Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
ВОСПОМИНАНИЯ О НИКОЛАЕВСКОМ
КОРАБЛЕСТРОИТЕЛЬНОМ
ИНСТИТУТЕ ИМ. АДМИРАЛА
С.О.МАКАРОВА (1970-1976)
CHIȘINĂU 2019
3
НИКОЛАЕВ ЛИТЕРАТУРНЫЙ
Литературно-художественный интернет-журнал
Сегодня в выпуске:
ВОСПОМИНАНИЯ
о Николаевском ордена Трудового Красного
Знамени кораблестроительном институте им.
адмирала С.О.Макарова (1970-1976)
Cоавторы: Игорь Рыбаченко (гр. 611), Алла Капуста (Жолос) (гр. 614),
Владимир Маккека (гр. 615), Николай Межуев (гр. 616) и Анатолий
Салуян (гр. 617)
ИЛЬЮК Александр
ИЩЕИНА Елена
КРАШЕНИННИКОВ Александр
КУРАЛОВ Иван
ЛИСИЦКАЯ Галина
ЛЯШУК Александр
МАКАРОВА Евгения
МОСКАЛЕНКО Николай
МУЗЮКИНА Ирина
МУНТЯН Сергей
РЕМЕЗ Виктор
РЕШИН Виктор
САЛУЯН Анатолий
СЕРЕДА Василий
ТИМОФЕЕВА Наталья
ФИЛИН Валентин
ШИФ Александр.
Лишь один раз «подвел» коллег Ю.Б. Приходит утром в институт. Все к
нему:
- Ну, Юрий, давай тетрадь…
А он пристыжено отвечает:
- Не сделал, ребята. Не успел.
Представляете, что творилось?.. Вспомните немую сцену с картины
Рембрандта «Возвращение блудного сына» или из пьесы Н.Гоголя «Ревизор».
К счастью, все обошлось, так как преподаватели не проверили в тот день
домашнее задание.
Глава 12. «ТЕНЕВОЙ СТАРОСТА» И СЕМИНАР
ПО ИСТОРИИ КПСС
Так как к моменту моего поступления в НКИ, родители мои были уже в
возрасте, и даже пенсионерами, мне приходилось часто выезжать домой для
оказания разной помощи по хозяйству.
Иногда, если не было лабораторных работ, я уезжал и на неделю.
Естественно, на время моего отсутствия меня должен же был кто-то
подменить на ниве руководства группой.
Таким человеком оказался Александр Шиф – всех слов не хватило бы,
чтобы оценить все хорошие качества этого человека. Всегда был
отзывчивый, добродушный, воспитанный, умный и с очень развитым чувством
юмора. И это всего лишь часть качеств этого человека.
С его и Александра Крашенинникова подачи появились выражения
«Железный Кока» и «Привет от Коки».
Первое характеризовало мою адскую работоспособность и
ответственность для достижения успеха в любом начинании. Ни для кого из
группы не было секретом, что некоторые только думали взяться за курсовую
работу или проект, или подготовить реферат по общественным наукам и
«тысячи знаков» по иностранному языку, а у М.Кока они уже оказались не
только подготовлены, но еще и сданы или «защищены».
Второе выражение объясняется просто. Когда я с кем-то здоровался за
руки, то сильно сжимал ее и тряс энергично.
Скажу, что мой «теневой староста» справлялся с обязанностями не хуже
самого лучшего старосты группы на потоке. Потому я всегда уезжал на
«побывку» к родителям - пенсионерам (для выполнения разных
сельскохозяйственных работ) со спокойной душой, зная наперед, что в группе
все будет как надо, без всяких эксцессов.
Соответственно, как говорил кто – то, и размер моей благодарности не
знал предела. И не только словесного, но и материального. Однажды я решил
отблагодарить А.Ш. за свой «титановый» труд, подарив ему сувенирный набор
лучших молдавских коньяков (5 или 6 бутылочек емкостью 50 мл.).
Все казалось хорошо. Но вот во время семинара по «Истории КПСС»
сосед по парте толкает меня и делает знак, чтобы я повернул голову.
21
Нет, этот не то, о чем возможно вы подумали. Т.е. речь пойдет о совсем
другом, чем известный фильм с участием Андрея Миронова, Александра
Ширвиндта и Наталии Фатеевой.
Речь идет об интересных совпадениях. А именно о трех Михаилов и двух
Михаилов.
Первое произошло в общежитии на ул. Радостная в 1973 г. Только
поселился с Григорием Шарата в комнате. Григорий ушел по каким – то делам,
а я остался в комнате.
Вдруг – стук в дверь. Я отвечаю (мол, заходите), и заходят двое парней:
- Здравствуйте! Нас поселили в эту комнату.
- Ну что ж, проходите и устраивайтесь.
Как принято в таких случаях, начали со знакомства:
- Меня зовут Миша – говорит один из них (М.Ткаченко).
- Я тоже Миша – отвечаю я.
- И меня зовут Миша – представляется второй (М.Тихомиров).
- Ну что ж, очень приятно и будем знакомы.
Как оказалось потом, М.Тихомиров был рожден 13 сентября, М. Ткаченко
– 14 сентября (или наоборот; но какое это имеет значение), а я – 19 сентября!
Хотя это и не удивительно. Ведь в наше время имя давали по
ближайшему церковному празднику, который был 19 сентября – День
сотворения чуда Архангелом Михаилом в Колосе.
Удивительно было то, что по чьей – то случайной воле мы все оказались в
одной комнате.
А вообще-то у меня подобный случай произошел и позже, когда я
работал на Кишиневском ПО «Мезон».
Будучи в командировке в Москве, нас всегда поселяли в гостинице в
городе Зеленоград, где находилось Министерство радиоэлектронной
промышленности, к которой мы относились.
Вечером заходит в номер молодой парень и представляется:
- Меня зовут Миша.
- Меня тоже – отвечаю я.
- Я из Кишинева.
- Я тоже.
- Я из ПО «Мезон».
46
- Я тоже.
- Я работаю в СКТБ.
- Я тоже.
- Я в 5 - том отделе.
- А я – в 6 – том отделе…
Вот так. Работали в одном СКТБ и не знали друг друга! Хотя это не
удивительно – объединение было очень большое, а отделы работали на разные
производства, куда имели специальный допуск. Потому и не удивительно, что
раньше мы не встречались.
P.S. Есть много буквенных сокращений, таких как НКИ, ФЭС (факультет
электрооборудовании судов), ТММ (Теория машин и механизмов), ССУ
(Судовые силовые установки) и др. А вот задумался кто-нибудь, как будет
выглядеть в буквенном выражении «СудоСтроение и СудоРемонт»?.. –
СССР(!!!). Не удивительное ли это совпадение?..
Тем не менее, оба они оставили след в моей жизни. И смотрелись они
всегда как два бравых гусара.
Но пора поднять завесу – эти два человека были Григорий Шарата и
Борис Борисов!
Представляю сейчас удивление, а может и недоумение, некоторых…
Чем же запомнились мне эти два человека?..
АЛЕКСАНДРОВ Михаил
Николаевич, д.т.н., профессор,
легендарный ректор НКИ (1975 -
1993)
Выпускник ЛКИ. Наши дипломы
инженеров – кораблестроителей
подписаны им.
работами около дома. А тут как раз и сезон сбора винограда и приготовления
вина. Он понял меня и дал добро на то, чтобы я поехал помогать родителям.
По возвращении я купил несколько бутылок хорошего молдавского вина
и поехал к нему домой, чтобы отблагодарить за его понимание. Видели бы вы
его, как он отказывался их брать. Даже мне становилось неудобно за свой
поступок. В конце концов, я уговорил его взять это вино в знак благодарности.
студентов не слышит.
60
процессов
33.Иностран 34.Основы 35.Основы трудового 36.Судовые
ный язык научного законодательства и движетели
коммунизма патентоведение
37.Введение 38.Физвоспита-
в специаль- ние
ность
То, что гуманитарные науки давались в полном объеме, был вопросом
политическим и обсуждению не подлежал. Хотя … инженеру вполне могли бы
дать краткие курсы (на один семестр), остальное время выделяя для получения
практических навыков по специальности.
А что, химию или физику обязательно было давать тоже в полном объеме
на кораблестроительном факультете?
Я понимаю – химико-технологический институт – тут химии в полном
объеме не обойтись. Это ведь специальность.
Или Московский физико-технический институт. Как же тут без полного
курса физики?
А что у нас? Помню, была у нас лабораторная работа по физике. Снимали
какие – то данные с приборов, по которым потом вычисляли массу атома
какого – то металла. Вы что-то понимаете сейчас?..
Вычислить массу атома какого - то химического элемента, которая
давно известна и включена во все справочники!!!
В итоге, когда я начал вычислять эту массу по известной формуле из
учебника, она почему-то не получалась такой, какой была указана в
справочнике. Возможно, это из – за недостоверных данных: то ли они были
сняты неверно (или «скатаны» у кого – то с ошибками), то ли приборы дали
какой-то сбой.
Что оставалось делать в такой ситуации? Выполнить повторно работу? А
какой смысл?.. В таких случаях изобретательный студент ищет выход из
ситуации, который удовлетворил бы всех. И он был найден.
Начал я с конца. Вначале оставил расчеты с применением данных с
листка, подписанного преподавателем или лаборантом. В конце поставили
значение массы атома, взятого из справочника. Потом в обратном порядке
начал подгонять расчеты. Ведь как рассуждал я: проверяющий может
проверить правильность расчетов в начале или в конце. Не будет же он
проверять все цепочку расчетов. На самом деле, я думаю, что он и вовсе не
проверял ничего. Сверял цифру в конце с цифрой в справочнике и ставил
«зачет». Не думаю, чтобы и он не осознавал бессмысленность таких работ. Но
что делать, программа есть программа, да и зарплату надо ведь получать.
Помню тоже, как мы намаялись не только с атомной физикой, но и с
оптикой. А нужно было ли это будущему кораблестроителю?
Мне кажется, что программы обучения стоило бы подогнать к
действительным потребностям специальности. Ведь остальное, даже если и
66
- Ну и как?
- «Удовлетворительно».
Общее недоумение:
- Но почему?..
- Задачу я решила (а решать – то ее и нечего было, т.к. после первого
экзамена все имели уже решенные задачи). На вопросы билета я ответила.
- Ну и?..
- Да задали несколько дополнительных вопросов…
- Каких?
Как сказала, так все поняли, что это были очень элементарные вопросы,
которые вообще – то полагалось знать успевающему студенту.
А вот и другой случай из жизни машиностроительного факультета. Где,
как поговаривали, какой-то профессор «экзаменовал» студентов чуть ли не до
полуночи. Слава Богу, наш факультет был выше этого.
Я считаю очень умелым, новаторским и деловым метод приема
экзаменов доцентом к.т.н. Телегин, о котором я писал уже где – то выше.
Я очень благодарен нашим наставникам (только не тем, кто
заставлял «зубрить» наизусть, как роботов, предмет), которые научили
пользоваться и применять информацию из разных источников. Не знаю
как другим, но мне это очень пригодилось в моей практической
деятельности.
Что бы я ввел в программу обучения в НКИ? – Хотя бы три очень
нужные, на мой взгляд, общеобразовательных предмета: «Логика» (не
математическая, а формальная; математическую логику пусть учат
математики), «Риторика» (Ораторское искусство) и «Психология
отношений в коллективе».
До революции 1917 – го года первые два предмета учились в
гимназическом или лицейском цикле!
Что касается второго и третьего предмета, то они ничуть не помешали бы
будущим молодым руководителям трудовых коллективов. Лично, мне
приходилось проходить курс «Психология» трижды за всю мою деятельность: в
сержантской школе (армейский коллектив ой–ой-ой какой еще сложный,
несмотря на принцип единоначалия – «Я начальник – ты дурак. Ты начальник –
я дурак»), в Академии публичного управления и на каких – то еще курсах
повышения квалификации руководящего звена среднего уровня.
И, конечно, напрашивается введение полного курса специального
предмета – «Архитектура судов и кораблей» / «Архитектура корабля» (у нас
же по предмету «Архитектура судов» был обычный зачет). Может быть, ввести
даже и отдельную специализацию «Архитектура судов и кораблей». Готовят
же для других отраслей промышленных дизайнеров и архитекторов в
строительной отрасли.
В Николаеве первыми учебными заведениями, готовившими
специалистов для адмиралтейства, стали Морское артиллерийское
68
…………………………………………………………………………………………
Увлекшись этим проектом, я не воспользовался отпуском в 1903 г., а
по окончании летней практики поступил в проектное бюро Балтийского
завода и проработал в нем еще полтора месяца до начала осенних занятий в
Кронштадте. Эта добавочная практика открыла мне доступ к заводскому
техническому архиву и позволила собрать для проекта ценные материалы.
Когда начались очередные занятия на четвертом курсе, у меня вчерне
уже определился весь проект, был составлен теоретический чертеж
формы корпуса, общее расположение и основные конструктивные
чертежи. Оставалось произвести все теоретические расчеты
остойчивости при больших углах наклонения и расчеты непотопляемости
при повреждениях.
Заканчивая дипломный проект и подводя итоги своей четырехлетней
учебы в Морском Инженерном училище, я пришел к выводу, что правильно
выбрал свою дорогу.
Училище вооружило меня достаточными специальными знаниями
в избранной мной увлекательной отрасли техники, а рациональная
постановка учебного дела хорошо подготовила к предстоящей
инженерной практической работе. Жизненное сочетание теории и
практики обеспечило быстрое приспособление к условиям будущей
службы как на строительстве кораблей, так и в проектных бюро
заводов.
Мастерские при училище приучили курсантов к тем ремеслам и
рабочим операциям, на которые распадаются все работы по постройке
кораблей, а трехлетняя практика на заводах ознакомила нас со всеми
типами кораблей разных размеров и классов.
Училище вооружило нас не только необходимыми знаниями, но и
развило широкую приспособляемость к весьма различным условиям работы.
Мы получили не только образцы решений поставленных задач, но и успели
развить в себе способность искать самостоятельно способы устранять
возникающие трудности.
Я часто искал ответа, как Инженерное училище успевает в
четырехлетний срок достигать тех же целей, которые гражданские
институты — Технологический, Путейский и Горный — осуществляют
только в 6–7 учебных лет, чтобы выпустить для промышленности вполне
подготовленного специалиста. И мне стало ясно, что основной причиной
этого ускоренного обучения полноценных инженеров является чрезвычайное
уплотнение процесса учебы.
…………………………………………………………………………………………
В училище лекции начинались в 8 часов утра, и до 3 часов проходили
ежедневно 6 лекций, а после 6 часов вечера начиналась работа в
мастерских и лабораториях.
Так как лекции и собеседования с преподавателями обязательны, то
учебные курсы обыкновенно усваиваются до репетиций и на подготовку к
проверке времени почти не требуется.
Обязательная и хорошо организованная летняя трехмесячная
75
ПРИЛОЖЕНИЕ 1
ГРУППА 611
ГРУППА 612
ГРУППА 613
ГРУППА 614
ГРУППА 615
ГРУППА 616
ГРУППА 617
КОКА Михаил – староста группы
Василенко Зоя, ВЬЮНИК Сергей (195.. - …), Вьюник Валентина (Цыбина),
Зайцева Алла, Иванов Владимир, Ляшук Александр, Мунтян Сергей, Назаров
Анатолий (3.04.1952 - 20.01.2017), Салуян Анатолий, Третьяков Владимир,
Третьякова Надежда, Трипольский Геннадий, Черный Юрий, Шарата
Григорий (1949 – 27.04.2019).
ГРУППА 618
ПРИЛОЖЕНИЕ 2
СИМВОЛИКА НКИ
***
***
81
***
***
***
83
ПРИЛОЖЕНИЕ 3
БУДНИ НКИ
ГРУППА 118
***
СТУДЕНЧЕСКИЕ БУДНИ
ПРИЛОЖЕНИЕ 4
ВОЕННО – МОРСКАЯ КАФЕДРА
ВМК. Построение перед занятиями. В первом ряду слева направо: Владимир Иванов,
Михаил Жуков, Анатолий Салуян, Вячеслав Ваховский, Геннадий Иванов, Александр
Шиф, (?...), Сергей Мунтян, Григорий Шарата, Александр Новохатский. Перед строем -
Михаил Кока.
87
ВМК. Построение перед занятиями. Какие бравые молодцы и какая форма одежды!
Справа налево: Гр.Шарата, С.Залетин, А.Новохатский, А.Багненко, С.Мунтян, А.Шиф,
А.Салуян, (?..), (?..), (?..), В.Николаев, С.Вьюник, М.Кока (развернут лицом).
ВМК. Фото в учебном классе после экзамена. Слева направо: Александр Багненко, (?..),
Александр Крашенинников, Михаил Жуков, Вячеслав Ваховский, Владимир Иванов,
Сергей Мунтян, Геннадий Иванов, Григорий Шарата, Александр Шиф, Александр
Новохатский, Сергей Залетин, Михаил Кока, Юрий Черный, капитан 2 - го ранга
Равиль Низамович Хуснутдинов, капитан 2 - го ранга Александр Григорьевич
Муханов, Анатолий Назаров, Анатолий Салуян, Геннадий Трипольский, Владимир
Третьяков, Сергей Вьюник и (?..). Воробьев. Фото неизвестного автора.
88
ВМК. 1975 г. После сдачи государственного экзамена. Слева направо: Сергей Мунтян,
Александр Багненко (лица не видно полностью), Сергей Залетин, Александр Шиф,
Сергей Вьюник, Григорий Шарата, Анатолий Назаров, Владимир Третьяков, Юрий
Черный, Анатолий Салуян, Геннадий Трипольский, Михаил Кока, Михаил Жуков,
капитан 2 - го ранга Александр Григорьевич Муханов, Александр Новохатский,
капитан 2 - го ранга Равиль Низамович Хуснутдинов, Вячеслав Ваховский, Геннадий
Иванов, Владимир Иванов, Александр Крашенинников (в белом «кителе» почти
морского офицера, с графином в руке, в котором на донышке еще оставалось немножко
того кофе (кофе - 20% + коньяк - 80%), о котором поведал в своем рассказе Н.Межуев)
и (?..). Воробьев.
Перед отправкой на корабли, г. Севастополь. Июль 1975 г. Стоят (слева направо): (?..),
А.Шиф, С.Мунтян, А.Крашенинников, М.Кока, А.Бадякин, А.Назаров, А.Ляшук,
Ю.Черный, А.Багненко, … Воробьев, М.Жуков, Г.Трипольский. На переднем плане
(слева направо):С.Вьюник, (?..), В.Ваховский, Г.иванов, В.Третьяков, Г.Семкин,
В.Иванов, А.Салуян, С.Залетин, А.Новохатский, Б.Борисов.
90
Спасательное судно СС - 21, куда капитан 2-го ранга Муханов отправил в ссылку
«ненадежных»
В. Маккека А.Салуян
97
ПРИЛОЖЕНИЕ 5
40 ЛЕТ СПУСТЯ
АНАТОЛИЙ САЛУЯН
МОИМ ДРУЗЬЯМ
Это было наяву. Да, с моими друзьями!
Не подумайте, что вру. Прочитайте сами -
В нашей школе, в НКИ, была одна хата
Жили - были старики Кока и Шарата.
Парни были хоть куда, сложены, красивы,
Не грустили никогда и с песней дружили.
Миша книги собирал, музыке учился,
По Молдавии скучал, да еще влюбился.
Гриша был мастак на все, золотые руки -
Вечно что-то мастерил, не страдал от скуки.
Но идут, летят года, время уж жениться…
Задумались два дружка, кто же первым вот решится.
- Знаешь, Миша, ты давай, а я вслед за тобой -
Гриша Мишу подбивал так весеннею порой.
Наконец уговорил. Мишка наш женился,
А прошло немного дней и Гришка решился.
Живут друзья и не горюют, не привыкли они ныть,
Не хватает у них денег - так пошли и сторожить.
Вроде все легко и просто, но это на первый взгляд -
Знали б вы, как это трудно не спать много ночей подряд.
Сколько нужно силы воли, сколько книг перечитать,
Чтоб во всем дойти до сути, чтоб науки соль понять.
Но ребята не робеют, в книгах суть они нашли -
Ведь недаром после службы в институт они пришли.
Так с учебой и работой совмещали дни они
102
НИКОЛАЙ МЕЖУЕВ -
Посвящение М.Кока ко Дню рождения
19 сентября 2012 г.
24 сентября 2012 г.
СОВРЕМЕННЫЕ ФОТО
ШАРАТА Григорий (1949 – 04.2019) Возможно, это судно строилось при участии Г.Ш.
106
ОТЗЫВЫ
ВМЕСТО ЭПИЛОГА
Встречайте!-
[НАША ЖИЗНЬ]
Наша жизнь - что прошла и что дальше идет,
Интересней – поди поищи.
Пусть мне плюнет в глаза каждый спорщик и тот,
Кто скажет, что может прожить без товарищей.
Как без друга прожить? Он почти что родня.
Нет, я не прав - он родня без «почти»,
И я люблю Вас, друзья!
Вы опора моя - если радость и грусть, и в пути.
В уходящем году мы сдружились опять,
А до этого целые годы ни слова.
Я нашел Вас и вновь не хочу потерять –
С наступающим ВАС НОВЫМ ГОДОМ!
31.12.2012
***
С днем рождения колыбели,
Над науками, где мы "корпели",
Годы лучшие были твои и мои,
С днем рождения - наш НКИ!
18.09.2013
***
Фоменко тактик - как Кутузов,
Сначала измотал французов -
Жиру и Рибери.
Мы долго, долго ждали гола -
Забил Роман, забил Ермола.
Могло бы быть и три…
И Мондиаль намного ближе,
Уверен, выстоим в Париже -
Такая се ля ви!
16.11. 2013
***
Друзья от Кенигсберга до Находки,
Тут спать ложатся, там уже восход.
Все выпьете шампанского и водки,
Ведь по стране шагает Новый Год!
Его наместник Дед Мороз желает,
Здоровья, счастья, праздник в каждый дом,
Любой малец и каждый старец знает,
Его как встретим, так и проживем!
Он дарит неподдельное веселье,
Волшебник Дед, уж ты поверь молве,
Всем море счастья, легкое похмелье,
Здоровье в органы, без шума в голове.
31.12. 2013
110
[БЫЛ ФЛОТ]
Был флот, работали заводы,
Теперь разруха и дыра.
Все уничтожили уроды,
Поднять б Великого Петра!
Чтоб вознесть былую славу,
Кому - то харакири сделав,
Морскую возродил б державу
И честь великих КОРАБЕЛОВ.
С праздником корабелов Вас, друзья!
15.01. 2014
[ТАТЬЯНИН ДЕНЬ]
Тани, Танечки, Танюши,
Приготовьте Ваши уши.
Если в будни не с руки -
То сегодня мужики,
Вам с улыбкой, легкой лестью
Правду матку честь по чести
Будут резать слово к слову.
Чмокнут в щечку, скажут снова,
Как милы Вы и красивы -
Может быть слегка строптивы.
Что на весь, на белый свет,
Красивей, роднее нет.
Глядя Вам в глаза с любовью,
Скажут - радости, здоровья!!!
Всех Танюш, с днем святой,
что была за Вас горой.
С Вас страдания сняла,
вот такою вот была.
25.01 2014
***
Создатель Землю создавая,
Оставил здесь кусочек РАЯ.
6.03.2014
***
Не стареешь ты ни скоко -
Наш приятель Миша Кока.
Энергичен будь, здоров,
Меньше жалуй докторов.
Бодрости, в делах терпенья -
Счастья, Миша, С ДНЕМ РОЖДЕНЬЯ!!!
19.09.2014
111
• ГЕОРГИЮ СЕМЕНОВУ –
Ты окружен любимыми СЕРДЦАМИ,
Я верю, Жора, сердцем ты и с нами.
• ГЕОРГИЮ СЕМЕНОВУ –
Да, Жора, не меняют нас года!
Ну, разве седина и борода!
В глазах все тот же блеск, что и всегда
Ну, и душа, как прежде молода!
• ВНУЧКЕ А. КРАШЕНИННИКОВА –
Да, Крошка несомненно хороша!
Ее не тронет пусть зимы пороша!
В нее ведь будет вложена душа.
Вся без остатка, ее деда - Кроша!
112
SCRIERI EDITATE
Сегодня в выпуске:
………………………………………………………………………………
o Николаевская старина
Михаил Кока "Секретная жизнь генерала П.И. Фёдорова"
http://litnik.org/index.php/36-nikolaevskaya-starina2/900-mikhail-koka
115
було призначено контр-адмірала М.М.Кумані [120, арк. 1; 123, арк. 125; 76,
арк. 5]. 140
На тот момент, в состав Черноморского департамента входили шесть
экспедиций, среди которых была «1. Хозяйственная, во главе с обер-штер-
кригс-комиссаром» 141, управляющим которой был назначен в том же году Ф.
с присвоением чина обер-штер-кригс-комиссара. Что подтверждается
Высочайшим приказом от 13 февраля 1833 г. (см. ниже) о переименовании Ф.
в генерал-майоры и назначении его комендантом г. Николаев.
- 1833 – П.И. Федоров произведен в генерал–майоры и назначен комендантом
Николаева. [142]
Литература:
SCRIERI INEDITE
Ing. MIHAIL COCA –SLOBOZIANU. ROMÂNA PRACTICĂ.
DICŢIONAR DE CONJUGARE A VERBELOR LIMBII
ROMÂNE PENTRU ELEVI ŞI ÎNCEPĂTORI.
СПРАВОЧНИК ПО СПРЯЖЕНИЮ ГЛАГОЛОВ
РУМЫНСКОГО ЯЗЫКА ДЛЯ УЧАЩИХСЯ И
НАЧИНАЮЩИХ. Chișinău, 2002 [Fragment]
CUVÎNT ÎNAINTE
Ideea elaborării acestui dicţionar a apărut cu vreo şase ani în urmă. Cînd i-am
destăinuit-o mereu modestului şi neobositului lingvist şi ziarist Vlad Pohilă, mi-a
spus numai atît: ”Să ştii, domnule, că aceasta este o muncă ingrată”. Fapt de
care am avut posibilitatea să mă conving nu o singură dată pe parcurs. Ceea ce m-a
făcut să fiu şi mai îndîrjit, găsind mereu argumente în favoarea ducerii lucrării pînă la
un sfîrşit logic.
Unul dintre aceste argumente î-l constituie faptul că limba română este, totuşi, o
limbă destul de dificilă de asimilat. Începătorilor, adică celor care nu cunosc nici sub
aspect primitiv această limbă, le vine greu să înţeleagă diversitatea formelor flexibile
ale unor verbe (de exemplu, timpul prezent al verbelor: a fi - sînt, eşti, este ; a lua –
iau ,iei, ia; a muia –moi, moaie; a usca – usuc ; veni –vin ,vii ) sau alternativele: sc-
şt , t-ţ, d –z, oa –o, e –ea ,u –o, g –s t –s etc.
Cu atît mai mult, că particularităţi ale limbii romane nu se pot deduce conform
regulilor gramaticale, constituind abateri cu caracter axiomatic.
Un alt argument a fost existenţa analogiilor în ştiinţele exacte şi aplicate. Drept
exemple clasice servesc tabla înmulţirii şi arhicunoscutele pe timpuri tabele
zecimale ale lui Bradis (pătratele cifrelor, cuburi şi radicaluri ale numerelor naturale
funcţii trigonometrice ,logaritmi etc.)
Nu un ultim argument l-a constituit şi „Dictionaire pratique de conjugation.10 000
verbes. Formes et espeses ” (autor – J.Bertrand) editat în Franţa în colecţia
„Française pratique”.
Toate acestea m –au întărit în convingerea privind necesitatea şi oportunitatea
elaborării unui asemenea dicţionar pentru Republica Moldova care dispune de o cotă
considerabilă de populaţie alolingvă ,pentru care dicţionarul ar putea fi de real folos
în procesul de studiere a limbii romane.
Apariţia acestui dicţionar ar contribui în mod firesc şi la realizarea politicii lingvistice
în republică ,care prevede elaborarea şi editarea literaturii didactice şi metodice
pentru asigurarea procesului de studiere a limbii de stat de către alolingvi.
133
2. INDEX ALFABETIC
-A-
abandona 1 absolvi 7 accidenta 1 acorda actualiza 1
abaTe 17 abţiNe 128 achiTa 25 „ a da” 27 acţiona 1
abilita 1 aburca 2 achiziţiona 1 acorda - acumula 1
…………………………………………………………………………………………
- B-
balansa 1 bărbieri 7 binevoi 7 bloca 19 boteza 9
balona 1 bătători 7 birocratiza 1 bobina 1 boţi 7
…………………………………………………………………………………………
-C-
calchia 4 cheltui 8 coborî 26 concorda 1 contracara 1
135
………………………………………………………………………………………….
-D-
da 38 deduce 42 denatura 1 descăiera 1 desfigura 1
dactilografia 4 defalca 20 denigra 1 descăleca 108 desfiinţa 1
…………………………………………………………………………………………………….
-V-
vaccina 1 văra 1 versifica 2 visa 1 vocifera 1
-Z-
zăbovi 7 zări 7 zburătăci 7 zghihui 8 zîmbi 7
3. TABELE DE CONJUGARE
1.abandon / a
INDICATIV
prezent imperfect perfect simplu mai - mult-ca - perfect
1 (eu) ez am ai asem
2 (tu) ezi ai aşi aseşi
3 (el, ea) abandon ează abandon a abandon ă abandon ase
1 (noi) ăm am arăm aserăm
2 (voi) aţi aţi arăţi aserăţi
3 (ei, ele) ează au ară aseră
CONJUNCTIV CONDIŢIONAL
prezent perfect prezent perfect
136
1 (eu) ez să fi abandonat aş aş
2 (tu) ezi să fi abandonat ai ai
3 (el, ea) să abandon eze să fi abandonat ar abandona ar fi abandonat
1 (noi) ăm să fi abandonat am am
2 (voi) aţi să fi abandonat aţi aţi
3 (ei, ele) eze să fi abandonat ar ar
NOTE / ПРИМЕЧАНИЯ:
1. Pe parcurs în locul pronumelor eu, tu, (el, ea),noi, voi, (ei, ele) vor fi utilizate numai
cifrele respective 1, 2, 3, atit pentru singular, cît şi pentru plural.
В продолжении вместо … будут использованы соответствующие цифры 1, 2, 3, как для
единственного, так и для множественного числа.
2. Abrevieri: prezent – prez. // imperfect – imperf. // perfect simplu – perf. s. // mai – mult –
ca- perfect – m. m. perf. // perfect compus – perf. c. // viitor – v. // viitor anterior – v. anter. //
perfect – perf. // prezent pozitiv – prez. poz // prezent negativ – prez. neg.
