula.
Produsul vegetal conține derivați salicilici, primulaverozida și primverozida, flavone,
saponozide, polifenoli și cantități mici de tanin.
Prezintă acțiune antiinflamatoare, prin derivații salicilici și flavone, acțiune expectorantă,
prin saponozide, și antimicrobiană, prin tanin (precipitarea proteinelor bacteriene).
Se asociază în afecțiuni respiratorii.
2.4. SALICIS CORTEX

Produsul vegetal este reprezentat de scoarţele recoltate de pe ramurile și trunchiurile
mai multor specii de Salix: Salix alba L., S. nigra Marshall, S. purpurea L., S. fragilis L., cunoscut
popular sub denumirea de salcie. Pentru un conținut optim în principii active, scoarțele se
recoltează de specii de 3-5 ani.
Predominant în produsul vegetal, din punct de vedere chimic, salicozida sau salicina (4-
8%), alături de alți derivați salicilici (salicortozida, salirepozida, fragilina). Ca normă de calitate,
Ph. Eur. menţionează ca produsul vegetal trebuie să conţină cel puţin 1,5% derivaţi salicilici
exprimaţi în salicină. Un loc aparte în compoziția chimică este ocupat de taninuri, până la 20%,
în cantități mai mici întâlnim derivați flavonici și fenolici.
Produsul vegetal prezintă acţiune: analgezică, antiinflamatoare, antipiretică. Efectul
antiinflamator indus de către derivații salicilici este datorat inhibiției directe a unor markeri
proinflamatori (COX-2, LOX-5, TNF-α, IL-1β, IL-6).
Datorită compoziției chimice foarte bogate în derivații salicilici, produsul vegetal se
asociază în preparate care vizează tratamentul stărilor febrile în răceală, afecțiuni respiratorii
superioare însoțite de inflamații la nivelul faringelui, laringelui.
Deoarece taninul poate induce efecte iritative la nivel gastrointestinal, se recomandă
utilizarea de extracte purificate, pentru a preveni potențialele reacții adverse.
Nu se indică administrarea preparatelor pe bază de Salicis cortex la pacienţii cu
hipersensibilitate la salicilaţi și alte antiinflamatoare nesteroidiene, în astm, ulcer gastroduodenal,
diabet, gută, tulburări de coagulare, precum și în al treilea trimestru de sarcină și la copiii și
adolescenţii sub 18 ani.
Interacțiunea medicamentoasă poate apărea în cazul asocierii unor extracte standardizate
în salicozidă, în administrare îndelungată. Cele mai frecvente potențiale interacțiuni
medicamentoase sunt cu anticoagulantele orale, metotrexatul, probenecidul, metoclopramida,
–9–
fenitoina, spironolactona și acidul valproic. De asemenea, asocierea preparatelor cu extract de

scoarță de salcie cu alte produse ce conţin salicilaţi (acid acetilsalicilic) trebuie evitată. Alcoolul
intensifică efectele iritante la nivel gastrointestinal ale salicilaţilor, iar barbituricele și sedativele
pot să accentueze toxicitatea salicilaţilor și să mascheze simptomele de supradozaj cu acești
agenţi.
În ceea ce privește administrarea, pentru acţiunea analgezică, Committee on Herbal
Medicinal Products/European Medicines Agency recomandă administrarea extractului uscat
(RDE=8-14:1, etanol 70% v/v), standardizat în 15% salicină, în doze de 393-786 mg×2/zi, echivalent
la 120-240 mg salicozidă/zi. În cazul ceaiului medicinal monocomponent, în tratamentul febrei,
se recomandă decoctul obținut din 4 g de produs vegetal în 200 ml apă. Extracția se face timp
de 15 minute, urmat de un repaus de încă 15 minute; se administrează după mese. Deoarece
în produsul vegetal avem o cantitate mare de tanin, care poate fi un iritant gastric, se limitează
administrarea la 5-7 zile.
–10–
3. PRODUSE VEGETALE CU DERIVAȚI FENOLICI
3.1. ECHINACEAE RADIX/HERBA

Produsul vegetal este reprezentat de organele vegetale recoltate de la diferite specii de
Echinacea (E. purpurea (L.) Moench, E. angustifolia De Candolle și E. pallida Nutt.), denumite
popular pălăria soarelui.
Din punct de vedere chimic, există diferențieri notabile în ceea ce privește tipurile de
constituenți chimici activi, dependent de tipul de organ (herba, radix) și de proveniență (specie).
În rădăcinile celor trei specii de Echinacea întâlnim polizaharide (structuri complexe,
neutre sau acide, derivați de tip ramnoarabinogalactan și glucuronoarabinoxilan), esteri ai
acidului cafeic (acid clorogenic, acid cicorienic, cinarină), alcamide (îndeosebi izobutilamida,
componenta majoră în rădăcinile de E. purpurea), în cantități mici ulei volatil (borneol, acetat
de bornil, cariofilen, germacran D), alcaloizi pirolizidinici.
Comparativ cu rădăcinile, în părților aeriene se întâlnesc esterii acidului cafeic și alcamidele
alături de derivații flavonici, polizaharide imunostimulatoare (cu activitatea cea mai intensă fiind
un heteroxilan și un ramnogalactan acid).
Preparatele din Echinacea prezintă acțiune antiinflamatoare, imunomodulatoare și
antimicrobiene.
Polizaharidele induc efecte imunostimulatoare prin activarea sistemului de apărare
imunitar nespecific, mai precis prin stimularea activității fagocitare a macrofagelor, monocitelor
și neutrofilelor, cu eliberarea consecutivă de mediatori (IFN-α, TNF-α, IL-1, IL-10, IL-6), dar și
prin modularea expresiei genice a TNF‑α, având ca ligand specific receptorul canabinoidic
de tip 2 (CB2). Alcamidele acționează imunostimulator prin stimularea activării fagocitare și
antiinflamator prin inhibarea 5-lipoxigenazei (5-LOX) și ciclooxigenazei-2 (COX-2). Esterii acidului
cafeic induc efecte antibacteriene, antifungice, antivirale datorită prezenței numeroaselor
grupări hidroxil-citotoxice pentru agenții patogeni. Un alt mecanism de acțiune antimicrobiană
îl reprezintă inhibarea hialuronidazei implicată în scindarea acidului hialuronic, astfel, este
crescută densitatea țesutului conjunctiv și este inhibată penetrarea agenților infecțioși la nivelul
membranei celulare.
Datorită acțiunii imunostimulatoare, extractele de Echinacea se administrează intern, în
profilaxia și tratamentul infecțiilor recidivante ale căilor respiratorii superioare (viroze sezoniere),
al infecțiilor recidivante ale căilor urinare inferioare (adjuvant în cistite, uretrite), al herpesului
simplu.
Preparatele pe bază de Echinacea sunt contraindicate în afecțiuni autoimune (colagenoze,
tuberculoză, scleroză multiplă, SIDA), caz de hipersensibilitate, sarcină, diabet.
Preparatele din Echinacea sunt inductori enzimatici, stimulând eliberarea suplimentară
la nivel hepatic a izoformei CYP3A4; de aceea, administrarea concomitentă cu medicamente
ce sunt substraturi ale CYP3A4 (precum simvastatină, alprazolam, blocante ale canalelor de
calciu, contraceptive orale și inhibitori de proteaze) ar trebui evitată, deoarece pot cauza efecte
adverse prin metabolizarea și eliminarea mai rapidă a acestor medicamente.
–11–
4. PRODUSE VEGETALE CU ULEIURI VOLATILE

Uleiurile volatile sunt amestecuri heterogene de substanțe organice, compuși naturali care
induc acțiune decongestivă, antiinflamatoare, bronhodilatatoare, expectorantă, antibacteriană
și antiseptică la nivelul căilor respiratorii superioare.
Deși prezintă o diversitate structurală, în terapeutică asociem de regulă uleiuri volatile
care sunt înnobilate în anumite clase de constituenți, cu efect cert la nivelul căilor respiratorii
superioare și inferioare. Dintre uleiurile volatile, interes în afecțiunile respiratorii sunt prezentate
de cele bogate în hidrocarburi, alcooli, fenoli, oxizi, lactone, fenol-metil-eteri.
4.1. HIDROCARBURI MONOTERPENICE DIN ULEIURILE VOLATILE