Concept de proiect
PRIN NEGURA VREMURILOR OCHIRE
(Oameni care prin activitatea lor au contribuit la devenirea și dezvoltarea
orașului Chișinău)
Scurt dicționar biografic
Ediția I
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
© Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu
© CID Chișinău
© M. Coca - idee și coordonarea lucrărilor
© M. Coca, Iu. Colesnic
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Consultant: Tamara NESTEROV
Recenzenți: Uniunea Arhitecților din Republica Moldova, Muzeul Național de
Istorie a Moldovei.
Redactor – stilist: Vlad POHILĂ
Lector: Mihail COCA
150
Și era să vorbim Limba vorghită di nărod! Așa avea să fie dacă nu era Andrei
Lupan.
...De cîte ori pomenesc numele acestui om, tot de atîtea ori mi se strînge inima de
durere. Să ai un asemenea om în țară, de un asemenea curaj și de o asemenea
cumsecădenie și să-ți bați joc într-un hal fără de hal de el la acea adunare de tristă
pomină de la Uniunea Scriitorilor! Să fi avut alte popoare un Lupan, i-ar fi înălțat
monument de aur, pe cînd noi, animale nesimțite, l-am băgat de viu în mormînt. De
ce? –Pentru că vrem cu toții să ne închinăm cuiva, ca mai apoi să atacăm în haită!
De ce? - Pentru că nu-i plăcea poezia unui dulce scriitor la modă, pentru că credea
că poezia se face din Arghezi, dar nu din dulcegării. Încă o dată. Eminescu a scris
în limba română. Andrei Lupan l-a adus pe Eminescu în Moldova. Deci: cine a
adus limba romînă în Moldova? Corect: Andrei Lupan a adus limba romînă în
Moldova. O precizare absolut necesară. Cînd zic Eminescu, îi am în vedere pe
152
OPEKUȘIN A. (16 (28) noiembrie 1838 - 4 маrtie 1923) – sculptor rus. Autorul
bustului lui A.Pușkin din Grădina Publică Ștefan cel Mare (instalat în anul 1885).
Unul dintre primele busturi înălţate la Chişinău în secolul al XIX-lea. Imaginea lui
Puşkin a fost preluată pentru acest bust după imaginea celebrului monument statuar
al poetului rus situat la Moscova, pe bulevardul Tver (în faţa cinematografului
"Rossia"). Замысел соорудить в Кишинёве памятник Пушкину возник ещё в
60-х годах XIX века, однако тогда осуществить его не удалось, хотя
пожертвования были собраны. В 1880 году кишинёвцы обратились к
выдающемуся русскому скульптору Александру Михайловичу Опекушину с
просьбой изваять для города памятник Пушкину. В это время скульптор как
раз работал над его памятником для Москвы. Вот строки из ответа
скульптора: «Позвольте предложить Вам бюст колоссальный, то есть голова в
ту же величину и с той же модели, что и на Московской Пушкинской статуе».
***
Într-una din zile, trecînd prin parcul Catedralei oraşului, vede un soclu fără nici o
statuie pe el şi descoperă scris numele poetului Puşkin. Întrebînd unde se află bustul
poetului, i se răspunde:
- Numai o mentalitate de „Moş Teacă” poate face una ca asta. Să fie aşezat bustul
la locul lui. UN GENIU NU ARE PATRIE, EL ARE NUMAI
NAŢIONALITATE, APARŢINÎND ÎNTREGII OMENIRI
***
Dicționarul va fi destinat tuturor categoriilor de cititori, inclusiv turiștii străini (în
cazul dacă va fi editat și în unele limbi de circulație internațională – engl., fr., rus.).
Ar putea servi, de asemenea, drept sursă de informare rapidă pentru tineretul studios
în cazul pregătirii lor pentru concursuri de ingeniozitate etc.
Dicționarul ar putea include, cel puțin, următoarele compartimente:
1. Cuvînt înainte.
2. Scurt istoric.
3. Glosar alfabetic, cu indicarea unei informații foarte succinte despre
personalitate și numărul paginii unde poate fi găsită informația completă.
De exemplu:
SCHMIDT, Carol, primar de Chișinău………………………………......25
4. Chișinăul în imagini, cu indicarea adresei obiectului, anului construcției și
numelui arhitectului.
Notă. Se prevede executarea unor foto inedite de cea mai înaltă calitate, care
ulterior vor constitui, dacă se va dori, o expoziție în BM “B.P.Hasdeu”.
5. Articolele în ordine alfabetică.
6. Bibliografie.
Lucrarea constituie o idee originală și, totodată, de pionierat, care, la sigur, va stîrni
multe dispute (și nu numai referitor la structură), De aceea Dicționarul se propune a
154
fi editat cu mențiunea Ediția I. Ceea ce va lăsa loc pentru noi studii și completări cu
ocazia lansării în viitor a celei de a II – a ediții, revăzute și completate.
Mihail COCA
7 iunie 2013
GLOSAR (proiect)
-A–
ALEXANDROV, V., arhitect, Teatrul Mihai Eminescu (1954)
ALEXANDRU I
AMBARŢUMEAN ., monumentul lui Vasile Alecsandri
ARHITECȚII CHIȘINĂULUI ………..
AVERBUH, sculptor….
-B–
BALȘ, Iorgu, mecenat, orfelinatul/azilul //azi: Direcția învățămînt ………
BAHMETIEV, Alexei, полномочный наместник Бессарабии (1816-1823),
Grădina Publică Ștefan cel Mare (1818)
BANÎCHIN, B., Hotel Cosmos
BĂNULESCU – BODONI, Gavriil, mitropolit al Basarabiei
BERNARDAZZI, Alexandr, architect al Chișinăului (1856 - 1878), casa
Casso(1878), Casa Rîșcanu-Derojinski, Capela Gimnaziului de Fete/azi
Biserica Sf. Teodora din Sihla, biserica sf. Pantelimon
BERNARDAZZI, Eugen, soclu monument Ștefan cel Mare
BODIUL, Ivan, prim-secretar al C.C. al P.C.M., Sala cu Orgă
BORISOV, A., Bd. Șt. cel Mare, 73
BOSENCO, G…
BREJNEV, Leonid, prim-secretar al C.C. al P.C.M., Parcul Valea Morilor
-C–
CECHERUL – CUȘ, Mihail, Banca orășenească /Sala cu orgă/Univ. de
Med. și Farmacie/inițial: Spital militar Медицинский университет «Н.
Тестимициану» (проспект Штефана чел Маре, 165). Здание является
памятником архитектуры начала XX века (архитектор Михаил Чекеруль-
Куш, 1905 год). Изначально было построено как военный лазарет. В 1950
году сюда был переведён организованный в 1945 году Медицинский
институт.
CURȚ, R., Hotelul Chișinău, Palatul Sindicatelor (str. Puțkin colț cu bd. Șt.
cel Mare), Parcul Valea Morilor
-D–
DADIANI, Natalia, Principesa, Muzeul de Arte Plastice din Chişinău, str. 31
August), la a cărei edificare a participat ilustrul arhitect Bernardazzi.
DONICI, Manolache, spătar, co-autor al planului Chișinăului (1812)
-E-
EITHNER, arh., autorul planului general (1834)
ELADI, Mitrofan, clădirea primăriei
EXNER A., Aeroport
-F-
FIODOROV, Pavel Ivanovici, gral., guvernator al Basarabiei
-G-
GALADJEVA, S., Teatrul Mihai Eminescu (1954)
GASKET junior (Iosif…), UTM – bd. Ștefan cel Mare – Camera Fiscală
(1901)
GLENING, arh., autorul planului general (1834)
GONSEROVSKI, …, arhitect, spitalul din Costiugeni
GORBUNȚOV, A., Hotel Chișinău
GORȘKOV, A., Teatrul de Operă și Balet
GUVERNATORII BASARABIEI…
-H-
HARTINGH, Ivan, guvernator al Basarabiei ….
HERZA, Vladimir, politician, jurist, Casa Hertza ……..
-I-
IAVORSKI, V., Președinția
INZOV, I., general-guvernator al Basarabiei ….
-J-
-K-
156
-Ț- // -U-
-V-
VEDENKIN, A.,
Венцковский (Wienckowski) Петр Иванович (1832-1911), статский
советник, чиновник Бессарабского областного правления; в 1829 - председатель
Бессарабского коммерческого суда, почетный мировой судья; в 1912 году на
его средства, при католическом кладбище, построен дом для престарелых.
VOIȚEHOVSKI (Woyciechowski), Valentin
158
-W-
WAISBEIN, Boris
WIEGEL, Filip, viceguvernator al Basarabiei ………….
-Z-
ZALȚMAN, A., Președinția
ZAUȘKEVICI, Ivan, arhitectul orașului, Porțile Sfinte sau Arcul de
Triumf….
Model
CHIȘINĂUL ÎN IMAGINI
Aleea Clasicilor (inaugurare – martie sau 29 aprilie 1958 ?..)
Casa in care a locuit Wolkenberg – St.cel mare, n1. 151 – Camera de comert a
republicii moldova
MILESTONE Lewis /Leo Milstein
Farmacia Kogan, Cafeneaua Manikov
IVANIŢKI V., locotenent-colonel – Clădirea administrativă a Cirmuirii Guberniale
(1903) – astazi Institutul de cercetyari si proiectari tehnologice pentri industria
alimenta – pag. 141
Hotelul Petersburg (str. De aur /Haralambie)
Clubul nobilimii – prima statie electrica din Basarabia – pag.240
DUBINOVSI, Lazar (1.05.1910,Falesti -29.02.1982, Chisinau), sculptor -
M.Eminescu, Ansamblul Karl Marx si Fridrih Engels
Dinastia Riscanu – sat si biserica sf. Constantin si Elena
12 busturi – Cantemir (Nicolai Korionişev) / Spataru –Lev Averbuh / Asachi – Lazar
Dubinovski/ C.Stamati –leonid Fitov/ Donici – Iosif Cheptanaru / Hijdau – Victor
krakoveak / Hashdeu – Iosif Cheptanaru / Russo – Vladimir Larcenco / Alecsandri –
Layar Dubinovski / Creanga – Lev Averbuh / Negruzzi – Alexandr maiko / Eminescu
Dubinovski –pag. 412
Primul autobus / taxi!!!
Halipa Ion – Город Кишинев времен жизни в нем Александра Сергеевича
Пушкина 1820 – 1823 ()Кишинев, 1899)
***
LUPAN Andrei (15.02.1912 s. Mihuleni –
24.08.1992, Chișinău) - poet, dramaturg, eseist,
publicist și om de stat din Republica Moldova,
Președintele Uniunii Scriitorilor (…..), membru
titular al Academiei de Științe a Moldovei (1961).
Mănăstirea Rudi:
L'avis du Petit futé sur MONASTÈRE RUDI:
165
En outre, le site viendra s'enrichir d'un étrange édifice, un château aux allures
médiévales. Construit entre 1928 et 1935, il est le résultat du travail de fin d'étude du
diplôme d'achitecture d'un certain Valentin Voitehovski.- www.petitfute.com
Кроме того, сайт обогатился чужеродным зданием в виде замка в
средневековом стиле. Построенный между 1928 и 1935, он является
результатом завершения дипломной работы архитектуры некоего Валентина
Войцеховски.
Moldavie – Google Books în http://books.google.md
PUBLICISTICĂ / ПУБЛИЦИСТИКА
(13/14 mai 1991 - 2019)
TOȚI COPII SÎNT GENIALI. În: «а» mic, nr.8, iunie 1994
166
167
Compunerea lui Denis din 11 martie 1995 care a stat la baza scrierii articolului
meu din “Curierul de Seară” din 1.06.95 – “Preocupările cotidiene ale elevului
clasei a doua Dionis”. Forma prenumelui “Dionis” a fost invenția redacției
ziarului. Deoarece Denis era principial în toate, nu a fost de accord cu această
redactare, a mofificat peste tot prenumele, cu mîna lui, în “Denis”! -
168
169
Noutăți editoriale
Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova a organizat cea de-a IV-a
ediție a Conferinței „Identintățile Chișinăului”.
“Diploma domnească din anul 1436 (…) atestă toponimul Chișinău (o mică,
dar umportantă, precizare: în Diplomă este indicat cuvîntul “cheșeneu” și nu
“Chișinău” – m.s.) în valea râului Bâc. Documentul, referinde-se la amplasamentul
satului numit ulterior Visterniceni, menționează aflarea pe malul opus al Bâcului
(…) a unei amenajări, de esență deocamdată nedeterminată (aici și în continuare
evidențierea textului îmi aparține – m.s.), numită “cheșeneul” lui Acbaș.
Așadar:
- în anul 1436, în valea rîului Bîc, este atestată o amenajare (nu localitate, ci
doar amenajare!) de “esență deocamdată nedeterminată”, numită “cheșeneul” lui
Acbaș;
- așezarea umană, atestată în documentul din 1466, nu avea denumire (!), fiind
indicate doar două repere privind localizarea acesteia - “1. «fântâna» Albișoara și 2.
un oarecare «cheșineu»”;
- Doar în anul 1576 satul de pe această moșie este atestat purtând denumirea
de “Chișinău”, MENȚIONÎNDU - SE PENTRU PRIMA DATĂ situarea lui pe
malul râului Bâc.
Apare întrebarea firească: care dintre acești trei ani – 1436, 1466 sau 1576 -
poate fi considerat cu certitudine anul primei atestări a toponimului Chișinău?
194
Altfel zis, se mai confirmă încă o dată paradoxul atribuit lui Socrate "Știu ca nu
știu nimic".
196
Cu toate acestea autorul este atît nehotărît cînd scrie “dacă desigur putem
aborda posibilitatea divizării respective (Chiș și Ineu/Inău)”. Or, în cercetare nu
poate fi neglijată nici o ipoteză.
Pare-se că, totuși, autorul se afla pe o pistă corectă, pe care, nu se cunoaște din
care motive, pînă la urmă a abandonat-o.
Raportînd această idée la cele expuse anterior, am putea admite (fie chiar și
ipotetic) că amenajarea “de esență deocamdată nedeterminată, numită “cheșeneul”
197
Exemplu clasic în acest sens poate servi, de exemplu, Stîna de Vale, Județul
Bihor, România.
Din cele trei documente citate mai sus – de la 1436, 1466 și 1576 – numai
ultimul indică expres denumirea și așezarea geografică a localității - “Doar în anul
1576 satul de pe această moșie este atestat purtînd denumirea de “Chișinău”,
menționîndu - se pentru prima dată situarea lui pe malul râului Bâc.”
Autorul mai face și alte supoziții privind amplasarea vetrei viitoarei localități
Chișinău, ajungînd la unele concluzii, despre care Petronel Zahariuc scrie în “Cuvînt
înainte”: “rezultatul la care a ajuns (Sergius Ciocanu – m.s.) este pe de-a-ntregul
surprinzător: tîrgul Chișinău a fost înființat pe o “bucată” din moșia vecină,
Buicani, după care s-a întins peste satul Chișinău, care ocupa bazinul pîraielor
Mălina Mare și Mălina Mică, astfel încît, scrie inspirat autorul “am putea pe bună
dreptate, să numim Chișinăul, drept «moșia celor două Măline»” [Ib., p.10].
NB!
- p. 172 - “În anul 1834, autoritățile centrale ale Imperiului Rus aprobă așa-
numitul Plan al oragului regional Chișinău”;
198
- la p.177 –
10 februarie 2018
cel mai longeviv primar al Chișinăului (1877 - 1903), activitatea căruia a fost marcată
de o contribuție deosebită la dezvoltarea și modernizarea orașului.
Considerat de contemporani drept cel mai bun primar al Chișinăului din toate
timpurile - „... orașul nostru n-a avut niciodată un primar ca neîntrecutul Carol
Schmidt”2 – Carol Schmidt a fost și rămîne unicul primar de Chişinău care a avut în
timpul vieţii o stradă care îi purta numele.
Cetățenii recunoscători au solicitat administrației orășului ca strada pe care
locuia primarul Carol Schmidt să-i poarte numele.
Denumirea străzii s-a păstrat în perioada anilor 1902 - 1944.
Astfel, pe un plan al orașului Chișinău din timpul administrației rusești, datat
cu începutul secolului XX (mai precis, după anul 1910) 3, vedem, mai jos de strada
principală a urbei – “Александровская” [Alexandrovskaia], strada „К. A. Шмидта”
План Кишинева 1910-х годов [Planul Chișinăului din anii 1910] (fragment)
План Кишинёва 1919 года [Planul Chișinăului din anul 1919] (fragment)
План Кишинева 1925 года [Planul Chișinăului din anul 1925] (fragment)
Conform unei harți germane din anul 1941 7, lucrurile rămîn neschimbate, adică
______________________________
5 План Кишинева 1925 года. http://oldchisinau.com/starye-karty-i-ulicy/starye-karty-
kishinyova/plan-kishinyova-1925-goda/
6
План Кишинева 1933 года. http://oldchisinau.com/starye-karty-i-ulicy/starye-karty-
kishinyova/plan-kishinyova-1933-goda/
7 Немецкая карта Кишинева 1941 года. http://www.etomesto.ru/map-europe_moldova_chisinau-
1941/
202
План Кишинева 1933 года [Planul Chișinăului din anul 1933] (fragment)
Немецкая карта Кишинева 1941 года [Hartă germană a Chișinăului anului 1941]
(fragment)
203
Și numai după revenirea sovieticilor în anul 1944, numele străzii este schimbat
în «Сталинградская» [Stalingradskaia] (1944 - 1961), iar ulterior - în str. 25
Octombrie (din 30.11.1961).
Faptul că numele primarului Carol Schidt a rezistat în timp constituie mai
degrabă o excepție decît o legitate, fiind, totodată, o dovadă a înaltei aprecieri
(depolitizate și deideologizate) a funcționarilor din admnistrația rusească și
românească a meritelor lui Carol Schmidt în dezvoltarea orașului Chișinău.
Mai mult ca atît, «În ultimii ani de viață Karl Schmidt a fost grav bolnav. În
1926, vizitîndu-l acasă, delegația primăriei și-a expriman recunoștința în fața
meritelor sale deosebite și a emis „o hotărîre de a-i mari pensia”60 (aici și în
continuare evidențierea textului îmi aparține – m.c.)»8.
«Karl Schmidt s-a stins din viață la 9 aprilie 1928 (…) Presa vorbea despre
“alocarea sumei de 25.000 de lei pentru bustul care trebuia instalat în grădina
publică, în semn de recunoștință pentru ceea ce a făcut pe rarcursul acestor ani”.
Dar soarta de mai departe a monumentului este necunoscută(…)
“Făuritorul Chișinăului” a lăsat, de fapt, după sine cel mai grandios dintre
monumente – întregul oraș”62»9.
…………………………………………………………………………………………
P.S. Prin hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului Municipal Chişinău de
Deputaţi ai Poporului nr. 11/77 din 25.07.1991, la propunerea, vorba lui Gheorghe
Bezviconi, a unor parveniți ai momentului (unii chiar cu grade științifice!) au fost
schimbate majoritatea denumirilor străzilor din centrul istoric al Chișinăului.
Însă denumirea istorică a străzii pe care a locuit ilustrul primar de Chișinău
Carol Schmidt așa și nu a fost restabilită.
“Marii specialiști” ai timpului nu au gasit merite în activitatea lui Carol
Schmidt…
Abia prin decizia Primăriei Municipiului Chişinău nr. 16/5 din 23.07.1998
numele lui Carol Schmidt a fost atribuit unei străzi noi… dintr-o fundătură a
capitalei. Mai mult ca atît, puțin mai tîrziu viceprimarul Nistor Grozavu semnează
Dispoziția Primăriei municipiului Chișinău nr. 1073/d din 30 decembrie 2013 “Cu
privire la constituirea Grupului de lucru pentru examinarea problemelor privind
comemorarea primarului de Chișinău Carol Schmidt”, care avea misiunea de a
“elabora o concluzie unică privind oportunitatea comemorării acestei personalități”.
No comment, cum ar spune în astfel de caz englezii.
____________________
8Garusova, Olga. Karl Schmidt. Primar al Chișinăului [Ediție trilingvă – germ., rom. și rus.].
Chișinău: Cartier, 2014. p.93
9
Ibidem, p.94
204
Мое мнение. Городу Кишиневу надо вернуть его память и его историю в том
виде, какая она есть. Вполне понятно, что следующее заявление станет искрой,
которая может разжечь страсти. Особенно тех, которые считают себя
единственными держателями монополии на патриотизм в любые времена
(точное название этого явления я бы дал "хамелеонизм", чтобы не назвать это
приспособленчеством).
Так уж получилось, и от этого нам некуда деться, что Кишинев стал городом
именно в то время, когда Бессарабия (как называли край тогда) стала областью,
а затем губернией в составе Российской империи. В результате усиленной
колонизации, национальный состав края сильно изменился. Но все эти люди
делали общую историю края.
Ярким примером горения во славу нашего города является Карл Шмидт, немец
по происхождению и один из самых блистательных городских голов / примаров
Кишинева, при котором, как пишет Георге Безвикони в своем очерке
"Semimileniul Chisinaului"/"Пятьсотлетие Кишинева" (журнал "Din trecutul
nostru"/"Из нашего прошлого", 1936), Кишинев переходит из разряда сел в
разряде городов. Благодарные горожане еще при жизни присвоили его имя
одной из центральных улиц Кишинева, на котором находился, кстати, дом в
котором жил Карл Шмидта. К счастью, этот дом сохранился и находится через
дорогу, аккурат напротив центрального входа в Филармонию.
Думается, что эти примеры могут убедить даже самых больших скептиков в
необходимости переосмысления истории города Кишинева и возвращении
памяти и местного колорита. Ничего, что в нем, может быть, будет
присутствовать в большой степени, чем кому-то хотелось бы, русская
топонимика. От истории и родственников никак нельзя отмахнуться. Считаю
пустой затеей попытки современных "отцов" истории города Кишинев
вычеркнуть из его истории период времени 1812-1918 гг. Ведь именно в этом
208
Не призываю, чтобы эта работа была бы начата уже завтра. Для начала надо
создать инициативную группу для изучения проблемы и подготовки
предложений. Не спеша, чтобы не наломать опять дров, как это случилось уже
несколько раз за всю историю города.
5. В 1832 году была основана библиотека города Кишинева (Г. Безвикони, стр.
54).
P.S. Следуя словам Генриха Сенкевича, который писал, что правда не всегда
одно и тоже с собственным мнением, автор никоим образом не претендует на
то, что высказанное им (со)мнение является абсолютной или единственной
истиной. Это частное мнение, которое имеет такое же право на существование,
как и мнения, изложенные в цитируемых выше источниках.
212
Все это наводит на мысль, что Кишиневу нужна третья энциклопедия - более
полная (что нелегко осуществить) и объективная (что возможно достичь). Ведь
известное выражение "из песни слова не выкинешь" вполне можно отнести и к
истории: "их истории правду не выкинешь".
Было бы хорошо, если эта энциклопедия издавалась на двух или трех языках,
чтобы стала доступной всем жителям и гостям столицы и приятно было бы
подарить ее дорогому гостю.
В настоящее время одна часть этой улицы носит имя Митрополита Варлаама, а
другая часть - Митрополита Дософтей.
Судьбе было угодно, чтобы дом, в котором жил когда-то Карол Шмидт,
сохранился (ул. Митрополита Варлаама, №78, угол с ул. Михай Еминеску).
218
но они неотделимы от Кишинева так же, как имя графа Киселева для
Бухареста!".
Ch-au oras de campie pleostit ca o balega-n drum / Ch-au oras de-ntuneric (...) / (...)
sa revii capitala cu un nume de parca-ai da drumul la apa in timp ce te ... Ch(is)-in)-
au in alba chiuveta in care se spala pe maini prim- ministrii schimbati la un an (...) //
(К-эу (сокращенное имя города - м. с.) город равнинный сплюснутый как навоз
на дороге / К-эу город темноты (...) / (...) становиться столицей с именем как
будто спускаешь воду в то время как te ... Ch(is)-in)-au (перефразировка,
означающая "ты мочишься" - м.с.) в белой раковине, в которой моют руки
премьер-министры, сменяемые в каждом году (...).
220
Казалось бы, все ясно. Что еще надо? Однако вопрос остается вопросом: кто же
был этот загадочный генерал П.И.Федоров? То, что портрета его не удалось
найти до сих пор, можно как-то объяснить: возможно, генерал не любил
221
Тут явно какая-то ошибка. Не мог же быть вызван в суд генерал П.И.Федоров в
1856 г., если все источники указывают но то, что он умер в 1855 г. А
утверждение, что он якобы отравился, не доезжая до Москвы, это уже что-то
новое...
Эпизод из его биографии все же сводит на нет утверждение о том, что он "слыл
малодеятельным человеком" - исполнение им должности полицмейстера г.
Николаев в течение 13 лет (1820-1830).
"В истории каждого города существуют люди, которые, по долгу службы или
из собственных побуждений, особым образом повлияли на его становление,
развитие и процветание.
здании, где родился Щусев, был расположен его музей (сегодня он бесхозный и
находится в аварийном состоянии). В следующем году исполнится 140 лет со
дня рождения А.В.Щусева. Похоронен он на Новодевичьем кладбище в
Москве. Алексей Щусев является автором таких известных проектов, как:
станция метро «Комсомольская», Казанский вокзал, Мавзолей Ленина, Марфо-
Марьинская обитель и гостиница «Москва» - в Москве, Театр оперы и балета в
Ташкенте.
А вот со стороны ул. А.Щусева, всего лишь после третьего окна сразу за уголом
дома, висит другая табличка, которая гласит, что это уже национальный
памятник истории и архитектуры №203 «Сladirea veche a gimnaziului de baieti
nr.2 inceputul sec. XIX» («Cтарое здание мужской гимназии №2 начала XIX
века»).
Михаил КОКА
233
М.К.
http://www.vedomosti.md/news/shmidt-na-pochtovoj-marke-nenastoyashij
В том, что портрет Шмидта подлинный, нет никаких сомнений, потому что
имеются по меньшей мере два портрета, изданные при его жизни:
Вот и вся разгадка. Как говорят на Руси: «Федот, да не тот». Как говорится,
«Non so se il riso o la pietà prevale» (ital.), что в переводе означает «Все это было
бы смешно, Когда бы не было так грустно…» (М.Ю. Лермонтов А.О.
Смирновой).
А теперь давайте рассуждать спокойно.
Как же могло случиться, что так неуклюже были «перепутаны» портреты этих
двух разных людей?..
Хотя «Poșta Moldovei» уж сам Бог велел, чтобы, прежде чем тиражировать
почтовую марку, следовать принципу «Семь раз отмерь один раз отрежь».
Уж кто бы обрадовался такой почтовой марке, так это (если бы был жив,
конечно!) известный в свое время филателист Карл Карлович Шмидт! Если он,
конечно, узнал бы в изображении на почтовой марке себя молодого. Что очень
сомнительно, так как портрет на марке совсем не похож на портрет Карла
Карловича Шмидта 1897 года.
Так чей же портрет на почтовой марке? Кто ответит на этот вопрос? Возможно,
это мог бы сделать дизайнер этого произведения –
См. http://www.moldovastamps.org/ru/catalogue-stamps-issue.asp?issueID=2050
Михаил СЛОБОЗИЯНУ
2018-04-03
А ШМИДТ-ТО - НЕНАСТОЯЩИЙ!
http://www.philately.ru/article/philately/43253/a-shmidt-to-nenastoyashchiy/
В том, что портрет Шмидта подлинный, нет никаких сомнений, потому что
имеются по меньшей мере два портрета, изданные при его жизни:
Вот и вся разгадка. Как говорят на Руси: «Федот, да не тот». Как говорится,
«Non so se il riso o la pietà prevale» (ital.), что в переводе означает «Все это было
бы смешно, Когда бы не было так грустно…» (М.Ю. Лермонтов А.О.
Смирновой).
Как же могло случиться, что так неуклюже были «перепутаны» портреты этих
двух разных людей?.. Как могла попасться на такую удочку отмеченная во
второй статье координатор музея еврейского наследия Молдовы, научный
сотрудник АНМ д-р Ирина Шихова?
Так чей же портрет на почтовой марке? Кто ответит на этот вопрос? Возможно,
это мог бы сделать дизайнер этого произведения – www.moldovastamps.org
Михаил СЛОБОЗИЯНУ
Источник: www.vedomosti.md
НЕ НАПЕЧАТАННЫЕ МАТЕРИАЛЫ
RĂTĂCIȚI ÎN ISTORIE
Probabil, foarte puține etnii există astăzi în lume care mai sînt în căutarea
identității naționale. Printre acestea sînt, o spunem nu fără regret, românii și
moldovenii, recunoscuți drept etnii aparte atît de constituțiile celor două state, cît și
de comunitatea internațională.
În ultimul timp tot mai multă lume de la noi, dar și de peste Prut, se consideră
aptă de a face exerciții de istorie, astfel făcîndu-și apariția cu duiumul teorii care mai
și mai de care privind originea celor două etnii.
273
Și atunci ne întrebăm: mai există oare vreun popor care să venereze atît de mult
pe acei care le-au cotropit țara și le-au schimbat destinul firesc, identitatea?..
Deși, dacă e ca să stăm strîmb și să judecăm drept, atitudinea față de vecinul
din răsărit, care se face vinovat doar de un rapt teritorial (Basarabia), de altfel
compensat cu alt teritoriu conform tratatelor de pace încheiate în urma războaielor
ruso – turce, este cu totul alta. Poate cu excepția unui singur caz - șoseua Kiseleff din
București, care poartă numele unui general rus care a dat Principatelor Unite
“Regulamentul Organic” – de fapt prima Constituție a României.
Este interesantă re - afirmarea și de către Octavian – Eugeniu Manu a tezei de
loc noi, precum că „Noi suntem urmașii primei civilizații (…)”, promovată de mai
mulți cercetători mai mult amatori, care este, totuși, foarte dificil sau, dacă vreți, chiar
imposibil de argumentat. Să nu uităm că istoria este pînă la urmă o știință relativă,
mai ales cînd este vorba despre un trecut foarte îndepărtat.
Noi nu cunoaștem (sau poate cineva nici nu vrea să cunoaștem azi?..) tot
adevărul despre lucruri apropiate de noi, cum ar fi, de exemplu, evenimentele din 7
aprilie 2009, dar ne avîntăm uneori foarte încrezuți în sine în a cerceta evenimente
care au avut loc în timpuri foarte îndepărtate.
În acest sens, un exemplu vorbitor este și site –ul „Moldovenii.md”, care vine
să ne aducă istorii și mai și decît cele expuse mai sus.