Hidrocarburile sunt compuși cu 10 atomi de carbon, cu structură aciclică, monociclică și
biciclică; mai rar întâlnite ca hidrocarburi monoterpenice aromatizate.
Cele mai reprezentative hidrocarburi cu asociere în afecțiuni respiratorii sunt:
Ø mircen, se întâlnește în proporţie de 6-8% în ramurile și pseudobacele speciei Juniperus
communis subs. communis terpineoliferum;
Ø allo și beta-ocimen, întâlnit în Melissa officinalis; 1-2% în specii de Salvia (S. Lavandulifolia
și S. officinalis); 12% în somităţile florale de Ocimum gratissimum eugenoliferum;
Ø limonen, întâlnit în Abies balsamea, fructele de chimen, coriandru și în proporţie de 90%
în pericarpul diferitelor specii de citrice;
Ø p-cimen, hidrocarbură aromatizată întâlnită în fructele de coriandru, specii de Thymus;
Ø alfa- și gamma-terpinen, întâlnit în Juniperus communis var. montana, J. sabina, Thymus
vulgaris thujanoliferum, Citrus limonum;
Ø alfa-pinen, constituent majoritar în Pinus silvestris, întâlnit în frunzele de Abies alba și
A. balsamea; 40-80% în ramurile și pseudobacele de Juniperus communis, Cupressus
sempervirens, frunzele de Eucalyptus globulus;
Ø beta-pinen, întâlnit în proporţie de până la 44% în frunzele de Abies balsamea; camfen,
dominat în Rosmarinus officinalis camphoriferum.
Hidrocarburile monoterpenice sunt substanţe amorfe, solubile în uleiuri grase, insolubile
în apă, ușor polimerizabile și ionizabile; monoterpenele nesaturate formează epoxi derivaţi
sau ozonide (compuși oxigenaţi rezultaţi prin fixarea unui atom de oxigen la nivelul legăturii
etilenice), compuși ușor degradabili.
În timpul conservării se evită expunerea la lumină, aer, umiditate și căldură excesivă, factori
care accelerează procesul polimerizării acestor compuși.
Hidrocarburile monoterpenice sunt compuși pozitivanţi, apolari, cu acţiune tonică
și stimulentă (acţiune de grup specifică tuturor compușilor pozitivanţi), antiseptică,
antiinflamatoare, decongestivă și imunomodulatoare.
În afecțiunile respiratorii se asociază atât în uz extern diluate în uleiuri vegetale sau în uz
extern asociate în baze grase.
Alfa- și beta-pinenul stimulează glandele exocrine (gastrice, intestinale, mucice),
acţionează decongestiv și detersiv, înlăturând secreţiile mucopurulente; p-cimenul este un
revulsiv puternic și un iritant dermic.
–12–
Alfa- și beta-pinenul din uleiul de ienupăr (Juniperi aetheroleum) și pin (Pini aetheroleum)
la administrare îndelungată stimulează nefronii cu inducerea nefritei; la administrarea externă
timp îndelungat pot induce fenomene iritative dependent de sensibilitatea individuală, efecte
manifestate prin senzaţie de căldură și prurit, înroșirea zonei; aceste reacţii dispar la aplicarea
de uleiuri grase sau de substanţe emoliente.
Pot diminua răspunsul iritant al altor clase de constituenți ai uleiurilor volatile, de exemplu,
limonenul reduce agresivitatea citralilor asupra pielii și mucoaselor.
În ceea ce privește mecanismul de acțiune, hidrocarburile monoterpenice sunt substanţe
ușor ionizabile, care în prezenţa aerului atmosferic suferă oxidări la nivelul dublelor legături din
nucleul de bază, cu formarea de intermediari de tip ozonide, substanţe organice cu o stabilitate
foarte redusă, care în prezenţa urmelor de apă eliberează derivaţi cu funcţii organice, carbonil,
carboxil și peroxid de hidrogen; peroxidul de hidrogen este un amfolit redox, care la nivel
celular își manifestă efectul antiseptic (caracterul oxidant) (figura 1); acţiunea imunostimulatoare
și antiinflamatoare este explicată prin acţiunea directă a acestor constituenţi chimici asupra g și
b-globulinelor totale; uleiul de chiparos (Cupressus sempervirens) scade g-globulinele și crește
b-globulinele totale; uleiul de fistic (Pistacia lentiscum) scade b-globulinele, iar uleiul de molid
crește g-globulinele, în felul acesta explicându-se acţiunea antiinflamatoare pentru uleiul de
fistic și acţiunea puternic stimulatoare imunitară a celui de molid.
Figura 1. Formarea de ozonide
–13–
4.1.1. Abies aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin distilarea acelor și ramurilor diferitelor specii de brad.
Uleiul volatil este un lichid mobil, incolor sau slab gălbui, cu un miros coniferic specific pentru
uleiul de brad alb; lichid mobil, incolor sau slab gălbui, cu un miros ușor rezinos, asemănător
celui de jneapăn pentru uleiul de brad nord-american; lichid mobil, colorat în slab gălbui până
la galben-măsliniu, cu miros fructat-balsamic pentru uleiul de molid siberian.
Abies albae aetheroleum conține: 4,9-31% beta-pinen, 16-34% alfa-pinen, 6,3-21% limonen,
2,8-11,5% acetat de bornil, 10-16% camfen, alături de mircen, delta-caren, beta-felandren,
terpinolen, borneol, delta-cadinen, alfa-humulen.
Abies balsameae aetheroelum conține: 21-44% beta-pinen, 7,3-35% delta-caren, 8-23%
acetat de bornil, 2-19% limonen, 4,7-10% alfa-pinen, alături de mircen, beta-felandren,
terpinolen, alfa-bisabolen, beta-cariofilen, alfa-humulen, borneol.
Abies sibiricae aetheroelum conține: 20-30% acetat de bornil, 21-26% camfen, 10-18%
alfa-pinen, 9-13% delta-caren, 2-3% beta-pinen, 4-6% limonen, alături de mircen, alfa- și beta-
felandren, alfa-terpinen, beta-cariofilen, alfa-humulen, borneol (1-3%).
Uleiurile volatile de brad prezintă acțiune antiseptică, antiinflamatoare și decongestionantă
asupra căilor respiratorii superioare. Se asociază în tratamentul afecţiunii de la nivelul căilor
respiratorii superioare.
4.1.2. Citri aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin presarea la rece a pericarpului proaspăt de Citrus
limonum (L.) Burm f. sin. C. medica L. var. vulgaris (Risso) Wigth. et Arnott, lămâi (Rutaceae);
conţine cel puţin 3,0% citrali.
Uleiul volatil obţinut prin presarea la rece este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui,
cu miros aromat caracteristic și gust slab amar; miscibil cu uleiurile grase, solvenţii apolari (eter
etilic, cloroform) și cu alcoolul. Este bogat în derivaţi monoterpenici, reprezentaţi de limonen
(50-80%), derivaţi cumarinici, furanocumarine. Prezintă acțiune antibacteriană (de elecţie pe
streptococ). Se asociază în tratamentul infecţiilor respiratorii.
4.1.3. Juniperi fructus

Produsul vegetal este reprezentat de pseudobacele uscate după recoltare de la speciile
Juniperus communis L. ssp. communis, ienupăr și J. communis ssp. alpina (Gray) Celak sin.
J. communis ssp. nana (Willd.) Syme, ienupăr pitic (Cupressaceae); conţin cel puţin 0,8% ulei
volatil, sau cel puţin 10 ml ulei volatil/kg produs vegetal.
Produsul vegetal conține 0,5-2% ulei volatil bogat în hidrocarburi monoterpenice (alfa-,
beta-pinen, terpinen-4-ol etc.) și alcooli, alături de care întâlnim substanţe rezinoase (constituit
din diterpene), 3-5% taninuri catehice, derivaţi flavonoidici, reprezentaţi de flavone (rutozida
izocvercitrina, cvercitrina, apigenina, luteolina, ramnoglucozidele și glucozidele kemferolului,
arabinoglucozida-cvercetolului), biflavone (amentoflavona, cupresuflavona, robustaflavona,
hinokiflavona), antociani și proantociani (monomeri și dimeri); ulei gras bogat în gliceride, 30%
oligozaharide (glucoză, fructoză), cumarine (umbeliferonă). Prezintă acțiune antiinflamatoare,
sudorifică și antibacteriană (ulei volatil). Se asociază în tratamentul infecţiilor respiratorii.
–14–
4.1.3.1. Juniperi aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a ramurilor și fructelor
unor specii de Juniperus: J communis L. ssp. communis, J. communis var. montana Ait., J.
communis ssp. alpina (Gray) Celak sin. J. communis ssp. nana (Willd.) Syme., ienupăr pitic.
Uleiul volatil este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic și gust
amărui-arzător. Este bogat în 30-45% alfa-pinen, 2-10% terpinen-4-ol, 2-10% limonen, 2-8%
germacren, 2-7% beta-cariofilen, 4,5-15% sabinen, 2-20% mircen, 0,3-2% p-cimen, 1,5-4% delta-
cadinen, 1-4% alfa-humulen, 0,2-1,5% cariofilenoxid, acetat de bornil, acetat de alfa-terpinil,
terpinolen, linalol etc; uleiul obţinut din ramuri este bogat în alfa- și beta-pinen. Prezintă acțiune
antiseptică și antiinflamatoare prin hidrocarburi. Se asociază în infecții respiratorii.
4.1.4. Nigellae sativae semen

Produsul vegetal este reprezentat de seminţele recoltate la maturitate de la specia Nigella
sativa L., denumită negrilică sau chimen negru.
Produsul vegetal conține ulei volatil (0,4-2,5%), lipide (30-35%), reprezentate de trigliceride
ale acidului linoleic, oleic, palmitic, stearic, eicosadienic; alcaloizi (nigellidina, nigellicina,
nigellimina), steroli (beta-sitosterol, stigmasterol, campesterol), saponozide triterpenice
derivate de la hederagenol (melianthigenina). Prezintă acțiune analgezică, antiinflamatoare,
imunostimulatoare și antimicrobiană. Se asociază în tratamentul afecțiunilor respiratorii.
4.1.4.1. Nigellae sativae aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă din seminţele proaspăt
recoltate de la specia Nigella sativa L., ulei de nigelă, ulei de chimen negru, ulei de negrilică.
Uleiul volatil conține 38% p-cimen, 30% timochinonă, timohidrochinonă (artefact rezultat
în procedul de obţinere a uleiului volatil), 5-14% alfa-pinen, 5% beta-pinen, 4% limonen.
Prezintă acțiune analgezică, antiinflamatoare (timochinona inhibă in vitro cicloxigenaza și
5-hidroxilipoxigenaza) și antimicrobiană (pe Stachylococcus aureus, Shigella ssp., Escherichia
coli). Se asociază în tratamentul afecţiunilor respiratorii.
4.1.5. Pini turio

Produsul vegetal este reprezentat de mugurii uscaţi după recoltare de la specia Pinus
silvestris L., pin de pădure.
Produsul vegetal conține ulei volatil bogat în hidrocarburi monoterpenice, substanţe
rezinoase, derivaţi flavonici, heterozide fenolice, frunzele conţin până la 300 mg% vitamina C.
Prezintă acțiune antiseptică, antiinflamatoare și decongestivă la nivelul căilor respiratorii
superioare prin hidrocarburile monoterpenice majoritare în compoziţia uleiului volatil; ușor
diuretică prin derivaţii flavonici. Se asociază cu predilecție în tratamentul infecţiilor respiratorii
(bronșite, astm, sinuzite, gripă).
Administrarea în cantitate mare, pe o perioadă îndelungată, poate determina oligurie,
hematurie și albuminurie, efecte secundare datorate a și b-pinenului din compoziţia uleiului
volatil.
–15–
4.1.5.1. Pini sylvestrys aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor și ramurilor
proaspete de Pinus silvestris L., pin de pădure.
Uleiul volatil este un lichid mobil, incolor, cu miros aromat caracteristic. Este bogat în
hidrocarburi monoterpenice reprezentate de a-pinen (compus majoritar), alături de b-pinen,
limonen și d-caren, esteri monoterpenici (acetat de bornil, compus majoritar). Prezintă acțiune
decongestivă asupra căilor respiratorii superioare, antiseptică și antiinflamatoare. Se asociază
sub formă de inhalaţii, ca decongestiv asupra căilor respiratorii superioare, intern în bronșite,
astm, gripă; prin aplicaţii locale ca revulsiv și rubefiant, antiinflamator.
4.1.5.2. Pini montanae aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor și ramurilor de
Pinus mugo Turra var. pumilio și var. mugus Zenari sin. Pinus montana Miller ssp. mugus (Scop.)
Willk., jnepi, jneapăn; conţine cel puţin 4-10% esteri exprimaţi în acetat de bornil.
Uleiul volatil este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros aromat caracteristic
și gust dulceag la început, amar-arzător ulterior. Este bogat în hidrocarburi, dominant fiind
beta-felandrenul (10%), alături de alfa- și beta-pinen, esteri monoterpenici (acetat de bornil),
borneol, aldehide. Prezintă acțiune antiseptică, antiinflamatoare și rubefiantă. Se asociază sub
formă de aerosoli în infecţii respiratorii.
4.1.6. Terebinthinae aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă sau distilarea sub
presiune redusă a terebentinei. Terebentina este oleorezina provenită din diferite specii de
Pinus: P. sylvestrys L., P. maritima Lam., P. pinaster Solana, P. nigra Arn., P. palustris Miller, P.
caribaea Morelet, pin.
Proaspăt distilat, uleiul volatil este un lichid limpede, incolor, cu miros slab de ozon; prin
conservare îndelungată devine slab gălbui, cu miros aromat caracteristic (de terebentină) și gust
iute arzător miscibil cu uleiurile grase, solvenţii apolari (eter etilic, benzen, sulfură de carbon),
alcool, se oxidează în prezenţa aerului și a luminii, devenind un lichid galben, vâscos, nevolatil
(oxidarea și polimerizarea compușilor terpenici). Conţine până la 95% alfa și beta-pinen. Prezintă
acțiune antibacteriană, anticatarală, rubefiantă. Se asociază în infecţii respiratorii.
–16–
4.2. ALCOOLI MONOTERPENICI LIBERI ȘI ESTERIFICAŢI DIN ULEIURILE VOLATILE

Sunt compuși cu structură monoterpenică nesaturată, saturată sau aromatizată, caracterizaţi
prin prezenţa uneia sau a mai multor grupări hidroxil, cu structură aciclică, monociclică sau
biciclică. Cei mai reprezentativi alcooli cu asociere în tratamentul afecțiunilor respiratorii sunt:
geraniolul, linalolul, mentolul, borneolul, mirtenolul.
Alcoolii monoterpenici sunt compuși polari, prezintă o solubilitate foarte bună în alcool
diluat, se solubilizează în toate proporţiile în alcool concentrat. Sunt substanţe polare pozitivante,
cu acţiune tonică și stimulentă, antiinfecţioasă și imunostimulatoare.
Intensitatea efectului terapeutic este dependent de tipul de alcool, astfel, geraniolul
prezintă o acţiune antiseptică de 7x mai intensă decât cea a fenolului, linalolul prezintă acţiune
sedativă, fungistatică și antiseptică de 5x mai intensă decât a fenolului.
Mentolul prezintă acţiune anestezică, vasoconstrictoare și decongestivă pentru căile
respiratorii superioare, antipruriginoasă, rubefiantă.
Acțiunea antiinfecţioasă este dependentă de gradul de disociere al alcoolilor, soluţiile
acestora având un pH acid; cu cât aciditatea lor este mai mare, cu atât puterea antiinfecţioasă
este mai netă, datorându-se cedării de protoni.
În ceea ce privește potențialele efecte adverse induse, în general alcoolii sunt bine
tolerați la administrare internă, excepție poate face mentolul, care induce risc de spasm glotic
(asfixiere), administrat extern în zona cefalică și precefalică la copiii mai mici de 2,5 ani.
4.2.1. Lavandulae flos

Produsul vegetal este reprezentat de bobocii florali uscaţi după recoltare de la speciile
Lavandula officinalis Chaix et Vill. și L. latifolia (L.), levănţică.
Produsul vegetal conţine ulei volatil a cărui compoziţie variază în funcţie de specie,
varietate, modul de recoltare sau forma de condiţionare. Florile proaspete conţin până la 0,8%
ulei volatil, prin uscare obţinându-se o concretizare a acestuia; uleiul volatil poate exista în
concentraţie de până la 1,5%. Uleiul volatil este bogat în derivaţi monoterpenici: linalol 20-
35%, acetat de linalil 30-55%, cineol, camforă, geraniol (responsabile și de aromă). În materia
primă vegetală mai întâlnim derivaţi flavonici, 5-10% tanin, cumarine (herniarina, umbeliferona),
fitosteroli, derivaţi polifenolici (până la 10%), cel mai reprezentativ fiind acidul rozmarinic,
compuși triterpenici (acid ursolic și oleanolic).
Florile de levănţică sunt recunoscute pentru proprietăţile sedative prin esterii din uleiul
volatil, spasmolitice prin esterii din uleiul volatil și derivaţii cumarinici; antioxidante datorate
acidului rozmarinic și derivaţilor flavonici (prin inhibarea lipidperoxidării); insecticide prin uleiul
volatil; diuretice prin flavone și derivaţii triterpenici; cicatrizante prin flavone, triterpene și ulei
volatil. Se asociază în tratamentul tulburărilor minore ale somnului la adulţi și copii, tulburări
nervoase, spasme de diferite etiologii, inflamaţii acute sau cronice ale căilor respiratorii
superioare.
–17–
4.2.1.1. Lavandulae aetheroleum

Lavandulae aetheroleum reprezintă uleiul volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă a
inflorescenţelor proaspete, recoltate de la diferite specii de levănțică.
Uleiul de levănțică este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic și
gust amărui-arzător; prin păstrare la aer și lumină se brunifică. Compușii dominanţi din uleiul
volatil sunt alcoolii (linalol) și esterii monoterpenici (acetat de linalil), alături de care întâlnim
hidrocarburi monoterpenice (alfa- și beta-pinen), oxizi (linalol-oxid, 1,8-cineol), aldehide (neral,
geranial), compuși sesquiterpenici (beta-cariofilen, farnesen), derivaţi cumarinici (cumarină,
herniarină, umbeliferonă). Prezintă acțiune sedativă (la doze mici), antiseptică, antispastică,
, analgezică, tonic generală (la doze mari). Se asociază sub formă de inhalaţii în tratamentul
inflamaţiilor acute sau cronice ale căilor respiratorii superioare.
4.2.2. Majoranae aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a vârfurilor înflorite de
Majorana hortensis Moench. sin. Origanum majorana L., măghiran.
Uleiul volatil de măghiran este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros și gust
caracteristic; miscibil cu uleiurile grase, cu solvenţii apolari și alcoolul. Conține 17-26% terpinen-
4-ol, 10-25% cis-sabinen hidrat, 2,6-8,2% alfa-terpinen, 1,5-9% acetat de linalil, 2,5-7% sabinen,
geraniol, acetat de geranil, acetat de neril, bisabolen, alfa-, beta-pinen, alfa-, gamma-terpinen,
p-cimen, cariofilen-oxid, beta-cariofilen, limonen, terpinolen. Prezintă acțiune antiinfecţioasă și
se asociază în tratamentul infecţiilor respiratorii.
4.2.3. Menthae aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a frunzelor sau a vârfurilor
înflorite proaspete de Mentha x piperita L. (Lamiaceae); conţine cel puţin 50% alcooli totali
exprimaţi în mentol și cel puţin 4% esteri exprimaţi în acetat de mentil.
Uleiul volatil de mentă este un lichid limpede, incolor sau colorat în slab galben până la
galben-verzui, cu miros aromat, caracteristic (de mentol) și gust arzător-răcoritor; miscibil cu
uleiurile grase, solvenţii apolari și alcoolul (concentrat, 70°C). Prin răcirea la -10°C a uleiului
volatil, mentolul cristalizează. Este bogat în mentol liber (30-50%), compus însoţit de formele
izomere (neomentol, izomentol, neoizomentol), piperitol; cetone monoterpenice (65%)
reprezentate de mentonă, piperitonă, esteri monoterpenici (acetat de mentil, neomentil și
neoizomentil, izovalerianat de mentil), hidrocarburi monoterpenice și sesquiterpenice (alfa-
și beta-pinen, limonen, beta-cariofilen), derivaţi cumarinici (esculetina), oxizi monoterpenici
(1-8 cineol, mentofuran, piperiton-oxid). Prezintă acțiune tonică (neurotonă, hipertensivă,
uterotonică, hepatotonă), antiinfecţioasă, carminativă, antiemetică, stomahică, coleretic-
colagogă, analgezică și anestezică puternică, antiinflamatoare, mucolitică, decongestivă (asupra
prostatei). Se asociază cu predilecție în tratamentul rinitelor, sinuzitelor, otitelor, laringitelor.
Atenție, administrarea orală sau sub formă de aplicaţii locale pe zona temporală, frontală
și pe lobii urechilor a preparatelor pe bază de Menthae aetheroleum și de mentol la copiii în
vârstă de până la 30 de luni din cauza inducerii spasmului glotic; se administrează cu prudenţă
la copiii cu vârsta de 5-7 ani tot din cauza riscului de spasm glotic (deci asfixie); din cauza
cetonelor conţinute, uleiul volatil prezintă risc abortiv dacă se administrează la femeile gravide.
–18–
4.3. FENOLI MONOTERPENICI DIN ULEIURILE VOLATILE