Ca să vezi, ce numai nu scriu acești moldoveni în materialul întitulat „De ce
nu sîntem români?”-
“1. Strămoșii noștri au fost un popor care în decurs de 8 mii de ani a viețuit
în același areal: spațiul Carpato-Dunăreano-Nistrean. În cadrul acestui areal
teritoriul populat se micșora, atunci cînd în vremuri de restriște strămoșii noștri se
retrăgeau în păduri sau munți și revenea la limitele sale cînd pericolul trecea.
Continuitatea de habitat a strămoșilor noștri pe teritoriul lor istoric este dovedită de
cercetări istorice, antropologice, genetice și lingvistice.
Uite asta este bună: avem de acum o vechime de peste 8 mii de ani, chiar și mai
mare decît cea reflectată în izvoarele biblice, conform cărora vechimea lumii înainte
de Christos ar fi numai de vreo 6 mii de ani. Reiese că sîntem mai vechi pe acest
pămînt chiar și decît poporul ales de Dumnezeu – evreii…
275
Aici s-ar putea spune: fără comentariu. Deși despre omogenitate din punct de
vedere etnic și cultural este greu de vorbit. Și mai greu ar fi ca să căutăm macar o
națiune contemporană care ar corespunde acestui criteriu. Inclusiv englezii care se
considerau pînă nu demult cea mai închisă în sine națiune.
Toate cele relatate vin să ne convingă doar că noi încă mai sîntem rătăciți în
istorie. Pînă cînd?..________________________________
1
Reîntoarcerea dacilor sau istoria românilor între adevăr și uragane. Chișinău. „Bibliopolis”,
Vol. 39 (2011) Nr.2, pag. 174
Mihail COCA
19.03.2015
Comentariile sînt de prisos. Un răspuns mai detaliat ar putea să ni-l dea cei de
la actualul Minister al Educației, Culturii și Cercetării. Să sperăm ca aceta nu va
întîrzia.
OBSERVATOR
Chișinău, 22 septembrie 2017
…………………………………………………………………………………...
metaforă. figură de retorică prin care se transportă o vorbă dela sensul propriu la cel
figurat: ex. leu pentru viteaz, în floarea vieții. Șăineanu, ed. VI (1929)
metáforă. (...) figura pin care se transportă o vorbă din înțelesu propriŭ în cel
figurat, ca: lumina învățăturiĭ . Scriban (1939)
Expreșii și termeni argotici gen „curvă; curvuștină; futu-i (mama mă-sii), futu-
te în aripă /pricepere! morții mă-sii!; futangiu, futatore, futacios; pizdă! rahat!
(pentru rusescul здец!); prostituată”, care numesc lucrurile pe nume sau constituie
niște înjurături, chiar pot fi considerate metafore?..
O.
284
285
La p.248 – mai sînt încă două ferestre laterale (din str.Pușchin), se vede o parte
din acoperișul casei din spatele hotelului și, pare se, că chiar și ferestre.
La pag. 249 – peretele cu cele două ferestre ale hotelului nu mai exista, ruinile
cladirilor aropiate și ale hotelului sunt mai distinse.
Ceea ce ne face să credem ca prima foto este din 1941, iar a doua – de după
bombardamentele anul 1944!!!
Nu este înțeles ce au cu Chișinăul la 16 iulie foto de la p. 232, 233, 262,
263,264 (1944! Ghidighici), 265 (1944! cămile), 268, 269.
Apropo, referitor la foto de la p. 260 și 261 –
Nu putem ignora faptul că la aceasta şi-a adus „prinosul” şi aviaţia româno-
germană. Bombardările Chişinăului, un centru strategic important, încep chiar în
dimineaţa lui 22 iunie (…) Avem informaţii că au fost bombardate staţiile electrice,
Casa radio şi alte obiective industriale.”[III] - Reiese că la deteriorarea
(distrugerea) Turnului Radio și Casei Radio a contribuit nu numai căpitanul
Muhin?..
I. История Кишинёва: Как строили Собор и как он выстоял до
наших дней http://locals.md/2015/istoriya-kishinyova-kak-stroili-sobor-kak-
vyistoyal-nashih-dney/
Foto http://oldchisinau.com/
291
Pentru informare -
LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
31. Prevederile Declaraţiei de Independenţă, aprobată prin Legea nr. 691 din 27
august 1991 (M.O. nr.11-12/103;118, 1994), sunt următoarele:
REAMINTIND că (…) Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de
libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale
Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie
1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărârile Parlamentului Republicii
Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat (sic!!!) din 31 august
1989 (…)
HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai
Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal
constituite ale Republicii Moldova;
32. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sunt următoarele:
Articolul 13. Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi
„(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe
baza grafiei latine.
47. Curtea reţine că, în baza Declaraţiei de Independenţă, Republica Moldova s-a
constituit ca stat suveran şi independent. Declaraţia de Independenţă constituie
temelia politico-juridică a Republicii Moldova.
48. În condiţiile în care REPUBLICA MOLDOVA, CA STAT INDEPENDENT
ŞI SUVERAN, NU AVEA ÎNCĂ O CONSTITUŢIE, Declaraţia de Independenţă
era singurul document care definea ordinea constituţională a Republicii
Moldova, în baza căreia a fost constituit sistemul politic, economic şi judiciar al
Republicii Moldova. Astfel, până la adoptarea Constituţiei, Declaraţia de
Independenţă a servit drept bază constituţională de dezvoltare a statului şi
societăţii Republicii Moldova.
49. Prin urmare, Declaraţia de Independenţă este un document politico-juridic ce a
consacrat crearea noului stat independent Republica Moldova, reprezentând
„certificatul de naştere” al noului stat
83. Analizând valoarea juridică a Declaraţiei de Independenţă, Curtea va ţine cont
de natura şi conţinutul său, şi nu de denumirea de „lege” (Legea nr. 691 din
27.08.1991). Declaraţia de Independenţă nu poate fi calificată ca fiind o lege
organică.
84. „Aprobarea” prin „lege” a Declaraţiei de Independenţă s-a făcut anume
pentru a-i atribui forţa juridică a unui act oficial adoptat de o autoritate
recunoscută a statului, fapt necesar pentru a obţine recunoaşterea
internaţională.
86. În nici un alt loc nu este atât de clar reflectată înţelegerea constituţională a
părinţilor fondatori şi crezul naţional, decât în Declaraţia de Independenţă.
OPINIE SEPARATĂ
expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea
Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale
12. Cu referire la sistemul constituţional francez, în care Consiliul Constituţional a
instituit noţiunea de „bloc de constituţionalitate”, trebuie de avut în vedere
următoarele.
13. Judecătorul constituţional „este deseori chemat să opereze un control asupra
concilierii operate de legislator între principiile potenţial contradictorii în aplicarea
lor [...], utilizând principiul proporţionalităţii. Însă JUDECĂTORUL
CONSTITUŢIONAL NU CREEAZĂ, strict vorbind, NORME
CONSTITUŢIONALE. Mai mult decât atât, el nu poate controla nici legile
constituţionale, nici legile adoptate prin referendum, expresie directă a
suveranităţii naţionale, deoarece, fiind cenzor al legilor, el este servitorul
constituţiei” (Mathieu B. Qu’est-cequelaConstitution? http://www.conseil-
constitutionnel.fr/ conseil-constitutionnel/francais/la-constitution/la-constitution-de-
1958-en-20-questions/la-constitution-en-20-questions-question-n-1.166).
295
De acest defect suferă astăzi chiar și editurile care în timpurile nu chiar atît de
îndepărtate erau considerate ca fiind cele mai prestijioase (drept exemplu v.
Basarabia Necunoscută, vol. 8 – Editura Știința, 2010).
de ajuns să fii român pentru a fi mare poet și cugetător adînc. (…) într-un alt articol
se compara Văcărescu cu Ghoete și se punea compatriotul nostru, în calitatea sa de
latin, și in special de român, mult mai presus decît unul din cele mai mari geniuri
poetice ce a produs omenirea. Critica lipsea pe atunci cu desăvîrșire (…). Iacob
Negruzzi. Amintiri din „Junimea” (în volumul Iacob Negruzii. Scrieri alese. Vol.2.
Chișinău. Editura „Știința”, 1992, pag. 80-81).
S-a ajuns pînă acolo că un scriitor de la noi, proaspăt membru -
corespondent al AȘM, este comparat cu F. Dostoievski, M. Bulgakov și Jorge Luis
Borges, iar alții merg și mai departe, făcînd concluzia că acest roman (Tema pentru
acasă – care abundă în inexactități, exagerări și suflete moarte ) este atăt de perfect
(mai ales capitolul Scrisori de dragoste cu mulțimea de «...», «De ce?!», «?!» și «?»)
pentru a fi propus, nici mai mult și nici mai puțin, la Premiul Nobel pentru
literatură (sic!)
NB! Dacă critică literară de la Chișinău sau intelectualii bine instruiți ar
fi citit (nu frunzărit la întîmplare) lucrările lui Iu. Colesnic, ei nu ar fi putut să
nu observe mulțimea de greșeli (și nu numai gramaticale și ortografice) și
inexactități din texte!
Dl. Iu.Colesnic ar avea numai de cîștigat, dacă ar studia tehnica scrisului și stilul
momentelor lui I.L. Caragiale, portretelor literare ale lui André Maurois,
romanelor lui Jules Verne (în sens - exactitate absolut senzațională!) sau
portretelor lui Maxim Gorki, pentru ca critica să poată spune despre el ceea ce
spuneau contemporanii despre Paul Bins, comte de Saint-Victor:
ДОН-ЖУАН ФРАЗЫ ПОЛЬ ДЕ СЕН-ВИКТОР (11 июля 1825 — 9 июля
1881)
«Стоит написать целую книгу только для того, чтобы вы написали о
ней одну страницу», — писал Сен-Виктор Гюго, прочтя статью о
«Тружениках моря».
«Когда я читаю Сен-Виктора, я надеваю синие очки, чтобы не ослепнуть»,
— говорил о нем Ламартин.
Делакруа писал ему после статьи о Сиде: «Вот уже две недели я думаю о
ней, из нее возникнут мои лучшие картины».
«Сен-Виктор не бриллиант, — он изысканнее — он сапфир», — говорит
Барбе д'Оревильи.
«Стиль Сен-Виктора — золотая чаша: все, что он не нальет в нее,
становится сверкающим» — писал Сен-Бев в статье о «Hommes et Dieux».
«Среди текущей литературы, — пишут Гонкуры в своем дневнике, — Сен-
Виктор поистине благородный литературный характер. Это писатель, мысль
которого живет всегда в соприкосновении с искусством или в мире великих
идей и великих вопросов».
………………………………………………………………………………………
V. prefața la cartea П. Де Сен-Виктор. Боги и люди. Киев.МП-Муза-1992 -
http://imwerden.de/pdf/saint-victor_bogi_i_lyudi_perevod_voloshina_1992.pdf
299
«PERLE» CELEBRE:
Stranie rimă! Deși drept rimă se cerea Stelian, Iu. Colesnic a preferat
sa-l înlocuiască cu Stalin.
O dovadă în plus, că lucrările lui Iu. Colesnic sînt numai lăudate,
dar nu și citite. Acest articol, intitulat Cincinat Pavelescu, a fost publicat
inițial și este preluat din revista Viața Basarabiei (ediție nouă / nr. 1 / 2011 /
- revistă a Uniunii Scriitorilor din România și Uniunii Scriitorilor din
300
Acţiuni de tip deschis, iar doi ani mai târziu (1996!!!) - în Banca Comercială pe
Acţiuni „Banca de Economii”.- http://bem.md/brief-history
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 75 – 1), coloana din stînga. Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu. Prima
bibliotecă orășenească a fost deschisă la Chișinău la 22 august 1832 în casa
negustorului Kriukov.
2), coloana din dreapta. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. Își are începutul
la 22 august 1832 ca Biblioteca Publică Gubernială din Chișinău. Autor – Alexei
Rău, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.
Dezinformare totală și cel mai înalt nivel de diletantism care poate fi atins! În
Chișinău, la data indicată, și cu mari dificultăți financiare, a fost deschisă o singură
bibliotecă – cea orășenească! Denumirea Biblioteca Publică Gubernială – este o
fantezie mai veche, din cîteva motive: 1) prima bibliotecă publică s-a deschis abia
în anul 1877; 2) nu putea fi numită Gubernială, deoarece Basarabia devine
gubernie abia în anul 1873! 3) Întrebare către dl. Rău (autorul celui de al doilea
articol): de ce era nevoie de o bibliotecă regională (la moment Basarabia mai era încă
regiune!)? Poate pentru completarea fondului de carte a bibliotecilor Basarabiei, care
lipseau cu desăvîrșire, sau pentru a acorda servicii cititorilor din regiune?.. Încercați
să vă închipuiți un boier sau, de ce nu, chiar un țăran, care vin la Chișinău dintr-o
fundătură de prin județul Cetatea Albă sau Ismail pentru a lua cu împrumut o carte de
citit. Sau poate pe atunci existau de acum serviciile de livrare on line?.. Mai ales, că
mai trebuia achitată și o taxă anumită pentru serviciile bibliotecii, iar cartea restituită
într-un termen stabilit. Adică boierul sau țăranul trebuiau să vină iarăși la Chișinău
pentru a schimba cartea.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag.87 – Biserica Sf. Pantelimon. Pe lîngă biserică funcționa o școală parohială,
întemeiată în 1898 și întreținută financiar de către frații Anastasie și Teodor
Ciuflea.
Primo. Ce aveau Anastasie și Teodor Ciuflea cu Biserica Sf. Pantelimon?
Secundo. Care este numele adevărat al fraților – Ciuflea (pag. 87, 120) sau Ciufli
(pag. 452)?
Terțio. Cum puteau finanța ei o școală întemeiată la 1898, dacă ambii erau de acum
morți la acea dată (Teodor – 1854, Anastasie - 1870)? - pag. 120 – (…) frații –
negustori Ciuflea - Teodor (1796-1854) și Anastasie (1801-1870); pag. 452 - Teodor
(1796-1854) și Anastasie Ciufli (1801-1870).
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 97 – Botanica este numele topic ce semnifică coexistența în plan edilitar-urban
a prezentului și trecutului, coerența evenimentelor și faptelor, continuitatea
tradițiilor istorice și culturale. Mai banală, deșănțată, bombastică și aberantă
expresie pentru o ENCICLPOPEDIE nici că putea fi gîndită.
302
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 109 – Carmez S.A. Produce carne, mezeluri, conserve de carne, grăsimi
alimentare și tehnice. De cînd Carmez S.A. 1) produce carne și 2) conserve de
grăsimi tehnice?..
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 123 – Centrul Calea Basarabiei și-a cîștigat prin cultura servirii și sortimentul
bogat de mărfuri bunul renume nu doar în republică, ci și peste hotare (sic!). Nici
prin gînd să-ți treacă de un asemenea renume. Probabil, turiștii de peste hotare vin la
Chișinău numai cu gîndul ca să facă cumpărături la Calea Basarabiei.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 130 – Edificiile durate în ultimii ani – (…)Teatrul Național M. Eminescu (…).
Construcţia clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954.-
http://www.monument.sit.md/stefan-cel-mare/79/
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 135–137. Chișinăul teatral (II). (…) primul Teatru Național din Basarabia a
fost înființat în anul 1921 (…)
Primul teatru stabil de expresie română în Basarabia, al cărui succesor de drept este
actualul Naţional de la Chişinău, nava – pilot al culturii dintre Prut şi Nistru, a luat
fiinţă la 10 octombrie 1920 - http://www.eminescu.md/?l=ro&a=6
Nici o propoziție (sic!!!) despre Teatrul academic muzical-dramatic "A.S.
Pușkin" (de parcă nici n-ar fi existat! Excepție fraza – Teatrul Național Mihai
Eminescu funcționează în edificiul restaurat al fostului Teatru Academic).
Care Teatru Academic?.. V. pag. 168 la Cosmacevschi, Maria – Teatrul A.Pușkin.
și pag. 402 la Rusnac, Olimpiu - Teatrul Muzical Dramatic Moldovenesc Academic
A.S.Pușkin. În loc de verbul funcționează (care se referă mai ales la mașini,
mecanisme, unelte etc.) se cerea folosirea verbului activează (o instituție își desfășară
o activitate).
Despre Teatrul Dramatic Rus de Stat "A.P.Cehov" o singură propoziție și aceea
cu denumirea greșită – La Chișinău funcționează unul dintre cele mai longevive
teatre basarabene – Teatrul Rus A.Cehov, întemeiat în anul 1934.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 137 – Chișinăul, centru al literaturii naționale românești. Foarte original.
Numai că se cerea de adaos la sfîrșit, cel puțin, cuvintele din Basarabia. Altfel am
putea supăra frații de peste Prut, arătîndu-ne superiori lor.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 152 –(…) Curtea Supremă a Republicii Moldova??? (…) După 1911 aici se
construiește o clădire de afaceri. Corect: Curtea Supremă de Justiție! Om de
303
afaceri – da, dar clădire de afaceri?.. Clădire cu/de/pentru (?..) oficii – mai treacă-
meargă.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 157 – (…) conform Decretului Guvernului Republicii Moldova. Guvernul
niciodată nu a emis decrete!
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 166 – Contrafort. (…) cântărirea realizărilor autohtone cu o măsură general-
românească. O banalitate care nici nu merită a fi comentată, cu atît mai mult
«cîntărită».
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag.167 – Coreachin, Natalia. V. și pag. 275 – Koreakin, Natalia. ???
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 170 – Cotruță, Alexandru. (…) funcționar și patriot român (…) secretar al
Nobilimii Provinciale Basarabene. Autor articol – Iu. Colesnic (sic!!!). Ceva nou.
Secretar al unei societăți / organizații – da… Era necesară o precizare.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 190 – (…) dirijate de Centrul Național de Narcomanie (Sic!!! Bravos!). Pentru
autorului articolului între Narcomanie și Narcologie (!) nu există nici o diferență.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag.277- Krupenski, Alexandr. (…) Obține demnitatea de maestru al curții
imperiale țariste. Ce mai titlu…V.:
1) Служил чиновником особых поручений при директоре
Императорских театров, управляющим балетной труппой и управляющим
Петербургской конторой Императорских театров (1903—1914). -
http://ru.wikipedia.org/wiki
2) Директор Императорских театров в Санкт-Петербурге. –
http://www.tez-rus.net/ViewGood32577.html
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 278 – Kunițki, Petru. (…) în 1808, l-a numit rector al Academiei de la Socola.
A existat Academia Mihăileană, dar nu și Academia de la Socola…
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași. (…) lăcașul monahal a devenit
mănăstire de călugări, primind destinația de sediu al Seminarului Teologic.
Această instituție a dobândit o importanță istorică semnificativă în învățământul
românesc la începutul secolului al XIX-lea.
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Schimbarea_la_Fa%C8%9B%C4%83_-
_Socola_din_Ia%C8%99i
----------------------------------------------------------------------------------------------------
304
Pag. 326 –1) Monumentul lui Serghei Lazo. A fost demontat în 1991 printr-o decizie
a Parlamentului R.Moldova. Abearție! Stă și azi acolo. Ș-apoi corect este: nu printr-
o decizie a, dar conform unei Hotărîri a.
2) Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt. Amplasat la intersecția de străzi cu
piața centrală a orașului. Corect: la intersecția bd. Ștefan cel Mare și Sfînt cu str.
Mitropolit Bănulescu – Bodoni, peste drum / vizavi de Biblioteca Municipală
B.P.Hasdeu! Piața Marii Adunări Naționale este intersectată doar de o singură stradă
- bd. Ștefan cel Mare și Sfînt.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 339 – Natalia, regina Serbiei. Anul decesului nu este cunoscut (???). V.:
Рождение: 15 мая 1859 Флоренция / Смерть: 8 мая 1941 (81 год) Сен-Дени
http://newikis.com/ru/%d0%9d%d0%b0%d1%82%d0%b0%d0%bb%d1%8c%d1
%8f_%d0%9e%d0%b1%d1%80%d0%b5%d0%bd%d0%be%d0%b2%d0%b8%d
1%87.html
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 352 – Otovasca. (…) Combinatele de Tutun, de Legume, de Materiale de
Construcție, de Produse de Panificație și de Vinuri și Șampanie. Așa–zisa, pe
vremuri, овощная база a devenit Combinat?..
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 354 – Palatul Republicii. (…) Holurile și vestibulurile sînt împodobite (…).
V.:
VESTIBÚL s. antreu, hol, sală. Sursa: Sinonime (2002)
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 409 – Schinoasa. (…) Academia Administrării de Stat și Administrației Publice.
Să se denatureze în așa hal chiar și denumirile oficiale… Corect v.:
(…) la 21 mai 1993, prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 73 a fost
fondată pe lîngă Guvernul ţării Academia de Studii în Domeniul Administrării
Publice. (…) la 12 februarie 2003, prin Decret prezidenţial, instituţia şi-a schimbat
statutul, devenind Academie de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele
Republicii Moldova - http://aap.gov.md/index.php?option=com_content&view=
article&id=18&Itemid=190&lang=ro
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 453 – Str. Columna. (…) Fabrica DE BOMBOANE (???) Bucuria (…)
Acesta este limbaj copilăresc și nu ENCICLOPEDIC!!!
1946 - Fabricai de cofetărie Nr. 1 din Chişinău. // 1992 - SACP „Bucuria”. // 1995 -
în componenţa SACP „Bucuria” intrau: întreprinderea de cofetărie „Bucuria” din
centrul Chişinăului (str. Columna 162) –(…) -
http://www.bucuria.md/ro/company/history
305
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Este inimaginabilă o Enciclopedie a Chișinăului fără astfel de articole:
Gimnaziile Chișinăului din sec. XIX, Orchestra de estradă (și jazz, apropo)
«Bucuria», M. Dolgan și ansamblul «Noroc», Nicolae Sulac, Nicolae Botgros și
orchestra «Lăutarii», Teatrul Muzical Dramatic Moldovenesc Academic.
«A.S.Pușkin», Emil Loteanu, Vladimir Curbet, Revista «Nistru», Primele taxi și rute
de autobuse (1909!) și multe-multe alte nume de rezonanță, în timp ce Enciclopedia
lui Iu. Colesnic include o mulțime de articole și nume neînsemnate (meritul cărora
constă numai în faptul că s-au născut s-au au murit la Chișinău; sau sînt rude și
cunoscuți ai unor autori de articole!?.), aproape neînsemnate și chiar întîmplătoare
pentru istoria Chișinăului (A mic – pag.37, apă minerală (???) - 40, Arcadie(numai
pentru faptul că pensionîndu-se s-a stabilit cu traiul la Chișinău)- pag.41, Bodiul
Natalia – pag. 93, Christi Aura – pag. 142, depozitele farmaceutice – pag. 186,
Odgon John – pag. 349 etc.).
Pag.14. Coloana stîngă. Alin. trei de sus: (…) timp de mai bine de o sută de ani s-a
aflat în posesia lui Vlaicu Pârcălab, iar după moartea lui a trecut prin moștenire la
nepoți și strănepoți. – Chișinăul s-a aflat în posesia lui Vlaicu Pârcălab nu peste 100
de ani, ci numai 18 de ani (1466 - 1484), dle Iu.Colesnic!!! Perioada de posesie a
Chișinăului de către Vlaicu și urmașii lui – 110 ani (1466-1576).
Eşanu Andrei, Eşanu Valentina. Vlaicul pârcălab, unchiul lui Ştefan cel Mare.
Publicat în ziarul Accente Libere, Chișinău, 1 Iulie 2004.
(…) Din aprilie 1457 şi până la sfârşitul vieţii (în vara anului 1484 ), Vlaicul l-a
slujit cu credinţă pe nepotul său (…) pe la 1576 (..) o stră-strănepoată de-a lui
Vlaicul, Vasutca, vinde moşia Chişinăului. - http://andreiesanu.wordpress.com/
2011/11/08/vlaicul-parcal nchiul-lui-stefan-cel-mare/
Iurie Colesnic. Chişinăul cel vechi şi nou: bijuterii arhitecturale. VIP magazin.
Octombrie 2007, Nr. 42
(…) A doua menţiune documentară ţine de 1466, fiind legată direct de un
document emis de cancelaria domnitorului Ştefan cel Mare, care a întărit
“seliştea” Chişinău după Vlaicu Pârcălab.-
http://www.vipmagazin.md/tema/Chi%C5%9Fin%C4%83ul_cel_vechi_%C5%9Fi_nou:_bijuter
ii_arhitecturale/
Ca să fie corectă, fraza trebuia să sune cam în felul acesta: … timp de peste o
sută de ani (sau: de aproape 110 ani) s-a aflat în posesia lui Vlaicu Pârcălab și a
urmașilor lui (sau: nepoților și strănepoților lui; aceasta în cazul dacă Vlaicu nu a
avut proprii lui copii, ci numai nepoți de la surori sau frați.
306
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag.25. Coloana stîngă. Alineatul doi de sus: (…) generalul Fiodor (???), care a
știut să găsească “cheia” pentru a preface Chișinăul într-o adevărată capitală
gubernială (…) Acest general se numea, desigur, P.I.Fiodorov, iar Chișinăul încă
nu era capitala guberniei.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 46. Coloana stîngă, alineatul unu de jos. (…) în timpul pogromurilor din 1903
și 1905 (…) - a fost un singur pogrom – în 1903!
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 50. Coloana dreaptă. Alineatul unu și doi de sus: Serafim Cicagov a fost nepotul
lui Pavel Cicagov, amiralul care a legiferat alipirea Basarabiei la Rusia, pe 16 mai
1812. Nu putea un amiral să legifereze alipirea Basarabiei la Rusia ! V. Tratatul
de la București.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 56. Coloana dreaptă, alineatul întîi de sus: Chiar după primele două luni eu am
înaintat teza despre izgonirea lui Adam și Eva din rai, pe 15 coaie!
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 79. Coloana stîngă, alineatul cinci de jos: În volumul 5 al Basarabiei
necunoscute voi reproduce textul acestei biografii (…) - Este clar că această lucrare
constituie un amalgam, autorul folosind din plin material incluse anterior în alte
culegeri. Dar chiar fără a le redacta?.. Chiar și atunci cănd a apărut de acum volumul
8 al Basarabiei necunoscute?.. A PROPOS, biografia lui V.Țepordei a fost inclusă nu
în vol. 5, ci în vol. 7 al Basarabiei necunoscute!!!
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 144. Inscripții sub foto: Ostermann, Franz (…) custode al Muzeului de
Zemstvă (…) și Ostermann,Albina (…) soția custodelui Muzeului de Istorie
Naturală și Etnografie din Chișinău
Pag. 146. Coloana stîngă, alineatul patru de sus: (…) muzeul Științelor Naturii din
Chișinău, al cărui director era Iosif Lepși (…)???
v. și coloana dreaptă, alineatul șapte de sus: Numirea lui (Iosif Lepși –n.n.) în
funcția de director al Muzeului Regional din Chișinău…
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 151. Coloana stîngă, rîndul nouă de sus: (…) Facultatea de Științe agricole din
Chișinău (…) Nu a existat o asemenea facultate!!! V. și pag. 198, coloana stîngă,
alineatul doi de sus: … Facultatea de Agronomie a aceleiași Universități.
Tot aici, ultimul alineat: (…) director al Muzeului Național din Chișinău (…) - V.
pag. 144 și 146.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 180 – 181. “Drumul Ardealului trece prin Basarabia…” (titlu articol și ultimul
alineat din articol) și “(…) drumul Ardealului duce prin Basarabia” (citat din
alineatul doi al articolului).
Ultima propoziție din articol: (…) ceea ce a reușit să înfăptuiască în 12 ani
Traian Brad este un argument al acestei teze (…) - De unde va ști cititorul cine
este și ce a reușit acest enigmatic Traian Brad, dacă Iu. Colesnic nu scrie nimic
despre el în articol?.. Articolul începe cu cuvintele “În aceste zile, cînd ăl pomenim
pe cel care a fost Traian Brad, ardeleanul care a făcut extrem de mult pentru
Basarabia, e cazul să-l pomenim și pe basarabeanul Constantin Stere (…)”, ca mai
departe să fie scris despre C.Stere.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 202. Coloana dreaptă, alineatul unu de sus. Pe locul unde azi se află Piața Pan
Halippa era amenajată bariera Hînceștilor. Ea era poarta de sud a Basarabiei.?!. – a
Chișinăului - da!!! Numai nu a Basarabiei!
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 213.Inscripția de sub foto. Omul care a apărat Basarabia de ocuparea
imperiului, omul, care a creat primul parlament liber al Basarabiei, omul care a
făcut Unirea a fost furat… - stil prea bombastic și oarecum prea inspirat, dar mai
puțin veridic (cu tot respectul pentru V.Cijevschi - prea multe pentru un singur
om…).
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 218. O poetă visată de propriile–i versuri. ??? Numai la Iu. Colesnic versurile
visează…
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 347. Coloana dreaptă, alineatul trei de sus. Clanul Pisarjevski poate fi descris
după următoarea formulă. ??? V. în DEX definițiile pentru clan și formulă.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 510. Coloana stîngă, alineatul unu. (…) cursul Bîcului care pe atunci avea un
viit impresionant. - Termen inventat – viit! V.DEX. Trebuie de înțeles că s-a dorit să
se spună debit!!! – sau, poate, viitură?..
Pag. 9 – Dupa 1990 piața din fața Porților Sfinte a fost redenumită din Piața
Biruinței în Piața Marii Adunări Naționale (din 1989).
308
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 11 și 13 - (…) odată cu notele ultimative ale URSS din 26 și 27 iunie 1940 (…)
pag.11 și (…) în urma ultimatului din 26 iunie 1940 - pag.13.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 14 și 23 – Vartolomeu și Varfolomei ?..
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 15 – (…) Nikolai Gogol (…) a cărui origine românească este incontestabilă.
Dovezi???
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 58 și 60 - Ioan (2 ori) și Ion. (…) 1) nici pînă astăzi nu se știe locul exact unde
a fost înmormîntat – pag. 58. și 2) Reînhumat în Cimitirul Mănăstirii Cernica de
lîngă București – pag.60. ???
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 74. - coloana stângă rîndul 11 de sus – În orice caz, ceea ce a reușit să
înfăptuiască în 12 ani Trifan Brad este un argument al acestei teze… Despre acest
enigmatic Trifan Brad nici un cuvînt în schiță… Iar textul alineatelor 2 - 5 sînt
copiate mot a mot din Chișinăul din Amintire, pag. 180-181.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 94 și 95 – (…) locuind chiar în inima capitalei, în curtea primăriei Chișinău.
Unde avea o casă care s-a păstrat pînă acum. și Cu atît mai mult cu cît s-a păstrat și
casa lui din Chișinău de pe str. Vlaicu Pîrcălab, chiar în vecinătatea primăriei.
Autorul chiar nu vede diferența între în curtea primăriei și în vecinătatea
primăriei???