Cei mai reprezentativi fenoli din uleiurile volatile sunt timolul și carvacrolul. Prezintă
acțiune antiinfecţioasă, dependentă de gradul de disociere al fenolilor.
La administrare internă timp îndelungat induc hepatotoxicitate, carvacrolul fiind de 18 ori
mai hepatotoxic decât timolul.
4.3.1. Origani herba

Produsul vegetal este reprezentat de partea aeriană înflorită, uscată după recoltare de la
specia Origanum vulgare L., denumit sovârf, sovârv, busuioc de pădure.
Poate conține până la 1% ulei volatil (bogat în timol și carvacrol), acid cafeic, clorogenic,
rozmarinic, derivaţi flavonici (glucozidele apigenolului și luteolului), tanin, derivaţi triterpenici
(acid ursolic și oleanolic), principii amare. Prezintă acțiune antiinfecţioasă și antihelmintică (timol
și carvacrol), stomahică (principii amare și ulei volatil), diuretică (flavone, triterpene), carminativă,
antispastică, cicatrizantă (ulei volatil, derivaţi polifenolici). Se asociază în tratamentul afecţiunilor
respiratorii, bronșite, forme ușoare de gripă, tuse de diferite etiologii.
4.3.1.1. Origani aetheroleum

Uleiul volatil de oregan se obţine prin antrenarea cu vapori de apă a vârfurilor înflorite de
Origanum vulgare L..
Atenție, în aromaterapie, denumirea de ,,ulei de origan” se referă și la uleiurile volatile
obţinute de la alte specii de Lamiaceae - O. vulgare L. ssp. viride (Boiss.) Hayak., O. Heracleoticum
L. carvacroliferum, O. heracleoticum L. thymoliferum, O. creticum L., O. onites L., O. Compactum
Bentham, Corydothymus capitatus (L.) Reichemb f., precum și de la o specie din familia
Verbenaceae Lippia graveolens H.B.K.
Uleiul volatil este un lichid limpede, slab gălbui (proaspăt distilat) sau roșietic (prin
conservare), cu miros caracteristic și gust iute-arzător; uleiurile volatile provenite de la celelalte
specii au culoare galbenă-roșietică și miros caracteristic. Prezintă acțiune antiinfecțioasă,
amtimicrobiană, se asociază în tratamentul afecțiunilor respiratorii.
4.3.2. Saturajae herba

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a vârfurilor înflorite
de Satureja hortensis L., cimbru de grădină, și Satureja montana ssp. montana carvacrolifera,
cimbru de munte.
Produsul vegetal conține ulei volatil, derivați polifenolici de tip acid cafeic, clorogenic,
flavone, cantități mici de mucilagii și saponozide triterpenice. Prezintă acțiune antimicrobiană
prin uleiul volatil, ușor antioxidantă prin polifenoli, ușor expectorantă prin saponozide. Se
asociază în tratamentul afecțiunilor respiratorii.
4.3.2.1. Saturajae aetheroleum

Uleiul volatil se obţine prin antrenarea cu vapori de apă a vârfurilor înflorite de cimbru
de grădină și cimbru de munte. Uleiul volatil este un lichid limpede, slab gălbui, cu miros
caracteristic (de timol) și gust iute-arzător; în timp ce culoarea devine roșietică. Prezintă acțiune
antimicrobiană prin fenoli și antiseptică prin hidrocarburi, se asociază în afecțiuni respiratorii.
–19–
4.3.3. Serpylli herba

Produsul vegetal este reprezentat de partea aeriană înflorită, uscată după recoltare
de la specia Thymus serpyllum L., cimbru de câmp, cimbrișor; conţine minimum 3 ml ulei
volatil/kg produs vegetal. Produsul vegetal conține ulei volatil bogat în fenoli monoterpenici,
flavone, mucilagii, saponozide, cantități mici de tanin. Prezintă acțiune anispastică la nivelul
căilor respiratorii superioare, prin flavone, mucoprotectoare, prin mucilagii, expectorantă, prin
saponozide, antiinfecțioasă, prin uleiul volatil și tanin. Se asociază în tratamentul afecțiunilor
respiratorii.
4.3.3.1. Serpylli aetheroleum

Uleiul volatil se obţine prin antrenarea cu vapori de apă a vârfurilor înflorite de cimbrișor.
Uleiul volatil este un lichid limpede, slab gălbui; mirosul uleiului volatil se deosebește net
de cel obţinut de la alte specii de Thymus, datorită prezenţei geraniolului și a acetatului de geranil
într-o concentraţie puţin mai mare, fapt care îi conferă o aromă ușor fructată. Conține 16-35%
timol, 6-15% carvacrol, acetat de geranil, geraniol, linalol, beta-pinen, mircen, gamma-terpinen,
1,8-cineol, borneol, beta-bisabolen, carvacril-metil-eter. Prezintă acțiune amtimicrobiană și
antiinflamatoare și se asociază în tratamentul afecțiunilor respiratorii.
4.3.4. Thymi herba

Produsul vegetal este reprezentat de partea aeriană înflorită, uscată după recoltare de la
specia Thymus vulgaris L., cimbru de cultură (Lamiaceae); conţine cel puţin 1% ulei volatil.
Conține 1-2,5% ulei volatil dependent de chemovarietate; acid cafeic, clorogenic,
rozmarinic, derivaţi flavonici (glucozidele apigenolului și luteolului), tanin, derivaţi triterpenici
(acid ursolic și oleanolic), principii amare. Prezintă acțiune antiinfecţioasă (timol și carvacrol), se
asociază în tratamentul afecţiunilor respiratorii (bronșite).
4.3.4.1. Thymi aetheroleum

Uleiul volatil se obține prin antrenarea cu vapori de apă a vârfurilor înflorite de Thymus
vulgaris L. În aromaterapie se folosesc uleiurile volatile provenite de la o serie de chemovarietăţi
ale speciei Thymus vulgaris L.: geranioliferum, linaloliferum, paracymeniferum, thujanoliferum,
thymoliferum , carvacroliferum, cineoliferum.
Uleiul volatil este un lichid limpede, slab gălbui, cu miros caracteristic (de timol) și gust
iute-arzător; în timp, culoarea devine roșietică.
Compoziția chimică a uleiului volatil este variată, dependent de chemovarietate:
Ø T. vulgaris geranoliferum, T. vulgaris linaloliferum, T. vulgaris mircenoliferum și T.
vulgaris terpenoliferum, chemovarietăţi bogate în alcooli monoterpenici; alcoolii sunt
antimicrobieni și antiinfecțioși, dar mai reduși ca efect terapeutic comparativ cu fenolii,
excepție face geraniolul, care are un efect similar fenolilor;
Ø T. vulgaris cineoliferum, bogată în oxizi monoterpenici cu acțiune expectorantă;
Ø T. vulgaris thujanoliferum, bogată în alcooli monoterpenici;
Ø T. vulgaris carvacroliferum și T. vulgaris thymoliferum, bogate în fenoli monoterpenici
(carvacrol și timol), chemovarietatea bogată în carvacrol poate induce o toxicitate
marcantă la asociere repetată.
–20–
Uleiul volatil obţinut de la specia Thymus zygis conţine 37-57% timol, 10-19% p-cimen,
1,5-6,7% carvacrol, 0,3-6% linalol, 0,6-1,2% nerolidol, alături de alfa-tuien, alfa-, beta-pinen,
terpinen-4-ol, gamma-terpinen, limonen, 1,8-cineol, carvacril-metil-eter, timil-metil-eter etc.
Se mai întâlnesc în uleiul volatil hidrocarburi și esteri monoterpenici.
Uleiul volatil de cimbru prezintă acțiune antiinfecţioasă puternică și antihelmintică
pentru chemovarietăţile bogate în fenoli, tonică și stimulentă (fenoli, alcooli, hidrocarburi
monoterpenice), expectorantă pentru chemovarietatea bogată în oxizi. Acţiunea terapeutică
este influenţată de constituentul chimic dominant din uleiul volatil. Se asociază în tratamentul
afecţiunilor respiratorii, bucale, infecţii genitourinare, afecţiuni dermice, locomotorii (dependent
de chemovarietatea utilizată la extracţie).
4.4. CETONE MONOTERPENICE DIN ULEIURILE VOLATILE

Cetonele monoterpenice sunt compuși terpenici, nesaturaţi, diversificați din punct de
vedere structural, sunt compuși negativanţi, polari cu proprietate mucolitică (înlătură secreţiile
mucopurulente), asociate în tratamentul adjuvant al afecțiunilor respiratorii, în special în uz
extern.
Foarte importante din punct de vedere terapeutic, dar, din păcate, cetonele sunt
caracterizate printr-o toxicitate indusă la administrarea internă timp îndelungat, sunt neurotoxice
(neurotoxicitatea apare din cauza acţiunii lipolitice a acestora asupra tecii de mielină, cu inducerea
de perforaţiuni la acest nivel, fapt care determină apariţia manifestărilor epileptiforme, cele
mai severe fiind tagetona, tuiona și mai puțin agresive mentona, piperitona), administrate la
femeile gravide induc efect contracturant, efect greu de combătut (induc naștere prematură).
4.4.1. Camphora
Camforul natural reprezintă stearoptenul uleiului volatil obţinut prin distilarea sau
antrenarea cu vapori de apă a lemnului și/sau frunzelor speciei Cinnamomum camphora (L.)
Nees et Ebermaier, sin. Laurus camphora L., sin. Camphora officinarum, camfor.
Camforul se prezintă sub forma unei mase cristalizate, translucide sau pulbere albă, cu
miros caracteristic și gust amărui-răcoritor; se volatilizează la temperatura camerei, arde cu
flacără fuliginoasă, fără a lăsa reziduu; solubilă în alcool, cloroform, eter etilic, uleiuri grase, ulei
de parafină, greu solubilă în apă, practic insolubilă în glicerol.
Uleiul volatil are o compoziţie diferită, dependent de specia de la care se obţine. În
general conține: camfor (50%), eucaliptol, alfa- și beta-bisabolol, linalol-oxid, piperitonă (pentru
uleiul obţinut de la specia C. camphora ssp. formosanum sau ssp. japonicum); linalol (80-90%),
metil-vinil-cetonă, metil-izobutil-cetonă, citronelol (pentru uleiul obţinut de la C. camphora var.
glabrescens). Se asociază în afecțiuni respiratorii, în uz extern, pentru efectul decongestiv la
nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv și rubefiant.
–21–
4.4.2. Carvi aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a fructelor speciei Carum
carvi L., chimen, în prealabil zdrobite.
Uleiul volatil este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui (proaspăt obţinut), sau de
culoare mai închisă (după conservare), miros și gust caracteristic; miscibil cu solvenţii apolari,
uleiurile grase și alcoolul concentrat. Poate conţine până la 59% carvonă și izomeri ai acesteia,
38-45% hidrocarburi monoterpenice (limonen, alfa- și beta-pinen, alfa- și beta-felandren,
mircen), alcooli (carveol și izomerii acestuia), cumarine (herniarină), furanocumarine. Prezintă
acțiune mucolitică și se asociază în tratamentul bronșitelor acute. Se administrează cu prudenţă
femeilor gravide și copiilor, deoarece peste dozele fiziologice uleiul volatil este neurotoxic și
abortiv; furanocumarinele induc fototoxicitate.
4.4.3. Hyssopi herba

Produsul vegetal este reprezentat de părţile aeriene înflorite, uscate după recoltare de la
specia Hyssopus officinalis L., isop.
Produsul vegetal conține 0,07-0,3% ulei volatil în produsul vegetal proaspăt, iar în cel uscat,
0,2-1,5%; flavone (3-6% diosmină, 5-6% hesperidozidă), calcone (hisopina), antociani (heterozide
ale delfinidolului), 2-8% acizi fenolici (acid rozmarinic, acid cafeic), derivaţi triterpenici (acid
ursolic și oleanolic), beta-sitosterol, principii amare diterpenice (marubină). Prezintă acțiune
antispastică (ulei volatil), mucolitică (ulei volatil), antiasmatică (marubină), antivirală (ulei volatil,
acid rozmarinic), expectorantă, antiseptică (ulei volatil). Se asociază în tratamentul bronșitelor
și astmului bronșic.
4.4.3.1. Hyssopi aetheroleum

Uleiul volatil se obţine prin antrenarea cu vapori de apă a frunzelor și vârfurilor înflorite,
proaspăt recoltate de la specia Hyssopus officinalis L., isop.
Uleiul volatil este un lichid de culoare galben-deschis; gust caracteristic și miros aromat;
miscibil cu majoritatea solvenţilor apolari, uleiurile grase și alcoolul concentrat. Compușii
dominanţi din uleiul volatil sunt trans-linalol (pentru uleiul obţinut de la specia Hyssopus
officinalis var. decumbens) și cetonele monoterpenice (pentru uleiul obţinut de la Hyssopus
officinalis ssp. officinalis); hidrocarburi mono- și sesquiterpenice, alcooli, esteri, oxizi, cetone.
Prezintă acțiune expectorantă, antiastmatică, antivirală (uleiul volatil obţinut de la H. officinalis L.
var. decumbens Cav. et Saint Lag., prin linaloloxid); mucolitică, lipolitică (uleiul volatil obţinut de
la H. officinalis ssp. officinalis). Se asociază în tratamentul bronșitelor astmatiforme.
4.5. OXIZI MONOTERPENICI DIN ULEIURILE VOLATILE

Sunt derivaţi oxigenaţi ai terpenelor, cu structură aciclică sau ciclică, cel mai frecvent
asociați în tratamentul afecțiunilor respiratorii fiind lianol-oxidul și eucaliptolul. Sunt compuși
pozitivanţi, cu caracter ambivalent, polari sau apolari, cu proprietăţi tonice, stimulente și
expectorante.
–22–
4.5.1. Eucalypti folium

Produsul vegetal este reprezentat de frunzele uscate după recoltare de pe ramurile
florifere, în vârstă de 3-4 ani, ale speciei Eucalyptus globulus Labill., eucalipt; conţine cel puţin
2% ulei volatil (echivalent cu 20 ml ulei volatil/kg produs vegetal).
În compoziția chimică a produsului vegetal dominant este uleiul volatil (bogat în eucaliptol),
alături de care întâlnim tanin, substanţe rezinoase, fitosteroli, derivaţi flavonici, un principiu
amar, derivaţi ai stilbenului. Prezintă acțiune antiseptică asupra căilor respiratorii superioare
(prin ulei volatil și tanin), mucolitică și expectorantă (ulei volatil). Se asociază în tratamentul
afecţiunilor respiratorii (gripe, bronșite, laringite, amigdalite).
4.5.1.1. Eucalypti aetheroleum

Eucapypti aetheroleum reprezintă uleiul volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă
a frunzelor și ramurilor terminale, proaspăt recoltate de la specia Eucalyptus globulus Labill.,
eucalipt (Myrtaceae); conţine cel puţin 70% v/m 1,8-cineol (eucaliptol); uleiul poate fi obţinut
și de la alte specii de Eucalyptus bogate în 1,8 cineol (E. polybractea R.T. Baker, E. smithii R.T.
Baker).
Uleiul volatil este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui, miros caracteristic de cineol
și gust arzător, apoi răcoritor; miscibil cu uleiurile grase și alcoolul concentrat. Este bogat în
eucaliptol (70-75%); derivaţi monoterpenici (alfa- și beta-pinen, p-cimen, felandren, geraniol,
linalol, alfa-terpineol, borneol, pinocarvonă, carvonă, acetat, butirat și citronelat de citronelil)
și sesquiterpenici (aromadendren, alfa-cubeben, beta-cariofilen, delta-cadinen, alfa-globulol,
alfa-eudesmol). Prezintă acțiune expectorantă, antiseptică (prin eucaliptol și hidrocarburi
monoterpenice) și mucolitică (prin cetone). Se asociză în tratamentul amigdalitelor, laringitelor,
bronșitelor, gripelor.
Atenție, la pacienții astmatici sau care prezintă o predispoziție spre astm bronșic,
eucaliptolul precipită apariţia crizelor.
4.5.2. Myrti aetheroleum

Uleiul volatil se obţine prin distilarea sau antrenarea cu vapori de apă a frunzelor speciilor
de Myrtus communis L. myrtenilacetaliferum și M. communis L, cineoliferum, mirt, mirt comun.
Uleiul volatil poate conţine până la 45% cineol, 24% alfa-pinen, acetat de neril; compoziţia
uleiului este dependentă de specia utilizată la obţinerea acestuia. Prezintă acțiune anticatarală,
expectorantă, antiinfecţioasă, decongestivă, se asociză în tratamentul bronșitelor.
4.6. COMPUȘII SESQUITERPENICI DIN ULEIURILE VOLATILE
4.6.1. Geranii macrorrhizi aetheroleum

Reprezintă uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a părţii aeriene, înflorite
a speciei Geranium macrorrhizum L., priboi. Uleiul volatil este bogat în germacronă, alături de
care se întâlnesc și alţi derivaţi cu structură sesquiterpenică, prezintă acțiune mucolitică, și
anticatarală, se asociază în tratamentul infecţiilor respiratorii.
–23–
4.6.2. Inulae radix