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 102 – (…) În 1907 absolvește Conservatorul de Muzică și de Clamațiuni ???
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag.107 – Un clasic la Chișinău. Nimic, dar absolut nimic (!), despre viața lui
C.Negruzzi la Chișinău (?..). Doar extrase din nuvelele clasicului. De parcă ar fi
vorba doar despre un almanah literar.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 270 - Un bulgar care a scris primele manuale românești. Ioan Doncev s-a
născut (…) într-o familie mixtă. Tata era sîrb, mama româncă din Basarabia. Pînă
acum era cunoscut proverbul Tata – rus, mama – rus, iar Ivan – moldovan. De
acum înainte, datorită descoperirii lui Iu.Colesnic apare unul nou: Tata – sîrb, mama
– româncă, iar Ioan – bulgar!!! Lasă că-i bună și asta…
309
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 425 – Născut (…) la Călărași, județul Ialomița, adică parte de Moldova de
dincolo de Prut (…). În primul rînd, se cere din și nu de. În al doilea rind:
Principatul Moldovei. Era împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, la rândul lor
împărțite în ținuturi și ocoluri (cele 24 ținuturi erau : Cernăuți, Hotin, Soroca,
Rădăuți, Suceava, Dorohoi, Botoșani, Cârligătura, Neamț, Iași, Lăpușna, Orhei,
Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu,
Oblucița, Chilia, Cetatea Albă).
Muntenia - situată între râul Olt, Dunăre, Siret, Milcov și culmile Carpaților de
Curbură și Meridionali. Are în componență actualele județe și unități administrative:
(…) Călărași (..) Ialomița (…).
Județul Ialomița (în perioada interbelică cuprindea mare parte din actualule județe
Ialomița și Călărași) se afla în Muntenia / Wallachia!!! – Geografia și istoria sînt
punctele slabe ale lui Iu. Colesnic…
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 536 - 548 - O femeie ce merită un monument în mijlocul Chișinăului. Articol
despre Alexandra Russo - conducătoare a filialei din Chișinău a Mișcării Legionare
«Garda de Fer».
(…) dacă este ignorată o mișcare de asemenea anvergură, etichetată fără
argumentări (…) Oricine se va apuca să studieze această temă (…) va veni în
contact cu o realitate zdrobitoare. Adepții mișcării legionare erau urmăriți, iar
liderii (…) în număr de 264, au fost asasinați în anul 1939, pe timpul domniei lui
Carol al II-lea (…) – pag. 536.
Astăzi (…) poate cel mai potrivit lucru ar fi să-i înălțăm un monument în inima
Chișinăului (…) – pag. 548.
Dacă e să ne conducem de logica lui Iu.Colesnic, nici Piața Marii Adunări Naționale
n-ar fi suficientă pentru toate monumentele care ar trebui să le înălțăm în inima
Chișinăului.
Pentru Iu. Colesnic adevărul despre Mișcarea Legionară este constituit în
exclusivitate din informațiile incluse într-un proces-verbal al interogatoriului
Alexandrei Russo (sic!). Totodată, Iu. Colesnic se face «a nu cunoaște» sau «a
uita» că:
Mișcarea Legionară, a fost înființată la 24 iunie 1927 de Corneliu Zelea Codreanu ca
o organizație paramilitară teroristă de orientare naționalistă-fascistă, creată după
modelul organizațiilor naziste SA și SS. Corneliu Codreanu se declarase adept fidel al
politicii lui Hitler[18].
Membrii ML purtau uniforme asemănătoare cu cele militare, de culoare verde, ca
310
1) vol. 5 - vol. VI. Eseul a fost publicat în vol. 6!. Notă. Toate volumele
Basarabiei necunoscute sînt numerotate cu cifre arabe
2) studiul – dosarul. Nu sunt termeni echivalenți / sinonime.
3) la editură a venit fiica care locuiește în Germania - m-a contactat o nepoată
de-a lui, locuitoare în Germania, o fiică ce locuia la București și un strănepot de
la Budapesta.
O harababură nemaipomenită.
În primul caz: A VENIT FIICA din GERMANIA.
În cel de al doilea caz: autorul a fost CONTACTAT de: a) O NEPOATĂ din
GERMANIA; b) O FIICĂ ce locuia la București și c) un strănepot de la
Budapesta. Notă. Valdimir Nedzelschi a avut O SINGURĂ FIICĂ – Irina, de aceea
fraza O FIICĂ ce locuia la București constituie o ambiguitate – trebuia exclus O.
Întrebare pentru Iu.C.: cine, totuși, locuia în Germania – fiica Irina sau o
nepoată de a lui Nedzelschi?..
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pag. 627. Cum spuneam, această prevedere medievală s-a păstrat într-o parte a
Basarabiei, funcționând în cele 13 colonii și în două localități urbane: Orhei și Bălți.
Nu ar fi fost în plus enumerarea celor 13 colonii la care se referă Iu.C., deoarece
fraza «în cele 13 colonii» creează impresia că numărul total al coloniilor era de 13.
Dacă embaticul era aplicat doar în 13 colonii, atunci fraza trebuia să sune astfel: în
13 colonii sau numai în 13 colonii.
Se iscă întrebarea: ce înțelege Iu.C. sub noțiunea de colonie?..
Dacă colonii conform apartenenței naționale, apoi acestea au fost cca 8 la număr:
bulgare, găgăuze, evreiești germane, elvețiene, ruse/velicoruse, rutene/ucrainene,
racolnice/staroobreadțî.
Iar dacă sub colonie vrea să se înțeleagă o așezare populată, apoi acestea
constituie un număr foarte mare (v. exemplul din tabel):
La 23 februarie 1832, Nicolae I a aprobat denumirile coloniilor bulgare și
găgăuzești: Ferapontievca, Tvardița, Chiuriutnea, Tabac, Vaisal, Derment-Dere,
Iserli, Devlet-Agaci, Pandacli, Glavans, Galițî, Selioglu, Traianu Vechi,
Ciumlechioi, Ghiulmen, Cuporom, Burgugi, Deljelere, Iscopolos, Beimagala,
Dragodan, Trapoclu, Camcic, Culevcea, etc.
1821, iar colonia Sărata în 1822. În acel an, prin decretul lui Alexandru I coloniștii
germani și bulgari sunt scutiți de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson
pentru a-l utiliza la construirea caselor de locuit și a clădirilor publice. Mai târziu au
fost formate coloniile nemțești Maloiaroslaveț II și Verschanpenaus (1823),
Gnadental (1830), Friedenstal (1833) etc.
În zona de astăzi a orașului Șaba (Ucraina, regiunea Odesa), chiar lângă limanul
Nistrului, au fost aduși coloniști elvețieni. http://ro.wikipedia.org/wiki/ Colonizarea_
Basarabiei
Pe ultima pagină este tipărit un tabel care include tocmai 7 (ȘAPTE!) erate
obesrvate.
5. П.П.Макаренко. Очерки истории виноградарства Бессарабии и
левобережного Поднестровья. Кишинев. Издательство «Штиинца», 1988.
Редактор Р.М.Берман Младший редактор Л.Д.Потова Художественный
редактор Г.Д.Петров Технический редактор В.К.Папук Корректоры
О.А.Жеру, А.В.Сушкевич
И нашлась-таки одна опечатка!!!
Nota Bene!
Iată așa se făcea o carte pe timpuri. Chiar și dacă era pentru copii și fără pretenții
de lucrare enciclopedică.
315
CONCLUZIE.
Cred că nu voi greși cînd voi spune că cea mai însemnată operă a lui Iu.
Colesnic o constituie cele opt volume deja apărute ale antologiei biografice
BASARABIA NECUNOSCUTĂ.
Apariția vol. 1 al Basarabiei necunoscute m-a impresionat atît de mult, încît n-
am putut să mă abțin ca să nu scriu o recenzie mică la această carte. Cînd o
prezentam la Moldova Suverană, unul dintre colaboratorii acestui ziar m-a informat
că o recenzie similară pregătește și dl. Serafim Belicov, de la același ziar. La care am
replicat că două recenzii nu strică niciodată. Așa a apărut, în ziua de sîmbătă, 13
noiembrie 1993, recenzia mea la această apariție editorială, semnată cu pseudonimul
Ing. Mihail COCU.
Totul mi-a plăcut în acea lucrare a lui Iu. Colesnic, cu excepția stilului /
narațiunii și mai ales neglijării adeseori de către autor a normelor ortografice ale
limbii române. Înțelegeam bine, că unui inginer care a absolvit în 1978 Institutul
Politehnic S.Lazo din Chișinău (unde majoritatea disciplinelor erau, la sigur, predate
în limba rusă), nu-i era chiar atît de ușor să dețină la perfecție ortografia limbii
române.
rusă, iar după absolvirea institutului și pînă la sfîrșitul anului 1993 am activat la
întreprinderi de subordonare unională, unde, de asemenea, documentația tehnică și
lucrările de secretariat se țineau numai în limba rusă. Studierea mai aprofundată a
limbii române a început cu anii 1988-1989, cînd s-a dat marea bătălie pentru limba
română în R.S.S. Moldovenească. Din 1990 am început să scriu la ziare și reviste
– prima apariție în revista Basarabia (nr.12/1990) și ultima –recenzia la apariția
cărții George Orwel 1984 (nr.9/1992),iar primele două articole din ziare au fost
publicate în Curierul de Seară (13.05.1991) și Sfatul Țării (15.05.1991). Am
colaborat mai la toate periodicele din țară și chiar la unele reviste. Cu
V.Dumbrăveanu – la Curierul de seară, cu N.Misail - la Sfatul Țării, cu N.
Negru și I. Gherman (Domnul să-l odihnească în pace…) - la Basarabia, cu
V.Pohilă, N.Roibu și I.Proca – la Glasul Națiunii (de aici și recomandarea pentru
a fi primit în Uniunea Jurnaliștilor din Moldova în luna mai 1994), cu Al.Bantoș -
la Grai și Suflet.
Recent au apărut alte două lucrări ale lui Iu. Colesnic dedicate aniversării a 575
–ea a orașului Chișinău.
În ceea ce privește Chișinăul din Amintire, apărută sub egida BM
B.P.Hasdeu, am reușit să citesc de acum în presă o prezentare destul de elogioasă.
Dar problema a rămas. Ba chiar aș spune că apariția lucrării cu asemenea
ținută aruncă o umbră și asupra imaginii BM B.P.Hasdeu, care a contribuit la
apariția acesteia.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Am luat lucrarea "Кишинев.Энциклопедия", editată în 1984 de Redacția
Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești, pe 475 de pag.
La elaborarea ei au participat cca 70 de autori de articole, 22 de consultanți
științifici și 4 corectori.
Pe ultima pagină este tipărit un tabel care include tocmai 7 (ȘAPTE!) erate
obesrvate.
La sigur, lucrarea lui Iu. Colesnic n-a fost citită înainte de a fi tipărită. Astfel ar
fi fost nevoie de o listă de erate pe multe – multe file!
Încă un exemplu:
Nota Bene!
Iată așa se făcea o carte pe timpuri. Chiar și dacă era pentru copii și fără pretenții
de lucrare enciclopedică.
Pe lîngă faptul că este una dintre cele mai vechi instituții de specialitate din
țară, Editura Ştiinţa, după cum se autocaracterizează ea însăși (v. site IEP Știința),
este astăzi o editură modernă şi activă, tipărind cărţi elegante ca aspect,
fundamentale ca substanţă, diverse ca tematică, bine îngrijite sub aspect redacţional
şi editorial, originale ca formulă grafică, calitative ca executare poligrafică. Într-un
cuvânt, Editura Ştiinţa produce carte conformă exigenţelor timpului. Marca editurii
este stilul şi calitatea (evidențierea ne aparține - autorul). Citat încheiat.
La cele scrise am putea adăuga că Editura Ştiinţa întotdeauna, și pe bună
dreptate, a fost considerată și o editură de prestijiu.
Tocmai de aceea, una dintre aparițiile editoriale ale anului 2010 a făcut să fie
pus la îndoială mitul, precum că marca editurii este stilul şi calitatea.
Este aceasta un rebut de producție sau o negligență rămîne să clarifice
editura.
Astfel, în anul 2010 la Editura Știința apare vol. 8 al Basarabiei Necunoscute
(autor - Iurie Colesnic). Apropo, autorul aduce sincere mulțumiri Domnului Director
al Editurii Știința Gheorghe Prini. Ne întrebăm - Pentru ce?..
Primul lucru care se aruncă în ochi, chiar și pînă a deschide cartea, este faptul
ca acest volum nu se mai încadrează în seria Basarabia Necunoscută – nici ca
format (este mai înalt cu cel puțin 0,5 cm) și nici ca formulă grafică (atît pe cotorul
scoarței cît și pe scoarță – literele și cifra 8 diferă de celelalte volume).
Volumul nu conține informație completă privind corpul de redactori și
corectori. Excepție - redactorul Vasile Scutaru, care, dacă este să judecăm pornind de
la avalanșa de greșeli gramaticale și de stil din textul lucrării, ori nu este profesionist
ori nu și-a făcut cinstit meseria.
Pentru a nu fi invinuiți de defăimarea editurii, autorului și, desigur, a
redactorului, în cele ce urmează vom aduce mai multe example constatatoare (la
mulțimea de greșeli ortografice, de punctuație și sintactice nu ne vom referi).
322
NB! În loc de Stelian – Stalin. Apropo, acest articol a fost publicat și în Viața
Basarabiei, nr. 1 / 2011 (revistă a Uniunii Scriitorilor din România și Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova!), cu aceeași greșeală!
Pag. 215, coloana stîngă, alineatul unu de jos: Iar în fotografia publicată mai
tîrziu în Basarabia necunoscută descoperim printe cei prezenți în preajma
mormîntului și chipul lui Cincinat Pavelescu. Cînd mai tîrziu și în care volum al
Basarabiei necunoscute?..
Pag.216. Gara din Chișinău de unde a plecat Cincinat Pavelescu… Foto de
epocă. Această foto poate fi plasată cu același success și la articolul Gib. Mihăescu și
altele despre cei care au sosit din și au plecat în regat… O foto de umplutură care, de
fapt, nu are nimic cu articolul.
Pag. 218 – 235. Articolul despre B.Jordan este un fel de ciornă, cu o mulțime
de inexactități, greșeli de tot felul etc., care ar necesita o recenzie aparte. Dacă cineva
are îndoieli, nu are decît să citească atent – rind cu rind – acest articol!
Doar cîteva exemple:
(…) face primul pas spre lumea tiparului și a tipăriturilor (pag. 218, coloana
dreaptă, primul alineat de jos);
(…) puțini scriitori riscau să descrie mediul învățătoresc, mediul în care se
formau viitorii pedagogi (pag. 222, coloana stîngă alineatul trei de jos).
Pag. 236 – 245. Album foto!
Pag. 256 – 261. Articol dedicat lui Dumitru Vrabie. Conține numai 10 rînduri
cu informație foarte superficială despre protagonist! (V. pag. 258 - 259) și o foto sub
care este scris Dimitrie Vrabie.
Drept că autorul se dă cu părerea: Probabil că pentru o mai bună cunoaștere a
istoriei acestei familii se cer investigații suplimentare și poate chiar o temă de
doctorat (pag. 259, coloana stîngă, alineatul patru de jos). De fapt se spune: teză de
doctorat.
Dar dacă pentru toți cei, despre care autorul nu dispune de informație
suficientă, vor fi necesare teze de doctorat, atunci poate solicităm deschiderea unui
institut specializat în teze de doctorat privind biografiile personalităților basarabene…
Pag. 271, coloana stîngă, alineatul trei de jos: (…) în anii 1928-1929, la
București, pe Splaiul Independenței (…). Nu exista splay la acea vreme, este o
invenție modernă (pînă nu demult se spunea chei, astăzi – splay, iar mîine - ?..).
Trifan PRUTEANU
324
scrie la Chișinău” - Ion Lazu; „cel mai mare prozator român contemporan” - George
Călin; “Chipul Mariei Răzeșu nu are egal în toată proza românească: el este mai
puternic decît Ruxanda lui Druță, Vitoria Lipan a lui Sadoveanu, Viorica lui Busuioc
sau Maria lui Slavici” – Vlad Pîslaru, dr. în pedagogie), trezesc mari îndoieli în
privința existenței unei culturi a cititului.
Deoarece cititorul ar trebui să cunoască faptul că tot ce a fost scris pînă la
dînsul constituie o parte integrantă a patrimoniului cultural universal, iar apariția unei
noi oprere literare (chiar și excepționale în viziunea unora) nu trebuie să constituie un
prilej de revizuire a acestor valori de către diletanți.
Romanul “Tema pentru acasă” se încearcă a fi prezentat drept realist.
Chiar Nicolae Dabija, într-o emisiune radiofonică pentru copii de la Radio
Moldova, la întrebarea “Este oare romanul o fucțiune?”, a răspuns - “Nu, totul este
adevărat”.
Același lucru îl repetă și mulțimea de apreciatori ai romanului: „ficțiunea se
prezintă atît de viguroasă și veridică (...) datele realităţii sînt surprinse atît de relevant
şi sintetizator”(Mihail Dolgan, academician); ”se realizează un fundal de tip realist”
(Dan Mănucă,Directorul Institutului de Filologie Română „Al. Philippide al
Academiei Române, Filiala Iaşi); “Este un roman istoric (…) Este o epopee
istorică”(Alexandru Budişteanu); “Linia de demarcație între între realitatea lucrurilor
descrise în roman și ficțiunea însăși aproape că își perde esența”(Mihai Morăraș);
“Dabija nu îngroașă culorile și reușește să rămînă echidistant pînă la ultimul punct
al romanului”(Dumitru Crudu); “Tot ce se scrie în acest roman e adevărul adevărat, e
sfîntul adevăr”(Boris Vasiliev); “adevărată mărturie istorică” (Ioan-Aurel Pop,
membru al Academiei Române); „În termini preciși și imagini veridice tulburătoare, e
prezentată Siberia” (Academician Nicolae Bilețchi); “Adevăr și ficțiune, istorie și realitate
cît se poate de concretă”(Florentin Popescu); “Dabija se vrea un grefier al unor întîmplări
de viaţă, de aceea stilul cărţii sale este sobru şi concis” (Viorel Dinescu); “ am aflat din
această carte mult mai mult, decît din cărțile unor istorici.” - Larisa Ungureanu1.
Este necesar de menționat un lucru: romanul realist presupune că ceea ce se
spune este adevărat (adică s-ar fi putut întîmpla), dar, totodată, pînă la urmă acesta
rămîne a fi o ficţiune, unde totul este inventat. Esențial și important pentru
romanul realist îl constituie faptul că acesta este precis în ceea ce priveşte
termenii, personajele istorice, contextul istoric, social, geografic etc.
Or, autenticitatea și precizia este tocmai ceea ce i se poate atribui cel mai puțin
romanului „Tema pentru acasă”, în care totul este exagerat la maxim, asemenea
operelor lui François Rabelais, Jonathan Swift, Rudolf Erich Raspe sau Nicolai Gogol
(“Serile în cătunul de lîngă Dikanka” sau „Viy”).
Iar exagerarea, vorba lui Baltasar Gracian, “e rudă cu minciuna”. Și aici este
greu să nu fii de accord cu Liviu Drugus (România), atunci cînd acesta spune că
ideea de a utiliza o minciună pentru demontarea altei minciuni este total nefericită.
Se pare, totuși, că mai obiectivi în aprecierea romanului au fost doar Ion
Iachim, care ă calificat drept “PARTICULARITATE ARTISTICĂ DEOSEBITĂ A
327
ROMANULUI: ABSURDUL” (adică ceea ce contrazice gîndirea logică, care este lipsit
de sens) și Victor Ladaniuc care consideră că romanul “merită o analiză literară
profundă, de specialitate”.
Dar ce scrie critica literara și de specialiate despre acest roman?
Aproape nimic. Mai bine-zis, tace într-un fel, pentru a nu strica cumva
imaginea creată romanului şi relaţiile cu autorul proclamat “scriitor total şi un model
uman” (Tudor Nedelcea) şi “cel mai mare prozator român contemporan” (George
Călin), căruia “Dumnezeu i-a pus mîna pe cap” (Larisa Ungureanu), acad. Anatol
Codru fiind chiar “impus” să deconspireze existenţa “unei forţe demiurgice care este
talentul excepţional al scriitorului Nicolae Dabija.”
Acad. Mihai Cimpoi se limitează la a-l cita pe Daniel Corbu: „prietenul
nostru, editorul Daniel Corbu, afirmă că este un roman de Premiu Nobel.”
Acad. Anatol Codru: „Romanul este un eveniment cu totul remarcabil în
beletristica românească (...) aceste caracteristici şi echivalări exegetice impun din
partea-mi deconspirarea unei forţe demiurgice care este talentul excepţional al
scriitorului Nicolae Dabija, viziunea lui socratică, probitatea, tenacitatea şi
fervoarea investigării ontologice a întâmplatului, spirit acut de observaţie, gândire
retroactivă, mişcare liberă în fraza demersului juridic, dozare şi echilibrul
interiorizării a personajelor şi situaţiilor observate.”
Din întîmplare oare (?), dar din cele 96 de aprecieri ale romanului, înșirate
pe 40 de pagini (!), nici una (dar măcar nici chiar una!!!) nu este critică (=
negativă).
Să nu fi existat într-adevăr şi aprecieri mai critice sau “scriitorul total şi model
uman” N. Dabija a selectat numai cele care contribuie la lustruirea aurei de “ales”
căruia “Dumnezeu i-a pus mîna în cap”?..
Spre onoarea intelectualilor cu verticalitate, s-au găsit personalităţi care au dat
aprecieri obiective şi echidistante romanului - Aurel Busuioc. Scrisoare de la
Aureliu Busuioc către Nicolae Dabija. «Timpul», 20 august 2011; Mircea V.
Ciobanu. Note la romanul „Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija. “Contrafort”,
Nr. 5-6, mai-iunie 2011); Liviu Druguş. Nicolae Dabija ma determina sa scriu
despre editori, autori şi (re)cenzori. Analize şi amintiri generate de romanul sau
”Tema pentru acasă”; Adrian Jicu. Nicolae Dabija, între romanul tezist şi
sentimentalismul poetic. Revistă de cultură "Ateneu" (Bacău) și Eugen Lungu.
Metaforita.„Jurnal de Chișinău”, 23 septembrie 2011:
Aureliu Busuioc2: “cînd viitorul roman are şi o tentă documentară (vezi:
nume sigure de personaje şi locuri reale, date calendaristice unanim cunoscute!),
ficţiunea trebuie să sincronizeze cu documentul.”
Mircea V.Ciobanu3: „ un comentator a detectat în romanul lui N. Dabija
vreo duzină de lacune, dar s-a grăbit să le minimalizeze ca importanţă, să le
găsească explicaţii ori chiar să le convertească în merite. (...) textul despre care
vorbim este o construcţie schematică şi tezistă, irelevantă şi defectuoasă literar.
328
complet) care limita dreptul la opinie (cei din generația mai în vîrstă ar putea să-și mai
aducă aminte cazuri de altă dată cînd, de exemplu, o mulgătoare din îndepartata Siberie,
care n-a văzut în ochi vreo scriitură de a lui A. Soljeniţîn, nu și să o mai citească, îi blama
opera acestuia).
Iar atunci cînd autorul face unele confesiuni ieșite din comun (“SCRIITORUL
ESTE CEL CARE CREEAZĂ REALITĂŢILE SALE, LA CARE LE AJUSTEAZĂ
PE CELE ALE ISTORIEI. Realitatea poate crea doar istorici, cronicari, iar, de la o
vreme, „critici literari", şi mai puţin scriitori. Pentru un scriitor planul ficţiunii este
adevărata lui realitate”6), îl întrece cu mult chiar și pe V.T.Șalamov27 (de care, sîntem
în drept să credem, a fost inspirat în scrierea romanului), care declara că “
“Povestirile despre Kolîma” constituie o formă de fixare a excepționalului în starea
de excepție (…) Procesul de cunoaștere este “a cincea roată la căruță”( “дело
десятое”- rus.) pentru autor”. Cu o singură excepție: V.T.Șalamov susține că
“dreptul la fixarea exeperienței excepționale (…) îl au doar oamenii cu experiență
personală”, adică acei care au trecut prin lagărele staliniste.
EXPERIENȚĂ, PE CARE NICOLAE DABIJA N-O ARE!
În fine, dacă cititorului îi place romanul, iar unii sînt chiar entuziasmați,
înseamnă că acesta satisface gusturile lui. Și nimeni nu-l împiedică sî-și facă
placerea. Dar...
Lucrurile nu trebuiesc exagerate pînă la absurd prin osanale mieroase care
consideră că romanul este “model de limbă românească” (Ion Lazu), inclusiv
“acuratețea limbii, stăpînirea perfectă la nivel semantic, sintagmatic a limbii române
moderne” (Daniel Corbu) - a se vedea și Liviu Druguș7, “roman-artă” (Mihai
Dolgan, Valeriu Dulgheru), “bine construit, devenind o știință a epicului”(Adrian
Jicu), “de excepție” (Marina Manastirli) “scris cu o izbitoare originalitate (…)
celebru”(Daniel Corbu), “capodoperă a prozei lumii” (Ion Deaconescu), “va
constitui) o noutate pentru cititorul rus” (Miroslava Metleaeva), ”Scris sub semnul
înălțării către Dumnezeu (...) a depășit orice spațiu al excepționalului”(Lidia
Grosu), „cea mai frumoasă şi unică poveste de iubire, cum n-a mai fost niciodată” (Paul
Tănase), “capodoperă literară în faţa căreia multe premii Nobel pălesc” (Cristian
Petru Balan)”.
Se potrivește momentului un dicton al scriitorului francez Gustave Flaubert -
“L'homme c'est rien, l'oeuvre c'est tout / Omul nu este nimic, opera lui este totul”.
De aceea, lauda fără chiar orice limite a autorului -“Dumnezeu i-a pus mîna pe
cap. Altfel nu-mi pot explica miracolul apariției unui roman, cum este ”Tema pentru acasă”. L-
a scris așa, de parcă a fost acolo, în infernul de la Kolîma. Am aflat din această carte
mult mai mult, decît din cărțile unor istorici” (Larisa Ungureanu)1; “Relația lui Nicolae
Dabija cu Dumnezeu este una puternică (poate cuvioșeina acestuia o confirmă astfel de
mo(n)stră: „În libertate, DREZDA SE ÎNTĂLNEA CU DUMNEZEU, DE DOUĂ -
TREI ORI PE SĂPTĂMÎNĂ. CEL - DE –SUS SE SFĂTUIA CU EL. DREZDA SE
STRĂDUIA SĂ-I DEA SFATURI BUNE” (p.175)? Seamănă mai degrabă cu o hulă în
adresa lui Dumnezeu –n.a.), iar “asta se desprinde clar din paginile cărții”(Stela Popa);
331
“Nicolae Dabija, aidoma lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, prin această carte şi-a ctitorit prima
mănăstire de proporţii considerabile în literatura română şi europeană care să dăinuiască
peste secole” (Ion Berghia); “capacitatea de evocare a unor subtilităţi istorico-literare
(momentul existenţei ultimului vorbitor al limbii iugrine)” (Violeta Puşneac) - de fapt încă un
mare fals, despre care Dan Mănucă (Directorul Institutului de Filologie Română „Al.
Philippide al Academiei Române, Filiala Iaşi) spune “Nu mă interesează (și aceasta o
spune o somitate științifică?!.-n.a.) de fel dacă „limba iugrină” va fi existat cu adevărat,
deoarece mă interesează simbolismul ei” (sic! - n.a.); “Lui Nicolae Dabija nu i-a trebuit
un efort imaginativ spre a reconstitui o viforoasă pagina de istorie” (Mioara Popa)
– mai corectă fiind sintagma “ă falsifica” în loc de “a reconstitui” – n.a.; “această
carte revelată autorului, trebuia într-adevăr să fie consemnată, ca find “dată de sus,
din ceruri”, iar întîmplarea fericită ca Nicolae Dabija să fie alesul(...)”(Corin Bianu)
– este (nu vi se pare?) cam exagerată.
Ceea ce devine cu totul caraghios sînt propunerile unora de a recomanda
romanul în calitate de sursă istorică autentică - “Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului din România intenţionează să introducă în curricula şcolară disciplina
“Istoria Comunismului” (…) Ar fi de dorit ca “Tema pentru acasă” să reprezinte (…) un
studiu de caz (…) Ministerelor de Externe ale României şi Republicii Moldova, prin
ambasadele celor două state, li s-ar oferi un material expresiv pentru a reprezenta un capitol
tragic din trecutul recent al neamului nostru, povestit extrem de sugestiv de scriitorul şi
ISTORICUL Nicolae Dabija” (Ion Ţăranu); “Romanul lui Nicolae Dabija vine să
lucreze pentru cunoașterea istorie ingrate” (Elena Tamazlâcaru); ““Tema pentru
acasă” e un roman mult aşteptat. În sfîrşit îl avem (…) L-aş pune alături de “Doctor
Jivago”, romanul lui Pasternak. Am aflat din el mai mult decît din cărţile de istorie.
Ar trebui tradus şi popularizat de către ambasadele noastre”(Larisa Ungureanu)12
și... culmea naivității (O sancta simplicitas! – expresie atribuită lui Jan Hus) - “Toţi
liceenii noştri au citit acest roman şi-l apreciază ca un comentariu excepţional la cartea
de istorie” (Natalia Creţu)!!!
De fapt, chiar pe pagina web a romanului www.temapentruacasa.com, recent
inaugurată, urmîndu-l pe Ion Țăranu, care îl prezintă drept “istoric”, Nicolae Dabija este
prezentat ca “istoric literar”(sic!!!)
Cel mai rău este faptul că romanul a și început să dea unele “roade” nu chiar bune.
Astfel, Nicolas Dima consideră romanul drept o călăuză pentru basarabeni în
ceea “ce atitudine trebuie să ia față de Rusia”. Catinca Agache, luînd drept axiomă
cele scrise în roman, consideră personaj real “poetul rus Mendelstam” (nici prin
gănd trecîndu-i că acesta se numea Osip Mandelștam și nu Ozea Mendelstam, cum îl
numește istoricul literar Nicolae Dabija). Iar Mihai Sultana Vicol, “studiind”
geografia după “romanul-manual” a lui Nicolae Dabija, a ajuns la concluzia că
Kolâma este… “extremitatea nordică a pămîntului”!!! O fi confundat cumva,
sireacul, Polul Nord cu “Polul frigului” de la Oimiakon?
În concluzie s-ar putea spune că atît autorul (care stimulează asemenea
“aprecieri” diletante), cît și editorul – ambii numai cu gîndul la profit – sînt cam
332
Urmeaza nunta în taiga, despre care Mihai nuci nu banuia - „Nuntă? Nunta
cui?” (p.116).