Produsul vegetal este reprezentat de rădăcinile și rizomii uscaţi după recoltare de la specia
Inula helenium L., iarbă mare, oman, ochiul boului, lacrimile Elenei.
Conține 1-2% ulei volatil, derivaţi lactonici (alantolactona și derivaţi), 19-44% inulină, derivaţi
triterpenici, stigmasterol, cumarine, acizi polifenolcarboxilici. Prezintă acțiune antiseptică,
fungistatică asemănătoare nistatinului (prin lactonele sesquiterpenice); alantolactona și
izoalantolactona, în concentraţie de 10 micrograme/ml inhibă creșterea următorilor germeni
patogeni pentru om: Microsporum cookei, Tricophyton mentagrophytes, Trichothecium
roseum, Epidermophyton sp. Se asociază în tratamentul bronșitelor catarale mucopurulente,
tuse cronică la vârstnici, catar bronșic.
4.6.2.1. Inulae aetheroleum

Uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a rădăcinilor și rizomilor speciilor
Inula helenium L., iarbă mare, prezintă acțiune mucolitică, antifungică, se asociază în tratamentul
bronșitelor.
4.6.3. Petasitidis rhizoma

Reprezintă rizomul uscat după recoltare de la specia Petasites hybridus (L.) Gaertn, P.
fragrans Presl., P. albus Gaertn., precum și de la alte specii de Petasites, captalan, brustur dulce,
cucuruz.
Produsul vegetal conține 1% petasină (care este un ester al petasolului cu acidul angelic),
inulină, mucilagii, pectine, tanin, substanţe azotate, alcaloizi, ulei volatil, substanţe minerale
etc., prezintă acțiune antispastică și se asociază în tratamentul astmului bronșic (în criză), tuse
convulsivă.
4.6.3.1. Petasitidis aetheroleum

Uleiul volatil prezintă acțiune antispastică la nivelul căilor respiratorii superioare și se
asociază în tratamentul astmului bronșic (în criză), tuse convulsivă.
–24–
5. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE

Saponozidele triterpenice sunt O-heterozide, cu 30 de atomi de carbon și structură
pentaciclică. Prezintă o diversitate structurală, dar și terapeutică. Cele mai asociate produse
vegetale în tratamentul afecțiunilor respiratorii (virozelor respiratorii, gripe, bronșite) sunt:
Hederae folium, Liquiritiae radix, Primulae rhizoma cum radicibus, Senegae radix. Asocierea
în afecțiunile respiratorii este datorată efectului expectorant, detersiv și antiinflamator. Ca
expectorante, saponozidele reduc tensiunea superficială a mucusului, acesta devine mai puțin
aderent și mai puțin vâscos, fapt care atrage după sine eliminarea cu decongestionarea căilor
respiratorii superioare. Ca detersive, saponozidele curăță căile respiratorii superioare prin
antrenarea filamentelor mucopurulete sau îndepărtarea agenților patogeni.
5.1 HEDERAE FOLIUM

Produsul vegetal este reprezentat de frunzele recoltate primăvara și apoi uscate, de la
specia Hedera helix L., iederă; conţine cel puţin 3,0% hederacozidă C.
Frunza de iederă este un produs de referință în fitoterapie, fiind asociat în tratamentul
afecțiunilor respiratorii.
În fitocomplexul întâlnit în produsul vegetal predomină hederasaponinele (2,5-6%), acestea
fiind bidesmozidele hederagenolului (hederacozide) cu acidul oleanolic (hederasaponine)
și baiogenolul (saponina K10), alături de cantități mici de monodesmozide (α-hederină și
hederagenină-3-O-β-D-glucozidă).
Constituentul principal este hederasaponina C, aceasta fiind însoțită de hederasaponinele
A, B, D, E, F, G, H și I. Raporturile în conținut al hederasaponinelor C: B: D: E: F: G: H: I este
de aproximativ 1000: 70: 45: 10: 40: 15: 6: 5. Alături de derivații triterpenici, produsul vegetal
conține și flavone, 3-O-rutinozidele și 3-Oglucozidele cvercetolului și kemferolului, izocvercitrină
și astragalin; derivați fenolici de tipul acidului cafeic, clorogenic, compuși cumarinici,
poliacetilene (falcarinol, falcarinone, 11,12-dihidrofalcarinol), fitosteroli (stigmasterol, sitosterol,
colesterol, campesterol, alfa-spinasterol), ulei volatil în cantitate mică (metiletil-cetonă, metil-
cetona-izobutilică, trans-hexanal, germacren D, beta-cariofilen, sabinen, alfa- și beta-pinen),
aminoacizi liberi.
–25–
Figura 2. Prin hidroliză alcalină, hederasaponina C se transformă în α- și β-hederină.
Figura 3. Produsul vegetal prezintă acțiune:

Ø expectorantă (prin reducerea tensiunii superficiale a mucusului, acesta devine mai puțin
aderent, deci este mai puțin vâscos, pentru că începe să se fluidizeze, poate fi eliminat
cu ușurință, rezultatul fiind decongestionarea căilor respiratorii; proprietăți detersive, cu
antrenarea secrețiilor mucopurulente; Hehener și colab., 2004, Runkel și colab., 2005,
și Stauss-Grabo și colb., 2008, au demonstrat că efectul tensioactiv indus de extractele
de iederă conduce la diluarea mucusului, cu reducerea aderenței acestuia la nivelul
mucoaselor respiratorii);
–26–
Ø bronhodilatatoare (Haen, 1996, a demonstrat în studii in vivo că administrarea unui extract

de iederă induce efect bronhodilatator semnificativ statistic, la cobai, factorul de inhibare
fiind de 43%);
Ø antitusivă (Song și colab., 2015, au investigat efectul antitusiv și expectorant indus de un
extract de iederă administrat la animalele de experiență; deși nu este un antitusiv direct,
efectul poate fi explicat prin reducerea puseelor de tuse ca o consecință a efectului
expectorant și antiinflamator, cu decongestionarea căilor respiratorii);
Ø spasmolitică (Capasso și colab., 1991, și Trute și colab., 1997, au demonstrat în studii
experimentale pe ileon de cobai izolat că apigenina, cvercetolul, kemferolul și un extract
de Hedera helix 6:1, în etanol 30%, au diminuat contracțiile induse de PGE2, LTD4 și
acetilcolină ca agenți spasmogeni; din fitocompexul din iederă, substanțele implicate în
inducerea efectului terapeutic sunt acidul 3,5-dicafeoilchinic, alfa-hederina hederagenina,
3-O-rutinozidele și 3-O-glucozidele cvercetolului și kemferolului, izocvercitrină și
astragalin; conform studiilor lui Ortiz de Urbina și colab., 1990, acizii cafeici au demonstrat
o acțiune antispatică nespecifică asupra mușchilor netezi din mai multe organe izolate de
șobolan; Runkel și colab., 2015, au demonstrat că alfa-hederina dintr-un extract de iederă
în etanol 30% induce efect spasmolitic, concentrația plasmatică a acesteia de 0,66 pM fiind
suficientă pentru inducerea unui efect de durată, ca o consecință a inhibării interiorizării
receptorilor β2-adrenergici, care determină o reactivitate mai mare a acestora, ceea ce
duce la o creștere a secretolizei și bronhodilatării);
Ø antiinflamatoare (Süleyman și colab., 2003, au demonstrat efecte antiinflamatoare induse
de un extract de iederă pe modele de inflamație acută și cronică; Rai, 2013, a testat un
extract etanolic de iederă în procesele infamatorii induse la șoareci de formol ca agent
edemogen, administrarea i.p. a 7,5 ml/kg corp a arătat o activitate antiinflamatoare
de aproape 89%, comparativ cu diclofenacul, substanță de referință; prin studii
farmacologice, comparativ cu martorul indometacin, activitate indusă în faza acută, dar
și cronică inflamatorie, cu emiterea ipotezei de potențială utilizare a extractelor și în
tratamentul artritei);
Ø antimicrobiană (Cioacă și colab., 1978, au testat activitatea antibacteriană a saponozidelor
din iederă asupra a 23 de tulpini patogene, concentrația inhibitorie minimă fiind
dependentă de tipul de agent patogen, Staphylococcus aureus (0,312 mg/ml), Salmonella
paratyphi A (0,312 mg/ml), Shigella flexneri (0,625 mg/ml), Bacillus anthracis (0,625 mg/
ml), Streptococcus mutans (1,250 mg/ml), acest studiu demonstrând efectul benefic și
asupra acelor agenți patogeni rezistenți la antibiotice; Ieven și colab., 1979, au demonstrat
efectele inhibitoare totale asupra Staphylococcus aureus și Pseudomonas aeruginosa și
parțiale asupra Escherichia coli induse de un extract de iederă; Uddin și colb., 2011, au
testat un extract metanolic de iederă alături de fracțiuni izolate din frunzele de iederă
asupra germenilor Gram-pozitivi și Gram-negativi, demonstrându-se efecte benefice
asupra Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Bacillus subtillis, Escherichia
coli; Orhan și colb., 2012, au demonstrat efecte inhibitoare asupra unui spectru mare de
germeni Gram-pozitivi și Gram-negativi implicați în patologiile respiratorii – Streptococcus
pneumoniae, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, Haemophilus influenzae etc.);
Ø antivirală (Song și colab., 2014, au demonstrat în studii că hederasaponina B prezintă
acțiune antivirală semnificativă asupra subtipurilor C3 și C4a de Enterovirus 71,
mecanismul se bazează pe inhibarea expresiei capsidei VP2 virale; Hong și colab., 2015,
au demonstrat efectele benefice induse de un extract de frunze de iederă asupra virusului
gripal A8, responsabil de efectul antiviral fiind hederasaponina F; hederacozida C și-a
dovedit eficacitatea în studii pe virusul gripal);
–27–
Ø antifungică (Wolters, 1966, a demonstrat că extractul de iederă a prezentat o acțiune