În ziua a şaptea au fost prinşi. Lui Mihai i se adăugă încă 25 ani de detenţie, iar
Maria este condamnată la 10 ani de închisoare (conform lui Robert
Conquest17,“Deținiții, prinși atunci cînd evadau, întotdeuna erau batuți crunt și
aproape întotdeauna erau împușcați”).
În anul viitor, înainte ca Maria să nască, Mihai organizează evadarea Mariei
din lagăr pentru ca aceasta…să nască copilul în libertate (fără cele mai elementare
lucruri pentru asigurarea naşterii şi îngrijirii nou-născutului!?.).
Apare iarăşi problema „încotro”, la care Mihai propune să meargă de acum
spre Ural, iar „de la Ural...nici zece mii de kilometri... şi sîntem la Poiana” (p.199).
Sînt, desigur, prinşi şi aduşi în lagărele lor.
Salvarea vine la 5 martie 1953, cînd, „la 3.00”, moare Stalin, iar „dulăii,
oamenii cu puşti încărcate, paznicii dispărură ca prin minune”(p.303).
Mihai îl găseşte, într-un orfelinat, pe fiul Mircea şi şe întoarce cu el în Poiana.
Deşi era noapte, intră în liceu, mare fiindu-i mirarea cînd îi găseşte în clasă pe
foştii elevi, care veniseră pentru a raspunde la tema pentru acasă care le fusese dată
de profesor cu 13 ani în urmă.
------------------------------------------------------------------------------------------
Şi acum s-o luăm la rînd.
În postfaţa la roman Theodor Codreanu scrie: “Ne aflăm în fața unui roman
subiectiv, în care naratorul este un copil” (p.350); autorul putea lesne să alunece în
kitsch (…) Artificiul e învins (prea bătătoare la ochi, totuşi, coincidenţele legate de
continuarea lecţiei din finalul romanului)”(p.352).
Și doar atît?.. Este oare sincer acesta cînd i se par prea bătătoare la ochi numai
coincidenţele legate de continuarea lecţiei? Sau celelate lacune ale romanului, atît de
bătătoare la ochi, pe care se face a nu le observa, pot fi puse pe seama
subiectivismului naratorului, care este un copil?..
3. “DOCUMENTARISTICA” ROMANULUI.
Romanul pretinde a fi documentaristic, conţinînd date care delimitează o
perioadă de timp concretă (28 iunie 1940 şi martie-aprilie 1953), toponime (Aşhabad,
Butuceni, Chişinău, Ciornîi Potok, Habarovsk, Inta, Irkutsk, Kazan, Kolîma,
Krasnoiarsk, Liubeanca (corect: Lubeanka), Magadan, Moscova, Nicolaevsk-pe-
Amur, Norilsk, Orhei, Peciora, Samarkand, Saratov, Vanino, Verhne-Kolîmsk,
Vorkuta) şi nume de persoane (Beria, Gorki, Dmitri Lihaciov, Egor (corect: Feodor)
Sologub, Iagoda, Ioann (corect: Pavel) Florenski, Jdanov, Kalinin, Ojegov, Ozea
Mendelstam (corect: Osip Mandelștam), Polina Zhemchuzhina, Stalin, Veaceslav
Molotov) autentice, dar şi născocite, cum ar fi Nemunas, mareşalul Sibov, Poiana,
regele Bulgariei Gheorghe II, Zarianka, Institutul de Lingvistică din URSS etc.
335
Desigur, este vorba despre localitatea Зырянка (Zîrianka), din Iacutia. Asupra
acestei dislocări indică următoarele:
- Maria urmărea coloanele de deţinuţi care plecau “la construcţia şoselei către
Verhne-Kolîmsk”(p.100);
- “Maria Răzeșu se îndrepta cu celelate deținute la construcția șoselei Zarianka-
Verhne-Kolîmsk”(p.161);
- Mihai şi Mircea au pornit din Zarianka spre Magadan
pe jos, neştiind că “distanţa pe care urmau s-o parcurgă
este de peste şapte sute de kilometri”(p.321), pe care
Maria “ar fi parcurs-o” cu camionul în 10 ore –
“Camionul merse prin munţi vreo zece ore”(pag.99).
sigură că fusese arestat”(p.53). Mihai Ulmu a fost arestat în fața clasei, fapt de care
Maria era sigură. De ce „mai multă lume” nu cunoștea acest lucru?..
4.4. Nu este claritate nici chiar în privința numerelor purtate de deținuți: „M1-
001, M1-002...M1-315”(p.62); „M1-1, M1-2...”(p.92); „Tovarăşe academician B1-
131”(p.181) şi „M1-315, N2-810, K0-666” (p.285), deși unii dintre apreciatori operei
lui Nicolae Dabija vor să convingă că romanul este “de o acurateță excepțională”
(Adrian-Christian Kuciuk), adică “exact ce-i trebuie unei scrieri clare”, iar
“calitățile romanului sînt claritatea (...)”(Felix Nicolau).
4.5.“ŞEFUL ESCORTEI începu numărătoarea”(p.92) și „OFIŢERUL DE
SERVICIU a strigat”(p.103). ŞEFUL ESCORTEI și OFIŢERUL DE SERVICIU
nu este chiar unul și același lucru...
4.6. „GULAG”(p.88), dar și “Dallag” (să fi confundat cu Dallas?) - „Aceasta a
fost singura evadare perfectă în toată istroria Dallag-ului”(p.182). Chiar şi în ediţia
a VI-a se poate găsi acest Dallag!!!
4.7. Maria “răsfoi la biblioteca comunală mai multe enciclopedii, anuare
geografice, dări de seamă ale unor expediţii, reviste de voiaj, pentru a afla cît mai
multe despre aceste spaţii, mari ca o planetă” (p.94), iar biblioteca (atît de bogată
în literatură de călătorii etc.) nu dispunea nici macar de un volumaş de poezii de
Eminescu, de aceea ea împrumută cărţulia de la profesorul Ulmu.
Înainte de a se porni la drum, Maria „îşi adună lucrurile pentru călătorie într-
în rucsac: haine, hrană, mai ales fructe uscate şi pesmeţi pe care îi pregătise din
timp; mai luă cu ea o hartă a locurilor de dincolo de Ural, cărţulia buclucaşă cu
poezii (...) precum şi alte lucruri necesare” (p.60).
Cînd veni însă timpul ca să sărbatărească nunta în taiga, Maria „Scoate o faţă
de masă albă (…) pune apoi pe ea prune, pere, caise şi porumbele uscate, nuci,
mere, struguri, alune-de-pămînt, nişte felii de slanănină şi bucăţi de brînză, un
colac împletit în opt (...) Pe acestea le purtă cu dînsa tocmai de la Poiana prin
toată partea de est a Europei şi de-a lungul Asiei întregi (...) Într-un colţ, Maria
aşază o sticlă de trei sferturi cu o băutură străvezie (...) şi două păhăruţe” (p.116).
„Gustară din ofrandele basarabene, purtate de Maria prin trenuri, pe vapoare, în
camioane, prin oraşe, prin munţi, peste albii de rîuri” (p.118). De unde se ivise atîta
belșug de produse și cu ce se hrănise atunci Maria tot timpul călatoriei?..
4.8. “renumitul lagăr de muncă (...)“Zarianca- 1”(...) rezervat pentru deţinuţii
politici, dar şi pentru cei de drept comun”(p.61); “În „Zarianka -1” îşi ispăşesc
„crimele” politice” peste o mie de bărbaţi, de diverse vârste, naţionalităţi, religii şi
rase”(p. 84); “Ieşise pe porţile lagărului de deţinuţi politici “Zarianka-1””(p.100).
Conform primei afirmaţii lagărul era rezervat pentru deţinuţi politici şi de drept
comun, iar conform următoarelor două – numai pentru deţinuţi politici.
4.9. Comandantul lagărului Kudreavţev (visa „să aibă un teatru de operă”,
avînd de acum “o orchestră simfonică”(p.76) și „Grupul teatral al deţinuţilor”-
p.81), care „crease cercuri de dansuri cu repetiţii după muncă, de la care nu se
340
comuna Poiana să aibă (precum reiese din descriere) două clase de-a XII-ea –
“Clasele celelalte erau în vacanţă. Numai elevii din cursul superior se mai aflau în
şcoală în aşteptarea examenelor. Într-o clasă de alături mai mulţi copii aveau
consultaţii”(p.34). Deoarece “aceşti copii au cîte 17-18 ani”(p.24), se poate deduce
că liceenii clasei a XII-ea au mers la şcoală la vîrsta de 5-6 ani, ceea ce este cu
totul ireal.
Adevărul cel mare este că în satele (comunele) din România interbelică (mai
mult ca atît, din Basarabia) nu au existat în perioada interbelică licee, deoarece
„numărul copiilor de la ţară care continuau studiile la oraş, după învăţământul de
patru ani din satul natal, era foarte mic, de 1% (…) Învăţământul secundar era unul
pentru băieţi şi unul pentru fete, nu era unul mixt (…) Copiii de ţărani ajungeau la
liceu foarte greu din cauza taxelor foarte mari pentru şcolarizare la care se adăuga
plata pentru cazare (…) de exemplu, la Liceul Internat din Iaşi, actualul Colegiu
„Negruzzi“, taxa ajungea şi la 10.000 de lei pe an.“14
5.3. Mihai Ulmu a fost judecat de “ celebra “troică”, care alcătuia
tribunalul”(p.46). „Troica” NKVD (organ extrajudiciar) a existat numai în perioada
1937-1938 şi pronunţa două categorii de sentinţe: 1)„împuşcare” şi 2) 8-10 ani de
închisoare în lagăre. „Troica” a fost lichidată prin Hotărîrea Biroului Politic al
CC al PCU (b) din 17 noiembrie 1938.
5.4. “Întrt-o noapte, cînd trenul pătrunse într-un mare oraş, cu clădiri uriaşe,
Mihai Ulmu zări în depărtare, între cupole fără de cruci, reflectîndu-se pe cer
turnuri cu stele rubinii şi zidurile de cărămidă roşie a unui Kremlin” (p.50). Uşor
de recunoscut că este vorba despre oraşul Moscova (deşi trenurile nicodată nu au
trecut prin centrul orațului), dar cum putea vedea Mihai Ulmu noaptea, la
depărtare, “stele rubinii” şi culoarea cărămizilor zidurilor Kremlinului?
Expresia “a unui Kremlin” ar da de înţeles că “kremlinuri” cu stele rubinii si şi
ziduri din cărămidă roşie ar mai exista şi în alte părţi.
5.5. “Aveţi aici adresa lagărului (mai degrabă este un fals; foarte puțin
probabil ca să se fi cunoscut adresa unui lagăr – n.a.). Dar, probabil, n-o să mai aveţi
nevoie de ea (…) Cetăţeanul Ulmu a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică,
pe care îl va executa în Kolîma (…) fără dreptul de corespondenţă” (p.58); “Cei care
îşi ispăşeau pedepsele în penitenciarele de pe peninsula Kolîma, de regulă, nu aveau
“drept de corespondenţă”. Puţinilor, care aveau acest noroc – o singură scrisoare
pe an – li se permitea să scrie mesaje scurte, al căror conţinut urma să se redcucă la
trei sintagme: “Sînt viu, sînt sănătos, sînt fericit”. Cenzura sancţiona tot ce era
abatere, răvaşele fiind distruse. Adresa expeditorului era o căsuţă poştală din
Moscova, pentru a nu şti niciodată cu adevărat unde se află acesta”; “la iniţiativa lui
Kudreavţev, care şi-a propus să se îngrijească (…) şi de “neoameni” (…) între
închisorile de bărbaţi şi femei (…) luînd naştere şi un serviciu poştal(…)
Îndeletnicirile de poştaşi erau îndeplinite de şoferi, aceeaşi care aprovizionau cu
alimente reţeaua de închisori din zonă”(p.223).
Fals. Mai ales “grija” colonelului Kudreavţev pentru “neoameni”.
342
deţinuţii ieşeau din lagăr nu într-o coloană generală, ci încolonaţi pe brigăzi în frunte
cu brigadierul (v.foto demonstrativă).
Pentru încă o confirmare v. și Robert Conquest 17: ”Deținuții erau scoși din
zonă pe brigăzi, de obicei cîte 20-30 în fiecare.”
5.10. “Zi de naştere în GULAG” (p.88). “Dalstroi” –ul n-a fost nicodată în
componenta “Gulag” - ului!!! Conform ordinului NKVD din № 00641 29
septembrie 1938, “Dalstroi” și “Gulag” constituiau DOUĂ DIRECȚII GENERALE
346
acestea nici chiar nu merită să fie comentate din motivul că: Zîreanka este situată la
65°44′04″ latitudine nordică, fiind situată în zona climatică rece temperată сu
variații de temperatură mai mari de 90 de grade, temperatura medie anuală fiind
negativă (-11.7 °C). Temperatura medie a lunii celei mai calde este sub 10°C.
Precipitatii reduse (sub 400 mm). Grindina mare nu se atestă în Kolîma. Astfel,
stejarul, fînețile, trifoiul, romanița, gălbioarele, potîrnichii și jderii nu se încadrează în
acest areal și astfel țin numai de lumea fantasticului.
5.13. “Soarele e-n zenit. Razele lui ard nemilos”(p.115). Conform manualului
de geografie elementară (pentru clasa VI-a!) soarele se află la zenit numai în
subtropice (între paralelele 23°27′ N și 23°27′ S). Pe teritoriul Rusiei soarele
niciodată nu se afla la zenit.
5.14. “LAGĂRUL NOSTRU SITUAT PE TOATĂ PENINSULA e de două ori
mai mare ca Franța”(p.86); „Vanino, portul maritim din Strîmtoarea Tătară, situată
între continent şi insula Sahalin”(p.94); „PENITENCIARELE DE PE PENINSULA
KOLÎMA”(p.223); „penitenciarul „Zarianka-6”, de pe peninsula Ciukotka”(p.248);
“se grabesc să părăsească peninsula”(p.323). “doritori de a părăsi acest continent
neospitalier”(p.324).
V. Penínsulă. Întindere de pămînt care înaintează adînc în mare ca o
prelungire a uscatului, rămînînd înconjurată din trei părți de apă și Continént.
Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere vastă de uscat, mărginită, total sau
parțial, de mări și de oceane, cuprinzînd și unele insule sau arhipelaguri vecine -
ambele în DEX '09 (2009). Insula Sahalin este parte a continentului Eurasia!!! Astfel
că afirmația precum că Strîmtoarea Tătară este situată între continent şi insula
Sahalin este încă un fals.
La fel ca și afirmația că un lagăr ar fi de două ori mai mare ca Franța. Aceasta
se putea referi doar la “Dalstroi”, care, în diferite perioade, a fost, într-adevăr,
mai mare ca Franța chiar și de 3-4 ori!
Totodatăl, “renumitul lagăr de muncă “Dalstroi” de la Zarianka, numit şi
“Zarianca-1” (p.62) nu putea fi situat pe o peninsulă inexistentă (Kolîma), iar
penitenciarul pentru femei „Zarianka-6”(“situat la distanța de cățiva kilometri de
închisoarea unde se afla Mihai”–p.149) pe „peninsula Ciukotka”(p.248).
rusă la Universitatea din Iaşi? – n.a.) prin care i se incriminau idei subversive cu
privire la “necesitatea demolării Piramidei lui Keops, transformarea Teatrului de
Operă din Viena (…) într-un cămin pentru oamenii fără căpătîi, distrugerea Galeriei
Tretiakov, şi că el, Mihai Ulmu, a şi lucrat în acest sens, elaborînd mai multe planuri
de a le arunca în aer cu tot cu faraoni, primadone şi tablouri”(p.39-40). Pînă la urmă
dovedindu-se cam debil, îndemnîndu-l: “- Scrie de ce vrei să destrămi Uniunea
Sovietică…Din ce an ai devenit agent al serviciilor secrete româneşti, americane,
engleze, franceze şi japoneze…De cînd ai încropit organizaţia antisovietică al cărei
conducător eşti “(p.42);
- Alt anchetator a acuzat o studentă “pentru cutremurul de la Aşhabad, de
inundaţiile de la Saratov, de secetele din Ucraina şi alunecările de pământ din
Siberia orientală”(p.322);
- Iar Iuiun fusese arestat numai pentru că... „nu împărtăşea noul concept
lingvistic care susţinea că oamenii pot comunică şi doar cu ajutorul înjurăturilor și
că (...) toate limbile trebuie abandonate, în afară de una ”, iar pentru că acesta
“mîzgălea pereții din carceră (...) bodogănea mereu ceva într-o limbă neînțeleasă
(...) cioplea semne necunoscute pe arbori, pe stînci”, i s-au adăugat ani de detenție,
ajungînd la peste vreo șapte sute (p.294);
- Judecătorii sînt nişte clovni.
Astfel, procesul lui Mihai Ulmu a avut loc în catedrala episcopală, iar
“membrii tribunalului s-au retras în camera de consiliu (…) unde s-au reţinut pînă
către seară, cum vorbeau între ei cei din gardă, jucînd poker”, iar cînd şi-au făcut
prezenţa “unul dintre ei, fără sî se uite în vreo foaie”, a început să să împartă
sentinţe la stănga şi la dreapta, arătind cu degetul (p.46). Și numai gardienii erau
puțin mai inteligenţi, deoarece jucau poker şi nu “popa prostul”.
Şedinţele de judecată ale celebrului judecător Mohov aveau loc într-o sală
închiriată din Bolşoi Teatr, plină pînă la refuz; se vindeau bilete ca la spectacol; la
citeva şedinţe au participat şi membri ai Biroului Politic cu soţiile şi copiii, iar “după
fiecare şedinţă răsunau ovaţii, încît de multe ori era nevoit, la “bis!”, să le citescă de
două sau chiar de trei ori”(p.215).
- Ostaşii roşii erau toți nişte laşi și niște proști (chiar dacă unii știau să joace
poker!), iar ai noştri erau toți bravi și puternici:
- pentru arestarea lui Mihai Ulmu a sosit un camion cu soldaţi –“erau vreo
treizeci de militari, care înconjurară, ca într-o manevră plină de risc, cu armele
pregătite să tragă” clădirea, iar ”cîţiva soldaţi în frunte cu un locotenent tinerel
pătrunseră în şcoală”(p.27);
- printre deținuții de la Zarianka erau oameni lipsiți de mare importanță precum
“ portarii de hoteluri, paznicii de cimitire, vatmanii, pompierii, liftierii, feroviarii,
taximetriştii, elevii de liceu”, care numai „din cauza uniformelor” (sic!!!), au fost
declaraţi colonei, generali sau mareşali fascişti şi arestaţi în plină stradă” (p.85).
352
Că netoți de tot mai erau și sovieticii ceea care (deși jucau poker) nu erau în
stare să deosebească o uniformă specială de una militară! Mai mult ca atît, toți
arestații au fost considerați (nici mai mult și nici mai puțin) drept colonei, generali
sau mareşali ai unui stat (Germania) cu care URSS avea la acel moment un
tratat de prietenie și neagresiune. Și să mai vezi încă obrăznicie: toți aceștia își mai
permiteau și luxul de a se plimba, liber și în plină zi, pe strazile localităților din Ţările
Baltice, Ucraina de Vest şi Basarabia!;
- La 5 martie 1953, cînd a murit Stalin, “Barăcile, de regulă încuiate pe din
afară, erau acum cu zăvoarele trase şi cu lacătele aruncate la întîmplare pe jos.
Uşile de la celule, de la carcere, de la infirmerie, de la multele hardughii erau toate
descuiate. Porţile cele mari ale închisorii se legănau în vînt, desfăcute vraişte”, iar
„dulăii, oamenii cu puşti încărcate, paznicii dispărură ca prin minune”(p.303). De
frică mare, probabil. Marasm!;
- pe Liviu Dragu a venit să-l reţină o unitate de puşcaşi marini, care n-au
reuşit să-l lege decît atunci cînd s-a lăsat singur (şi numai după ce puşcaşii marini i-au
pus soţiei mitraliera la tîmplă)- p.342;
- Ana Ionescu, arestată și condamnată pentru că nu mai rădea de bancurile
ocupanților, a fost deportată cu părinţii și un bunic paralizat, pe care l-a purtat
prin toată tundra cu patul pe umeri (p.340).
6.2. Sistemul educaţional din orfelinat este prezentat în stil caracaturist.
Astfel, copiii, chiar şi atunci când făceau o fapta rea (cu condiţia că la ea
participau în colectiv!) nu erau pedepsiţi. Dar cînd cineva făcea o faptă bună de unul
singur – de exemplu, “Roşcatul (…) un coleg din clasele mari, care a salvat de la
înec o fată”– era sancţionat aspru. „Cei mai demni de dispreţ, ne spuneau educatorii,
erau acei care gîndesc ceva, acest ceva fiind sinonim cu prostiile”(p.11). Jocurile
preferate ale copiilor din orfelinat erau “de-a ridicatul sacilor plini cu cărbune cu
dinţii (…) săritul de pe acoperişurile celor două blocuri cu trei etaje ale şcolii, de pe
unul pe celălalt, distanţa dintre ele (…) fiind exact de 3 metri şi 20 de
centimetri”(p.14). Iar omul de la intrare îi spuse lui Mihai sa-l lase în pace pe Mircea,
deoarece „Aici el se simte bine. Ei au fost învăţaţi să urască, să se bată, să-şi rupă cu
dinţii beregata unul altuia, să ia viaţa pieptiş. Tu ce-ai avea să-l înveţi? Ei sunt ca
nişte lupi gata de vânătoare. Acum, când îi aşteaptă pădurile şi puşcăriile, n-ai
putea să-i faci decât rău”(p.315).
6.3. Episodul cu poporul iugrin, limba iugrin și Iuiun (ultimul purtător al
acesteia) este pe de-a dreptul aberant și exagerat pînă la nesfîrșit (v.p.294-296).
Poporul lui Iuiun „era atît de vechi, el descoperise America (...) cu mii de ani
înaintea lui Columb, întorcîndu-se de acolo și cu hărți(...) dar (...) şi atît de nou, încît
multe lucruri încă nu reuşise să fie botezate, astfel că pentru a numi unele obiecte,
unelte, mobile era suficient să fie arătate cu degetul.
În limba iugrina, „pe care o vorbise Siberia timp de cinci mii de ani” (...)
Pronumele demonstratice „acesta” şi „acela” cu derivatele lor ocupă un sfert din
353
Vezi și: — Mamă, eu plec (…) La noapte pleacă un tren spre Chișinău - p.61.
DE UNDE A LUAT N.DABIJA TRENURILE CARE NICIODATĂ NU
AU TRECUT PRIN ORHEI?..
- “Partea dinspre cîrciumă era asfaltată, partea ce ducea spre catedrală – cu
gropi şi şanţuri”(p.54). Să înțelegem că sovieticii asfaltaseră drumul spre cîrciumă
în numai citeva zile după ocuparea Basarabiei, în timp ce nici chiar drumurile
majistrale nu erau asfaltate, deoarece asfaltul încă nu era folosit?
354
- deoarece la asasinii lui Lenin şi Uriţki a fost găsită cartea “Motanul încălţat”
de Jukovski, au fost arestaţi toţi cei 200 000 de posesori ai cărţii (cum i-au descoperit
pe toţi este, totuşi, un mister), cu care au fost umplute căteva lagăre (p.177-178).
Apropo, “Motanul încălţat” de Jukovski este o adaptatre în versuri a unui basm de
Charles Perault;
- “Era un tsunami care răzbise dinspre Pacific”(p.279); “o coloana de
deţinuţi a fost ridicată cu tot cu cîini şi soldaţi în cer de un tsunami ca acesta, şi
dusă la citeva zeci de kilometri unde acea hărmălaie a fost depusă pe un muncel, de
unde a mers înapoi cîteva zile”(p.281).
Se confundă tsunamiul (undă energetică de tip mecanic ce se propagă prin apa
oceanelor), răspîndit la periferiile Oceanului Pacific, cu tornada - un vânt foarte
puternic ce acționează pe un areal redus sub formă de vârtej de aer, fiind cel mai
frecvent pe teritoriul Americii de Nord. În Rusia vîrtejurile de aer sînt un fenomen
întălnit foarte rar;
- statul îşi ocroteşte cele mai luminate minţi prin închisori, păzite bine, pentru
ca nimeni să nu le pună în pericol vieţile”(p.282). Fariseism curat;
- “Cînd bărbaţii au ajuns la lagărul de femei, au mai fost număraţi o dată, apoi
escorta i-a condus pînă în pragul „barăcii dragostei”. Cînd au pătruns înăuntru,
femeile au sărit pe dată ca să-şi aleagă unul mai frumuşel. Aici ruşinea nu-şi mai
avea loc, cele sfioase rămînînd cu cei mai piperniciţi şi nearătoşi. Nu zadarnic acest
soi de întîlniri fusese botezat „damen-vals”. Ele, femeile, aleg. După ce şi-a găsit
fiecare perechea, lumina s-a stins. Fruntaşii în întrecerea socialistă şi-au căpătat
astfel meritatele lor două ore de îmblînzire a instinctelor primare. Două ore − norma
de dragoste (...) această iniţiativă menită să stimuleze creşterea randamentului
muncii A FOST SUSŢINUTĂ DE MOSCOVA ŞI RECOMANDATĂ ŞI ALTOR
PENITENCIARE. Multe dintre acele femei rămîneau însărcinate (...) îşi creşteau
pruncii pînă la vîrsta de doi ani, cînd urmau să-i „predea statului”. Şirokaia
Poleana, furnizor de materie primă pentru orfelinatele din ţară, făcea parte din
politica de creare a omului nou (...) numele care le erau puse de către autorităţi
mamele nu-l mai aflau niciodată. Li se spunea „copiii lui Stalin”(p.190-191).
Încă un fals - “În Kolîma au existat cîteva lagăre pentru femei (...) Normele la
exploatările silvice erau de neîndeplinit; femeile erau gata să - și vîndă corpul numai
ca să se salveze (...) comunicarea cu barbații era interzisă, iar a rămîne gravidă
însemna «încălcare».”17; “Iubirea în lagărele din Kolîma – acestea sînt niște
întîlniri periculoase în graba în careva unghere “la producere”, în taiga, după o
perdea murdară într-o careva “baracă liberă”. Și întodeauna sub frica de a fi prinși
și expuși rușinii în public, iar apoi să nimerești într-o „delegație”-carcer periculoasă
pentru viață, adică să plătești această întîlnire nu cu alt ceva decît viața.”20
- Lucrau la construcţia unui drum dinspre Marea Ohotsk, paralel cu rîul
Kolîma. Pe aici urma să ajungă cărbunele de la Zarianka la oamenii muncii din
necuprinsa patrie si uraniul (...) americanul Fermi experimentă prototipul bombei cu
hidrogen în closetul unui stadion de fotbal şi umplu de fecale toată partea de vest a
357
- “Veniti de la Zarianca? – Da! - Mai este lume pe acolo? –Nu, noi am plecat
ultimii (p.321). Fals. V. pct.5.17: în urma amnistiei, la libertate au ieșit numai cei
termenul de detenţie al cărora era pînă la 5 ani! De asemenea, v.și Evghenia
Ghinzburg20: “amnistia lui Beria (...) ne-a întristat mult, iar pe unii chiar i-a lipsit de
orice speranță. Aceasta a fost AMNISTIE NUMAI PENTRU CRIMINALI. Pe
deținuții politici ea practic nu i-a atins, deoarece sub ea cădeau formal numai
aceea care aveau termen pînă la cinci ani. Iar de aceștia printre deținuții politici nu
existau. Chiar și cu termenul de opt ani erau foarte puțini.”;
savanții din Chișinău să fie cei mai tari din lume, iar bisericile erau transformate în
cazinouri? Iar noi mai credem că cazinourile au apărut în Republica Moldova abia în
timpurile de azi;
„-Să vă povestesc despre mine! – Nu, noi ştim totul” (p.345). De unde???
6. “PERLE” LINGVISTICE (unele fără comentariu)-
“ROMANUL LUI NICOLAE DABIJA E UN MODEL DE LIMBĂ
ROMÂNEASCĂ” (Ion Lazu, Bucureşti): ,,Prima dată am plîns cînd a murit tovarășul
Stalun(...) răsunase toată taigaua de suspinele noastre cîteva zile în șir”(p.9);
„Blatiştii”(p.25); “deal luuung de vreo 4-5 kilometri”(p.37)- dacă se exclude sau se
adaugă vreun “u”, dealul se scurteaza ori se mai lungește?..;”barje”(pag.52)- în
română – ”șlep”; „a fost oblicit”(p.78)- în română se spune “a fost demascat”;
“Era el, el, el, el, el, el, el, el, el, el, el, el, el, el”(p.94);“să deretic, să fac
curăţenie”(p.101)- “a deretica” și „a curăța” sînt sinonime! – n.a.;“dihania brună
(...) scoțînd mugete (mai degrabă “urlete”, deoarece „muget” = răget este un strigăt
prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute.V.DEX – n.a.) înfiorătoare;
trosniturile oaselor frînte se făcuse auzite pînă la Ocean şi pînă departe în
ceruri”(p.135); “„Domnul te-a scăpat de osînda Domnului”, îşi aminti Ulmu un
verset necuprins de nici o carte(...) Peste munții Kolîmei se așternu o beznă fără
început și fără sfîrșit”(p.136); „Dorm somn de piatră(...)− Nu da! strigă
Maria”(p.141) - probabil, a vrut să spună “Nu lovi!/ Nu trage!”; “să suduie
împreună cu cineva. Numai așa preferă să converseze”(p.173) - stranie construcție de
frază: a sudui (Pop.) și a conversa (literar); „Lot, fost negustor, face comerţ cu
vorbe”(p.179); ”Ivan Dub a evadat de două ori. Dar a fost prins de trei ori”(p.194);
“luna răsări deasupra pinilor verde ca o şopîrlă”(p.199); “buza unui izvor”(p.201);
„Kudreavţev învăţase să mintă fără să spună minciuni”(p.218); “dragoste ca
neuna” (p.230) – poate, totuși, ca „nici una”?; “Sfîrșitul sfîrșiturilor”(p.235);
„mareşalul Sibov,care purtase zece războaie(...) încă necuprinse în manualele de
istorie”(p.243);“Una dintre deţinute nu-şi putea găsi astîmpăr. Parcă o împuşcase
cineva în cap”(p.246); „cîinii scheunară fără să se audă pînă noaptea
tîrziu”(p.301); “Gândeşte cu sufletul, simte cu creierul”(p.332) –foarte original. Unii
mai au o expresie – “a gîndi cu fundul”;“dulai-lama (...) strînși din toată
țara”(p.262)– rușine mare (dacă ea mai există astăzi!) pentru un membru de onoare al
Academiei Române și membru-corespondent al Academiei de Științe a Moldovei să
nu cunoască faptul că Dalai Lama (începutul cuvintelor se scrie cu majuscule!),
asemenea Papei de la Roma, Partiarhului României etc. este unicul și cel mai înalt
grad în budismul tibetan; ei, dar vorba ceea: bine că măcar n-a ortografiat această
expresie altfel: de exmplu, “dulăi - lama”; “cîinii, cînd latră, mușcă din
zăpadă”(p.280) – iar cănd nu este zăpadă ce mușcă?; ne-au scos atunci nota
anuală”(p.336)- calchiere din limba rusă («вывести оценку»), în limba română –
“ne-au calculat (estimat) nota (medie) anuală”; “nopţile erau mai lungi decît zilele, şi
zilele mai lungi decît nopţile”(p.340) – mare descoperire? - Totul depinde de
anotimp.Și așa este peste tot.