fungistatică asupra Piricuralia oryzae, Trichothecium roseum, Claviceps purpurea
și Polyporus vesiculosus; Favel și colab., 1992, a evaluat activitatea antifungică a
saponozidelor, demonstrând că derivații de hederagenină sunt activi pe Candida
albicans, C. krusei, C. tropicalis, C. pseudotropicalis și C. glabrata; Favel și colab., 1994, au
investigat activitatea antifungică a hederageninei și acidului oleanolic, demonstrându-se
că derivații monodesmozidici prezintă un spectru larg de acțiune, alfa-hederina fiind cea
mai activă pe tulpinile de Candida glabrata; Moulin-Traffort și colab. (1998) au testat alfa-
hederina izolată din frunzele de iederă asupra tulpinilor de Candida albicans, observându-
se inducerea unor modificări ale conținutului celular, a învelișului celular, cu degradarea și
distrugerea fungilor, se pare că alfa-hederina acționează direct asupra biomembranelor,
în special asupra plasmalemei; activitatea antifungică a hederacozidei a fost testată pe
tulpini de Candida albicans);
Ø antioxidantă (prin alfa-hederină și polifenoli, compuși care creează bariere protectoare
împotriva radicalilor liberi, cu stabilizarea membranelor, datorită reducerii proceselor
degradative de la acest nivel).
Studiile privind biodisponibilitatea saponozidelor au arătat că absorbția constituenților
chimici activi din extractele de iederă este dependentă de calea de administrare.
Încă din 1962, Vogel și Marek au arătat că există o diferență semnificativă în absorbția
acestor constituenți chimici activi, de până la 7,7 ori între administrarea i.v. și respectiv p.o. și au
concluzionat că la nivel intestinal se absorb cantități mici de saponine; hederasaponinele sunt
slab absorbite după administrarea orală.
De Smet (1993) și Mills and Bone (2000) au remarcat în studiile experimentale că, după
administrarea orală, cea mai mare parte a saponinelor nu a fost absorbită sau a fost lent
absorbită, iar agliconii s-au absorbit parțial.
Schmidt (2013) a demonstrat în studii pe modele de animale de laborator că, la o oră de la
administrarea p.o. a 1 g/kg corp extract de iederă în etanol 30%, alfa-hederina a fost găsită în
probele de sânge în cantități care depășesc 10 pg/ml; la trei ore de la administrare, s-a detectat
3-7% din cantitatea de alfa-hederină, absorbție relativ redusă pentru formele heterozidate,
de remarcat fiind faptul că nu s-a identificat hederacozida C în sânge, concluzionând că
hederacozida C este metabolizată la nivelul stomacului în alfa-hederină; din păcate, studiile
raportate nu au permis emiterea unor ipoteze privind absorbția sistemică a acestor compuși și
de remarcat că determinările s-au efectuat cu doze foarte mari de extract, care din păcate nu
sunt comparabile cu dozele umane.
Într-un alt studiu, Strauss-Grabo (2008) a urmărit farmacocinetica alfa-hederinei
administrate sub forma dozei unice la animalele de experiență. Rezultatele studiului-pilot au
arătat absorbția sanguină și distribuția la nivel hepatic și pulmonar. Pentru a avea o distribuție
cât mai fidelă a acestui compus administrat, studiul a fost efectuat pe parcursul a 336 de ore.
S-au administrat în doze unice câte 335 ug/kg alfa-hederină, corespunzătoare unei doze umane
de 23,4 mg/pentru un adult de 70 kg. Studiul a indicat o posibilă resorbție sistemică a alfa-
hederinei, estimată la 30% din cantitatea administrată în 24 de ore.
Jeong și Park (1998), au urmărit într-un studiu experimental farmacocinetica alfa-hederinei
după administrarea s.c., concluzionând că 50% din aceasta a fost eliminată prin urină și 50%
prin fecale. La 24 de ore de la administrare, a fost decelată prezența acestui compus la nivel
pulmonar și gastrointestinal.
–28–
Concluzionând pe baza studiilor prezentate, alfa-hederina este absorbită 30% din doza
administrată oral, o administrare pentru un adult a maximum 65 mg extract uscat conține
aproximativ 10% hederacozidă C, care este biotransformată la nivel gastric în alfa-hederină.
În studii-pilot (Landgrebe, 2002 și Schmidt, 2003), a fost evaluată biodisponibilitatea alfa-
hederinei după administrarea orală la voluntari umani, concentrația plasmatică a acesteia este
dependentă de doza administrată și perioadă.
În ceea ce privește potențialele efecte inductoare sau inhibitoare enzimatice, Liu și colab
(1995) au demonstrat că administrarea unor doze unice de 10 și 30 pM/kg s.c. alfa-hederină,
timp de trei zile, au indus o supresie dependentă de doză a citocromului P450 hepatic (30-50%)
și a izoenzimelor CYP1A, CYP2A și CYP3A. Printre efectele secundare induse la administrarea
orală a dozelor mari de extracte obținute din frunzele de iederă (Vogel și Marek, 1962, Lanza și
Pe, 1980) la animalele de experiență a fost doar diareea.
Preparatele pe bază de iederă sunt asociate în afecțiuni ale tractului respirator superior
însoțite de mucus vâscos și afecțiuni bronșice inflamatorii.
Pentru cuantificarea efectelor terapeutice benefice, este foarte important ca în piața
farmaceutică să existe extracte obținute din frunzele de iederă în care să fie cuantificate din
punct de vedere chimic calitativ constituenții chimici activi.
Cuantificarea unică sub formă de extract uscat (6-7:1) cu alfa-hederină și hederacozidă C,
inclus într-o formulare de tip sirop (9 mg/ml), aduce efecte benefice la nivelul căilor respiratorii
inferioare, dar și superioare, cu o absorbție constantă în principiile active responsabile de
efectele terapeutice (mucolitic, expectorant, bronhodilatator, antiinflamator).
Administrarea sub formă de sirop a preparatelor care conțin extract de iederă 9 mg/ml se
face diferențiat în funcție de vârstă:
Ø 1 ml x 3/zi pentru copiii cu vârsta de 1-3 ani
Ø 1,5 ml x 3/zi pentru copiii cu vârsta de 4-12 ani
Ø 2 ml x 3/zi pentru copiii mai mari de 12 ani și adulți.
Deci, extractul de iederă (9 mg/ml) administrat intern este supus unei metabolizări în
cascadă, după cum urmează:
§ hederacozida C se absoarbe la nivel gastric, unde este și transformată în metabolitul
activ, alfa-hederină (figura 4);
§ alfa-hederina se absoarbe la nivel gastrointestinal, iar prin circulația sanguină este
distribuită la nivel pulmorar și hepatic (figura 5).
În ceea ce privește acțiunea terapeutică indusă, se poate rezuma că:

§ efectul expectorant indus de saponozide se bazează pe reducerea tensiunii superficiale
a mucusului și proprietățile detersive (figura 6); efectul antiinflamator, antispastic,
antimicrobian, antiviral și antioxidant sunt datorate fitocomplexului.
–29–
Figura 4. Absorbția și metabolizarea hederacozidei C
Figura 5. Absorbția și distribuția alfa-hederinei
–30–
Figura 6. Mecanismul inducerii efectului expectorant al extractului de iederă 9 mg/ml
–31–
5.2. LIQUIRITIAE RADIX

Produsul vegetal provenit de la specia Glycyrrhiza glabra L. lemn dulce; are un conţinut de
acid gliciretic de cel puţin 5% și de substanţe solubile de cel puţin 20% (produsul decorticat),
respectiv 25% (produsul nedecorticat).
Produsul vegetal conţine: 2-15% saponozide triterpenice (aproximativ 22 de compuși,
dintre care 18 posedă funcţie acidă), reprezentate de glicirizină; 0,65-2% derivaţi flavonozidici,
reprezentaţi de licviritină și licviritigenol; calcone, reprezentate de izolicviritigenol și izolicviritină;
flavonone prenilate (glabrol, 3-hidroxi-glabrol) și piranoflavonone (hispaglabrina A); cumarine,
reprezentate de umbeliferonă, herniarină, compuși prenilaţi de tipul glicocumarinei și
licopiranocumarinei; 10% poliholozide (glicirizan A și polizaharide acide constituite din
arabinoză, galactoză, ramnoză, acid galacturonic și glucuronic), fitosteroli, manitol, amidon,
rezine, substanţe amare în ţesuturile externe. Produsul vegetal prezintă acțiune antiinflamatoare
de tip cortizonic și expectorantă, prin saponozide, mucoprotectoare prin mucilagii, antispastică
(similară papaverinei), prin cumarine și flavone. Se asociază în tratamentul afecțiunilor
bronhopulmonare.
Administrarea excesivă a produsului vegetal induce hiperaldosteronism (edeme,
hipokalemie, hipertensiune, contracţii musculare anormale, manifestări cardiace; pubertate
precoce la copiii cărora li s-a administrat timp îndelungat aceste preparate).
5.3. PRIMULAE RHIZOMA CUM RADICIBUS