7. CELE DOUĂ EVADĂRI.
360
Cele două evadări, care constituie miezul întregii ficțiuni, sînt absolut
neverosimile, lipsite de logică și sortite eșecului chiar de la început.
7.1.Prima evadare.
Mariei, care venise la capătul pămîntului pentru ai întoarce lui Mihai Ulmu
volumașul de poezii de Eminescu și să-i facă propunere de căsătorie pe
neașteptate(p.116), îi vine ideea năstrușnică de a organiza evadarea acestuia din lagăr
chiar în ziua lui de naștere – 4 august (p.104).
“Elaboră evadarea lui Mihai Ulmu în cele mai mici detalii(…) se duse de mai
multe ori, odată cu căderea nopții (...) în zona în care lucra lagărul întreg (...) A
văzut pe şantier o stivă de trunchiuri lungi, a cărei bază avea un loc în care putea
încăpea lesne un om. Găsi în curând un capăt de trunchi, pe care îl fixă în locul gol
de jos, astfel că ascunzătoarea deveni perfectă(...) Nu i-a fost greu (...) să pătrundă
mai înaintea coloanelor cu deţinuţi în zonă, să se posteze în ascunzişul tainic, din
care să pândească un moment pe aproape de sfârşitul zilei de lucru când să iasă şi să
se piardă în furnicarul de oameni, ca atunci când Mihai îi va prelua locul în stivă să
poată ea să răspundă în locul lui la cele două apeluri obligatorii, de la ieșirea din
zonă și la intarea în lagăr)”(p.103); “Mihai (...) dispăru fulgerător în miezul acelei
grămezi de lemne, trase capacul din urma lui şi se puse pe aşteptat. Apoi auzi cum
brigadierii comandară încolonarea şi cum ŞEFUL ESCORTEI începu
numărătoarea”(p.91-92).
De ce Maria trebuia să se ducă în zonă de mai multe ori? Ce putea vedea ea
acolo odată cu căderea nopții? Nu i-a fost greu să pătrundă în zonă mai înaintea
coloanelor cu deţinuţi în zonă, chiar daca „ZONA DE MUNCĂ, SITUATĂ LA
CÎŢIVA KILOMETRI DE PENITENCIAR, ERA UN LOC ÎMPREJMUIT CU
SÎRMĂ GHIMPATĂ”(p.65)? Și cum putea să reziste ea, aflată în ascunziş, într-o
singură poziție și fără a avea nici cea mai mică posibilitate de a-și satisface
necesitățile fiziologice, pînă aproape de sfîrșitul zilei de lucru (cam vreo 12 ore!) la
temperatura medie a lunii august de aprox. 11,9 0C?..
Și acum cel mai vulnerabil moment:
“TOATE ACESTE ELEMENTE AU FOST GÎNDITE MINUŢIOS. Cînd îl
văzu pe Mihai dînd tîrcoale stivei însemnate, fu convinsă că planul va reuşi. Apelul
era locul cel mai vulnerabil al oricărei evadări. Numărul celor intraţi în zonă
trebuia să coincidă cu numărul celor care o părăseau.
Cînd coloanele se aliniară cîte cinci în şiruri lungi şi OFIŢERUL DE
SERVICIU a strigat: − M1-315…, Maria, cu capul plecat, cu boneta vărgată
alunecată peste ochi, stînd lîngă alţi colegi ai lui Ulmu, răspunse gutural: −
Prezent! (...) Ieşiră după asta din zonă, iar în curtea penitenciarului mai răspunse o
dată la numărul M1-315”(p.103).
I-m-p-o-s-b-i-l de realizat!
Deoarece, conform pct. 59 al „Instrucţiunii”(v.pct.5.5):
361
Maria avea și o soluţie de rezervă: “Dacă întîrziem mai mult, s-ar putea să
găsim strîmtoarea Bering îngheţată, iar atunci o vom trece pe punte de gheaţă (…) −
Şi dacă nu reuşim? − Cum să nu reuşim?! E posibil oare să nu reuşim?! Gîndiţi-vă
ce spuneţi!”
362
Paradox, dar cum putea “cea mai bună elevă a clasei”(p.105) de la Poiana,
care elaborase evadarea lui Mihai Ulmu “în cele mai mici detalii”(p.102), să facă o
asemenea gafă de proporții, presupunînd că pînă la strâmtoarea Bering erau cîteva
sute de kilometri, cînd de fapt această distanță este (pe de-a dreptul!) de peste 2200
km! (v. și harta proiectului de construcție a noilor căi ferate conform “Strategiei -
2030”)?
Pe lîngă faptul că NIMENI ȘI NICIODATĂ NU A TRAVERSAT
STRÎMTOAREA PRIN NICIUNUL DIN MODURILE PROPUSE DE MARIA.
Naivitatea Mariei (ca să nu-i zicem altfel) devine proverbială atunci cînd totul i
se pare simplu de tot – “Vom urca peretele muntelui Alalai (…) Ne vom ţine de
rădăcini şi de crengi şi vom ajunge sus. Vom coborî apoi de partea cealaltă a
muntelui”(p.106-107). După care urmează:
“Coborau de pe unele creste de munte, ca să urce pe altele (cu atîta ușurință,
de parcă era o plimbare pe niște delușoare din împrejurimile Orheiului? - v. mai jos
peisaje tipice locurilor descrise), traversau rîuri reci, ca să ajungă de pe un mal pe
celălalt, înaintau prin desişuri în care nu călcase pînă atunci picior de om”(p.110-
111).
Ar fi fost oare posibil așa ceva fără pregătire fizică și profesională speciala,
echipament de alpinism, busolă, haine calde și de schimb, și de ce nu – fără produse
alimentare și medicamente?.. Unde își uscau hainele cînd ieșeau din rîurile reci
(apropo, lățimea rîului Kolîma în regiunea localității Zîreanka este nu chiar atît de
mică – aprox. 500 m) și în ce rămîneau îmbrăcați neavînd haine de schimb?
Pornind de la observațiile lui Mihai că deținuții, atunci cînd ies pe poarta
lagărului sînt „coloane de muribunzi. Mulţi abia îşî tîrăsc picioarele, unii se
poticnesc, alţii şchiopătează”(p.86) iar în lagăr se întorc “ abia tîrîndu-şi
picioarele”(p.92), rezultat al munci istovitoare de vreo 16 ore în zi și somn de numai
3 sau 4 ore (p.81), precum și hrană ca vai de ea (“ciorba din cîteva fire de orez
fiert”(p.62) sau o felie de pîine pentru o zi de muncă - p.87), picioarele Mariei erau
„arse de rouă, zdrelite de aşchii de stîncă, însîngerate de crengile uscate care le
îngrădesc calea, de plantele aspre care le urzică – sînt răni vii”(p.129), iar de acum
în ziua a șaptea „Cînd Maria se rănise la picioare, Mihai o purtase o vreme în
363
- deoarece ACESTE
EVENIMENTE NU SE
PUTEAU ÎNTÎMPLA ÎN
ȘAPTE ZILE.
Astfel, calea celor doi evadați spre strîmtoarea Bering trebuia să treacă prin
podișul Iukaghir și nu prin “munții Kolîma”…
Și în concluzie - „ „Închisoare fără gratii” – așa era numită Kolîma. Nicăieri
nu poți să fugi – împrejur, pe zeci și sute de kilometri, numai mlaștini, taiga, munți
pustii, goi.”21
Comentariile sînt de prisos.
365
DE FIECARE DATĂ. Dar într-o seară Miţa n-a mai sosit la întîlnire.Dar nici el n-o
mai căută (...) Marea pasiune pentru cel mai deştept şi chipeş student de la Litere i
se mai temperase şi ea, nemaisuportînd umilinţa chemată, se mărită cu primul ieşit
în cale.” (p. 157-158).
A ÎNJOSI O FIINȚĂ, ORICINE NU AR FI EA, NICIODATĂ NU A
FOST UN ACT DE ÎNALTĂ NOBLEȚE. Dar este o trăsătură de caracter! De
aceea, pasajul de mai sus nici nu merită să fie comentat. Totul este spus de la sine.
Tocmai de aceea este puțin credibil faptul, ca o persoană cu asemenea înclinări
sadiste să fie capabil de o puternică afecțiune de dragoste pentru o femeie. Mai
degrabă ai fi înclinat să crezi că în acesta s-a trezit instinctul primar, care se manifestă
în situații extremale.
MARIA RĂZEȘU.
Este normal ca o fată de 18 ani să aibă fantezii de dragoste, cu atît mai mult, a
se îndrăgosti de un profesor este un lucru firesc, deoarece aceștia întruchipează
intelegența, frumusețea. La fel ca și faptul că fetele, de regulă, preferă să se
întîlnească cu tineri mai în vîrstă. La această vîrstă, dragostea vine și se duce, tinerii
experimentează, se cunosc mai bine unii pe alții. Și de aceea, prima dragoste rămîne
de cele mai multe ori irealizabilă.
Deoarece, trebuie să înțelegem, că Maria încă nu împărtășise simțămîntul
dragostei față de o persoană de sex opus, acest prim simțămînt i se putea părea ca
unul atotcuprinzător.
La drept vorbind, Mariei nici prin minte nu-i trecuse ca să plece după
Mihai Ulmu – “Maria se înarmă cu multă răbdare. Îşi promise să aştepte, numărînd
fiecare zi pînă la serata de absolvire, care trebuia să-i dea dezlegare şi să-i poată
scrie o scrisoare în care să-i vorbească de toate sentimentele sale. Aşa hotărîse
demult (la drept vorbind, dacă îl iubea atît de mult, cine o împiedica să-i scrie și mai
devreme? Și de ce trebuia să-i scrie, cînd putea să-i vorbească direct la acea serată de
absolvire? –n.a.). Dar, numai cu cîteva zile înainte de acest eveniment important din
viaţa ei, profesorul Mihai Ulmu fusese arestat (…) În ziua cînd acesta plecase însoţit
de un ofiţer şi mai mulţi soldaţi (…) Maria Răzeşu s-a gîndit că s-ar putea să nu-l
mai revadă niciodată. Iar ea mai avea şi o datorie: împrumutase o cărţulie de
poezii pe care se obligase să i-o restituie. Trebuia să-l găsească şi să i-o întoarcă,
altfel ce părere îşi putea face domnul profesor despre ea, cu atît mai mult că făcuse
promisiunea în faţa întregii clase?!”(p.53).
Asta e. Simțul datoriei neîmplinite (de altfel foarte dezvoltat uneori anume în
primii ani de tinerețe) și nu al unei iubiri nemărginite, precum vrea să ne convingă Aurelian
Silvestru – “Se duce în Siberia după Mihai Ulmu, convinsă că fără dînsul viața ei nu
are rost”- o face pe Maria să plece după Mihai.
Scena întîlnirii lor pe muntele Alalai este destul de elocventă: “ Cine eşti? −
…Răzeşu. − Răzeşu?! se miră el şi mai mult. Şi ce cauţi aici? − Am venit, îngînă ea
această frază ca pe o scuză, după a cărei rostire ca şi cum ar fi fost pregătită să se
369
Faptul că lui Baro i s-ar fi înmînat unul dintre primele ordine “Drapelul Roșu”
este, de asemenea, o născocire, deoarece însuși S.Budionnîi deținea acest ordin doar
cu nr. 34!!!
Relatarea despre „luptele de lîngă Zagorsk” (p.301) cu detașamentul
militarizat al călugărilor de la Zagorsk nu este altceva decît un bluf ordinar al
autorului. Iar afirmația precum că nici Dumnezeu nu ține cu cei care încearcă să
oprească obuzele necruțătoare cu icoane făcătoare de minuni, constituie o hulă
nerușinată în adresa lui Dumnezeu, face parte din arsenalul fostului laureat al
comsomolului leninist și actualului romancier, căruia “Dumnezeu i-a pus mîna pe cap.”
(Larisa Ungureanu)1 și despre care Stela Popa a scris: “Relația lui Nicolae Dabija cu
Dumnezeu este una puternică, iar asta se desprinde clar din paginile cărții.”
Parte-se, că nițel a “dat-o în bară” și cu desăgarii, care de fapt sînt
“desăgărițe”, adică de genul femenin! - DESĂGĂRÍȚĂ, desăgărițe, s. f. (Rar)
Călugăriță care umblă cu desaga pentru a strînge daruri. Sursa: DEX '09 (2009).
Mai pe scurt, falsificările continuă.
11. ÎN LOC DE EPILOG SAU PUȚIN DESPRE ETICA ȘI
DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ.
Teza formulată de Nicolae Dabija - “SCRIITORUL ESTE CEL CARE
CREEAZĂ REALITĂŢILE SALE, LA CARE LE AJUSTEAZĂ PE CELE ALE
ISTORIEI.”7 - este onteză scandaloasă și sfidătoare fără precedent, prin faptul că
deschide o cale periculoasă de falsificare a istoriei și relațiilor social - umane.
Despre Kolîma pînă acum au scris martorii evenimentelor istorice din perioada
1937-1956.
A.Soljenițîn, în opera sa fundamentală “Arhipelagul GULAG” 24 scrie: “Eu
aproape exclud Kolîma din cuprinsul acestei cărți. Kolîma în Arhipelag – este un
continent (în original cuvîntul “материк”-n.a.) aparte, ea este vrednică de povestiri
aparte. Iar Kolîmei și “i-a mers”: acolo a supraviețuit Varlam Șalamov și de acum a
scris multe; acolo au supraviețuit Evghenia Ginzburg, O.Sliozberg, N.Surovțeva,
N.Grankina și alții - și toți au scris memorii.”
Fiecare dintre autorii numiți mai sus s-au străduit să aducă la cunoștință
cititorului adevărul istoric bazat pe documente.
Iată mărturisirea lui V.Șalamov27 referitor las metoda de lucru asupra
povestirilor sale despre Kolîma: “fiecare dintre povestirile mele este autenticitatea
absolută. Aceasta este autenticitatea documentului. Una dintre sarcinile principale
este lupta cu influențele literare. (...) Arta nu îngăduie imitații. În «Povestirile despre
Kolîma» (...) eu,pur și simplu, nu am avut nevoie să folosesc o schemă străină a a
cuiva, comparații străine, o temă straină, idee străină, dacă eu puteam să prezint și
prezentam pașaportul literar personal. Cititorul secolului XX nu vrea să citească
istorii inventate, el nu are timp pentru nesfîrșitele destine inventate (...) Cît de
paradoxal nu ar suna, dar povestirile mele și sînt, în esență, ultima, singurul
bastion al realismului. Tot ce iese în afara documentului de acum nu mai este
374
realism, dar este minciună, mit, fantomă, mulaj. Iar în document – în orice
document – curge sîngele viu al timpului (...) Eu mi-am pus sarcina să creez o
mărturie documentară a timpului, dotată cu toată puterea de convingere a
emoționalității.”
Evghenia Ginzburg: “un grup de istorici mi-a cadonat cartea mea (...) cu
inscripția: «Celei care a depășit istoria în înțelegerea întîmplărilor istorice ». Mie
îmi era absolut clar că acestea sînt o dovada nu a unor calătîți literare deosebite a
cărții, dar numai a veridicității ei. Oamenii înfometați de cuvîntul neșiret erau
recunoscători oricui, care și-a asumat munca de a povesti «de profundis» despre
aceea cum a fost aceasta INTR-ADEVĂR.
Vreau încă o dată să asigur cititorii mei că eu am scris numai adevărul. În
textul acestei cărți sînt posibile, desigur, inexactități, greșeli, generate de
deplasarea memoriei în timp. Dar minciuni, tertipuri nomenclaturiste, treceri sub
tăcere conștiente aici nu sînt (...) eu am scris adevărul. Nu TOT adevărul (TOTUL,
probabil, nu-mi era cunoscut nici mie), dar NUMAI ADEVĂRUL.”20
Poate oare Nicolae Dabija să subsemneze sub oricare dintre aceste mărturii?..
Reieșind din cele expuse mai sus, desigur, că nu.
Cineva ar putea spune: Ei și ce? Cine îl lipsește de dreptul de scri cum vrea? –
Principalul este ca cele scrise să placă cititorului.
Poate este și așa, dar...
Să nu uităm că Nicolae Dabija nu este numai scriitor, dar și membru de
onoare al Academiei Române și membru-corespondent (cum a acceptat el acest titlu
nomenclaturist sovietic, care nu există nicăieri în lume?..) al Academiei de Științe a
Moldovei.
Tocmai de aceea, cele scrise de către ACADEMICIANUL Nicolae Dabija
(falsificări de date, “suflete moarte”, persoane inexistente sau nume falsificate,
descrieri geografice eronate) sînt considerate de către cititori (unii chiar cu grade
academice!!!) VERIDICE sau chair axiomatice - „ficțiunea se prezintă atît de (...)
veridică”(Mihail Dolgan, academician); “Tot ce se scrie în acest roman e adevărul
adevărat, e sfîntul adevăr” ”(Boris Vasiliev); “adevărată mărturie istorică” (Ioan-
Aurel Pop, membru al Academiei Române); „În termini preciși și imagini veridice
tulburătoare, E PREZENTATĂ SIBERIA” (Academician Nicolae Bilețchi); “istorie și
realitate cît se poate de concretă”(Florentin Popescu); “Lui Nicolae Dabija nu i-a
trebuit un efort imaginativ spre A RECONSTITUI O VIFOROASĂ PAGINA DE
ISTORIE” (Mioara Popa) - și conduc la denaturări de felul – “Am aflat din el mai
mult decît din cărţile de istorie. Ar trebui tradus şi popularizat de către ambasadele
noastre”(Larisa Ungureanu), „Kolîma este… “extremitatea nordică a
pămîntului”(Mihai Sultana Vicol), “poetul rus Mendelstam” (Catinca Agache)
devine un personaj real...
Atragem atenția asupra faptului ca absolut toti autorii de memorii scriu despre
faptul că semnalul pentru deșteptare în lagăre era lovitura unei bare metalice sau a
375
unui ciocan de o șină atîrnată de un copac și numai la Nicolae Dabija aceasta era “o
toacă adusă de la o mănăstire cu tot cu călugări” (p.84).
Lui Nicolae Dabija nu –ar fi stricat dacă citea atent măcar o singură povestire
de V.Șalamov pentru a află niște fapte interesante despre geografia Kolîmei, care nu
au fost reflectate nici într-un fel în “Tema pentru acasă: „ Aerul sănătos de țară ei l-
au lăsat după mare. Aici îi înconjura aerul rarefiat de taiga îmbibat cu vaporizările
din mlaștini.Colinele erau acoperite de un înveliș de mlaștină, și numai pleșurile
colinelor fără vegetație luceau cu calcarurile goale, poleite de futuni și vînturi.
Piciorul se înfunda în mușchii mocirloși (...) Vara aerul era prea greu, iar iarna
insuportabil pentru cei cu boli cardiacede inimă (...) Nori de țînțari se lipeau de față
– fără plasă nu era posibil sa faci nici un pas. La lucru plasa înnăbușea, impiedica
respirația. Ca să o ridici era imposibil din pricina țînțarilor.”26
Or, tematica romanului fiind una realistă, care reprezintă o perioadă concretă a
istoriei fostei URSS (presupunînd și o cercetare științifică, bazată pe documente
originale), era necesară imperativ excluderea fraudei (exprimată prin fabricarea sau
falsificarea datelor, plagiere).
Conform normelor generale de etică și deontologie profesională, cercetătorul
trebuie să respecte principiul integrității (exercitarea activității cu onestitate și
corectitudine) și responsabilității și binefacerii (activităţile trebuie să fie relevante
pentru societate), SĂ CONSOLIDEZE ÎNCREDEREA PUBLICULUI ÎN
ONESTITATEA, CORECTITUDINEA ŞI IMPARŢIALITATEA SA…
Exemplu în acest sens poate servi Steve Berry, autorul romanului de acțiune
“Enigma reginei” (București, Editura RAO, 2015) – caracterizat ca “Combinație
perfectă de istorie și acțiune”- care este postfațat (ca de altefel și toate celelate
romane ale acestui autor) de “Nota autorului” în care Steve Barry explică cititorului,
indicînd chiar capitolele, momentele istorice adevărate și cele inventate de autor (
“separarea faptelor de ficțiune”).
Mai mult ca atît, autorul se destăinuie că “Cercetările în vederea scrierii
acestui roman au însemnat studierea unui număr de aproximativ 300 de cărți legate
de Elisabeta I”(NB!)
De asemenea, Alexandr Soljenițîn în scrierea cărții «Архипела́г ГУЛА́Г» -
opera artistică și istorică despre represaliile din URSS în perioada 1918-1956 – s-a
bazat pe scrisorile, amintirile și povestirile orale ale 257 de întemnițați și experiența
sa personală.
Interesant, căte cărți, documente, amintiri sau mărturii a studiat autorul “Temei
pentru acasă” în verea scrierii romanului care se pretinde a fi de Premiul Nobil?
OBSERVATOR
16 iunie 2016
376
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Aprecieri. https://ru.scribd.com/doc/203511064/65/Aprecieri).
2. Busuioc, Aurel. Scrisoare de la Aureliu Busuioc către Nicolae Dabija.
«Timpul», 20 august 2011. http://www.timpul.md/articol/scrisoare-de-la-aureliu-
busuioc-catre-nicolae-dabija-26342.html
Busuioc, independenţi unul de altul şi în mijloace media diferite, i-au făcut dlui
Dabija un şir de observaţii pe marginea romanului Tema pentru acasă. Observaţiile
erau destul de serioase şi ţineau de anumite detalii istorice (...) necoincidenţele şi
inexactităţile faţă de adevărul istoric din romanul lui N. Dabija nu sunt în niciun
fel dictate de necesităţile structurale ale operei şi nu o fac deloc mai dramatică
sau mai captivantă ca să se recurgă la ele în mod deliberat. Ele sunt pur şi
simplu o scăpare a autorului – din necunoaştere sau din neatenţie –, şi nu
sporesc cu nimic farmecul operei, ci dimpotrivă, o fac mai puţin credibilă (...)
Mircea V. Ciobanu este astăzi unul dintre cei mai cotaţi critici basarabeni, că
este un exemplu de temeritate şi intransigenţă, de regulă judecata lui de valoare
fiind foarte greu de combătut sau de eludat (în observaţiile critice referitoare la
Tema… sunt o serie de puncte care nu pot fi în niciun fel clintite din adevărul
lor!) (...) remarcile critice au introdus o notă discordantă pe fundalul corului de
adulatori găzduiţi de paginile săptămânalului pe care dl Dabija cu onoare îl
conduce (...) opiniile lui Mircea V. Ciobanu şi ale lui Aureliu Busuioc erau şi
unicele venind pe altă undă decât pe cea a firitiselii. Iar critica e echivalată la
noi, după cum am mai avut ocazia să constat, cu actul de lezmajestate. Lezat se
simte probabil şi autorul nostru, care de la prima sa probă de roman, CREDE
CĂ A PRODUS O OPERĂ FĂRĂ CUSUR. Când i s-a atras atenţia că nu e
chiar aşa, omul a explodat.
Dl Dabija este un poet bun, un excepţional publicist, dar, deocamdată, UN
ROMANCIER MEDIOCRU, Intenţia dlui Dabija a fost una nobilă – de a scrie
romanul gulagului prin care au trecut basarabenii (...).scrierea dlui Dabija e mai
mult o romanţă decât un roman (...). Sau, dacă vreţi, o telenovelă pasională cu
eşuări în melodramatic. Nici nu e de mirare că publicul nostru, devorator de
telenovele, se dă în vânt după ea. Nu văd nimic catastrofal în asta – fiecare carte
îşi are cititorii ei. Atât doar că MULŢIMEA CITITORILOR NU A FOST
NICIODATĂ UN CRITERIU AL CALITĂŢII. Dacă ar fi aşa, atunci Barbara
Cartland sau Dan Brown ar fi cei mai talentaţi scriitori ai momentului. Ar trebui însă
să ne deranjeze altceva – că zeloşii fani ai dlui Nicolae Dabija tratează romanul ca
pe alte table ale lui Moise şi ne impun scrierea respectivă drept un model de
scriitură, trecând-o pe lista lecturilor mai că obligatorii. Cititorul calificat a
avut însă posibilitatea să constate că Tema pentru acasă E DEPARTE DE A FI
UN MODEL. Cartea a suportat trei ediţii şi ne ESTE PREZENTATĂ CA UN
NEMAIPOMENIT SUCCES NAŢIONAL, DAR CRITICA SERIOASĂ
REFUZĂ SĂ O „VADĂ”. Ecourile pe care le-a trezit ţin de latura sentimental-
patriotică a poveştii, STRUCTURILE EPICE ALE CĂRŢII AŞTEPTÂND
ÎNCĂ O ELUCIDARE SERIOASĂ ŞI DE ADÂNCIME.
Când cineva a îndrăznit să se îndoiască la modul cu adevărat critic de
unele aspecte ale cărţii, dl Dabija a sărit cu aspre sancţionări asupra celor care
au tulburat idila omagială. Pamfletul care a rezultat este nu numai inelegant şi
lipsit de civilitate, dar e, în esenţa sa, porcos şi rău, semănând mai mult cu o
răbufnire mojicească absolut necontrolată.
Din păcate pentru noi, cultura polemicii „cu papion” derapează iremediabil
într-un alt tip de „dialog”, amintind mai mult de o păruială între borfaşi.
379
Fenomenul pare o emanaţie a politicului de tip mafiot care de ani buni dă tonul
în presa scrisă, vorbită şi în cea de pe sticlă. ASISTĂM, ÎN FOND, LA O
REGLARE DE CONTURI DIRIJATĂ DE „ETICA” MAIDANULUI ŞI A
GĂŞTII. Aceasta dezlocuieşte axiologia şi lasă mari spaţii de manevră mojiciei.
Eugen LUNGU
NO COMMENT!!! -
EL
Eugen Lungu 22.09.16 в 18:17
Stimate dle Coca,
Am citit cu interes recenzia dvs. Este cred cea mai scrupuloasă analiză a
romanului din punct de vedere al raportului ficţiune vs realitate istorică. E încă o
dovadă că autorul ne spune un basm care nu se prea conjugă cu adevărul istoric.
Chiar dacă un prozator poate să-şi permită unele libertăţi ficţionale atunci când ne
povesteşte o istorie.
Felicitări!
E. Lungu
382
Și tot chițibușul este într-o singură literă folosită greșit - «invenis – a găsi, a
descoperi, a inventa, a se potoli, a-și veni în fire» în loc de «iuvenis - tînăr, tînăra».
Romanul a suportat șase ediții! Și nici un corector, redactor sau cititor
deștept / isteț nu au observat greșeala.
383
Si acum, vorba lui Ion Creanga: “Sa stam strimb si sa judecam drept”.
In primul rind, Curtea Constitutionala a ocolit (apropo, cu mare abilitate – NB!) orice
afirmare cu referire la identitatea celor doua glotonime, invocind urmatoarele:
“CURTEA REŢINE CĂ NU E ÎN POZIŢIA DE A DA O APRECIERE
ŞTIINŢIFICĂ DENUMIRII LIMBII DE STAT, PRECUM ŞI UNICITĂŢII LIMBII,
aceasta fiind resortul mediului academic, şi nu al mediului politic sau juridic” (v. pct.
110 din Hotariea CC din 5.12.2013).
“ (…) în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea
Constituţională, 6, 61, 62 lit.b) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea
Constituţională hotărăşte:
3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în
vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Atit. Nici mai mult, nici mai putin: nici o decizie privind identitatea glotonimelor
“limba moldoveneasca” si “limba romana”.
Note.
1. Declaraţia de Independenţă NU DECLARA (sic!), ci doar RE – A – MIN – TE -
STE (!!!) ca prin legile din din 31 august 1989 limba romana ar fi fost decretata ca
limba de stat.
Ceea ce nu corespunde adevarului, deoarece conform Legii Nr. 3465din 01.09.1989
cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti:
“Articolul 1. În conformitate cu Constituţia (Legea Fundamentală) a RSS
Moldoveneşti LIMBA DE STAT A RSS MOLDOVENEŞTI ESTE LIMBA
MOLDOVENEASCĂ, care funcţionează pe baza grafiei latine.”
Apropo, in Declaraţia de Independenţă s-a mai strecurat inca o inexactitate. Legislatia
ligvistica, la care se face referire, este din 1 septembrie 1989 si nu din 31 august
1989. La 31 august 1989 aceste legi au fost adoptate, dar character de lege au obtinut
din 1 septembrie 1989.
385
Cu atit mai mult, prin adoptarea acestei hotariri Curtea Constitutionala si-a depasit
competentele atribuite de insasi Constitutie, stipulate in art. 134 si 135:
117. (…) fiecare ordine politică îşi are un „an zero” al ei, de unde ia naştere sistemul
său valoric şi legal. Pentru sistemul valoric, legal şi politic existent la ora actuală ÎN
REPUBLICA MOLDOVA, „ANUL ZERO” A FOST ANUL 1991, când în
frontierele fostei RSSM a fost creat statul Republica Moldova 11. ACTUL CARE
ATESTĂ CREAREA REPUBLICII MOLDOVA – DECLARAŢIA DE
INDEPENDENŢĂ.
…………………………………………………………
NOTE DE SUBSOL
1
Considerind (pct. 47) ca “în baza Declaraţiei de Independenţă, Republica Moldova
s-a constituit ca stat suveran”, CC afirma PRIMUL NEADEVAR, facindu-se “a
uita” de Declaraţia suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova nr. 148-XII
din 23.06.90, conform careia Republica Sovietică Socialistă Moldova a fost
proclamata stat suveran:
DECLARAŢIA
suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova nr. 148-XII din 23.06.90
………………………………
…………………………………
2
Cînd CC sustine (pct. 48) ca Republica Moldova “NU AVEA ÎNCĂ O
CONSTITUŢIE” ea afirma AL DOILEA NEADEVAR, deoarece la acel
moment era in vigoare Constitutia RSS Moldoveneşti din 1978 (NB!), care a stat
la baza declararii limbii moldovenesti in calitate de limba de stat.
In acest sens v. si art. 1 al Legii Nr. 3465 din 01.09.1989 cu privire la funcţionarea
limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti:
Cu atit mai mult sa ironizeze asupra unei legi adoptate de organul legal constituit,
despre care in Declaratia de Independenta se spune:
Recunoasterea acestui fapt nu i-ar fi permis CC sa ironizeze Legea Nr. 691 din
27.08.1991 privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, luind
cuvintul “lege” intre ghilimele, si sa declare Declaraţia de independenţă a
Republicii Moldova superioara valoric Constitutiei Republicii Moldova!!!
……………………………………………………………………………
10
(…) Prin formularea (pct.87) “Chiar dacă o asemenea referinţă (la Declaratia de
Independenta – t.p.) lipsea în Preambulul Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a
Republicii Moldova ORICUM, PRIN NATURA SA, AR AVEA VALOARE DE
TEXT CONSTITUŢIONAL”, CC face inca o imixtiune inadmisibila in procesul
legislativ. V. mai sus nota la pct. 83.
Asadar, unde este acel an “zero” (= 1991) despre care se afirma in hotarirea sa
CC?..
V. https://www.google.ro/#q=numerotarea+legislaturilor
altul”, el vroia să insiste asupra unui adevăr tăinuit la noi de mult timp. Și anume: era
oare posibil ca numărul de deportați să fie mai mic decît cel cunoscut azi?.. Apropo,
răspunsul a fost ocolit și de către istoricul V.Pasat, pe care dna Negru îl consideră
furnizor de adevăr în ultima instanță.
De ce nu s-a întrebat dna Negru:
- De cine erau alcătuite listele celor care urmau să fie deportați???
… … ….
Asta e, stimată doamnă! Listele erau alcătuite nu de comisarul NKVD (…)
Sazâkin și de vicecomisarul (…) Mordoveț, ci de “ai noștri”…
Este momentul de amintit și de alt comentariu al dlui P.Lucinschi, cînd unii insistau
asupra adoptării Legii lustrației.
Știți ce a declarat el? - “Dacă se adoptă această lege, țara rămîne fără
inteligenție” (sic!).
De ce? – Din simplul motiv că odraslele acelor 8 reperzentanți ai activului
sovietic și de partid ( despre care dna Negru scrie că aceștia participau la ridicarea a
doua familii; închipuiți-va acum cam de cîți asemenea activiști era nevoie pentru
a ridică mai multe familii intr-o noapte! Desi, pare-se că doamna intenționat
îngroașă faptele) sînt activiștii de azi , multi dintre care diriguiesc țara noastră.
Tocmai de aceea aceștia se vor pune luntre și punte pentru ca această informație
să nu fie publicată niciodată. Așa cum n-a făcut-o și istoricul V.Pasat. Deși, ținînd
cont de funcția ocupată, a avut-o la îndemînă.
Observator
Despre Chișinăul interbelic s-a scris și s-au publicat multe caracteristici. Și mai
bune, și mai rele. După cum a fost și intenția călatorului sau vizitatorului orașului.
Astfel, într-o publicație mai recentă sînt prezentate impresiile unor călatori
din regat despre Chișinăul anilor 20-30 ai secolului trecut (evidențierea textului cu
bold îmi aparține – m.c.):
393
Nopţile toamnei, la Chișinău, cad violet asupra orașului. Primul bec aprins
este cel de la cofetăria Zamfirescu. La mesele din vitrină, se strânge în fiecare seară,
,,la o cafeluţă” sau la o „ţuiculiţă cu măsline”…” 20.
1
Vrabie Diana. Imaginea Chișinăului în presa interbelică românească: (auto)imagologie literară.
În: „Identităţile Chişinăului”, conferinţă internaţională (4;2018; Chişinău). Materialele Conferinţei
Internaţionale „Identităţile Chișinăului”, Ediţia a 4-a, 19-20 octombrie 2017, Chișinău, Republica
Moldova / coord.: Sergiu Musteaţă, Alexandru Corduneanu. – Chișinău: Arc, 2018, p.28,30,31,32
395
Mai mult ca atit, conform art.25 / 1 al Legii Nr. 317 din 13.12.1994 cu privire la
Curtea Constituţională ACŢIUNEA ACTELOR NORMATIVE (…), SESIZATE ÎN
MODUL CORESPUNZĂTOR la Curtea Constituţională (…) POATE FI
SUSPENDATĂ pînă la soluţionarea în fond a cauzei cu emiterea unei decizii sau
hotărîri definitive.
Poate ca dupa adoptarea acestei prevederile art. 13 al Constitutiei au devenit
nule sau Curtea Constitutionala a suspendat actiunea acestor prevederi ???
NU, NU si iarasi NU!
PREVEDERILE CONSTITUTIEI AU RAMAS NECLINTITE.
Deci si denumirea limbii oficiale (cit nu ar fi de trist acest lucru) a ramas
NESCHIMBATA.
ACESTA ESTE ADEVARUL: NE PLACE ORI NU.
Deoarece pentru ca limba romana sa devina limba oficiala a statului ESTE
NECESARA REVIZUIREA CONSTITUTIEI (v. art. 141), iar aceasta poate fi
iniţiată de: a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu
drept de vot; b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament; c) Guvern.
Ne intrebam: De ce bravii baiati de la PL nu s-au folosit de dreptul consacrat prin
Constitutie de a initia revizuirea Constitutiei? Poate ca respectarea procedurilor legale
le este srtaina?..
398
Mi-a placut FOARTE MULT cintecul popular, cind acesta era intepretat de cintareti
de valoare – Ioana RADU, Maria TANASE, Gica PETRESCU, Ion DOLANESCU,
Benone SINULESCU, Maria CIOBANU, Nicolae SULAC, Teodor NEGARA,
Angela PADURARU, Nicolae GLIB, Valentina COJOCARU, Vasile Marin, Maria
DRAGAN etc. - care puneau suflet in cintec si nu se “scremeau”, cum o fac
majoritatea interpretilor de azi, ca sa placa cu roice pret publicului.
Tot “folclorul” (în sătucul DI PI VALI, ni-am lăsat sora mai mari; asta-i sîrba DI la
NORD si o GIOACA neamul TĂT) este “compus” in saloanele din Chisinau.
Si tonul, spre regret, l-au dat doua artiste ale poporului (cine anume, cred ca va fi
cam greu de priceput, deoarece la noi este plina lumea de artisti “ai poporului”,
despre care poporul nici chiar habar nu are).
TABLETE LINGVISICE
[…]
În loc de motto:
CURAȚENIA LIMBII ROMANE LA RASCRUCE . “TO BE OR NOT
TO BE” (William Shakespeare)
399
Un interes deosebit l-a manifestat Karol I pentru limba română, chiar dacă o
vorbea cu accent străin. Inițiativa pe care a luat-o de a finanța elaborarea
unui dicționar al limbii române, cu misiunea de a aduna întreg tezaurul lexical
românesc (DAR CU ELIMINAREA NEOLOGISMELOR PE CARE LE
CONSIDERA «PARAZITE RĂUTĂCIOASE AL CĂROR NUMĂR CREȘTE,
SFÎRȘIND PRIN A SCHILODI LIMBA ROMÂNĂ») a susținut-o pentru prima
dată în cadrul Academiei Române, la 23 martie 1884. În 1884 monarhul
rostea cu fermitate în Academia Română următoarele cuvinte referitoare la
limba română: «Trebuie să ne ocupăm și de viitorul limbii noastre, care
s-a păstrat neatinsă în cîmpiile roditoare ale Dunării, în plaiurile mărețe
ale Carpaților, aceste ținuturi încîntătoare descrise cu măiestrie și într-o
limbă atît de curată de poietul nostru V. Alecsandri. CE SARCINĂ MAI
DULCE POATE AVEA ACADEMIA DECÎT A LUA SUB PAZA SA
ACEASTĂ LIMBĂ VECHE, PE CARE POPORUL O ÎNȚELEGE ȘI O
IUBEȘTE?». Radu Moțoc. Regele Karol I. Revista Bibliopolis. Biblioteca
Municipală B.P.Hasdeu. Vol.39 (2011) nr.2
***
II. Acolo unde avem în limba noastră obișnuită un cuvânt de origine latină, nu
trebuie să introducem altul neologist. Vom zice dar: „împrejurare” și niciodată
„cercustanță” sau „circonstanță”, „binecuvântare” și nu „benedicțiune” etc. Și
această regulă este de la sine înțeleasă; cu toate acestea ea trebuie anume
formulată și TREBUIE SĂ STĂRUIM CU TOȚII ÎNTRU PĂZIREA EI ÎN
SCRISORI ȘI ÎN ZIARE, PE CATEDRA ȘCOLII ȘI LA TRIBUNA
PARLAMENTULUI.
Dar trebuie să vorbim în contra acelor neologisme de prisos, care se
strecoară prin scrierile noastre fără a bate prea tare la ochi și ne înstrăinează
limba din ce în ce mai mult de la înțelesul ei popular.
400
… din tipăriturile românești (…) au început să dispară cuvinte românești (…) sau să
se reducă orele de Limba română.
"Sunt lucruri foarte grave. Dacă s-ar întâmpla în Franța acest lucru, chiar
președintele Franței ar trebui să-și dea demisia. Acolo, anual se organizează o
dezbatere despre limba și cultura franceză, vorbesc despre identitatea Franței. Și
este o cultură care ar trebui să stea liniștită, fiind neamenințată. Dar fac acest lucru
anual, ce e cu limba franceză, de ce pierde teren în fața limbii engleze, își apără
limba. Numai nouă ne este rușine de acest lucru (…) ", a precizat Eugen Simion.
***
Daca astazi, printr-o minune, ar putea fi inviat Titu Maiorescu, dupa ce ar vedea ce
facem noi cu limba romana, la sigur si-ar pune pistolul la timpla si ar apasa pe tragaci
fara ca sa se gindeasca prea mult.
femei; conform legendei biblice Dalila a fost o femeie desfrînată…), «Sonata» (salon
de frumuseţe), Salon de mariaj «Cocos», Frizerie «El. Coiot» (!?.), «O Kay» și «O
Key» (transcripție dupa pronuntarea in original; fără să se cunoască că O.K. nu este
altceva decît o abreviere din «all correct»,ceea ce însemnă «totul este corect»,), «Das
café», «Manhattan», «Grazy Horse», «Philadelphia» «Sancho Panza» «Don
Miguel», «Komilfo» «Chicago Steak House», «London Steak House» și multe
altele?..
***
Nu este mai rau. Ba chiar si suna frumos. Dar este INCORECT in partea a doua. Din
puct de vedere al terminologiei stabilite in STAS –rile romane. V. urmatoarele
notiuni:
Asadar, KOMILFO.
Foarte probabil, deoarece cuvintul pare-se a fi (dar, de altfel, chiar sigur ca este)
trasliterarea pronuntarii expresiei „Comme il faut” (fr.)
Acum totul este clar. Un rus de pe la noi, care, желая выпендриться, sau poate si
vreun asa-zis «новый бессарабец», a hotarit s-o faca pe originalul.
Si ne face de ris tara. Vor ride de noi si nemtii, si francezii. Si toata lumea culta.
Dar unde au fost “ai nostri”, adica cei responsabil de aprobarea denumirii hotelului?
Bine, daca rusilor le place sa schimonoseasca cuvintele, de ce s-o facem si noi ca
niste maimute?..
Sesizează singur –
POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi
făcut sau imaginat; care e cu putință; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n)
Ceea ce este cu putință. ◊ Expr. A face tot posibilul = a face tot ce se poate într-o
406
împrejurare, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. – Din fr. possible,
lat. possibilis. Sursa: DEX '98
CONCLUZIE.
[…]
Cu ceva timp mai în urma, un nepot din partea soției, pe atunci student la ASEM,
eticheta uneori moldovenii drept “proști”. Ne revoltam cu soția ți-i reproșam ca nu
este bine să-i eticheteze astfel.
POSÍBIL, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat;
care e cu putință; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este cu
putință. ◊ Expr. A face tot posibilul = a face tot ce se poate într-o împrejurare, a
407
încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. – Din fr. possible, lat. possibilis.
Sursa: DEX '09 (2009)
OPORTÚN, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit;
adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat.
opportunus. Sursa: DEX '09 (2009)
TAUTOLOGII CELEBRE
Exista in limba romana vorbita, cel putin, doua tautologii celebre. Una general
romaneasca, iar alta - pur moldoveneasca (adica care tine numai de Republica
Moldova).
1. MAREA MAJORITATE
MÁRE1, mari, adj. (…) (Despre numere sau, p. ext. despre valori care se pot exprima
numeric) Care este în cantitate însemnată (…) Sursa: DEX '09 (2009);
MÁRE2. (…). ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. Sursa: DEX '98
(1998)
MAJORITATE f. 1. cel mai mare număr, cea mai mate parte: majoritatea oamenilor
(…) Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929);
MAJORITÁTE f. (…) Pluralitate, cel maĭ mare număr: majoritatea oamenilor e rea
(…) V. minoritate. Sursa: Scriban (1939).
Si, cu toate acestea, expresia (chiar devenita proverbiala sau traditionala, vor zice
unii) se foloseste, cum se spune, la singa si la dreapta fara nici o sinchiseala.
Dar, poate (de exemplu), expresia «marea majoritate a populației tarii traieste in
saracie» este mai convingatoare decit expresia «majoritatea populatiei tarii
traieste in saracie»?..
2. A ADUCE APORTUL.
V. DEX:
409
SA EVITAM TAUTOLOGIILE
Ieri am scris despre doua tautologii celebre.
Apare intrebarea: cum am putea sa le ocolim? – Simplu de tot. Cautam expresii care
le pot inlocui fara a schimba semnificatia frazei.
In ceea ce priveste tautologia „marea majoritate” nu exista nici o dificultate. Nu
folosim termenul „marea” si gata.
Dar iata ca in privinta celei de a doua trebuie sa gindim putin. Putin de tot.
Iata doua exemple de exprimare:
Aportul adus de Ion Musteata la constructia acestui edificiu este cunoscut de toata
lumea.
Ion Musteata si-a adus aportul la constructia acestui edificiu.
Am putea spune:
Aportul lui Ion Musteata la constructia acestui edificiu este cunoscut de toata lumea.
Ion Musteata a contribuit la constructia acestui edificiu.
Nota: “ a aduce aportul” se substituie, cel mai des, cu “a contribui”.
Cred ca foarte putini, daca nu chiar un numar foarte infim de persoane , au inteles ce
a vrut sa spuna V.Grozavu prin expresia “sa-l apere de pe STICLA”.
Parerea mea este ca jurnalistul trebuie sa fie asemenea unui literator: nu numai sa
scrie el insusi corect, dar si sa propage cultura limbii!
TRAGE {LA SINE} – de parca s-ar putea trage si de la sine; exceptie: “ a trage un
pumn”, ceea ce, de sigur, nu inseamna ca te pumnesti tu pe tine.
MENȚÍNE 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment
dat), a lăsa neschimbat (…) Sursa: DEX '09 (2009)
“Acolo unde avem în limba noastră obișnuită un cuvânt de origine latină, nu trebuie
să introducem altul neologist. Vom zice dar: împrejurare și niciodată cercustanță sau
circonstanță, binecuvântare și nu benedicțiune etc.
Desi ar trebui sa ne gindim cind pronuntam legislatie in vigoare: dar ce, exista si
legislatie care nu este in vigoare, dar de care se conduce cineva? Legislatia care nu
este in vigoare, ea, pur si simplu, nu mai exista! Este legislatie moarta.
Dar n-am terminat-o bine cu una, ca din urma vine alta. O agresiune obraznica de
calchieri din limbile engleza si franceza, dar si (culmea!) un suvoi de vulgarisme,
mahalagisme si jargoane.
Mai intii am intilnit termenul intr-un ziar romanesc (pare-se, Adevarul), mai apoi si
in DICTIONARUL ILUSTRAT DE CUVINTE SI SENSURI RECENTE IN LIMBA
ROMANA (autori – Elena si Andrei Danila). Bucuresti. Editura LITERA
International, 2011. Pag. 139.
Este vorba despre „verbul” (sic!) - GOOGĂLI, GOOGĂLI { gugăli} vb. IV. Intr.
(Fam.; glum.). A cauta o informative despre cineva sau despre ceva pe internet,
folosind motorul de căutare Google. Din engl. google.
Aici termenul constituie un fel de incrucisare dintre o parte de cuvint din engelza
(GOOG-) cu elemente ale limbii romane (litera Ă si sfirsitul LI): GOOG – Ă – LI. . .
Mi-a fost interesant sa stiu cite ceva despre acest “Din engl. google”:
Dacă sunteţi curioşi de unde vine numele de "Google", atunci trebuie să aflaţi că
originea sa este cuvântul "googol", care reprezintă un 1 urmat de 100 de 0. Recent,
verbul "to google" a intrat în Oxford English Dictionary, însemnând "to use the
Google search engine to obtain information on the Internet". -
http://www.tpu.ro/conversatii/de-unde-numele-de-google/
Aceasta prostie omeneasca nu trebuie acceptata (parerea mea, desigur), chiar daca
acesta si este inclus in dictionarele engleze etc. Astfel, vom fi nevoiti sa acceptam si a
feisbucui (de la Facebook), a odnoklassnikui (de la Одноклассники), a tuitări (de la
Twitter) etc. Si multe altele.
Dar se intilneste din abundenta in Google: "A gugăli" - Fundatia România Literara.
www.romlit.ro; a gugali - Dicţionar Urban www.123urban.ro.
Chiar trebuie sa poluam limba cu toate englezismele de felul gugăli, a da add, all
right, arde/ Cf. engl. burn (= a inscriptiona un CD, DVD), biju, bipui, blană,blănuri.
S.f. (Fam., arg.) a o călca la blană (sau a-i da blană) = a apăsa pedala de accelerație
la maximum}, body (= lenjerie de corp pentru femei), boldui (= a tehnoredacta
folsind caractere bold pebtr anumite cuvinte), bolduit, brandui, call girl (=
prostituată), crazy (= nebun), crăkui, delabra (= a (se) deteriora, a (se) strica),
{diferență.s.f. A face diferență = a fi foarte bun, a fi deosebit: portarul a facut
diferența în acel meci}, drink, emfatiza = a exagera, a sublinia, a accentua, a relief.
Din fr. emphatiser}, euroi = euro etc., etc.
Probail, este timpul sa termin pentru a nu nimeri dupa atita lectura (pe Chirița macar
o citeai cu umor) pe felie undeva la Costiujeni (cum se spune in popor). Cine va dori,
va prelungi de sine statator citirea acestui Dictionar “forte pretios” pentru limba
romana.
Si cine mai poate opri betia aceasta de cuvinte, vorba aceluias Titu Maiorescu.
Si ce este mai sfint de cit limba pentru un popor? I-ai limba, si el inceteaza sa mai
existe.
dacă lucrul este bun în sine. Pe cît românii se criticau, se certau și se ocărau unii pe
alții în politică, pe atît domnea între dînșii o armonie în ceea ce privește literatura.
Tot ce se scria era bun. Autorii români aveau toți talent, toți erau oameni
superiori. Ai fi zis, cetind laudele ce se dădeau tuturor scriitorilor prin gazete, cî noi
eram unicul popor lipsit de mediocrități (…) Scriitorii de gazete puneau pe autorii
români alături de cele mai strălucite geniuri ale altor popoare (…) într-un alt articol
se compara Văcărescu cu Ghoete și se punea compatriotul nostru (…) mult mai
presus decît unul din cele mai mari geniuri poetice ce a produs omenirea. CRITICA
LIPSEA PE ATUNCI CU DESĂVÎRȘIRE (Iacob Negruzzi. Scrieri alese în două volume.
Vol.2. Chișinău. Editura „Știința”, 1992, pag. 80-81).
Iar aprecierea romanului de către o mare autoritate din domeniul criticii literare
de la noi se limitează la următoarele: (…) despre care prietenul nostru, editorul N.,
spune că este un roman de Premiul Nobel (sic! – n.a.).
Electra. (…) eu sînt cel care bagă două degete în cir(…) și prin (…)coit ajung
pîn’la uterul ei - Magna Mater Energia parcă-aș face amor prin electrocutare (“e
foarte greu să fii însurat cu energia electrică”) zămislind feți-frumoși de lumină (…)
417
eu sînt acel care voi ca un cangur mascul SĂ POSED PRIZA CU AMBELE PENISURI -
p.66-67.
“Vaca_”. tatăl nostru cel carele-n cer ești pripon precum eu pe pămînt îţi sînt
vaca legată cu funia mu. 2. Care funie e predicat fiindcă: 1) arată ce face subiectul și
2) răspunde la întrebarea ce face? familia școala m-au învățat că subiect este vaca:
ea smulge – diateză activă – priponul. De mic vaccinatu-m-au antidumnezeu: pentru
mine priponul la smuls tatăl meu pămîntesc păpușarul l-a dat la fier vechi au pus
mina pe funie și m-au dus bou la școală să-nvăț împreună cu alți papă-laptea-mi
pune întrebarea al cărei răspuns îl cunosc. cît pe ce să mă-ntorc acasă vacă - p.80.
une histoire d’amour: la dame aux ours. (…) oh! și cînd s-a-ntîmplat prima
oară, de parcă-ar fi fost piaţa roșie – numai drapele-ale u.r.s.s. din cap pînă-n
picioare (mai bine zis, între) (...) după o noapte de dragoste, carnea ei. gata mereu
de-o cinstită tăvăleală - p.143.
pur pură. 3. (..) cînd excavat din pătratul cel mare ce nu are colţuri, un cub de
pămînt negru (al meu) dat de-a dura se rostogolește sincron cu un cub negru (al tău)
de pămînt și, oprindu-se-odată, ies la suprafaţă – puncte albe, de os – craniul meu
craniul tău arătînd 1:1 - p.149.
Tanka. (…) nepereche în nopţile cînd își desface picioarele, unul mai fără-
nceput și sfîrșit decît altul, ca două războaie mondiale – înscriși între ele, cei
douăze’ș’unu de ani ai lui, cînd a intrat la ea, de perioadă interbelică, taie măsura
exactă a pasului, linia coapsei, măiastra de aer a golului dintre craci - p.150 (...)
418
luată-n căruţă de ofiţerul ulise ieșind din cei (cîţi?) cai-putere pîn’ la epoleţi: „ăsta
calcă, nu fute!” - p.151.
(po)em cu vedere de stînga (…) este genul oral ce (…) exprimă printr-o-
njurătură (ХУЙ), lăsată pe garduri, pereţi, în cabinele de toaletă, pe toate văzute și
ne-, ca un autograf. nici măcar predicat acum, după ce-n primele versuri – din lipsă
acută de subiect – complementul direct i-a ţinut, ca să zic așa, locul; nu-i nimeni să-l
scrie cu degetu-n praf: „futu-te să te fută!”(…) doar o pată umană întinsă pe jos
după ce au să-l ridice și ducă, ale cărei conturiri sînt una cu, pe dinăuntru închise,
frontierele țării ce nu e. după cît de păzit îi, cum n-o fost o viață, e limpede: nu mai
apucă să dea – abreviere- M[oldova&]UE! - p.165.
Pocitania. lui al. ciștelecan (...) cînd – „futu-te-n gît!” – pune gura pe cuvînt,
pe stomacul gol, cum ar sorbi un ou crud/ cum ar da peste cap o tărie, pe
nerăsuflate, se cheamă că citește cu buzele, ca un elev repetent.
între… fă-ți pe chef – p.26; pe cînd lumea era cît elada ta dintre picioare - p.98;
nepereche în nopţile cînd își desface picioarele, unul mai fără-nceput și sfîrșit decît
altul (…) măiastra de aer a golului dintre craci - p.150; alfabetele cresc în prostie-
ntre coapsele fetelor la pubertate – mai creţe, mai linse, cum dă dumnezeu (…) să-
ţi lingi degetele de melasă, la capătul lecţiei, după ce-ai mîngîiat cîrlionţii cîrceilor
viţei-de-vie, așa zic și eu desfătare - p.152; odată ce ai coborît – nu privirea, ci
mîna! – sub linia ecuatorului, în emisfera de sud, unde dai de continentul ei negru.
încît ţi se-ntunecă în faţa ochilor, cînd își arată cîrlionţii ei africa de sub buric[ele
degetelor - p.152-153], inclusiv față de persoane moarte-inexistente (!) [„dezbrăcînd-
o într-un an pe nadejda constantinovna pînă la rafturi (…) “întoarce-te, să mă
îmbrac”, au fost primele ei cuvinte de după, să-i spun, prima oară (…) căutîndu-și
pe jos printe hainele noastre căzute-n dezordine unele în brațele altora lengeria de
corp transparentă și netedă la pipăit”- p.94; s-o fut pe mă-ta moartă sub țîța
stîngă pe sicriul rece! – p.178).
Nu lipsește din poeme nici limbajul obscen / vulgar - ăsta calcă, nu fute!-
p.151; exprimă printr-o-njurătură (ХУЙ)(…) nu-i nimeni să-l scrie cu degetu-n praf:
„futu-te să te fută!” - p.165; kak mne huiovo! (…) să-mi bag pula în ziua în care m-
am născut - p.175; s-o fut pe mă-ta moartă sub țîța stîngă pe sicriul rece!– p.178.
(…) Atunci când învaţă părţile corpului omenesc, Bella îi oferă prima lecţie
despre feminitate: „Это пизда. Pentru o femeie este mai importantă decât
inima.“ Tatiana Ţîbuleac este o foarte bună scriitoare, care ştie să-şi adecveze stilul
la situaţie. Fraza ei este cel mai adesea sincopată, ritmată. În orice caz, foarte
densă. Impregnată de lirism, dar de un lirism abraziv, sarcastic, adesea dur, care
pune degetul pe rană, cartea e foarte tensionată. Ceea ce aduce mult adevăr uman.
Şi literar. GRĂDINA DE STICLĂ SE NUMĂRĂ, FĂRĂ DOAR ŞI POATE, PRINTRE CELE
MAI BUNE ROMANE ALE ULTIMILOR ANI!!! - Bogdan Creţu, director al Institutului
de Filologie Română „A. Philippide“, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor
universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza“ din Iaşi.
(…) autoarea descinde din mediul jurnalistic, în care discursul e regizat prin
mai multe coduri: deontologic, profesional etc. În comparație cu jurnalistul,
SCRIITORUL E DOTAT CU O PUTERE LINGVISTICĂ NELIMITATĂ (sic!!! – n.a.). Și
Tatiana Țîbuleac știe să beneficieze din plin de această libertate. Mai trebuie de
adăugat că există obiective comune ale literaturii cu cele ale sociologiei, istoriei, dar
multe lucruri nu pot fi spuse decât prin literatură, scopul acestui gen de artă fiind
expansiunea gândirii. Literatura are un raport superior cu realitatea (sic!) - Ana
Bantoș. Scriitorul și dreptatea sa. Tatiana Țîbuleac, Grădina de sticlă. În: Revista
de știință și cultură “Limba română”, nr.2, 2019.
Grădina de sticlă reconfirmă intrarea în literatura de azi a unei scriitoare pe
cît de talentate, pe ATÎT DE INTELIGENTE - Gabriela Adameșteanu.
(…) în noul său roman ea povestește o lume aflată pe granița mișcătoate (…)
dintre Rusia și Europa - Simona Sora.
E timpul, probabil, să familiarizăm și cititorul acestui eseu* cu romanul atît de
mult elogiat.
422
urmat au fost primul meu examen de specialitate. Это пизда. Для женщины
важнее сердца82 . Iar mirosul de la cafea venea” // 82Asta e pizda. Pentru o
femeie este mai importantă decât inima (rus.) - p.94.
Există, totuși, și unele mari adevăruri asupra cărora insistă Tatiana Țîbuleac -
… am iubit limba română, pe ascuns, am fost patriot chiar când…, căcând
mai degrabă. Pe foarte ascuns. Atît de ascuns, încât nimeni, niciodată nu și-ar fi dat
seama că un bolfos ca tine a iubit altceva decât mîncarea. Bine, și de Eminescu. Să
nu-l atingem însă pe Eminescu. Să nu-l amestecăm cu mâncare astăzi, când avem
nevoie de oameni verticali mai mult ca oricând. Să-i scoatem pe adevărații patrioți
pe rafturi (…) Unde erau toți acești oameni? Din ce ascunziș, din ce hrubă iubeau ei
limba lor română și, mai ales, pe Eminescu - p.135;
Ascultasem dimineața un interviu la radio și m-am împiedicat de un patriot.
Câte cefe late, câte cururi groase au supt de la limba română. Câți au fluturat-o
prin comisii, pe la adunări și mitinguri, pe când cei care au iubit-o au fost ultimii
peste tot. Au murit și ei în casă (…) Poate nu de frig și foame, ci de dor. SĂ MORI
DE DORUL UNEI LIMBI (sic! – n.a.) - p.136.
Iar dacă dorește, poate, chiar și cu cuvinte decente și nesofisiticate, să descrie
situații care spun mai mult decît expresiile vulgare - Am observat că halatul de
mătase i se desfăcuse în față și dintre picioare îi scăpaseră câteva fire de păr auriu -
p.80.
La ședința de înmînare a Premiilor Naționale din 26 august 2019, Prim-
Ministrul Republicii Moldova Maia Sandu spunea: Aș vrea ca prin aceste premii să
vă înmânăm recunoștința cetățenilor Republicii Moldova PENTRU CONTRIBUȚIA
DVS. LA DEZVOLTAREA CULTURII (…) promovarea imaginii Republicii Moldova.
DUMNEAVOASTRĂ, ÎN CALITATE DE ELITĂ INTELECTUALĂ, SUNTEȚI REPERE
MORALE PENTRU ÎNTREAGA SOCIETATE. De la dumneavoastră cetățenii învață
libertatea de a gândi, învață cum să creezi, să muncești, să fii modest și să reziști (…)
Este foarte important să avem cât mai multe modele pozitive în țara noastră, iar
statul are datoria să recunoască aceste modele și să le promoveze. SĂ PROMOVEZE
VALORI ADEVĂRATE, NU PSEUDOVALORI (…) ÎMI DORESC FOARTE MULT CA DIN
EXPERIENȚA DVS. SĂ SE INSPIRE ȘI COPIII, ȘI TINERII (…) Dumneavoastră (…)
sunteți un exemplu de urmat”.
Să înțelegem că expresiile “contribuția dvs. la dezvoltarea culturii”,
“DUMNEAVOASTRĂ, ÎN CALITATE DE ELITĂ INTELECTUALĂ, SUNTEȚI REPERE
MORALE PENTRU ÎNTREAGA SOCIETATE. De la dumneavoastră cetățenii (…) învață
învață cum (…) să fii modest”, “statul are datoria să (…) promoveze valori
adevărate, nu pseudovalori (…)” “Îmi doresc foarte mult ca din experiența dvs. să
se inspire și copiii, și tinerii (…) Dumneavoastră (…) sunteți un exemplu de urmat”
se referă și la autoarea romanului “Grădina de sticlă”? Dacă este așa, apoi vai de
capul nostru.
426
Autorul eseuliui a încercat să afle cît de apreciate sînt de societate cele două
creații menționate mai sus.
Poate fi oare considerat faptul că timp de 4 ani (!) cartea lui Emilian Galaicu –
Păun, care a fost solicitată tocmai de…30 de ori, drept apreciere a societății?.. Sau
faptul că cartea Tatianei Țîbuleac a fost solicitată de 517 ori, fiind inclusă chiar și în
Programul de lectură “Chișinăul citește o carte” pentru anul 2019?
Dicționar – Пиздец - căcat! pizdă! rahat! s-a terminat; super! Tare! Să mor
io! Să moară mama!
NOTĂ.
La sfîrșitul lunii februarie 2012 în Chișinău s-a iscat un scandal condiționat de
apariția primelor trei volume ale dicționarului intitulat «Универсальный
иллюстрированный словарь русского языка», finanțat de Fundația «Русский
мир», susținut de Ambasada Federației Ruse în Republica Moldova și anunțat drept...
«издание для всей семьи».
S-a început acest scandal de la mai o nimica toată – explicarea unor termeni,
cum ar fi: «баба - женщина, находящаяся в интимных отношениях с кем-либо»
sau «бздеть - 1. Выпускать газы из кишечника. 2. Бояться, трусить,
испытывать страх».
Probabil, această istorie cu răsunet regional (la acest dicționar s-au referit:
Institutul de Cercetări Lingvistice al Academiei de Științe a Rusiei - «(...) Институт
лингвистических исследований РАН не имеет отношения к изданному в
Молдове «Универсальному иллюстрированному словарю русского языка»»;
scriitorul Gheorghi Kaiurov – «Молдавский пипл хавает ГМ. О невероятном
словаре русского языка, вышедшем в Молдове и профинансированном из
госбюджета РФ» și cotidianul social-politic «Киевский телеграфъ» - «В
Молдавии издали словарь русского языка "для всей семьи" с разъяснением
матерных слов») a trecut neobservată de către unele persoane „notorii” de la
noi, care ar fi putut trage unele învățăminte din acest caz.
NOTĂ. Cititorul atent va observa, că citata nu conține nici chiar cea mai
mică aluzie la faptul că Iorgu Iordan ar fi considerat argoul “CEL MAI
IMPORTANT ASPECT AL LIMBII VORBITE”(sic!).
(…) Argoul românesc rămîne o arie în continuare puțin explorată (…) DIN
PĂCATE, TINERII DIN REPUBLICA MOLDOVA CUNOSC MULT MAI BINE
EXPRESIILE ARGOTICE ȘI COLOCVIALE RUSEȘTI (…) DECÎT
ECHIVALENTELE ROMÂNEȘTI, IAR ÎN ACEST SENS DICȚIONARUL ESTE
MAI MULT DECÎT UTIL ȘI BINE-VENIT.
Acum și rușii pot face ironii la adresa limbii române. Datorită „culturii”
promovate de fostul Minister al Culturii din Republica Moldova.
Cine va avea curajul să propună această creație a unui centru științific, finanțat
din banii contribuabililor, la Premiul Național pentru anul 2020?
PORNOGRAFÍE ~i f. 1) Interpretare obscenă și imorală a problemelor legate de sex.
2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă
scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă.
NODEX (2002)
Pornografia politică, despre care scrie de Felix Nicolau, este redată cu expres
de amănunte de către autorul romanului:
433
Dar tot Sergiu i-o sugea uneori lui Efim Iosifivici și Efim Iosifivici i-o sugea
uneori lui Sergiu și Aurelia îi făcea laba lui Efim Iosifiovici și Ina Anatolievna i-o
lingea Aureliei și Efim Iosifivici își împlînta membrul în gura primitoare a lui Sergiu.
Același Sergiu care striga în fața monumentului lui Ștefan cel Mare, citîndu-l pe
Antonescu: „Ostași, vă ordon treceți Prutul” gemea de plăcere înfigîndu-și penisul
în gura lui Efim Iosifovici. Altfel, cei doi erau adversari ireconciliabili. Sergiu era
unionist, credea că basarabenii sînt români și trebuie să se unească cu România, iar
Efim Iosifovici , dimpotrivă, considera că basarabenii au un mare noroc că au fost
primiți în marea familie a norodului sovietic. După ce Efim Iosifivici ejacula în gura
lui Sergiu și Sergiu își slobozea sperma în gura lui Efim Iosifivici, unul pleca să
scandeze lozinci antisovietice din fața Sovietului Suprem, iar altul pleca la facultate
să predea realismul socialist (…) Apoi se reîntîlneau seara în jurul unei sticle de
coniac și își spuneau bancuri și se tăvăleau pe jos de rîs (p.99).
plăcere „să se fută pe săturate. După ce făceau sex, se spărgea în hohote de rîs, la
fel ca ÎN URMĂ CU CÎȚIVA ANI, CÎND ANGELO BĂTUSE DISPERAT LA UȘĂ ȘI
STRIGASE DUPĂ AJUTOR, IAR GEORGIANA NU I-A DESCHIS ȘI MILIȚIENII L-AU
FĂCUT ZOB, IZBINDU-L CU CAPUL DE PEREȚI”-p.60.
îmi sări afară din pantaloni (…) În sfîrșit, Georgiana era a mea și eu o futeam (…) Îmi
frecam pula învîrtoșată de chilotul ei sîngeriu și jubilam -p.185.
Nu lipsesc din roman nici descrierile voluptoase ale unor perversiuni sexuale:
Dar tot Sergiu i-o sugea uneori lui Efim Iosifivici și Efim Iosifovici i-o sugea uneori lui
Sergiu (…) Ina Anatolievna i-o lingea Aureliei și Efim Iosifivici își împlînta membrul în
gura primitoare a lui Sergiu (…) Altefel, cei doi erau adversari ireconciliabili (…) După
ce Efim Iosifovici ejacula în gura lui Sergiu și Sergiu își slobozea sperma în gura lui
Efim Iosifovici, unul pleca să scandeze lozinci antisovietice (…) iar altul pleca la
facultate să predea realismul socialist -p.99; Ina Anatolievna, care deseori o trîntea
pe Aurelia în pat, îi scotea rochia, îi dădea în jos chilotul și își afunda capul între
picioarele soției lui Sergiu pînă cînd Aurelia leșina de plăcere. Soția lui Efim Iosifovici
o ținuse în brațe pe soția lui Sergiu chiar și în timpul cutremurului și n-a fugit afară,
ca toată lumea, ci s-a lăsat în continuare mîngîiată de gura nesătulă a Aureliei –
p.100.
Există unele aberații care nu merită să fie comentate: Am găsit sub pernă un
portret al lui Lenin și am realizat că patul acesta era al romancierului, căci Nicolai
Ivanovici era un comunist atăt de convins, încît dormea cu portretul lui Vladimir Ilici
sub pernă, ca să nu se despartă de figura marelui conducător nici măcar în somn -
p.25, dar și unele descrieri atît de transparente încît, pentru generația mai în vîrstă, nu
este greu să recunoască protagonistul: Urarea aceasta o întocmise poetul Ivan
Gaburcă, secretarul organizației de partid a Uniunii Scriitrilor, autorul unor volume
elogioase despre partizanii sovietici pentru care fusese răsplătit cu premiul
Comsomolului în valoare de cinci mii de ruble exact în perioada cînd Ivan Gaburcă
pleda cu spume la gură de la tribuna Uniunii Scriitorilor pentru revenirea la alfabetul
latin și pentru rebotezarea limbii moldovenești în limba rămână -p.97; Deodată,
gîndurile mi-au zburat la romanul Nordograd al tovarășului Poțu (…) Întrebîndu-mă
cum de aputut povesti Nicolai Ivanovici cu atîta plăcere despre surghiunul său în
îndepărtata și friguroasa peninsulă Taimîr-p.25; faimosul scriitor sovietic
moldovean ce culese toate premiile posibile și imposibile cu romanul său Nordograd,
în care ridicase în slăvi prietenia dintre soldați și deportați. Cei dintîi nici măcar nu-i
păzeau pe deținuți, iar ce idin urmă nici nu se gîndeau să fugă, pentru că cine e
nebun să fugă de bine? Jucau cărți împreună și beau vin de-a valma. Pe Nicolai
Ivanovici ăl hrănise atît de bine, încît se rotunjise cu cîteva zeci de kilograme (…) în
romanele căruia deportaților le era atît de bine, încît nici măcar nu voiau să se
întoarcă acasă -p.29-30.
O amplă prezentare a romanului de către Maria Rada Alexe este prezentată de
prestigioasa revistă de știință și cultură de la Chișinău “Limba română” (nr.11-12,
2009):
Beți mangă, umblam prin cimitirul armenesc și strigam: - Vrem alfabet latin
sau Unire, moldoveni! (Crudu, p.132)
Și dacă Tonul scrierii e parodic, nimic nu este luat în serios, de unde V.B. și
alții au luat-o că romanul ar constitui o carte de istorie?
Angelo este iremediabil indrăgostit de o frumoasă brunetă Georgiana
(despre care însuși Angelo spunea - CHIAR DACĂ ERA CURVĂ, BEȚIVĂ ȘI LENEȘĂ-
p.305), personaj simbolic ce străbate multiplele planuri ale romanului, trecînd din
437
Probabil că mi-aș fi ieșit iremediabil din minți dacă într-o seară nu m-aș fi
trezit călarit de Georgiana. Se pare că încurcase camera, căci, tam-nisam, a deschis
ușa și s-a aruncat asupra mea (p.117)
Georgiana simți cum tot trupul ei se umple de o dorință irațională, dar foarte
imensă de aface sex cu primul bărbat asupra căruia îi vor cădea ochii. Era o dirință
atît de arzătoare, încît gura i se uscase, sfîrcurile i se întăriseră și se umeziseră (…)
Vroia să facă sex non-stop, pînă cînd va leșina (…) alergă spre un tip cam pirpiriu (…)
și îl înșfăcă de mînă, șoptindu-i la ureche: Să mergem și să ne-o punem undeva!
(…) Georgiana îl trase după ea (..) mistuită de o poftă sexuală nesășioasă, și tipul
străbătu mulțimea, alergînd din toate puterile în urma tipei ăleia de frumusețe
răpitoare, atît de țîțoasă și fesoasă cum nu mai văzuse alta în viața lui (…)
Georgiana își aminti că și în ziua înmormîntării tatălui ei la Chișinău, exact cînd
convoiul funerar (…) se îndrepta spre cimitir, ea, la fel, îl înșfăcase de mînă pe un
individ bubos în Grădina Dendrologică, și, urlînd de durere, îl descheiase la prohab,
îi trase pantalonii jos și se futuseră în niște tufari din spatele Institutului Pedagogic
“Ion Creangă”. Iar în timp ce se lăsa pătrunsă de tipul acela necuniscut, plîngea în
hohote (p.245-247)
(…) fata fugise din Chișinău în Tbilisi ca să fie cît mai departe de casa în care a
trăit tatăl ei, căci, ori de cîte ori își amintea de el, era devorată de o poftă sexuală
neomenească, trezindu-se în patul primului bărbat înîlnit în stradă. La fel și acum,
sosia tatălui ei mort o scoase pur și simplu din minți, trezindu-i o poftă sexuală
cosmică și devastatoare. Și Georgiana îl apucase de mînă pe primul tînăr pe care îl
zărise în mulțime și îl trase după ea într-un bar de la subsol (…) Georgiana l-a tras în
buda din bar pe Asavengarm, căci așa îl chema pe tipul spălacit și descărnat pe care
îl despuie de pantaloni și pe care îl încuragă să-i scoată blugii și chiloții. Tînărul
costeliv era de-a dreptul năucit de ceea ce-i fu dat să vadă. Balaocheașa l-a apucat
pe tînăr de mijloc și la ridicat în aer, împlîntîndu-i penisul în sexul ei nesătul și
438
speriat. După aceea și-a îndoit genunchii pînă cînd (…) țîțele ei efectiv i-au intrat, ca
un căuș, în gura plină de bale și uimire (…) pentru că poziția aceasta nu era cea mai
bună pentru el, Georgiana i-a întors spatele. S-a îndoit un pic din șale (…) și tînărul a
început s-o pompeze cu veselie (…) Nici unul din ei nu auzea (…) huruitul tanchetelor
care - și împlîntau tunurile în ceața ce se lăsa peste oraș (p.247-248)
***
***
2. ACADEMIA FRANCEZĂ LISTEAZĂ CUVINTELE ENGLEZEŞTI
PE CARE LE VREA INTERZISE
https://romanialibera.ro/actualitate/international/academia-franceza-listeaza-
cuvintele-englezesti-pe-care-le-vrea-interzise-241015
Marinela Oprea 13.10.2011
2. FEDERAȚIA RUSĂ
ФЕДЕРАЛЬНЫЙ ЗАКОН № 53-ФЗ ОТ 1 ИЮНЯ 2005 ГОДА О
ГОСУДАРСТВЕННОМ ЯЗЫКЕ РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРАЦИИ
***
***
Вступает в силу «закон о мате» — изменения в федеральном законе «О
государственном языке Российской Федерации» и еще ряде государственных
актов РФ (…) Этот закон также называют «законом о мате», поскольку (…) он
ограничивает использование «нецензурной брани» в государственном языке
Российской Федерации. (…) новый закон запрещает прокат и показ
фильмов, театральные постановки, книги и исполнение музыкальных
композиций, в которых есть мат (…) фактически закон запрещает любое
словоупотребление (на сцене, экране в книгах), которое не соответствует
«нормам современного русского литературного языка».
***
https://www.proza.ru/about/dogovor.html
***
https://www.chitalnya.ru/news/804/
***
БИБЛИОТЕКА ЭЛЕКТРОННЫХ КНИГ / LITNET.COM
https://litnet.com/?utm_source=yandex&utm_medium=cpc&utm_campaign=homepage&utm_co
ntent=biblioteka&utm_term=%D0%BB%D0%B8%D1%82%D1%80%D0%B5%D1%81%20%D0%B1%
D0%B8%D0%B1%D0%BB%D0%B8%D0%BE%D1%82%D0%B5%D0%BA%D0%B0%20%D1%8D%D0%
442
BB%D0%B5%D0%BA%D1%82%D1%80%D0%BE%D0%BD%D0%BD%D1%8B%D1%85%20%D0%BA%
D0%BD%D0%B8%D0%B3&yclid=7323200043232026678
***
3. ȘI LA NOI?.. -
443
https://www.vice.com/ro/article/wn58e5/am-fost-la-academia-romana-sa-aflu-
cum-injurau-strabunicii-121
https://www.google.ro/search?q=Am+fost+la+Academia+Rom%C3%A2n%C4%83+s
%C4%83+aflu++cum+%C3%AEnjurau+str%C4%83bunicii&tbm=isch&source=hp&sa=
X&ved=2ahUKEwjZmvOkzs3lAhVMblAKHV4DDoEQsAR6BAgJEAE&biw=1032&bih=48
5
***
CONCLUZIE GENERALĂ la romanul lui
D.Crudu.
Literatura ar trebui să contribuie la formarea personalității și dotarea individului
cu modele de viață care-i asigură un înalt nivel de cultură, educație, bun simț și
moralitate.
Un etalon schițat cu mulți ani în urmă de un mare scriitor umanist rus era - În
om totul trebuie să fie frumos: și fața, și haina, și sufletul, și gîndurile... Anton
Cehov.
noapte de beție și nesomn (p.22); Beți mangă, umblam prin cimitirul armenesc și
strigam: - Vrem alfabet latin sau Unire, moldoveni! (p.132); Chefuiam de două zile
și două nopți (p.170)? sau B. O chema Georgiana și tare-i mai plăcea să se fută pe
rupte, dar numai în timpul mitingurilor sau demonstrațiilor. Ori de cîte ori Enrico
lua parte la vreo demonstrație, Georgiana apărea ca din pămînt și îl smulgea din
puhoiul de oameni ca să i-o pună (p. 59); într-o seară nu m-aș fi trezit călarit de
Georgiana. Se pare că încurcase camera, căci, tam-nisam, a deschis ușa și s-a
aruncat asupra mea (p.117); Se futeau pe cărțile pe care a doua zi studenții urmau
să le citească (p.124); Balaocheașa l-a apucat pe tînăr de mijloc și la ridicat în aer,
împlîntîndu-i penisul în sexul ei nesătul și speriat (p.248);
Poate aceste expresii constituie cumva ceea despre ce scria Maria RADA
ALEXE în revista “Limba română” - “Adevăratul personaj este chiar limba
romană”?..
cuvinte sau expresii, şi aceşti tineri deveneau pe loc prietenii lor şi Enrico ii invita in
vreun bar oarecare unde se făceau cu toţii varză. Erau călcaţi in picioare doar cei
care refuzau categoric să pronunţe barem un cuvant in limba romană (…) Enrico nu
mergea niciodată prea departe cu bătaia, el se limita doar la cateva picioare şi
pumni in gură (p.19); cum să iei parte la un miting antisovietic cu pula sculată? E
de neimaginat să strigi Daloi savietskoi miliții i savetskokgo saiuza și să ai pula
sculată. Nu e nimic patriotic în asta (p.52); Beți mangă, umblam prin cimitirul
armenesc și strigam: - Vrem alfabet latin sau Unire, moldoveni! (p.132); Enrico
(…) care nu-și imagina cum va mai trăi fără Uniunea Sovietică, adică fără să mai
aibă contra cui să lupte (…) Disperat, închise ochii și își zise: „Nu are nici un sens să
mai trăiesc” (p. 319).
*** După cîte se cunoaște, unicul scriitor moldovean căruia i-a fost decernat Premiul de Stat
al URSS a fost Andrei Lupan (1975). Pavel Boțu a fost laureat al Premiului de Stat al Republicii
Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1974), iar Nicolae Costenco a deținut Premiul de încurajare al
Consiliului Central al Sindicatelor din URSS şi al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor
din URSS, pentru romanul Severograd (1976) și Premiul de Stat al RSSM (1990)
***** Războiul dintre Rusia și Georgia a avut loc mult mai tîrziu (2008), ne avînd nimic
comun cu evenimentele din Tbilisi, în anul 1999.
NU SE MAI POATE SCHIMBA”, înșirată pe cele cîteva zeci de pagini, cîte avea
manuscrisul. Era o multiplicare la nesfîrșit a acestor cuvinte (p.320-321).
Mihail COCA
La prima vedere s-ar părea că Gheorghe Bezviconi ar fi neglijat sau omis premeditat
încă un nume indispensabil de Chișinău – Carol Schmidt, cel mai
___________________________________
1
Bezviconi, Gheorghe. Semimileniul Chișinăului [Colecția “Scrieri despre
Chișinău”]. Chișinău. Editura “Museum”, 1996. 96 p.: il. p.31
448
Considerat de contemporani drept cel mai bun primar al Chișinăului din toate
timpurile - „... orașul nostru n-a avut niciodată un primar ca neîntrecutul Carol
Schmidt”2 – Carol Schmidt a fost și rămîne unicul primar de Chişinău care a avut în
timpul vieţii o stradă care îi purta numele.
Cetățenii recunoscători au solicitat administrației orășului ca strada pe care
locuia primarul Carol Schmidt să-i poarte numele.
Denumirea străzii s-a păstrat în perioada anilor 1902 - 1944.
Astfel, pe un plan al orașului Chișinău din timpul administrației rusești, datat
cu începutul secolului XX (mai precis, după anul 1910) 3, vedem, mai jos de strada
principală a urbei – “Александровская” [Alexandrovskaia], strada „К. A. Шмидта”
-
___________________________________
2
Din amintirile lui Pavel Cuzminschi. Revista ,,Viața Basarabiei”, 1934, nr. 9.
3
План Кишинева 1910-х годов. http://oldchisinau.com/starye-karty-i-ulicy/starye-
karty-kishinyova/plan-kishinyova-1910-kh-gg/
449
-
Planul Chișinăului din anul 1925 (fragment)
______________________________
4
План Кишинева 1919 годa. http://oldchisinau.com/starye-karty-i-ulicy/starye-
karty-kishinyova/plan-kishinyova-1919-goda/
5
План Кишинева 1925 года. http://oldchisinau.com/starye-karty-i-ulicy/starye-
karty-kishinyova/plan-kishinyova-1925-goda/
450
Conform unei harți germane din anul 1941 7, lucrurile rămîn neschimbate, adică
strada continuă să-și păstreze numele - “Carol Smidt” –
______________________________
6
План Кишинева 1933 года. http://oldchisinau.com/starye-karty-i-ulicy/starye-karty-
kishinyova/plan-kishinyova-1933-goda/
7
Немецкая карта Кишинева 1941 года. http://www.etomesto.ru/map-europe_moldova_chisinau-
1941/
451
Și numai după revenirea sovieticilor în anul 1944, numele străzii este schimbat
în «Сталинградская» [Stalingradskaia] (1944 - 1961), iar ulterior - în str. 25
Octombrie (din 30.11.1961).
Mai mult ca atît, «În ultimii ani de viață Karl Schmidt a fost grav bolnav. În
1926, vizitîndu-l acasă, delegația primăriei și-a expriman recunoștința în fața
meritelor sale deosebite și a emis „o hotărîre de a-i mari pensia”60 (aici și în
continuare evidențierea textului îmi aparține – m.c.)»8.
«Karl Schmidt s-a stins din viață la 9 aprilie 1928 (…) Presa vorbea despre
“alocarea sumei de 25.000 de lei pentru bustul care trebuia instalat în grădina
publică, în semn de recunoștință pentru ceea ce a făcut pe rarcursul acestor ani”.
Dar soarta de mai departe a monumentului este necunoscută(…)
“Făuritorul Chișinăului” a lăsat, de fapt, după sine cel mai grandios dintre
monumente – întregul oraș”62»9.
…………………………………………………………………………………………
Abia prin decizia Primăriei Municipiului Chişinău nr. 16/5 din 23.07.1998
numele lui Carol Schmidt a fost atribuit unei străzi noi… dintr-o fundătură a
capitalei.
____________________
8
Garusova, Olga. Karl Schmidt. Primar al Chișinăului [Ediție trilingvă – germ., rom.
și rus.]. Chișinău: Cartier, 2014. p.93
9
Ibidem, p.94
452
Mai mult ca atît, puțin mai tîrziu viceprimarul Nistor Grozavu semnează
Dispoziția Primăriei municipiului Chișinău nr. 1073/d din 30 decembrie 2013 “Cu
privire la constituirea Grupului de lucru pentru examinarea problemelor privind
comemorarea primarului de Chișinău Carol Schmidt”, care avea misiunea de a
“elabora o concluzie unică privind oportunitatea comemorării acestei personalități”.
____________________
8
Garusova, Olga. Karl Schmidt. Primar al Chișinăului [Ediție trilingvă – germ., rom.
și rus.]. Chișinău: Cartier, 2014. p.93
9
Ibidem, p.94
ANEXĂ
PUBLICAȚII ÎN PRESA PERIODICĂ,
PORTALURI INTERNET ȘI CĂRȚI
(13/14.05.1991 – 2019)
«MOLDOVA SUVERANĂ»
1. Să ținem cont de realitate. 19.08. 92
2. Basarabia Necnoscută. 13.11.93
3. Siguranța la traffic înseamnă viață. 18.07.95
2. Pentru ce complicăm ceea ce este atît de simplu? Nr. 19-20, oct. 1993
3. Terminologia tehnicii pentru toți (Dicționar). Nr. 19-20, oct. 1993
«NATURA»
1. Reglementarea impactului ecologic și conservarea naturii. Nr.8, aug. 1998
2. Primul Consiliu științific general al fondului ariilor naturale protejate de stat.
Nr.11, noiembrie 1998
3. Zile fierbinți la Montreal / Conflictul de interese în jurul resurselor genetice.Nr.7,
iulie 1999
4. Parcul din Mîndîc. Nr.11, noiembrie 2002
«FĂCLIA»
1. Să dăm pămîntului o șansă. 25.05.2002
2. Ariile naturale proate de stat ăn republica Moldova. ?..
3. Parcul din Mîndîc – un mărgăritar împrăștiat pe cîmpia Sorocii. 22.06. 2002
«BIBLIOPOLIS»
1. (Ne)Recunoştinţa urmaşilor. Vol. 39 (2011) Nr.2 (Serie nouă)
2. Ghidul enciclopedic “Chișinău. Bulevarde. Străzi. Piețe. Parcuri”. Vol. 67 (2017)
Nr.4
3. 185 de ani de la înființarea primei biblioteci publice a orașului Chișinău (22 august
1832 – 22 august 2017). Vol. 68 (2018) Nr.1
4. O Monografie ce poate pune pe jar istoricii și lingviștii. Vol. 68 (2018) Nr.1
«CAPITAL»
1.Avem un singur Pămînt (intreviu) / Земля у нас одна (интервью). 19.09.2002
2. Parcul înfloritor al Europei…La punctul de joncțiune a două științe. 17.10.2002
«ТРУД»
1. Самый радостный парк. 31.10.2002
«НЕЗАВИСИМАЯ МОЛДОВА»
1. О чем умолчал г-н А.Палий. 19.08.93
2. Покой нам только снится… 29.01.94
3. Почти все о дорогах и мостах. 9.02.94
4. Соблюдение ГОСТа – гарантия безопасности. 27.07.95
5. В центре внимания – качество атмосферного воздуха. 10.08.95
6. Завтра будет поздно. 18.07.2002
«АВТОЭКСПРЕСС» – еженедельное приложение к “НМ”
1. Нормативно-техническое обеспечение ремонта и технического обслуживания
автотранспортных средств. 31.01.97
«НИКОЛАЕВ ЛИТЕРАТУРНЫЙ» -
международный литературно-художественный интернет-
журнал - colborare – Vladimir Hristenko, dr. în tehnică, or.
Moscova
1. Воспоминания о Николаевском ордена Трудового Красного Знамени
кораблестроитель- ном институте им. адмирала С.О.Макарова. Ноябрь 2017
2.Секретная жизнь генерала П.И.Федорова. Штрихи к биографии. Факты и
вымыслы. Загадки и догадки [фрагмент, относящийся к истории г. Николаев]
PORTALURI INTERNET
«СТИХИ.ру» - литературно-поэтический
журнал
1.Малая антология лирики кораблестроителей. © Copyright: Михаил
Слобозияну, 2018 *** Свидетельство о публикации №118030810430
464
- Литературно-художественный
портал
1. Секретная жизнь генерала П.И.Федорова. Штрихи к биографии. Факты и
вымыслы. Загадки и догадки
«RuLit»
1. Секретная жизнь генерала П.И.Федорова. Штрихи к биографии. Факты и
вымыслы. Загадки и догадки
«НКИ_СУДОСТРОЕНИЕ и СУДОРЕМОНТ_Выпуск
1976 г.»
1. Секретная жизнь генерала П.И.Федорова. Штрихи к биографии. Факты и
вымыслы. Загадки и догадки
1. А Шмидт-то - ненастоящий! 03.04.2018
CĂRȚI
WHO IS WHO
1. COCA / COCU Mihail Hariton
2. 1948, 19 septembrie
3. STUDII:
1955 – 1966 Şcoala medie (11 clase) din s. Slobozia, raionul Ştefan – Vodă,
Republica Moldova
1970 – 1976 Institutul de Construcţii Navale „S. O. Makarov”, or. Nikolaev,
Ucraina, inginer construcții navale
1994 – 1997 Academia de Studii în Domeniul Administrării Publice de pe lîngă
Guvernul Republicii Moldova (ASDAP), magistru în domeniul administrării publice
4. ACTIVITATE PROFESIONALĂ:
1976 – 1993 inginer - constructor categoria III - I, constructor coordonator, şef birou
mecanică, constructor - şef adjunct - în organizaţii de proiectări de la întreprinderile
din industria radioelectornică, constructoare de maşini şi aparate din or.Chişinău
1993 – 1998 şef secţie ecologie, standardizare şi metrologie, şef adjunct direcţie
securitatea circulaţiei, protecţia muncii ţi ecologie, şef secţie protecţia muncii şi
ecologice – Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor
1998 – 2010 Şef direcţie conservarea naturii şi reglementarea impactului ecologic,
şef direcţie generală arii protejate şi biodiversitate, director Departament Mediu şi
Resurse Naturale, şef direcţie generală resurse naturale, şef direcţie resurse naturale
şi biodiversitate, - Ministerul Mediului, Ministerul, Mediului şi Amenajării
Teritoriului, Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului,
Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale (în continuare – autoritatea de mediu)
1994-1997 Membru al Comitetului Tehnic CT-C A.01. Principiile şi metodologia
reglementării în construcţii
1994-1997 Membru al Comitetului Tehnic CT0. Principiile şi metodologia
standardizării
1994-1997 Secretar al Comitetului Tehnic CT-C D.02. Drumuri şi poduri.
466
5. PERFECŢIONARE PROFESIONALĂ:
1983 Filiala din Leningrad a Institutului Unional de Perfecţionare a conducătorilor,
inginerilor şi tehnicienilor în domeniul standardizării, calităţii producţiei şi
metrologiei / Curs „Единая система конструкторской документации (ЕСКД)”
1991 Universitatea de Cultură şi Ştiinţă „Chişinău”. Curs teoretico – practic de
pregătire a traducătorilor, inclusiv traducerea simultană
1994 Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova (Recomandări –
Redacția ziarului Glasul Națiunii, Victor Dumbrăveanu și Vlad Pohilă). Delegat la
Congresul IX al Jurnaliștilor, 12 mai 1994
1996 Departamentul Standardizare şi Metrologie / Institutul de Metrologie din
România. Curs teoretic „Metrologia – asigurarea calităţii”
1997 Departamentul Standardizare şi Metrologie/ Institutul Român de Standardizare
/ Curs „Standarde internaţionale. Standarde europene. OMC”
1998 Departamentul Comerţului al Statelor Unite / Programul de dezvoltare a
legislaţiei comerciale / Seminar „Dezvoltarea, folosinţa şi importanţa standardelor”
2000 Departamentul Standardizare şi Metrologie / Asociaţia de Standardizare din
România /Curs „Principiile, beneficiile şi cerinţele standardelor voluntare.
Eficacitate şi competitivitate prin standardizare”
2004-2005 Program UNDP de instruire în management „Îmbunătăţirea
performanţelomanageriale în instituţiile guvernamentale din Moldova”
6. PERFORMANŢE PROFESIONALE:
467