Produsul vegetal este reprezentat de rizomul și rădăcina uscată după recoltare de la
speciile Primula officinalis (L.) Hill. și P. elatior Grufb., cunoscut sub denumirea de ciuboţica
cucului.
Produsul vegetal conţine 5-10% saponozide triterpenice, reprezentate de glicozidele
primulagenolului A și D, primverogenolului A și B. Agliconul genuin este protoprimulagenolul
A, care este un eter intern al acidului oleanolic trihidroxilat. Prezintă acțiune expectorantă,
antimicrobiană, antiinflamatoare, se asociază în tratamentul bronșitelor acute și cronice, tuse,
afecţiuni acute ale căilor respiratorii.
5.4. SENEGAE RADIX

Produsul vegetal este reprezentat de rădăcina uscată după recoltare de la specia Polygala
senega L., sau de la alte specii înrudite.
În produsul vegetal întâlnim senegine sau senegozide, care sunt de fapt bidesmozidele
presenegenolului. Prezintă acțiune expectorantă, se asociază în tratamentul bronșitelor acute
și cronice.
–32–
6. ALTE TIPURI DE PRINCIPII ACTIVE ASOCIATE ÎN

AFECȚIUNI RESPIRATORII
Heterozidele cianogenetice (O-heterozide, care prin hidroliză enzimatică sau în mediu slab
acid eliberează acid cianhidric, un compus carbonilic, aldehidă sau cetonă și una sau mai multe
oze) prezintă acțiune antitusivă, expectorantă. Un produs de referință pentru această clasă de
derivați este Sambuci flos (florile de soc), asociat în tratamentul virozelor respiratorii și al stărilor
gripale, datorită acțiunii diaforetice (indusă de flavone), expectorante (indusă de saponozide),
antitusivă (prin sambunigrozidă), mucoprotectoare (prin mucilagii), antiinflamatoare (prin
flavone).
Glucosinolatele (S-heterozide, care prin hidroliză enzimatică în prezenţă de mirozinază,
la pH aproximativ neutru, eliberează compuși cu miros caracteristic) prezintă acțiune
antiinflamatoare, revulsivă și rubefiantă. Produsele vegetale care conțin aceste principii active se
administrează în uz extern (hrean - glucocohlearozida, semințele de muștar negru - brasicozida)
sau intern (semințele de muștar alb - sinalbozida, ridichea neagră - glucobrasicozida).
S-oxizii prezintă acțiune antimicrobiană, antivirală, expectorantă.
Anumite tipuri de rezine (produși de excreţie ai plantelor, constituiţi din amestecuri
heterogene de substanţe organice, cu masă moleculară mare, rezultate din metabolismul
secundar vegetal, din oxidarea și polimerizarea compușilor terpenici și aromatici din uleiurile
volatile), balsamuri vegetale (au dominant în compoziție esteri aromatici) și gudroane (amestecuri
de compuși fenolici rezultaţi prin distilarea uscată a lemnului) prezintă acțiune expectorantă și
antimicrobiană. Cele mai asociate din aceste categorii de derizați în afecțiuni respiratorii sunt:
Benzoe, Olibanum, Myrrha, Balsamum Tolutanum, Pix Liquida.
Un produs aparte este propolisul, o substanţă rezinoasă, colectată de albină de pe mugurii
foliari ai unor specii de brad, pin, salcie sau plop. Cu o compoziție chimică foarte complexă
(substanţe rezinoase, 35-55%, amestec de balsamuri, reprezentate în special de esteri ai
acizilor benzoic și cinamic, cu alcooli cinamic și benzilic, alături de acizi abietic, cafeic, ferulic,
p-cumaric, vanilal, cumarine, triterpene pentaciclice, derivaţi flavonici complecși, vitamine
A, C, E, PP, complexul B, polen, lipide, protide, enzime, săruri minerale, ulei volatil bogat în
beta-eudesmol și guaiol), prezintă acțiune antimicrobiană, antimicotică, antivirală, mucolitică,
imunostimulatoare și antiinflamatoare, se asociază sub formă de tinctură în tratamentul
afecțiunilor respiratorii.
–33–
Bibliografie
1. Ciulei I, Grigorescu Em, Stănescu U, Plante medicinale, fitochimie fitoterapie, Ed. Medicală, București, vol. I, 1993.
2. Ciulei I, Grigorescu Em, Stănescu U, Plante medicinale, fitochimie fitoterapie, Ed. Medicală, București, vol. II, 1993.
3. Franchomme R, Jollois R, Penoel D, L aromatherapie exactement, encyclopedie de l utilisation therapeutique des huiles essentialles, Ed. Jollois, Paris, 1990.
4. Gîrd CE, Curs de Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Editura Printech, București, 2014, vol. II, ediţia a II-a, ISBN 978-606-23-0205-4.
5. Gîrd CE, Curs de Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Editura Printech, București, 2013, vol. I, ediţia a II-a, ISBN 978-606-23-0130-9.
6. Istudor V, Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, vol. I, Ed. Medicală, București, 1998.
7. Istudor V, Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, vol. II, Ed. Medicală, București, 2001.
8. Mogoșanu G, Bejenaru L., Farmacognozie, ediția a II-a, Ed. Sitech, Craiova, 2007.
9. Stănescu U, Hăncianu M, Gîrd CE, Farmacognozie. Produse vegetale cu substanțe bioactive, Editura Polirom, Iași, 2020, ISBN 9789734679966.
10. Stănescu U, Hăncianu M, Miron A, Aprotosoaie C, Plante medicinale de la A la Z, monografii ale produselor de interes terapeutic, vol. I., Ed. Gr. T. Popa. Iași,
2004.
11. Stănescu U, Hăncianu M, Miron A, Aprotosoaie C, Plante medicinale de la A la Z, monografii ale produselor de interes terapeutic, vol. II., Ed. Gr. T. Popa. Iași,
2004.
12. Wichtl M, Anton R, Plantes therapeutiques, TEC&DOC, Paris, 2003.
13. xxx, Assessment report on Hedera helix L., folium, www.ema.europa.eu.
14. xxx , PDR for herbal medicines, editura Thomson, Montvale, 2004: 824-25.
15. xxx, prospect Plantexir, sirop.
–34–

Curs Sandoz Plantexir 577

Загружено:

Сведения о документе

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Curs Sandoz Plantexir 577

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Prof. dr. farm.

1. PRODUSE VEGETALE CU MUCILAGII

1.1. ALTHAEAE RADIX/FOLIUM

1.2. FARFARAE FOLIUM

1.3. ISLANDICUS LICHEN

Preparatele pe bază de Islandicus lichen se asociază în tratamentul afecţiunilor respiratorii

1.4. MALVAE FOLIUM

1.5. PLANTAGINIS FOLIUM

1.6. PULMONARIAE HERBA/FOLIUM

1.7. TILIAE FLOS

1.8. VERBASCI FLOS

2. PRODUSE VEGETALE CU HETEROZIDE DERIVATE

2.1. FILIPENDULAE HERBA

2.2. GEMMAE POPULI

2.3. PRIMULAE FLOS

2.4. SALICIS CORTEX

fenitoina, spironolactona și acidul valproic. De asemenea, asocierea preparatelor cu extract de

3. PRODUSE VEGETALE CU DERIVAȚI FENOLICI

3.1. ECHINACEAE RADIX/HERBA

4. PRODUSE VEGETALE CU ULEIURI VOLATILE

4.1. HIDROCARBURI MONOTERPENICE DIN ULEIURILE VOLATILE

Figura 1. Formarea de ozonide

4.1.1. Abies aetheroleum

4.1.2. Citri aetheroleum

4.1.3. Juniperi fructus

4.1.3.1. Juniperi aetheroleum

4.1.4. Nigellae sativae semen

4.1.4.1. Nigellae sativae aetheroleum

4.1.5. Pini turio

4.1.5.1. Pini sylvestrys aetheroleum

4.1.5.2. Pini montanae aetheroleum

4.1.6. Terebinthinae aetheroleum

4.2. ALCOOLI MONOTERPENICI LIBERI ȘI ESTERIFICAŢI DIN ULEIURILE VOLATILE

4.2.1. Lavandulae flos

4.2.1.1. Lavandulae aetheroleum

4.2.2. Majoranae aetheroleum

4.2.3. Menthae aetheroleum

4.3. FENOLI MONOTERPENICI DIN ULEIURILE VOLATILE

4.3.1. Origani herba

4.3.1.1. Origani aetheroleum

4.3.2. Saturajae herba

4.3.2.1. Saturajae aetheroleum

4.3.3. Serpylli herba

4.3.3.1. Serpylli aetheroleum

4.3.4. Thymi herba

4.3.4.1. Thymi aetheroleum

4.4. CETONE MONOTERPENICE DIN ULEIURILE VOLATILE

4.4.2. Carvi aetheroleum

4.4.3. Hyssopi herba

4.4.3.1. Hyssopi aetheroleum

4.5. OXIZI MONOTERPENICI DIN ULEIURILE VOLATILE

4.5.1. Eucalypti folium

4.5.1.1. Eucalypti aetheroleum

4.5.2. Myrti aetheroleum

4.6. COMPUȘII SESQUITERPENICI DIN ULEIURILE VOLATILE

4.6.1. Geranii macrorrhizi aetheroleum

4.6.2. Inulae radix

4.6.2.1. Inulae aetheroleum

4.6.3. Petasitidis rhizoma

4.6.3.1. Petasitidis aetheroleum

5. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE

5.1 HEDERAE FOLIUM

Figura 2. Prin hidroliză alcalină, hederasaponina C se transformă în α- și β-hederină.

Figura 3. Produsul vegetal prezintă acțiune: