Ritl 2023

1
anul XVII (serie nouă), ianuarie–decembrie 2023
SUMAR
EDITORIAL (INTERVIU INEDIT)

Eugen SIMION, Estul și Vestul Europei – dialogul nu s-a stins �� 17
COLOCVIUL INTERNAȚIONAL „EUGEN SIMION – MODELELE

CRITICII ROMÂNEȘTI” (25-26 MAI 2023, BUCUREȘTI)
Gisèle VANHESE, Eugen Simion entre la critique diurne et la critique
nocturne�� 23
Nicolae BÂRNA, „Lipsa de metodă” metodică și „eclectismul”
bine administrat �� 35
Radu VOINESCU, Eugen Simion și dilemele morale ale criticii
post-decembriste �� 44
Ștefan FIRICĂ, O alianță literară. De la critica biografică la întoarcerea
autorului �� 52
A.C. COFAN, Sketch about the Intimacy of the Self in the Autobiographical
Fiction �� 63
Simona ANTOFI, Timpul trăirii, timpul mărturisirii – jurnalul parizian
al lui Eugen Simion între „ficțiunea jurnalului intim” și dicțiune �� 75
Emanuela ILIE, „Azi este o zi bună pentru sinucigaşi.” Tematizarea
morţii şi alte (in)decenţe confesive ale diaristului Eugen Simion �� 84
Petruța STAN, Genurile biograficului, între timpul trăirii și timpul
mărturisirii – invitație la re-lectură �� 98
Șerban AXINTE, Eugen Simion și rescrierea critică a ideii
de modernizare �� 110
Răduț BÎLBÎIE, O rectificare: Adevăratul debut publicistic
al tânărului critic și istoric literar Eugen Simion. Din băncile
școlii la redacția Gazetei literare. ��118
Speranța Sofia MILANCOVICI, Eugen Simion și Aradul Cultural:
șansa unei întâlniri providențiale �� 127
Zamfir BĂLAN, Eugen Simion – Opinii privind editarea operei
lui Panait Istrati �� 135
RITL, pp. 1–416, București, 2023
2
Nicoleta IFRIM, Eugen Simion – confesiune și ipostaze identitare

în „cartea vorbită” – în Ariergarda Avangardei (2012) �� 142
Viorel COMAN, Eugen Simion – insigne la reverul operelor literare �� 147
DIMITRIE CANTEMIR – 300

Florentina NICOLAE, Consideraţii referitoare la recentele ediții critice de
text latinesc ale operelor lui Dimitrie Cantemir �� 154
Valeriu MATEI, Probleme de cantemirologie�� 160
Ștefan LEMNY, Dimitrie Cantemir de la un centenar la altul �� 184
ZIUA LIMBII ROMÂNE

Valeriu MATEI, Bătălia pentru legiferarea limbii române și a alfabetului
latin în Basarabia (1986 – 1989) �� 199
RESTITUIRI
Contribuții la bibliografia lui Vladimir Streinu
(text îngrijit de Alexandra CIOCÂRLIE) �� 215
Ștefan FIRICĂ, Alexandru FARCAȘ, Const. Meletie/ B. Fundoianu,
cronicar teatral, plastic și literar în adolescență �� 233
George NEAGOE, Șerban Cioculescu la Facultatea de Litere și
Filosofie a Universității din Iași (25 mai 1946–31 august 1947) �� 265
TEORIE ȘI CRITICĂ LITERARĂ

Teodora DUMITRU, De la poezia „caldă” la poezie „rece”. O ipoteză
pentru substituția inimii cu creierul în teorii ale poeziei de la romantism
la modernism �� 280
Ligia TUDURACHI, Scriitorii în vacanță. Propuneri pentru o reflecție
teoretică �� 298
Alina-Roxana MUȘAT (STOIAN), Fixarea în ramă „neo-”(modernistă/
realistă) a eșantionului de romancieri reprezentativi pentru „seria”
șaptezecistă �� 307
Carina Iulia CHEREJI, „Nu se poate privi” sau „Vino și vezi”?
Exitus și Idzi i hliadzi. Un studiu de caz. �� 339
ISTORIE LITERARĂ
Dana SHISHMANIAN, Anton Pann: La repentance d’un débauché –
un poème occulté �� 351
3
Liviu BORDAȘ, O carte manuscrisă pierdută. Geografia lumii copiată de

Sava Popovici din Rășinari (1785) �� 369
Victor DURNEA, Aur sterp. Avatarurile receptării critice �� 376
UNIVERS
Liviu BORDAȘ, Proiectul american interbelic al lui Mircea Eliade �� 385
Alexandra CIOCÂRLIE, O rescriere a Odiseei: Luigi Malerba,
Itaca per sempre �� 398
Dorin GAROFEANU, The Liminal Season: The Image of Spring
in Greek and Latin Literature �� 406
4
année XVII (nouvelle série), janvier-décembre 2023
SOMMAIRE
ÉDITORIAL (ENTRETIEN INÉDIT)

Eugen SIMION, L’Est et l’Ouest de l’Europe - le dialogue ne s’est pas éteint �� 17
LE COLLOQUE INTERNATIONAL „EUGÈNE SIMION –

LES MODÈLES DE LA CRITIQUE ROUMAINE)
nocturne��23
Nicolae BÂRNA, „Le manque de méthode‟ et „l’écletisme‟bien géré �� 35
Radu VOINESCU, Eugène Simion et les dilemmes moraux de la critique
post-décembriste �� 44
Ștefan FIRICĂ, A Literary Alliance. From Biographical Criticism to The
Return of The Author ��52
Fiction �� 63
Simona ANTOFI, „Le temps de vivre, le temps d’avouer‟ - le journal
parisien d’Eugène Simion entre „la fiction du journal intime‟ et sa diction �� 75
Emanuela ILIE, La thématique de la mort et d’autres (in)décences
confessives du diariste Eugène Simion ��84
Petruța STAN, Les genres du biographique, entre le temps de vivre et le
temps d’avouer – invitation à une relecture �� 98
Șerban AXINTE, Eugène Simion et la réécriture critique de l’idée de
modernisation �� 110
Răduț BÎLBÎIE, Une rectification: le vrai début dans la presse du jeune
critique littéraire Eugène Simion. Des pupitres de l’école à la rédaction de
la Gazette littéraire ��118
Speranța Sofia MILANCOVICI, Eugène Simion et la ville culturelle d’Arad
– la chance d’une rencontre providentielle �� 127
Zamfir BĂLAN, Eugène Simion – ses opinions à l’égard de la réédition de
l’oeuvre de Panaït Istrati ��135
5
Nicoleta IFRIM, Eugène Simion – confession et facettes identitaires dans „le

livre parlé‟ - „Dans l’arrièregarde de l’avantgarde‟ �� 142
Viorel COMAN, Eugène Simion – épingles au revers de l’oeuvre littéraire �� 147

Florentina NICOLAE, Observations sur les récentes éditions critiques du
texte latin des oeuvres de Dimitrie Cantemir �� 154
Valeriu MATEI, Des problèmes relevés par les spécialistes dans l’œuvre de
Cantemir �� 160
Ștefan LEMNY, Dimitrie Cantemir, d’un centenaire à l’autre �� 184
JOURNÉE DE LA LANGUE ROUMAINE

Valeriu MATEI, La lutte en vue de légiférer la langue roumaine et
l’alphabète latin en Bessarabie (1986-1989) �� 199
RESTITUTIONS
Contributions à la bibliographie de Vladimir Streinu
(texte sous la coordination de Alexandra CIOCÂRLIE) �� 215
Ștefan FIRICĂ, Alexandru FARCAȘ, B. Fondane, chroniqueur théâtral,
critique d’art et critique littéraire à l’âge de l’adolescence �� 233
George NEAGOE, Șerban Cioculescu à la Faculté des Lettres et de Philosophie �� 265
THÉORIE ET CRITIQUE LITTÉRAIRE

Teodora DUMITRU, Partant de la poésie „chaude‟ vers la poésie „froide‟.
Une hypothèse sur le remplacement du Cerveau par le Cœur au long des
théories poétiques romantiques et modernes �� 280
Ligia TUDURACHI, Écrivains en vacances. Propositions pour une réflexion
théorique �� 298
Alina-Roxana MUȘAT (STOIAN), L’encadrement „néomoderniste/
néorealiste‟ de l’échantillon des romanciers de pointe pour la „série‟ des
années soixante-dix �� 307
Carina Iulia CHEREJI, „„On ne peut pas regarder‟ ou „viens et vois‟.
Exitus și Idzi i hliadzi - une étude de cas. �� 339
HISTOIRE LITTÉRAIRE
Dana SHISHMANIAN, Anton Pann: La repentance d’un débauché –
un poème occulté �� 351
6
Liviu BORDAȘ, Un livre manuscript perdu. La géographie du monde copié

par Sava Popovici de Rășinari (1785) �� 369
Victor DURNEA, „Or stérile‟. Les parcours de la réception critique �� 376
MONDE
Liviu BORDAȘ, Le projet Américain d’entre-deux-guerres
de Mircea Eliade �� 385
Alexandra CIOCÂRLIE, Une réécriture de l’Odisee. Luigi Mlerba, „Itaca
per siempre‟ �� 398
7
The XVIIth year (new series), January–December 2023
CONTENTS
EDITORIAL (AN UNPUBLISHED INTERVIEW)

Eugen SIMION, Eugen Simion – Eastern and Western Europe: the Dialogue
Did Not Stop �� 17
INTERNATIONAL COLLOQUIUM “EUGEN SIMION -

MODELS OF ROMANIAN CRITICISM ”
nocturne�� 23
Nicolae BÂRNA, Methodical “Lack of Method” and Well Administered
“Eclecticism” �� 35
Radu VOINESCU, Eugen Simion and the Moral Dilemmas of
Post-December Criticism �� 44
Ștefan FIRICĂ, A Literary Alliance. From Biographical Criticism to The
Return of The Author �� 52
Fiction �� 63
Simona ANTOFI, “A Time for Living, a Time for Confession” – the
Parisian Diary of Eugen Simion between the “Fiction of the Intimate
Diary” and Diction �� 75
Emanuela ILIE, “Today Is a Good Day for Suicides”. The Thematization of
Death and Other Confessive (In)decencies of the Diarist Eugen Simion �� 84
Petruța STAN, Biographical Genres, between the Time of Living and the
Time of Confession – An Invitation to Re-reading �� 98
Șerban AXINTE, Eugen Simion and the Critical Rewriting of the Idea of
Modernization �� 110
Răduț BÎLBÎIE, A Correction: The True Publishing Debut of the Young
Literary Critic and Historian Eugen Simion. From the School Benches to
the Editorial Board of the Literary Gazette��118
Speranța Sofia MILANCOVICI, Eugen Simion and Arad Cultural City: the
Chance of a Providential Encounter �� 127
8
Zamfir BĂLAN, Eugen Simion – Considerations on Editing Panait Istrati`s

Work �� 135
Nicoleta IFRIM, Eugen Simion – Confession and Identity-Focused Profiles
in the “Spoken Book” – “In the Rearguard of the Vanguard” �� 142
Viorel COMAN, Eugen Simion, Badges on the Lapel of Literary Works �� 147

Florentina NICOLAE, Perspectives on the Recent Critical Editions of the
Latin Works of Dimitrie Cantemir �� 154
Valeriu MATEI, Cantemirology Issues�� 160
Ștefan LEMNY, Dimitrie Cantemir, from One Centenary to Another �� 184
ROMANIAN LANGUAGE DAY

Valeriu MATEI, The Struggle for the Officialization of the Romanian
Language and the Latin Alphabet in Bessarabia (1986-1989) �� 199
RESTITUTIONS
Contributions to Vladimir Streinu`s Bibliography
(edited by CIOCÂRLIE) �� 215
Ștefan FIRICĂ, Alexandru FARCAȘ, Const. Meletie/B. Fundoianu,
Chronicler of Theatre, Art Columnist and Book Reviewer as a Teenager �� 233
George NEAGOE, Șerban Cioculescu at the Faculty of Letters and
Philosophy of Iassy University (25th of May 1946 – 31st of August 1947) �� 265
LITERARY THEORY AND CRITICISM

Teodora DUMITRU, From “Warm” Poetry to “Cold” Poetry. A Hypothesis
on the Substitution of Heart for Brain in Theories of Poetry from
Romanticism to Modernism) �� 280
Ligia TUDURACHI, Writers on Vacation. Proposals for a Theoretical Reflection �� 298
Alina-Roxana MUȘAT (STOIAN), “Neo-”(Modernist/Realist) Framing of
the Sample of Novelists Representative for the 70s “Series” �� 307
Carina Iulia CHEREJI, “One can`t Look” or “Come and See”. Exitus and
Idzi i hliadzi. A Case Study �� 339
LITERARY HISTORY
Dana SHISHMANIAN, Anton Pann – The Repentance of the Debauchee –
a Hidden Poem �� 351
9
Liviu BORDAȘ, A Lost Manuscript. The World Geography Copied by Sava

Popovici from Rășinari (1785) �� 369
Victor DURNEA, “Barren Gold.” The Avatars of the Critical Reception �� 376
UNIVERSE
Liviu BORDAȘ, Mircea Eliade’s Interwar American Project �� 385
Alexandra CIOCÂRLIE, A Rewriting of the Odyssey. Luigi Malerba, “Itaca
per Sempre”�� 398
10
Eugen Simion 25.05.1933–18.10.2022
Institutul de Istorie și Teorie literară

„G. Călinescu” anunță, cu profund regret,
încetarea din viață a acad. prof. dr. Eugen Simion,
președinte al Academiei Române între anii 1998-
2006 și director general al instituției noastre din
2006 până în prezent. Personalitate proeminentă a
culturii române, Eugen Simion și-a dedicat cea mai
însemnată parte din activitatea universitară cercetării
și promovării literaturii din perioada postbelică,
susținând prin numeroase studii critice scriitori
foarte importanți ai epocii, de la Marin Preda la
Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Scriitori români
de azi (4 volume, 1974-1989) rămâne până astăzi cea
mai importantă cartografiere a literaturii postbelice.
Monografia E. Lovinescu. Scepticul mântuit (1971),
la origine teză de doctorat, este o contribuție notabilă
în procesul de revalorizare a modernismului teoretic
și literar românesc. Reprezentant de seamă al
generației șaizeciste,
critic de mare
forță și curiozitate
intelectuală, Eugen
Simion a deschis noi
direcții în studiul
scrierilor din seria
DOI: 10.59277/ritl.2023.17.01
11
autobiograficului, volume precum Întoarcerea autorului (1981) sau Ficțiunea

jurnalului intim (I-III, 2001) devenind reprezentative în bibliografia critică a
genului. Monografiile dedicate lui Mircea Eliade (1995) sau Eugen Ionescu
(2006) sunt piese inconturnabile în exegeza acestor scriitori. Pe cele mai
multe dintre acestea, profesorul Eugen Simion le-a reluat și amplificat în
ultimii ani, îmbogățindu-le semnificațiile și conținutul ideatic. În ultimii
ani, și-a orientat tot mai mult preocupările către epoci mai vechi, de la
premodernitate la secolul al XIX –lea, despre care a scris, de asemenea,
câteva cărți fundamentale, acoperind astfel întreaga panoramă a literaturii
române, despre care avea deja în proiect o vastă sinteză. O contribuție majoră
a reprezentat-o și editarea integrală, în facsimil, a Caietelor Eminescu, în
condiții tehnice excepționale.
Nu în ultimul rând, ca director al Institutului nostru, a coordonat proiecte
de mare anvergură și relevanță națională: Dicționarul general al literaturii
române (ed. I, I-VII (2002-2010, ed. II-a, revizuită, adăugită și adusă la zi,
2016-2021) și Cronologia vieții literare postbelice și postcomuniste 1944
-2012, din care au fost editate, până în prezent, 46 de volume. A inițiat
colecția „Opere fundamentale” (ediții critice format Pléiade, ale celor mai
reprezentativi scriitori români), ajunsă actualmente la cel de-al 300-lea volum.
A fost membru al unor foruri științifice și culturale prestigioase: Academia
de Ştiințe Morale și Politice din Franța, Academiei din Atena, Academia
Regală Europeană a Doctorilor din Barcelona (Spania), Academia de Ştiințe
din Moldova, Academia Europaea (Londra), Academia de Ştiință și Artă din
Serbia. Dintre numeroasele distincții obținute, le amintim doar pe următoarele:
Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Mare cruce”; Legiunea de
Onoare a Franței, în grad de Ofițer; Ordinul brazilian „Crucea Sudului”;
Medalia de aur oferită de Președintele Republicii Serbia.
Prin întreaga sa activitate, de îndrumare a tinerilor și de valorificare a
potențialului literar românesc, Eugen Simion se alătură seriei ilustre de
critici de direcție, de la Titu Maiorescu la G. Călinescu.
12
Eugen Simion 25.05.1933–18.10.2022
L’Institut d’Histoire et Théorie Littéraire « G. Călinescu » de l’Académie

Roumaine annonce avec émotion et tristesse le décès d’Eugen Simion (le 25
mai 1933 – le 18 octobre 2022), réputé professeur universitaire, prestigieux
académicien, le Président de l’Académie Roumaine, entre 1998 et 2006,
directeur de notre Institut depuis 2006. Figure éminente de la culture, Eugen
Simion a dédié la partie la plus importante de son activité à la recherche
et promotion de la littérature roumaine d’après-guerre, soutenant, à travers
de nombreuses études critiques, les écrivains les plus représentatifs, parmi
lesquels Marin Preda, Nichita Stănescu ou Marin Sorescu. Son ouvrage
en 4 volumes, Scriitori români de azi [Écrivains roumains d’aujourd’hui]
(1974-1989) reste l’analyse la plus complète de la littérature roumaine
d’après-guerre jusqu’au postcommunisme. La monographie E. Lovinescu.
Scepticul mântuit [E. Lovinescu. Le sceptique rédempté] (1971), au début
sa thèse de doctorat, est une contribution remarquable dans le processus de
revalorisation du modernisme théorique et littéraire roumain. Représentant
du premier rang de la génération des années 1960, critique littéraire d’une
grande force et curiosité intellectuelles, Eugen Simion a ouvert de nouvelles
voies dans l’étude des écrits autobiographiques, livres comme Întoarcerea
autorului [Le retour de l’auteur] (1981) ou Ficțiunea jurnalului intim
[La fiction du journal intime] (tomes I-III, 2001) devenant des références
obligatoires dans la bibliographie théorique du genre. Les monographies
sur les écrivains de l’entre-deux-guerres Mircea Eliade (1995) ou Eugène
Ionesco (2006) sont des pièces incontestées de l’exégèse. La plupart ont
été reprises et amplifiées par le professeur Eugen Simion, enrichissant leurs
significations et contenu des idées. Pendant les dernières années de sa vie,
Eugen Simion a concentré de plus en plus ses préoccupations intellectuelles
13
sur la prémodernité, en écrivant quelques livres fondamentaux, qui couvrent

l’ensemble de la littérature roumaine, dont il avait déjà planifié une vaste
synthèse. Une contribution majeure a été représentée par l’édition complète,
facsimilé, des manuscrits de M. Eminescu, restitué à la culture en conditions
techniques exceptionnelles.
En tant que directeur de notre Institut, Eugen Simion a coordonné
des projets d’envergure et intérêt national : le Dictionnaire général de la
littérature roumaine (éd. I, I-VII, 2002-2010, éd. II, révisée, augmentée
et mise à jour, 2016-2021) et la Chronologie de la vie littéraire d’après-
guerre et post-communiste (1944-2012), dont 46 volumes ont été édités
jusqu’à présent. Il a eu l’initiative de la collection « Œuvres fondamentales
» (éditions critiques au format Pléiade des écrivains roumains canoniques),
arrivée à son 300e volume.
Eugen Simion a été élu membre de nombreux forums scientifiques et
culturels: l’Académie des sciences morales et politiques, l’Académie
d’Athènes, l’Académie royale européenne des médecins (Barcelone,
Espagne), l’Académie des sciences (Moldavie), l’Academia Europaea
(Londres, Royaume-Uni), l’Académie des sciences et des arts (Serbie).
Parmi les nombreuses distinctions obtenues, on peut rappeller: la Grand-
Croix de l’Ordre «l’Étoile de Roumanie», Officier de la Légion d’honneur
(France); l’Ordre national «la Croix du Sud» (Brésil); la Médaille d’Or,
accordée par le Président de la République Serbe.
Toute cette remarquable activité est un bon argument pour que Eugen
Simion rejoigne l’illustre lignée de grands critiques littéraires roumains, de
Titu Maiorescu à G. Călinescu.
14
Eugen Simion 25.05.1933–18.10.2022
The “G. Călinescu” Institute of Literary History and Theory announces,

with deep regret, the death of Acad. Prof. Dr. Eugen Simion, president of
the Romanian Academy between 1998-2006 and general director of our
institution since 2006. A prominent personality of the Romanian culture,
Eugen Simion dedicated the most important part of his academic activity to the
research and promotion of post-war literature, supporting through numerous
critical studies very important writers of the period, from Marin Preda to
Nichita Stănescu or Marin Sorescu. Romanian Writers of Today (4 volumes,
1974-1989) still remains the most important mapping of post-war literature.
The monograph E. Lovinescu. The Redeemed Skeptic (1971), originally
a doctoral thesis, is a notable contribution in the process of revaluing the
Romanian theoretical and literary modernism. A prominent representative
of the ‘60s generation, a critic of great intellectual strength and curiosity,
Eugen Simion opened new directions in the study of autobiographical
writings, volumes such as The Return of the Author (1981) or The Fiction
of the Intimate Journal (I-III, 2001) becoming representative in the critical
bibliography of the genre. The monographs dedicated to Mircea Eliade
(1995) or Eugen Ionescu (2006) are indispensable pieces in the exegesis
of these writers. Professor Eugen Simion has enlarged and reedited most of
them in recent years, enriching their meanings and ideational content. In the
last years, his research focused on more distant epochs, from pre-modernity
to the 19th century, about which he also wrote several fundamental books,
thus covering the entire panorama of Romanian literature, about which he
already had in the project a vast synthesis. A major contribution was also
the complete editing, in facsimile, of Eminescu’s Notebooks, in exceptional
technical conditions.
15
Last but not least, as director of our Institute, he coordinated projects of

great scope and national relevance: The General Dictionary of Romanian
Literature (ed. I, I-VII (2002-2010, ed. II, revised, enlarged and updated,
2016-2021) and The Chronology of Romanian Literary Life – post-war
and post-communist periods 1944 -2012, of which 46 volumes have been
published so far. He initiated the collection “Fundamental Works” (critical
editions in Pléiade format of the most representative Romanian writers),
currently reaching its 300th volume. He was a member of prestigious
scientific and cultural forums: The Academy of Moral and Political Sciences
of France, The Academy of Athens, The Royal Academy of Doctors-
Barcelona (Spain), The Academy of Sciences of Moldova, The Academia
Europaea (London), The Serbian Academy Of Sciences And Arts. Among
the numerous distinctions obtained, we mention only the following: the
National Order “Star of Romania” in the rank of Grand Cross; the Legion
of Honor of France, in the rank of Officer; the Brazilian Order “Southern
Cross”; the Gold medal presented by the President of the Republic of Serbia.
Through his entire activity of mentoring young people and unlocking the
Romanian literary potential, Eugen Simion joins the illustrious series of
directional critics, from Titu Maiorescu to G. Călinescu.
EDITORIAL (INTERVIU INEDIT)
Eugen Simion:
ESTUL ȘI VESTUL EUROPEI –
DIALOGUL NU S-A STINS1
— Despre generația tânără, așa-zisa generație de pulbere, nu a fost permis să se

vorbească public până de curând. Ei s-au confruntat cu alegerea fie să părăsească
România, fie să fie închiși. Acestea sunt destinele tragice ale României. Ivo Andrić
a observat: „Românii au o singură curiozitate: își exportă geniile sale”.
— Popoarele din zona civilizației bizantine, realitatea culturală și politică veche
de secole a Europei, nu au reușit să ducă mai departe moștenirea bizantină, ci s-au
adaptat diferitelor modele de cultură vest-europene. Câți ani ați fost voi, sârbii, sub
turci? Și această perioadă a fost o cortină de fier. România ca stat a fost creată în
secolul al XIX-lea. Burghezia noastră a avut doar câteva decenii de libertate, în timp
ce nobilimea din Occident a avut cinci secole pentru a-și crea statul și națiunea. Când
comunismul a căzut în România în anii ʼ90, un jurnalist a întrebat ce se va întâmpla
cu cultura noastră. Am răspuns atunci că, cultura europeană va fi cultura Estului.
Avem o tragedie istorică pe care am trăit-o și acea experiență este importantă. Dar
apoi a venit criza.
— Când ați făcut cunoștință cu noile tendințe în critica literară?
— Din 1970 până în 1974, am predat la Sorbona, pe vremea când era voga noii
critici. La 37 de ani, relativ tânăr, am venit din Europa de Est la Paris, unde noua
critică era atotputernică, nu doar pe continentul nostru, ci în întreaga lume. Eram
nerăbdător să cunosc noul curent care domina. Am citit și am urmărit cu stiloul în
mână, am ascultat cu atenție prelegerile lui Roland Barthes, precum și pe cel mai
important critic al acelei generații, Jean-Pierre Richard. M-am întors în România
cu 3.000 de cărți pentru că aveam impresia că nu voi mai avea niciodată ocazia să
vizitez Europa. Mă pregăteam pentru o lungă iarnă, spirituală…
1
Interviul a fost publicat sub titlul Еуђен Симион: Европски исток и запад – дијалог није
замро, în revista „Печат”, nr. 395, 13.11.2015, pp. 50-53. Din cunoștințele noastre, nu s-au
păstrat răspunsurile acad. Eugen Simion în varianta lor originală, adică în limba română.
În paginile revistei noastre oferim o „traducere a traducerii”, o practică nerecomandată,
dar câteodată imposibil de evitat. Pe această cale mulțumim doamnei Nataša Jovanović,
jurnalistei care a realizat interviul, și doamnei editoare-șef a publicației „Печат” Ljiljana
Bogdanović pentru bunăvoința de a oferi cititorilor români acest interviu.
RITL, p. 17–22, București, 2023 | DOI: 10.59277/ritl.2023.17.02
18 Eugen Simion
— La Paris, în inima forjăriei ideilor, ajungeți la concluzia că demonul teoriei a

murit și aceasta chiar în momentul în care teoria literară domnește supremă. Cum
v-ați hotărât să traduceți acea concluzie de avangardă, la acea vreme, într-o carte
de eseuri?
— Atunci tânărul critic Jean Ricardou era un „terorist intelectual” cunoscut
pentru afirmațiile sale că, dacă nu există teorie, nu există nimic, nu există literatură.
Douăzeci de ani mai târziu, acest tip de intelectual practic a dispărut de pe scena
culturală franceză. Prietenul meu Antoine Compagnon, șeful catedrei de literatură la
Collège de France, cea mai importantă instituție culturală din Paris, este autorul cărții
Antimodernii. Am petrecut o noapte întreagă vorbind despre acest subiect. Apoi mi-a
sugerat să scriu ceva împotriva acelui terorism al teoriei literare. Primul răspuns la
această idee care nu mi-a plăcut deloc a fost volumul Întoarcerea autorului, tradus
în Anglia și America; am auzit că în urmă cu câțiva ani a apărut în Irlanda o carte cu
același titlu, iar autorul nu știa despre opera mea. Apoi au urmat altele. Acel moment
de dominație literară a teoriei astăzi este depășit.
— Astfel a apărut volumul Demonul teoriei a obosit. Ce greșeli fatale ați observat
în literatura și critica acelei epoci?
— Cea mai importantă a fost poziția autorului în discursul literar. Noua critică a
eliminat pur și simplu autorul din discuție. Roland Barthes și marii critici ai acestei
epoci au strigat că autorul a murit, că nu mai înseamnă nimic. Am crezut că este
o idee proastă. În opinia mea, dacă scoatem scriitorul din discuția literară, textul
rămâne ca o materie complicată. Teoria structuralistă susține poziția că nimeni nu
scrie textul. Nu e chiar așa. În spatele textului există întotdeauna un destin, efortul
cuiva. Demonului teoriei nu-i pasă cine a creat lucrarea. Unuia dintre marii noștri
poeți îi plăcea să spună: „Poți fi înger pe hârtie, și porc în viață”.
— „Trăirism” ca termen terifiant în 1928 a sugerat mai târziu o mișcare ide-
ologică: existențialismul românesc, care și-a găsit drum în titlul celei de-a doua
cărți a dvs. De ce ați ales această generație de intelectuali, activă în România la
jumătatea secolului trecut?
— Existențialismul este o mișcare introdusă în cultura europeană de către germani,
Martin Heidegger și Karl Jaspers, care l-au urmat pe marele filosof danez Søren
Kierkegaard. Într-un cuvânt, teoria lor că filosofia nu este obiectivă și, ca atare, ar
trebui să vorbească despre om, despre sine, a fost acceptată mai întâi în Germania,
iar puțin mai târziu, după Al Doilea Război Mondial, odată cu apariția lui Sartre,
Camus, Simone de Beauvoir și în Franța. Existențialismul a luat amploare în România
în anii ʼ20. Atunci tinerii creatori au descoperit o nouă spiritualitate și s-au răzvrătit
împotriva învățăturilor generațiilor anterioare, ridicându-se împotriva filosofiei de
școală. Această generație, o generație mare și creatoare în cultura românească, a fost
numită altfel: generația tragică, generația criterionistă, generația în pulbere, așa cum
a numit-o poetul Zaharia Stancu într-un articol. Din acea generație fac parte Mircea
Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Coran, Eugen Ionescu, Petre
Pandrea... Aproape toți erau elevi ai profesorului Nae Ionescu, care i-a învățat, în
Estul și Vestul Europei – dialogul nu s-a stins 19
prelegerile sale despre metafizică și istoria logicii, să părăsească „filosofia școlii” și

să scoată filosofia din clasă în stradă.
Filosofia, după ei, ar fi trebuit să răspundă la întrebarea ce mi se întâmplă, trebuie
să se întoarcă de la obiectiv la subiectiv. Dar sursele acelei generații de tineri intelec-
tuali, pe lângă Heidegger și germani, au fost și filosofi și mistici ruși, autori spanioli.
Nae Ionescu a murit la 50 de ani, și, timp de 70 de ani, nu am avut voie să vorbim
despre el.
În carte am discutat despre aceste personalități creatoare, am vorbit despre
generația lor, despre generația existențialiștilor și despre opera lor care a lăsat urme
adânci în cultura românească.
Acum le putem spune numele cu voce tare, pentru a spune ce au vrut ei. De
exemplu, au introdus o dimensiune religioasă în literatură și eseu. Cred că acesta
este cel mai important lucru pe care l-au adus. De asemenea, au schimbat obiectul
filosofiei. În locul categoriilor lui Kant, Noica scrie o extraordinară „filosofie a
ființei”, sub influența lui Heidegger, care spunea că într-o gramatică poți descoperi
gramatica spiritului. Acea filosofie a ființei, experiența personală, dimensiunea spi-
ritului religios, toate acestea sunt caracteristici ale operei, de exemplu, a lui Mircea
Eliade, care a fost și un mare romancier. Ca student nu a mers la Paris sau Berlin,
ci în India. Acolo a descoperit un spirit străvechi pe care l-a adus apoi în Europa.
Romanul său este un roman existențialist, personajele sale sunt tinerii care au acea
experiență tragică a vieții și vor să schimbe lumea.
— „Existențialismul românesc” a readus în discursul public problema reînno-
irii dialogului despre Estul și Vestul european, care a fost deschis de o generație
de intelectuali denunțați în România la jumătatea secolului trecut. Care au fost
observațiile existențialiștilor români pe această temă și este această întrebare vie
și astăzi printre români și în ce măsură?
— Dialogul despre Estul și Vestul european este foarte important.
În seria disocierilor sale legate de ființa românească trebuie menționată și prele-
gerea lui Mircea Vulcănescu susținută în 1930. Ideile din textul respectiv nu se referă
exclusiv la omul român și la felul său de a fi în lume, ci la creștinismul răsăritean
și occidental, o temă de care s-a ocupat Nae Ionescu în 1928 și 1929. El a explicat
diferența dintre cunoașterea caracteristică metafizicii occidentale și înțelegerea care
ar defini metafizica răsăritului. Românii fiind creștini și latini răsăriteni, se deosebesc
de occidentali prin faptul că își bazează legătura cu lumea exterioară pe înțelegere,
iar acest lucru este foarte important, pentru că, așa cum subliniază Nae Ionescu,
înțelegerea este o activitate analogă creației: în momentul în care înțelegi un lucru,
ai descoperit rețeta creării lui, când știi un lucru, nu ai descoperit rețeta lui; îl poți
identifica perfect, dar sensul lui interior, legea creației sale, acest lucru nu poți
„înțelege” prin cunoaștere, ci doar prin „înțelegere”.
Ca membru al Academiei Franceze de Științe, Departamentul de Știință și
Moralitate, sunt prezent la dezbaterile care se organizează în fiecare an despre
francezi și identitatea altor națiuni. Dacă iau cuvântul, atunci nu voi omite să spun
20 Eugen Simion
următoarele: Există o cultură a Europei de Est care este parte integrantă a culturii
europene. Cu toții știm despre spiritul francez, spaniol, dar foarte puțin despre cel
românesc…
— Intelectualii români despre care scrieți sunt recunoscuți ca disidenți.
Ce, în înțelegerea lor despre filosofie, nu corespundea climatului politic al
vremii?
— Acești tineri, mulți dintre ei școliți la universități din Germania, gândesc în
spiritul existențialismului european și creează în limba română o operă importantă
care nu a fost evaluată în totalitate și sub toate aspectele. Motivul este că mulți
dintre elevii lui Nae Ionescu și-au exprimat simpatie față de extrema dreaptă, iar
din această cauză unii au ajuns în închisoare, alții au plecat în exil și au făcut cariere
semnificative în limbi străine, în timp ce Mircea Vulcănescu, de exemplu, a murit în
închisoare la vârsta de 48 de ani. Cazul lui Eugen Ionescu este unul deosebit. Fiind
de stânga, s-a ciocnit cu autoritățile aflate la guvernare în 1945 și 1946 și nu s-a mai
întors niciodată în România. A devenit un scriitor francez, așa cum și-a dorit din
totdeauna. Spunea: „Dacă aș fi francez, aș fi genial”. Acestea sunt destinele tragice
ale României. Ivo Andrić a observat: „Românii au o singură curiozitate: își exportă
geniile sale”.
— Factorul anglo-saxon de-a lungul istoriei a constituit un obstacol în calea
proceselor rapide de eliberare națională din Balcani, iar fără politică nu există nici
emancipare culturală. În ce măsură afectează astăzi factorul anglo-saxon, mă refer
mai ales la modelul american de viață, pierderea identității naționale?
— Acest lucru este evident. Se întâmplă peste tot, chiar și în vestul european.
Am citit eseiști francezi care deplâng constant moartea romanului. Sub influența
anglo-saxonilor, ei sunt conștienți de modul în care se schimbă canonul literar.
Americanii își impun propriul model și propriile criterii. Cert este că eseiștii francezi
au dreptate pentru că Franța este țara romancierilor care nu mai are romancieri. O
personalitate foarte interesantă în literatura franceză este Tsvetan Todorov, care este
bulgar. La un moment dat a tradus formaliștii ruși în franceză, iar în urmă cu câțiva
ani a publicat un adevărat manifest, volumul Literatura este în pericol. El prezintă
ideea că literatura trebuie să se întoarcă la destinul uman. Tocmai aceasta este teza,
fără falsă modestie, a cărții mele Întoarcerea autorului.
— Pot popoarele ortodoxe din Balcani să-și păstreze identitatea în cadrul UE,
deoarece aceasta a fost întemeiată pe bazele valorice ale Sfântului Imperiu Roman
și cuceririlor lui Napoleon, care se opun profund moștenirii bizantine?
— Conflictul dintre ortodocși, catolici și protestanți nu este important. Papa Ioan
Paul al II-lea a vizitat România ca primă țară creștină. El a încurajat ideea ca bisericile
să poată ajunge la o înțelegere între ele. Marile puteri și marele capital dau tonul
în politică. Țările balcanice ar trebui în primul rând să adere la UE. Sârbii, care nu
sunt în această comunitate, au deja o cultură europeană.
— În România există multe toponime de origine slavă, care indică aceste rădăcini.
Sunt urme ale culturii slave întipărite în identitatea românească?
Estul și Vestul Europei – dialogul nu s-a stins 21
— Ea există ca o tradiție spirituală. Cultura și literatura noastră au fost create

în limba slavă veche. Încercăm să restabilim tradiția bizantină care a lăsat urme
mari. Acum suntem țări moderne, națiuni moderne. Este necesar să se recupereze
identitatea.
— Există o cooperare vie între academiile noastre?
— Momentan nu este, dar au existat perioade când a fost. Când Dejan Medaković
a condus Academia Sârbă de Științe și Arte, acea mare și puternică personalitate
în fruntea culturii sârbe, cooperarea a fost intensă și caldă. În timpul vizitei mele
la Belgrad am răspuns la invitația noii conduceri a Academiei. Apropo, Academia
Română are 60 de institute de specialitate și este cea mai puternică academie din
Europa, după Franța.
— În ce măsură scriitorii și creatorii noștri sunt recunoscuți în România?
— Să fim sinceri, în România Adam Puslojić este mai faimos ca mine.
— Sunteți președintele uneia dintre cele mai importante instituții din România,
Fundația Națională pentru Știință și Artă, și președintele Institutului de Literatură,
dar cel mai interesant este că sunteți fondatorul unui forum care își propune să
încurajeze intelectualii din întreaga lume să reflecteze și să își prezinte evaluările
despre Europa de astăzi. Cum evaluează ei UE?
— De mai bine de 10 ani, conduc simpozionul amintit, un seminar susținut la
București și la care au participat patru academii europene – Academia Regală a
Belgiei, Academia Regală a Spaniei, Institutul Francez care reunește toate academiile
și, bineînțeles, Academia Română.
A gândi Europa este ideea lui Moreno, celebrul teoretician francez, iar pentru
intelectualii independenți a gândi despre acest subiect este o provocare. Interesant
este că toți participanții sunt anti-globaliști prin concepție, gânditori independenți și
liberi care au fost bucuroși să răspundă la invitație. La ultimul seminar (2015 – n.n.)
au luat cuvântul fostul președinte Iliescu și premierul de la momentul Revoluției,
Petre Roman, precum și mari personalități politice care acționează ca intelectuali.
Ei pornesc de la ideea lui De Gaulle că Europa este o uniune de națiuni și nu
de regiuni. Este interesant că Bruxelles-ul susține azi mai mult minoritățile decât
majoritățile. Ministrul nostru al educației, de exemplu, în spiritul său reformator, a
luat decizia ca o școală din România să-și piardă statutul, dacă are mai puțin de 300
de elevi, iar elevii sunt duși în alte localități; dar dacă există o școală cu cinci elevi
aparținând minorităților, să zicem romi, școala supraviețuiește. Ce fel de democrație
este asta, mă întreb. Nu sunt singurul care vede asta, dar există destui intelectuali în
România cărora nu le pasă de culturile și miturile naționale. Când trebuia să intrăm
în UE, s-au auzit strigăte destul de puternice că miturile naționale ne împiedicau să
facem acest lucru.
În fiecare an, la simpozionul amintit se formulează o nouă temă, dar cele mai
multe sunt legate de poziția Europei de astăzi, de problema identității europene, care
nu este întotdeauna corectă din punct de vedere politic. De asemenea, anual sunt
publicate lucrările acestor întâlniri.
22 Eugen Simion
— În anii ʼ90, ați fost în fruntea unui cerc de intelectuali care a oferit un mare
sprijin țării noastre, în ciuda izolării în care se afla Serbia...
— La acea vreme, colaborarea era dificilă, pot spune chiar periculoasă. Ministrul
Culturii care a vizitat Serbia în anii ’90 a fost amenințat cu demisia. Mulți scriitori,
poeți și intelectuali au încercat să găsească o modalitate de a-și ajuta colegii din
Serbia. În 1999, Academia Română, pe care am condus-o, și-a exprimat deplina
solidaritate cu sârbii în timpul bombardamentelor NATO. Am adus acea scrisoare
de sprijin în Serbia și am citit-o la o adunare publică.
EUGEN SIMION – EASTERN AND WESTERN EUROPE:

THE DIALOGUE DID NOT STOP
Abstract: This interview, hitherto unknown in Romania, with the critic Eugen Simion was
published under the title Еуђен Симион: Европски исток и запад – диалога није замро
(translated by us: Eugen Simion – Eastern and Western Europe: the Dialogue did not Stop), in
„Pechat” magazine, no. 395, 13.11.2015, pp. 50-53. We publish it for its documentary value.
To our knowledge, the answers of the academician Eugen Simion have not been preserved
in their original version, that is, in Romanian. In the pages of „R.I.T.L.” we offer, thanks to
Marija Nanadić, a „translation of the translation” - a practice not recommended, but sometimes
impossible to avoid. We would also like to thank Ms. Nataša Jovanović, the journalist who
conducted the interview, and the Editor-in-Chief of „Pechat”, Ms. Ljiljana Bogdanović,
for the kindness of offering this interview to the Romanian readers. Some answers have a
contextual relevance, referring to the political and institutional state of affairs in Romania
almost 10 years ago. Others have a more general character, illustrative of the interviewee’s
intellectual choices and personality.
Keywords: Europe, East, West, culture, identity.

COLOCVIUL INTERNAȚIONAL
„EUGEN SIMION – MODELELE CRITICII ROMÂNEȘTI”
(25-26 MAI 2023, BUCUREȘTI)
EUGEN SIMION ENTRE LA CRITIQUE

DIURNE ET LA CRITIQUE NOCTURNE
Gisèle Vanhese*
Critique d’envergure européenne, Eugen Simion a consacré sa vie à la littérature

et en particulier aux écrivains de la Roumanie, un pays où, pour citer Paul Celan,
vivent « des hommes et des livres »1. Tâche qu’il a développée dans de nombreux
écrits – nous n’en énumérons que quelques-uns comme Scriitori români de azi
(Écrivains roumains d’aujourd’hui), Fragmente critice (Fragments critiques) –
et dans l’entreprise encyclopédique du Dicţionarul general al literaturii române
(Dictionnaire général de la littérature roumaine) ainsi que dans la création de
l’admirable collection Opere fundamentale (Œuvres fondamentales), qui est
l’équivalent roumain de la Bibliothèque de La Pléiade, sans oublier la publication
intégrale de tous les manuscrits d’Eminescu. Excellant à saisir la structure profonde
de l’évolution littéraire, il réussit aussi à concentrer son analyse sur des auteurs
singuliers qui sont autant d’alliés dans sa quête intellectuelle et spirituelle.
Dans la vaste production critique d’Eugen Simion, plusieurs parcours
herméneutiques peuvent être mis en évidence. Nous avons choisi aujourd’hui
d’interroger la perspective du « discours mixte »2, une notion qu’a introduite Paul
Ricœur. Dans ce discours mixte, nous dit-il, l’interprétation est « une modalité de
discours qui opère à l’intersection de deux mouvances, celle du métaphorique et
celle du spéculatif [...]. D’un côté elle veut la clarté du concept – de l’autre, elle
cherche à préserver le dynamisme de la signification que le concept arrête et fixe »3.
Le discours mixte unit un double régime – diurne et nocturne. Comme l’observait
Mircea Eliade, « c’est un fait que le “régime diurne de l’esprit” est dominé par le
symbolisme solaire, c’est-à-dire, en grande partie, par un symbolisme qui [...] est
souvent le résultat d’une déduction rationnelle »4 ; l’autre régime – que l’historien
* Université de la Calabre (Italie).

1
Paul Celan, Ansprache anläßlich der Entgegennahme des Literaturpreises der Freien
Hansestadt Bremen. Discours de Brême, Traduit par John E. Jackson, „La Revue de
Belles‑Lettres”, 1972, n. 2‑3, p. 83.
2
Paul Ricœur, La Métaphore vive, Paris, Éditions du Seuil, 1975, p. 383.
3
Ibidem.
4
Mircea Eliade, Traité d’histoire des religions, Paris, Payot, 1964, p. 116.
24 Gisèle Vanhese
des religions qualifie de nocturne5 – est dominé, selon Gilbert Durand6, par des
schèmes d’intégration allant parfois jusqu’à la fusion, règne des germinations et
des visions.
1. Un modèle d’herméneutique littéraire
S’il existe une photo qui a catalysé l’attention d’Eugen Simion et qui l’a même
fasciné, c’est celle qui réunit Mircea Eliade, Emil Cioran et Eugène Ionesco Place
Fürstenberg à Paris en 1977. Il l’a mise sur la couverture de la revue „Caiete critice”
de 2011, consacré à la Littérature roumaine migrante, que nous avons eu l’honneur
de coordonner avec lui. Nous étudierons aujourd’hui un seul de ces auteurs qu’il
considérait comme essentiels – Mircea Eliade – en envisageant d’élargir notre
analyse aux deux autres écrivains situés sur la photo. C’est par ailleurs à Eliade que
nous empruntons les concepts de diurne et de nocturne7, que l’historien des religions
référait à son écriture, pour indiquer – avec « diurne » – l’activité rationnelle du
savant et – avec « nocturne » – l’activité de l’imaginaire relié aux mythes, aux
symboles et aux archétypes, bref à la psyché la plus profonde.
On sait qu’Eugen Simion a consacré plusieurs écrits à Mircea Eliade. Nous
voudrions montrer que, dans sa monumentale étude Mircea Eliade. Nodurile şi
semnele prozei, modifiée et revue par l’auteur dans Mircea Eliade romancier8, il
présente non seulement un trajet critique fondé sur les méthodologies historique,
philologique et interprétative les plus exigeantes – consolidées par toute la tradition
de la critique roumaine et, plus largement, occidentale – que nous appellerons la
critique diurne, mais qu’au cœur de sa réflexion, il place une autre vision, plus
secrète et ouverte au mystère, que nous appellerons la critique nocturne. Il a,
par ailleurs tracé le profil de ce discours mixte lorsqu’il reconnaît, pour l’œuvre
d’Arghezi : « Un discurs în discurs, o istorie străvezie ca o apă prin care trebuie să
vezi pietrele de la fund. Genul cere “o întorsătură-n punctul de vedere” (Arghezi),
o ştiinţă de a masca din partea autorului şi o inteligenţă de a demasca din partea
cititorului »9.
5
Mircea Eliade, L’épreuve du labyrinthe, Paris, Pierre Belfond, 1985, p. 23.
6
Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l’imaginaire, Paris, Dunod, 1969.
7
Consulter Magda Wächter, Mircea Eliade şi chipurile contemplaţiei, Cluj-Napoca, Casa
Cărţii de Ştiinţă, 2016, p. 28.
8
Pour l’itinéraire éditorial de cet ouvrage, on se réfèrera à Paul Cernat (Bucurestiul cultural,
13 mars 2012, n. 112) et à Nicoleta Sălcudeanu (Subversiunea echilibrului, in „Caiete
critice”, 2022, n. 420-422, pp. 79-83).
9
Eugen Simion, Scriitori români de azi, II, Bucureşti, Cartea Românească, 1976, p. 56 («
Un discours dans le discours, une histoire transparente comme l’eau où l’on peut voir les
pierres du fond. Le genre réclame “une torsion du point de vue” (Arghezi), une science pour
masquer de la part de l’auteur et une intelligence pour démasquer de la part du lecteur »).
Eugen Simion entre la critique diurne et la critique nocturne 25
Parlant des affinités électives d’Eugen Simion en matière de littérature, Nicolae

Manolescu souligne que « Preferinţele se referă la poezia gravă, îndeosebi lirică şi
confesivă, şi în care, în plus, poate fi urmărită simbolistica ascunsă ori un anumit
substrat mitic »10. Il cite aussi une influence prépondérante de la critique thématique
située sous le signe de Jean-Pierre Richard et de Gaston Bachelard11. À l’intérieur
de la critique thématique12, Eugen Simion propose, à notre avis, un itinéraire
spécifique qui se déploie exemplairement dans son exégèse des romans de Mircea
Eliade.
Il expose d’abord, de manière limpide, les lignes fondamentales de la théorie
eliadienne qui se fonde sur des postulats proposant deux types de connaissance –
diurne et nocturne :
Tout homme connaît, en plus de l’ontologie à laquelle il adhère avec sa raison, une autre
ontologie, issue de sa propre expérience, qui est de structure épiphanique.
L’homme contemporain sera obligé d’intégrer ces deux formes de connaissances (la
connaissance logique, rationnelle et la connaissance symbolique)13.
Cette ontologie s’édifie
sur l’idée de la présence du sacré dans l’homme ordinaire ainsi que sur celle d’un
« scénario » mythique et rituel dissimulé dans la vie de tous les jours, devenu impossible à
déceler. Il existe une mythologie camouflée (terme capital dans le vocabulaire d’Eliade),
un système de signes, de hiérophanies auquel l’homme areligieux, complètement
désacralisé, se heurte dans les sociétés dites « profanes »14.
À notre avis, l’apport d’Eugen Simion est d’avoir transféré l’herméneutique

philosophique d’Eliade à la démarche de la critique littéraire, actualisant ainsi un
déplacement du plan métaphysique au plan esthétique15. Ne reconnaît-il pas que «
L’intuition d’Eliade est exacte et son herméneutique ouvre une voie vers des régions
10
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008,
p. 1215 (« Ses préférences se réfèrent à la poésie sérieuse, surtout lyrique et confessionnelle,
et dans laquelle, en plus, on peut retrouver un symbolisme caché et un certain substrat
mythique »).
11
Nicolae Manolescu, op. cit., p. 1218.
12
Pour ce type de critique, consulter Gheorghe Manolache, Eugen Simion sau despre omul
discret din umbra cărţilor sale, Eugen Simion 80, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013, p.
233.
13
Eugen Simion, Mircea Eliade romancier, Paris, Oxus, 2004, p. 160.
14
Eugen Simion, op. cit., p. 161.
15
Sur les rapports entre critique et esthétique, se référer à Bogdan Creţu, Spiritul critic
într-un câmp cultural isterizat, in „Caiete critice”, op. cit., pp. 96-97.
26 Gisèle Vanhese
de l’œuvre généralement ignorées par l’exégèse du XXe siècle »16 ? De la même

façon qu’Eliade « retrouve le mythique, le symbolique, les rites dans la banalité
de l’histoire »17, l’herméneute retrouve les traces des mythes et des symboles dans
l’espace textuel même le plus anodin. Eugen Simion se met en effet en quête, dans
les romans eux-mêmes, de ce qu’il nomme la « technique des signes progressifs »18
typique, avec le camouflage des hiérophanies, du fantastique eliadien, en particulier
dans Domnişoara Christina (Mademoiselle Christina) :
Le signe est le messager d’un symbole non encore révélé, un émissaire du miracle. Le
rôle des signes est de maintenir les faits dans une zone d’ambiguïté et de donner au
lecteur l’impression qu’une autre histoire se déroule à ses côtés19.
Il en tire une première conclusion en ce qui concerne les stratégies narratives –

« Eliade, déjà expert en gradation, utilise un mécanisme narratif en deux temps qui
remplit implicitement deux fonctions : dévoiler et occulter, rapprocher de la logique
du réel et l’en éloigner habilement »20 et aussi en ce qui concerne la dialectique
même du fantastique :
Le véritable thème du roman est, au fond, la manière dont se manifeste la présence

du fantastique (une expérience traditionnelle, conservée dans la mémoire collective,
c’est-à-dire dans le folklore) dans un monde profane et comment peut être vécue cette
expérience21.
Parlant d’un autre récit, Şarpele (Le Serpent), Eugen Simion reconnaît à propos
de certaines expressions neutres :
Dans la technique du fantastique eliadesque, ce ne sont pas des phrases innocentes. Pas
plus que ne l’est la réplique d’Andronic dans la cave (la descente à la cave, en soi à une
valeur initiatique) : « Moi, je n’ai pas l’impression d’avoir vécu autrefois une autre vie.
Je sens que j’ai toujours vécu ici, sans discontinuer, depuis les débuts du monastère ».
Ici, c’est-à-dire dans le voisinage du magique : sans discontinuer, c’est-à-dire sans qu’il
n’y ait eu de rupture avec des pratiques spirituelles primordiales22.
Centrant son intérêt sur le personnage principal, le ténébreux Andronic, il

remarque :
16
17
18
19
Ibidem.
20
21
22
il inaugure la longue série d’individus qui savent reconnaître et déchiffrer les signes. Il
est, d’une certaine manière, le fondateur d’une vaste dynastie dans la prose eliadesque.
Il ouvre la voie du récit mythique, celui où l’homme est présenté non seulement comme
un produit de l’histoire, mais aussi comme le fruit d’événements sacrés primordiaux23.
À partir d’un passage du Journal d’Eliade, Simion illumine un versant de cette

herméneutique qui va catalyser son attention : « Le problème pour la critique n’est
pas de déchiffrer le symbolisme du récit, mais le message que recèle le réel dans
le récit »24. La fascination pour le réel le plus commun – il y a en fait, ainsi que
l’écrit Noica, « une générosité » d’Eliade face au réel25 – comme récepteur du sacré
sous ses diverses hypostases révèle, selon nous, le grand intérêt d’Eugen Simion
pour l’aspect réaliste de ces romans. En fait, les deux « postulations » – réalisme
existentialiste et fantastique –, que Simion décèle dans la production romanesque
d’Eliade, lui permet de faire la jonction entre ses œuvres d’avant 1945 et celles
d’après 1945 et de les inscrire dans une vision globale du romancier. Il s’agit en
quelque sorte d’une coincidentia oppositorum que Simion met en relief dans sa prose,
comme Magda Wächter l’a relevé chez le même auteur – sur le plan philosophique
– pour l’action et la contemplation. L’insistance de Simion sur le réel comme
rééquilibre de l’irréel dévoile de manière oblique, selon nous, la subjectivité du
critique et son attachement à la vie sous tous ses aspects et pas seulement au monde
livresque26. Eugen Simion est non seulement un érudit exemplaire, mais aussi un
homme d’action, un constructeur d’entreprises intellectuelles de grande amplitude.
C’est donc avec raison que Nicolae Mecu le situe – en dehors de toute chronologie
– dans le courant des grands créateurs de l’entre-deux guerres27. Dualisme action/
contemplation que Nichita Stănescu a mis en lumière lorsqu’il écrit de manière
imagée « Foc de inteligent, el este, însă, mai întâi de această povară, talentat. Dorul
de Apollo şi-l strigă din braţele lui Dionysos »28.
Cette quête des signes influence en particulier le titre roumain de la monographie
Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei. Naturellement, on pense au mythe
du Labyrinthe qui traverse toute l’œuvre d’Eliade et qui sert en quelque sorte de
modèle mythique à l’exégèse d’Eugen Simion. Comme l’observe Nicolae Şera, «
23
24
25
Cité par Magda Wächter, op. cit., p. 98 (pour la notion complexe de réel, cf. p. 39).
26
Nous renvoyons, en ce qui concerne l’engagement moral de l’intellectuel, à Adrian
Tudurachi (Figurile “omului moral” în critica lui Eugen Simion, in „Caiete Critice”, op.
cit., pp. 69-78) et, pour les aspects de la vie quotidienne, à Şerban Axinte (Eugen Simion,
teoretician al memoriei, in „Caiete Critice”, op. cit., p. 118).
27
Nicolae Mecu, Sub raza momentului auroral, in „Caiete Critice”, op. cit., p. 222.
28
Nichita Stănescu, in „Caiete Critice”, op. cit., p. 54 (« Feu d’intelligence, toutefois, plus
avant que ce fardeau, il est talentueux. Le désir d’Apollon l’appelle des bras de Dionysos »).
28 Gisèle Vanhese
le symbolisme du mythème du labyrinthe révèle son ouverture indéfinie soit par

les attributs (palais ou prison), soit par les réceptions que lui proposent les lecteurs/
décrypteurs. Le flux des polysémies ouvre à l’imaginaire les navigations infinies
sur la haute mer du sens »29. Nous constatons que, chez lui, la critique nocturne
est insérée au cœur de la critique diurne, pour privilégier la mise en évidence de
la profondeur de l’œuvre étudiée30. Nichita Stănescu ne suggère-t-il pas ces deux
aspects lorsqu’il relève : « Eugen Simion reprezintă şi este intelectualul român
autentic. Creator de ramură cu umbră […] »31.
2. Les hiérophanies camouflées comme métaphore textuelle
Eugen Simion reconnaît l’importance de la démarche eliadienne pour l’étude de la

littérature moderne, non seulement – comme il le précise – pour la littérature fantastique,
mais aussi pour les genres littéraires. Dans son parcours herméneutique, il s’interroge
sur le rôle du lecteur et, plus spécifiquement, sur celui du critique littéraire :
Le terme de Création prend dans ce sens une valeur sémantique plus large que la
simple notion de création artistique. En pénétrant dans cet univers, le lecteur reçoit
une « révélation » (mot désormais associé à tous les textes d’Eliade). On lui délivre un
message caché dans la réalité immédiate. Il s’agirait, insiste Eliade, « d’une autre réalité
», celle de mondes parallèles où survivent certaines structures et figures mythiques.
Dans ce cas, le rôle de la critique est de découvrir le message caché dans l’histoire
apparemment banale et de montrer comment le mythe ressurgit dans l’imaginaire de la
littérature32.
Comme il le dit si bien, il s’agit d’une quête « où les mythes portent des masques
profanes »33. Quête peut-être initiatique car « au début de la lecture, nous entrons
dans une intrigue romanesque normale et nous en ressortons étourdis de signes et
de mythes non-élucidés »34. Il continue :
29
Nicolae Şera, Écriture diurne et nocturne dans l’œuvre de Mircea Eliade, Cluj-Napoca,
Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2005, p. 236.
30
Une insertion similaire d’un autre discours dans la prose d’Eugen Simion est observée,
dans un domaine différent, par Oana Soare en ce qui concerne la réflexion sur l’idéologie
(Rădăcinile biografice ale unei teme, in „Caiete Critice”, op. cit., p. 59) et par Adrian
Tudurachi en ce qui concerne le domaine éthique (op. cit., pp. 73-74).
31
Cité par Tudor Nedelcea, Eugen Simion par lui- même, in „Caiete Critice”, op. cit., p.
41 (« Eugen Simion représente et est le véritable intellectuel roumain. Créateur de ramure
avec son ombre »).
32
Eugen Simion, op. cit., pp. 126-127.
33
34
C’est le lecteur qui se charge de signes […]. Devenu sans le savoir un véritable
herméneute, il éprouve le sentiment extraordinaire qu’en nous et au-delà de nous,
existent une autre réalité, un univers parallèle, où vivent les symboles35.
Les analyses proposées par Simion concernent donc non seulement le

déchiffrement des mythes occultés dans la prose eliadienne, mais surtout la lecture
des symboles, opération encore plus complexe. Il offre une réflexion métacritique
lorsqu’il déclare, à propos de la nouvelle La Ţigănci (Aux gitans) :
Cerné de tous côtés par les symboles, le critique ne peut les ignorer. D’ailleurs,
comment se manifestent ces passages, ces ruptures de niveaux, ces univers
parallèles et ces messages cachés sinon par des incidents insolites qui
incontestablement se chargent de symboles36 ?
Il ajoute :
Dans le langage indigent de la critique littéraire, tous ces plans du récit sont appelés
symboles. Déchiffrer les symboles dans un texte apparemment réaliste, c’est dévoiler le
message caché de la création37.
Opérant une mutation méthodologique significative, Simion applique

l’herméneutique eliadienne non plus seulement au plan thématique de l’œuvre,
mais aussi au plan scriptural lorsqu’il déclare :
J’ai l’impression qu’Eliade offre, grâce à de tels détails romanesques, la clé d’une
rhétorique intérieure de la lecture. Il suggère donc non seulement la genèse (l’écriture)
du récit mythique, mais aussi les possibilités des différentes lectures38.
Pour lui, l’herméneutique eliadienne est aussi une métaphore de la création de

l’œuvre :
Si nous admettons que le texte renferme des sous-entendus et qu’au-delà du projet

conscient de l’auteur existe un autre projet, inconnu de l’auteur lui-même, où se révèle
ce qu’il dit à son insu, alors certains faits semblent en dire plus que ce que nous en avons
déduit. Ils représentent, par exemple, une métaphore textuelle, suggèrent l’angoisse
dans l’acte d’écrire, la difficulté de maîtriser le langage39.
35
36
37
38
39
30 Gisèle Vanhese
Il précisera qu’il existe, chez Eliade, l’image « même du texte mythique qui,
traversé d’idées, se laisse difficilement circonscrire, étant elle-même métaphore
d’un langage en lutte avec ses propres imprécisions »40. Cette incomplétude,
ouvrant à diverses lectures et interprétations, est avant tout celle du symbole et de
l’image symbolique. Bien entendu cette réflexion ne s’intéresse pas aux symboles
codifiés et conventionnels (du type la balance pour la Justice), mais bien au symbole
comme « signe éternellement veuf du signifié »41 comme le qualifie, de son côté,
Gilbert Durand. C’est ce que Paul Ricœur constate, à la suite de Mircea Eliade : «
Tout symbole en effet est finalement une épiphanie, une manifestation du lien de
l’homme au sacré »42.
Comme l’énonce Wunenburger, « l’appartenance des images au champ
symbolique leur confère donc une ouverture et une richesse de significations qui
rendent leur contemplation ou interprétation sans fin »43. Dans le sillage d’Eliade,
Eugen Simion note lui aussi ce déroulement herméneutique infini : « À mesure
qu’il dévoile quelque chose, quelque chose d’autre se cache, s’obscurcit. Le récit
mythique vit de (et par) ce processus de succession d’hiérophanies et d’occultations
»44. Il cite à ce propos un extrait du Journal :
Quand un aspect du sacré se manifeste (hiérophanie), quelque chose s’occulte

en même temps, devient cryptique. C’est cela la véritable dialectique du sacré : par
le simple fait de se montrer, le sacré se dissimule45.
3. L’anthropologie profonde de Mircea Eliade et Penser l’Europe
L’acquiescement à l’herméneutique eliadienne ne doit pas être attribuée à une sorte

de mimétisme critique. En effet, ce modèle est si prégnant qu’il ne va plus dépendre
du corpus choisi – ici l’œuvre de Mircea Eliade – mais va irradier aussi d’autres
écrits d’Eugen Simion appartenant à des domaines qui ne regardent plus la critique
littéraire proprement dite. Il existe en fait un autre type d’essais où Eugen Simion
révèle toute la richesse de sa réflexion : c’est dans ses contributions au Séminaire
Penser l’Europe qu’il a créé en tant que Président de la Fondation Nationale pour
la Science et l’Art. À chaque fin de sessions et de séminaires, il traçait de brillantes
synthèses, basées sur la pluralité des disciplines et sur la variété des considérations
qui avaient été proposées, pour « projeter des hypothèses concrètes sur le sol de la
40
41
Gilbert Durand, L’Imagination symbolique, Paris, Presses Universitaires de France, 2012, p. 8.
42
Paul Ricœur, Philosophie de la volonté, 2, Paris, Aubier, 1988, p. 487.
43
Jean-Jacques Wunenburger, La Vie des images, Strasbourg, Presses Universitaires de
Strasbourg, 1995, p. 17 ; cf. Paul Ricœur, op. cit., p. 481.
44
45
Ibidem.
vie sociale, et constituer ainsi –selon les termes du philosophe Michel de Certeau
– une géographie du possible »46. Nous entendons encore sa voix chaleureuse avec
son insistance sur certains mots, avec ses pauses réflexives comme en une sorte de
« renverse du souffle » – Atemwende selon Paul Celan –, avec ses interrogations
pour « penser l’incertain »47 dans un monde liquide et globalisé, la construction de
l’Europe s’effectuant « dans un moment où on annonce la fin de l’histoire et la fin
des certitudes »48.
Sa réflexion, toujours tendue vers la prospective future, est fondée sur l’observation
lucide et les déductions logiques. Elle présente une première phase d’orientation pour
déceler les failles d’un système communautaire souvent sclérosé par la bureaucratie
de Bruxelles et gangrené par des à priori quantitatifs. La deuxième phase consiste à
« créer et préciser des ouvertures »49. Ouvertures vers l’avenir qui s’actualisent dans
une série de questions essentielles. Certes la difficulté d’élaborer une « géographie
du possible » réside avant tout dans cette deuxième phase. La prospective ne peut
plus se fonder uniquement sur les dogmes du positivisme, mais doit introduire la
médiation de l’imaginaire. C’est ce que soulignait le titre d’un texte d’Eugen Simion
: « L’Europe en 2061. Exercices de prédictions, exercices d’imagination »50.
Nous décelons donc, dans sa démarche heuristique rationnelle et diurne, un
appel à l’imagination et à l’imaginaire nocturne, schéma qui répète en quelque
sorte la structuration duelle de sa critique littéraire. Tâche passionnante à laquelle
Eugen Simion a consacré toute sa vie. Dans « La fin des certitudes ? La fin des
cultures nationales ? » de 2011, il observe que la critique littéraire a pour mission
de préserver et de transmettre aux jeunes générations la littérature qu’il considère
comme « thérapeutique de l’être » et « instrument de connaissance »51 dans un
monde déspiritualisé. Pour lui, la littérature et sa transmission par l’enseignement
permettent de continuer à former « l’homme européen complet guéri de
l’incomplétude »52 car celui-ci « n’a plus d’avenir s’il renonce à ce qui fait sa
réputation – sa culture humaniste, l’harmonie de son esprit »53.
46
Michel de Certeau, La Culture au pluriel, Paris, Christian Bourgois Éditeur, 1993, p. 195.
47
Eugen Simion, Penser l’Europe, penser l’incertain, in Le Séminaire international “Penser
l’Europe”. 10 ans, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2011, p. 11.
48
49
Michel de Certeau, op. cit., p. 195.
50
Eugen Simion, L’Europe en 2061. Exercices de prédictions, exercices d’imagination, in
Penser l’Europe. Quelle Europe dans 50 ans ?, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă
şi Artă, 2012, p. 11.
51
Eugen Simion, La fin des certitudes ? La fin des cultures nationales ?, in Le Séminaire
international “Penser l’Europe”. 10 ans, op. cit., p. 296.
52
Eugen Simion, Science sans conscience n’est que ruine de l’âme, in Penser l’Europe.
Comment enseigner l’histoire et les littératures pour former l’homme européen?, Bucureşti,
Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2013, p. 66.
53
32 Gisèle Vanhese
Il s’attache surtout à l’édification de l’Europe des cultures, une Europe humaniste,

en relevant le défi qui fut aussi celui de Titu Maiorescu – « soyons nationaux, le
visage contre l’universalité »54. En ce début du XXIe siècle, l’homme
s’efforce de tenir tête à cette action agressive de dé-mystification, de dé-nationalisation,

de desţărare (espèce de dé-paysement, comme l’écrivait Mircea Eliade, l’historien des
religions) de l’individu et de récupérer, avec plus de lucidité et de sens de l’histoire,
ses mythes fondateurs, ses mythes essentiels, ceux-là mêmes qui l’aident à affronter
les violences de l’histoire et à accepter que l’homme peut être, il est même autre ou
qu’il est lui mais doit être, en même temps, un autre, l’Autre. Voilà la source de tout
: cette indulgence de l’homme pour l’homme, cette morale de la tolérance lucide,
active sans laquelle l’homme postmoderne ne saurait vaincre les schizophrénies de
l’histoire55.
On comprend que pour Eugen Simion aussi, la littérature devient véritablement

un périple initiatique vers le Centre du sens car elle permet à l’homme moderne et
postmoderne, vivant de manière désacralisée sa condition dans l’histoire, d’accéder
à une autre dimension de l’existence ouvrant sur l’ontique. Dans cette perspective,
la lecture – et en particulier la lecture critique – possède un « rôle anthropologique
instauratif »56 et même une fonction sotériologique. Eliade parle à ce sujet d’une
« transmutation de la personne qui reçoit, interprète et assimile la révélation »57. Il
s’agit en fait d’une véritable « herméneutique créatrice »58 telle que l’exposera aussi
Paul Ricœur.
Si on relève une adhésion convaincue d’Eugen Simion à l’épistémologie
eliadienne, il se différencie cependant de l’historien des religions et de sa
condamnation ontologique de l’histoire. En effet, Eugen Simion nous semble plus
proche su ce point précis de la vision d’un Paul Ricœur. Ce dernier reconnaît certes
la perte du sacré mais comme contrepartie, pour l’homme, de son passage de la
nature à la culture :
Oubli des hiérophanies, oubli des signes du sacré, perte de l’homme lui-même en
tant qu’il appartient au sacré. Cet oubli, nous le savons, est la contrepartie de la tâche
54
Cité par Eugen Simion, Penser l’Europe, penser l’incertain, in Le Séminaire international
“Penser l’Europe”. 10 ans, op. cit., p. 14.
55
Eugen Simion, Qu’est-ce que l’Europe a appris et qu’est-ce qu’elle n’a pas su apprendre
de ces cent ans d’histoire ?, in Penser l’Europe. Bientôt un siècle depuis la fin de la Première
Guerre Mondiale : qu’est-ce que l’Europe a appris de son histoire ?, Bucureşti, Fundaţia
Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2017, p. 42.
56
Gilbert Durand, Eliade ou l’anthropologie profonde, in Constantin Tacou (ed.), Mircea
Eliade, Cahier de l’Herne, Paris, 1978, p. 35.
57
Mircea Eliade, Fragments d’un Journal, Paris, Gallimard, 1973, p. 547.
58
Ibidem.
grandiose de nourrir les hommes, de satisfaire les besoins en maîtrisant la nature par une
technique planétaire59.
La modernité et la post-modernité traversent ainsi une phase apocalyptique car

elles viennent après la perte de ce que le philosophe nomme la première simplicité,
perte provoquée par la prise de conscience que l’homme est dans le temps profane du
devenir et de l’usure. À côté de la conscience du deuil irréductible de « l’immédiateté
de la croyance », le dévoilement d’un « second immédiat » se profile non seulement
avec l’œuvre d’art, mais aussi avec la démarche herméneutique : « c’est en interprétant
que nous pouvons à nouveau entendre ; ainsi est-ce dans l’herméneutique que se noue
la donation de sens par le symbole et l’initiative intelligible du déchiffrage »60.
Reprenant la grande leçon d’Eliade, que retrouvera à son tour Eugen Simion,
Ricœur constate que « comprendre [...], c’est déployer les multiples et inépuisables
intentions de chaque symbole, retrouver les analogies intentionnelles entre mythes et
rites, parcourir les niveaux d’expérience et de représentation que le symbole unifie »61.
Entre les deux postulations opposées et complémentaires – d’exil et de retour, de
désespoir et de salut – la tâche du poète comme celle de l’herméneute sera alors de
révéler orphiquement l’unité première et ses mystères, qui se déploient dans le symbole
et l’image, et de proposer une critique non plus réductrice, mais bien « restauratrice »62 :
Ainsi l’herméneutique, acquisition de la « modernité », est un des modes par lesquels

cette « modernité » se surmonte en tant qu’oubli du sacré. Je crois que l’être peut encore
me parler, non plus sans doute sous la forme précritique de la croyance immédiate, mais
comme le second immédiat visé par l’herméneutique63.
Dans son parcours critique, qui va de la cendre au feu ressuscité et du silence de

la page au sens, Eugen Simion rejoint en quelque sorte l’anthropologie profonde
d’Eliade quand il affirme en 2017 :
Je ne suis pas à cent pour cent certain que Malraux ait raison quand il dit que l’homme
du XXIe siècle sera religieux ou ne sera pas, mais je suis tout à fait d’accord avec Mircea
Eliade, le réputé historien des religions, qui dit que, si l’homme européen des sociétés
profanes ne cultive pas sa partie de sacré et la perd, alors il perd aussi la noblesse de penser
sa condition (dont parlait Pascal) et la vertu d’être créateur (que Bergson lui reconnaît)64.
59
Paul Ricœur, op. cit., pp. 480-481.
60
Paul Ricœur, op. cit., p. 482.
61
Paul Ricœur, op. cit ., p. 484.
62
63
64
Eugen Simion, L’unité spirituelle de l’Europe et ses diversités religieuses, in Penser
l’Europe. Les religions et l’identité européenne, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru
Ştiinţă şi Artă, 2017, p. 68.
34 Gisèle Vanhese
Ces paroles tracent un chemin pour l’homme européen tel que l’a conçu Eugen
Simion, qui a été non seulement un grand exégète, mais aussi un véritable humaniste.
Nous avons ainsi tenté de déterminer quelques caractéristiques qui brillent dans sa
prose comme ces feux du langage que nomme Barthes, « ces feux vivants, ces
lumières intermittentes, ces traits baladeurs disposés dans le texte comme des
semences »65. Ce sont ces semences que nous devons conserver précieusement et
transmettre aux nouvelles générations.
Abstract: A critic of European stature, Eugen Simion devoted his life to literature and
in particular to the writers of Romania, a country where, to quote Paul Celan, live “men
and books”. A task that he accomplished in numerous writings – we list only a few such
as Romanian Writers of Today, Critical Fragments – and in the encyclopaedic enterprise of
the General Dictionary of Romanian Literature as well as in the creation of the admirable
collection Fundamental Works, which is the Romanian equivalent of the Pleiades Library,
without forgetting the integral publication of all the manuscripts of Eminescu. Excelling
in grasping the profound structure of literary evolution, he also succeeded in focusing his
analysis on particular authors who were all allies in his intellectual and spiritual quest.
Keywords: Eugen Simion, Mircea Eliade, hermeneutic, “diurnal regime”, rational,

“nocturnal regime”, psyché, Penser l’Europe.
65
Roland Barthes, Le Plaisir du texte, Paris, Éditions du Seuil, 1982, pp. 29-30.
„LIPSA DE METODĂ” METODICĂ ȘI
„ECLECTISMUL” BINE ADMINISTRAT
Nicolae Bârna*
Critic – și, desigur, și istoric – literar de incontestabilă importanță în configurarea

tabloului de ansamblu al evoluțiilor înregistrate pe tărâm literar românesc în
ultimele șase decenii, Eugen Simion nu a avut, asemenea majorității colegilor săi
de magistratură critică, o „metodă” critică predilectă sau unică, rigidă, fermă și
ușor de depistat și definit. Mai bine zis, el nu a adoptat cu fanatism sau exclusivism
scopul și instrumentarul vreuneia din așa-zisele metode critice net definite și aflate
în circulație în epoca în care a fost activ (sau în epoci anterioare). Este vădit și
neîndoios faptul că felul de critică pe care l-a practicat nu a fost guvernat de –
sau subordonat față de – vreuna din perspectivele de abordare sau disciplinele
(din rândul științelor sociale, al științelor spiritului, al științelor limbajului și
semnificării etc.) care prezidează la exercitarea unor formule de critică literară.
Critica literară a lui Eugen Simion nu este una dominată ori determinată de o
abordare sociologică, sociopolitică, filozofică, moralistă, istoristă, estetistă etc.
S-ar putea ca spirite atașate în mod particular rigorii teoretice – din rândul celor
care au semnalat (și chiar deplâns) faptul că critica românească, în epoca în
care, pe plan internațional, perspectiva teoretizantă și scientistă era dominantă în
materie de comentare a literaturii, a evitat atât recursul la teoria împrumutată din
lingvistică, retorică ori poetică, dar și recursul la instrumentar filosofic, precum și
afilierile ideologice explicite – să îl considere pe Eugen Simion ca un reprezentant
al impresionismului, al unui impresionism lipsit de metodă. Etichetarea a fost,
de altfel, de mult, făcută, însă se poate susține cu deplină îndreptățire că ea nu
corespunde întru totul adevărului. Așadar, calificarea ca „impresionist”, oricum
vagă sub raportul definirii metodei critice, e acceptabilă poate într-o abordare
mai generală a peisajului criticii literare românești a anilor 1960-1990, în care
„impresioniștii” (Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, Lucian
Raicu ș.a., care întruchipau o critică preponderent, dacă nu exclusiv „estetică“,
o critică ce respinge sau eludează aspectele ideologice și teoretice, acordând
prioritate afirmării autonomiei esteticului, cultivând exaltarea judecății de valoare,
elogierea talentului, a intuiției, respingerea determinismului, toate acestea fiind
elemente decisive ale strategiei de „eliberare” a criticii din aservirea față de factorul
politico-ideologic totalitar cărei îi fusese victimă în perioada imediat anterioară)
să fie diferențiați de colegi cu procedări oarecum diferite, cum ar fi „cerchiștii”,
de pildă, însă nu e operațională pentru desemnarea metodei criticului de care ne
ocupăm. În opera acestuia a fost depistată și semnalată utilizarea tematismului lui
* C.S. I, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”; e-mail: nbirna@yahoo.fr

36 Nicolae Bârna
Jean-Pierre Richard (în Dimineața poeților), precum și a unor strategii „barthiene”

(de la Roland Barthes), observații nu lipsite de fundament, dar care nu echivalează
cu identificarea unei „metode” care să fi fost adoptată consecvent și exclusiv de
către Eugen Simion.
Se poate deci afirma că criticul nu a îmbrățișat o metodă critică anume, pe care
să o utilizeze în mod constant în elaborarea scrierilor sale, dar se poate totodată
remarca faptul că el a avut constant preocuparea de a identifica și alege, pentru
fiecare caz particular al desfășurării demersului său critic – adică pentru fiecare
text critic, pentru fiecare lucrare ori grup de lucrări ori secțiune a unei lucrări
mai ample etc., formula de critică, unghiul de abordare, perspectiva și panoplia
metodologică, adică, într-un cuvânt, „metoda” cea mai potrivită. Cea mai potrivită
pentru atingerea scopurilor majore ale demersului criticului, scopuri despre care
s-a opinat, cu temei, că ar fi rezidat în restabilirea unei ierarhii valorice reale în
perspectivă istorică, în comprehensiunea aprofundată și multilaterală a operelor
examinate, în elucidarea noimelor relevante ale acestora, în fundamentarea
istorico-literară a judecății estetice, dar și în lămurirea unor aspecte teoretice,
ținând în special de relația autor-operă ori de relația între biografie și textul
literar (în special în ceea ce privește textele autobiografice, de autoficțiune,
memorialistice ori diaristice etc.).
Metoda criticului consta, se poate spune, în alegerea „metodei” celei mai
potrivite pentru fiecare caz. Se manifestă, de mai multă vreme, tendința de a atribui
termenului de „eclectism” accepțiuni și conotații mai degrabă negative, punându-se
accentul pe caracterul hibrid, lipsa de originalitate, preluarea necritică, îmbinarea
mecanică sau discordantă, combinarea oarecum întâmplătoare sau forțată a unor
elemente, poziții, metode, concepții, soluții etc., eterogene, de origini diferite; totuși
se poate observa că eclectismul nu este marcat în mod obligatoriu de stigmatul
inoportunului, al indezirabilului ș.a.m.d., căci există și cazuri de eclectism pozitiv,
demn de admirație, constând în combinarea, înmănuncherea sau alternarea oportună
și adecvată a unor căi, viziuni, concepte ori metode de naturi și/ sau origini diferite,
hibridarea ori îmbinarea dovedindu-se potrivite și productive, legitimate de vădirea
unui proiect de ansamblu, unificator. Despre un astfel de „eclectism”, oportun și
judicios administrat, ni se pare că putem vorbi în legătură cu opera critică a lui
Eugen Simion.
Diversitatea – și adecvarea – formulelor metodologice por fi constatate și
observate prin examinarea comparată a diferitelor lucrări care alcătuiesc opera
criticului și istoricului literar Eugen Simion. De pildă, în textele de critică adunate
în volumele seriei Scriitori români de azi, care alcătuiesc o panoramă a literaturii
române contemporane, autorul practică o critică de evaluare și legitimare estetică
a scrierilor vizate, critică despre care s-ar putea spune că este, până la un anumit
punct, „impresionistă”, dar care, în același timp, caută să ofere demonstrarea, cu
argumente istorico-literare, a justeții valorizării estetice.
În operele cu scop mai degrabă teoretic, cum sunt eseurile despre relația creator-
„Lipsa de metodă” metodică și „eclectismul” bine administrat 37
operă reunite în volumul Întoarcerea autorului, stilul și metoda de redactare, dar

și viziunea și instrumentarul conceptual, nu sunt cele practicate ori adoptate în
cazul criticii de întâmpinare ori de panoramare istorico-literară, ci acelea proprii
eseului de idei, abordării teoretice (nu rigid scientistă, însă ci înzestrată cu suplețea
argumentării, cu dinamismul recurgerii la demonstrația cu sprijin empiric și cu
accentul unei poziționări personale, cvasiideologice, dacă se poate spune așa).
Așadar, caracteristică pentru autor este conjugarea metodelor critice diverse,
alegerea – sau, dacă este nevoie, fasonarea, modelarea, întocmirea – căii critice
oportune, adecvate, ideale pentru atingerea scopului propus. Care este scopul
acela?, ne putem întreba. Ei bine, fără îndoială că, în chip vădit, este scopul propriu
și caracteristic al demersurilor de critică literară, în diferitele sale variante sau sub
diferitele sale aspecte. Simplificând, se poate afirma că critica literară se ocupă cu
studierea, discutarea, evaluarea și interpretarea literaturii. „Scopul” ei, ca să zicem
așa, e de a aduce afirmații noi, valide, relevante, pe fiecare din acele coordonate
(abordate pe rând sau simultan, în diferite formule de reunire ori îmbinare a tipurilor
de investigație). Acesta ar fi, din ce se poate deduce, și „scopul” lui Eugen Simion,
cu precizarea că, cel mai adesea, țelul vizat pare să fi fost mai degrabă cel al unei
sinteze de ansamblu decât ilustrarea intensivă și exclusivă a unui „capitol” sau
a altuia din cele ce formează împreună domeniul criticii. Fiind perceptibil și un
interes particular nu numai față de text, ci și față de omul care scrie – care a scris
– textele cercetate, față de formula artistică, de mesajul moral, de mărturia social-
istorică implicită etc. Susținător al prețuirii valorii estetice a textului literar – față
cu politica oficialității de dinainte de 1989 de a încerca să impună conformitatea
politico-propagandistică drept criteriu de evaluare a literaturii –, Eugen Simion nu
a fost nicidecum vreun estetist unilateral, reducționist sau exclusivist, manifestând
deschidere și disponibilitate către toate palierele sau coordonatele pe care se
poate desfășura cercetarea și evaluarea critică. Şi, în funcție de scopul propus și
de perspectiva aleasă, și-a formulat ori modulat metoda critică – ori combinația
metodologică – adecvată.
Un exemplu edificator de utilizare a unei metode mixte, hibride, superior
eclectice e oferit de amplele lucrări ale criticului privind literatura cu substrat
biografic (Ficțiunea jurnalului intim, București, 2001, 3 vol., Genurile biograficului,
București, 2002 ș.a.). În Ficțiunea jurnalului intim tocmai circumscrierea,
fundamentată, a chestiunii jurnalului ca gen literar (inclusiv ca gen al unei literaturi
… involuntare) pare să fie scopul (declarat) al lucrării. Subiectul a fost disecat de
atâtea ori, și în chip atât de amănunțit, încât o revizitare era extrem de temerară. Ea
era posibilă, totuși, dacă ar fi fost susținută de un mod de abordare inedit, legitim,
original. La Eugen Simion, acest element particularizator ar fi tocmai tratarea
fățiș subiectivă, deliberat „capricioasă“ și foarte personală, deliberat ne-tehnicistă,
în pofida faptului că e, la prima vedere (și nu doar la prima vedere: chiar este,
realmente, deși subtil selectiv-lacunară), hiperanalitică. O abordare de critic, nu de
teoretician „fioros“.
38 Nicolae Bârna
Eugen Simion nu concurează cu emițătorii specializați de discursuri din

categoriile amintite (fugar și incomplet) ceva mai sus: rămâne critic (critic à
l’ancienne, vorba vine !). Adică „generalist“ (și nu specialist !) și, mai ales, scriitor
(iar nu „savant“). Pe savanții și pe „specialiștii“ – în frunte cu inevitabilul Philippe
Lejeune –, dar și pe unii dintre criticii-scriitori ori criticii-filozofi care s-au ocupat de
subiectul pe care îl abordează, Eugen Simion îi citează și examinează în secțiunile
așa-zicând teoretice ale propriului studiu privind jurnalul intim (întreg volumul I
și pasaje relativ ample din celelalte: există o „navetă“ aproape permanentă între
reperele teoretice și analiza de text). Făcând aceasta, continuă să facă operă de
critic. Practică o critică a criticii, nu întocmește un dosar problematic prin adiționare
pasivă. Lucrarea nu este un recensământ-panoramă neutru, istorist, ci conține și
exprimă o poziționare. În primul volum, cel așa-zicând „teoretic”, criticul recurge
frecvent la referirea concretă. Îi compară între ei pe diariștii pe care îi va analiza
mai apoi și separat, în celelalte volume, îi compară sub aspectul câte unei chestiuni
particulare (cea a sincerității, de pildă) ori recurge la „studii de caz”, comentând
concentrat, în secțiunea teoretică, autori pe care nu îi va mai „relua” pe larg. Astfel,
partea teoretică și partea aplicată a vastei lucrări intercomunică într-o măsură
apreciabilă, prima cuprinzând substanțiale ilustrări concrete, a doua prilejuind
repetarea, reluarea, nuanțarea deslușirilor teoretice. Există o navetă permanentă
între cele două unghiuri de analiză. Nu se lasă câtuși de puțin descumpănit de
hățișul teoretic și factologic în care-l împinge subiectul pe care și l-a ales. Eugen
Simion își dovedește, și cu acest prilej, buna stăpânire a artei parafrazării comentate.
Reconstituie critic opera vizată, dar examinează critic și file importante din exegeza
ce-i va fi fost consacrată anterior, de confrați cu diferite orientări. El trece în revistă,
reproduce, recenzează, dar ceea ce se impune relevant e dinamica, „mizanscena”,
traiectul comparării punctelor de vedere. Examinarea teoretică și comentariul
concret, la obiect, sunt împletite strâns, criticul procedând fără a face concurență
teoreticienilor propriu-ziși ai chestiunii, care sunt menționați și citați selectiv,
creditați intermitent și cu circumspecție, într-o lectură personală. Criticul se referă
la opinii diverse, le face să dialogheze, alternează citate ori referiri care se susțin
ori se contrazic. Le „împănează” cu comentariul propriu, comentariu de regulă
prudent, nuanțat, refuzând să crediteze orice „ambalări”, fie ele „psihanalitice”,
„filosofice” ori „calofile”. Piesele unui „dosar” inevitabil stufos sunt cercetate –
mai ales cele „teoretizante” ! – cu circumspecție, uneori cu un scepticism ușor
amuzat. Cu disponibilitate, totodată, și, în primul rând, cu scrupulul adecvării. În
materie de „diaristologie”, criticul se raliază la autoritatea franceză (deja amintitul
Philippe Lejeune, dar și Maurice Blanchot, apoi Roland Barthes, și mulți alții, ca
să nu mai vorbim de diariștii comentați în volumul al II-lea al trilogiei Ficțiunea
jurnalului intim, de regulă ei înșiși emițători de teoretizări pe tema jurnalului,
majoritar francezi), dar nu i se subordonează sau aliniază necondiționat: e un Toma
Necredinciosul, ține să verifice personal, pe teren (adică pe texte) adecvarea oricărui
construct teoretic, ia de la fiecare ceea ce i se pare că e de luat, dubitează frecvent,
e, înainte de toate, rezervat și mefient. Concluziile avansate în cele din urmă poartă,
astfel, girul de temeinicie conferit de deliberarea prelungită. În materie de analiză
aplicată, criticul acționează ca scriitor, știe să confere dinamică și (un fel de) suflu
epic unui comentariu, și încă unui comentariu al unor texte de regulă non-fluide,
non-narative, a căror epică implicită se cere depistată și „reconstituită” : este chiar
ceea ce face, nu o dată, exegetul, prin tensiunea atrăgătoare indusă în propriul text,
prin ritmul susținut al lecturii critice, prin construcția montajului selectiv-revelator
de parafrazări la care recurge.
Sunt recurente și caracteristice (și savuroase, prin umorul subtil pe care-l
conțin) „prudențele”, retractările, dubitațiile, scepticismele ori uimirile (discret)
„jucate” ale lui Eugen Simion, ca și așa-zisa „limitare de competență” declarată
viclean, simulată tocmai pentru a introduce mai pregnant susținerea unor certitudini
judicios cumpănite. Scenariul unor asemenea exerciții de persuasiune rafinat
retorică este, de regulă, următorul : argumentația începe cu o formulă negativă,
de genul „Nu știu…” („nu știe”, pretinde el, cum stau de fapt lucrurile, cum ar
trebui judecate, dacă e adevărată ori acceptabilă afirmația cutărui teoretician ori
diarist etc., etc.), continuată – ori infirmată, mai bine zis, discret – ceva mai încolo
printr-un „dar…”, conjuncție adversativă, după care criticul citează niște detalii,
invocă niște exemple ori avansează niște constatări cu valoare „limitată”, care, însă,
puse în legătură cu altele, țesute într-un „sistem” de mici tatonări, de supoziții,
de observații fugare dar relevante, dau consistența și identitatea precisă a lecturii
critice pe care o realizează. Din acele tatonări și adeziuni ori contestări „limitate”
izbucnește în răstimp, lapidară, fără zorzoane emfatice ori ridicare a tonului, câte-o
afirmație apăsată, susținută deplin, plauzibilă. Seria de volume consacrată literaturii
diaristice manifestă o coerență de ansamblu, asigurată tocmai de unitatea viziunii
critice, de lectura controlat-subiectivă pe care o „expune“ criticul, „dezvăluindu-
și“, prin aceasta, uneori, propria interioritate, poate mai mult chiar decât în propriile
scrieri diaristice publicate de-a lungul anilor.
Această trilogie a fost urmată de Genurile biograficului (2002), carte „înrudită”,
tratând în esență aceeași delicată temă și atestând statornica preocupare a criticului
pentru literatura confesivă și, pe un plan mai cuprinzător, pentru relația complexă
dintre biografic și literar, dintre persoana unui autor și literatura lui. Textele
regrupate aici, deși scrise în epoci diferite, învederează apartenența lor la un
demers unitar și vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice
– deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează criticul
după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul –, dar și
jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări
(Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile
înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu
istoria, trasează liniile directoare ale cercetării și schițează întreaga problematică
a genurilor biograficului. Numeroasele eseuri critice sau cvasi-cronici literare care
formează grosul volumului ilustrează convingător – și nuanțează sau întregesc, prin
40 Nicolae Bârna
observații de finețe și glosări de detaliu – observațiile și concluziile din segmentul

introductiv.
Un reper important în cariera critică a lui Eugen Simion este, după cum se știe,
constituit de faptul că, prin curajoasa luare de poziție teoretică exprimată în volumul
Întoarcerea autorului, s-a situat în răspăr față de linia doctrinară dominantă în
epocă în domeniul de specialitate, linie care impunea respingerea biograficului,
neglijarea raportării la determinările istorice, recomandând în schimb împrumutul
de concepte și teorii din sfera lingvisticii, retoricii, poeticii etc. Procedând astfel, el
anticipa inflexiunea ulterioară a traseului ideologiei și practicii în istoria și critica
literară, fiind deci un precursor al unui „nou biografism”.
Interesul pentru elementul biografic al auitorilor de literatură, pentru relația între
viața scriitorului și operele sale este vădit la Eugen Simion. Stau dovadă amplele
lucrări care analizează, cu raportări concrete, chestiunea.
Dar biografismul – nu vechiul biografism cu adevărat „depășit”, căci marcat
de pozitivism și de o optică simplist-deterministă, ci un „nou biografism”,
susținut de rafinamentul analizelor moderne – este nu numai „reabilitat” teoretic,
ci și practicat ca atare de însuși criticul, ca una din componentele importante
ale metodei sale de lucru. Eugen Simion nu a dat propriu-zis biografii are unor
scriitori, însă partea așa-zicând biografică are un loc de seamă în monografii. E
un „biografism” deloc marcat de pozitivism ori de alte „racile” ori caracteristici
perimate și ieșite din uz, dar înzestrat cu suplețe în abordare și cu capacitatea de
adecvare nuanțată propriii demersului critic modern. Nu este vorba așadar de
un biografism superficial ori schematic, atent la evenimente fără însemnătate și
dispus la deducții mecanice, pozitiviste, ci un biografism profund, care urmărește
repercusiunile experienței trăite asupra spiritului creator, vizând conturarea
biografiei intelectuale și afective, pândită, observată și dezvăluită la nivelul
mărturiilor și, mai ales, al textelor.
Se poate observa că, bizuindu-se pe avantajele oferite de biografismul judicios
exploatat, asociat procedărilor adecvate preluate din celelalte „metode” critice
utilizate în mod obișnuit, Eugen Simion a conceput și demonstrat practic o formulă
mixtă – care ar putea fi calificată ca „poli-metodică” – , cât se poate de potrivită
pentru aprehendarea fructuoasă, cu rezultate relevante, a creației unor importante
personalități. Respectiva formulă „polimetodică” a fost ilustrată pilduitor mai ales
în monografiile publicate de critic în perioada 1990-2020: Mircea Eliade, un spirit
al amplitudinii (București, 1995, reeditată sub titlul Mircea Eliade, nodurile și
semnele prozei, la București și Iași, în 2005, respectiv 2006, precum și, în traducere
franceză, cu titlul Mircea Eliade romancier, la Paris, în 2004), Tânărul Eugen
Ionescu (carte care, în principiu, era menită să-l descopere și portretizeze critic pe
„tânărul” Ionescu, autorul de limbă română, în scopul de a releva și lămuri mai bine
trăsături ale personalității „,marelui“ Eugène Ionesco, scriitorul francez de renume
mondial, dar în focul acțiunii, demersul criticului a excedat finalmente obiectivul
inițial, lucrarea, augmentată și amendată la reeditări, ajungând să dea seama de
personalitatea și de cariera literară ale scriitorului nu numai în limitele „perioadei

românești”, ci la scara întregii sale vieți), Ion Creangă, cruzimile unui moralist
jovial (Iași, 2011), Cioran: o mitologie a nedesăvârșirilor (București, 2014),
Alexandru Odobescu. Un romantic erudit și anxios, iubitor de reverii clasicizante
(lucrarea, consacrată unei personalități de care Eugen Simion s-a arătat în mod
statornic interesat, a apărut în 2015).
O demonstrație pilduitoare a felului în care funcționează acea metodă proprie
a criticului, constând din îmbinarea ideală a diferite metode aflate în circulație
ne-o poate oferi o succintă examinare a monografiei ce-l vizează pe Ion Creangă.
Excepțională, admirată și elogiată pe drept cuvânt de critică și de cititori, ea oferă
o investigare totală, aprofundată și exhaustivă a operei scriitorului, a universului
acesteia dar și a „retoricii” ei concrete, rezultat al unor abordări din varii perspective
și cu instrumente critice multiple, complementare. Criticul își vădește din nou deja
cunoscuta abilitate de a împleti recursul la panoplia teoriei cu comentariul slobod,
eliberat de constrângerile vreunei „metode” excesiv tehniciste, obținând astfel o
sinteză metodologică și expresivă cu rezultate din cele mai fericite, oferind impresia
unei examinări depline, atotcuprinzătoare. Sunt invocate, în demersul critic, practic
toate lucrările importante despre Creangă publicate anterior (de pildă cele semnate
de Jean Boutière, Vasile Lovinescu, Cornel Regman, Valeriu Cristea, precum și,
în primul rând, contribuția lui G. Călinescu), cu care Eugen Simion înțelege să
dialogheze în chip fertil, acceptând unele din susținerile preopinenților, pe altele
respingându-le ori nuanțându-le, confruntându-le cu propriile opinii ori concluzii,
în vădita strădanie de a înfățișa o imagine cât mai completă a receptării de care a
avut parte opera lui Creangă. Se pot recunoaște, în demersul criticului, procedări
proprii tematismului, se poate depista apelul la atuurile erudiției și documentării,
utilizarea armelor tipologiei, recurgerea la contextualizarea social-istorică, aspecte
ținând de naratologie etc., și, desigur, judicios folosite, instrumentele biografismului.
Caruselul unghiurilor și mijloacelor de abordare, diversitatea și complementaritatea
acestora concură fericit la conturarea pregnantă a ceea ce autoarea postfeței
volumului fixa prin formula „structura unei existențe”. Amploarea și consistența
lucrării au suscitat reacții diverse, s-a opinat uneori (recurgându-se la o formulă deja
clișeizată pentru a da seama de situații similare) că Eugen Simion ne-ar fi oferit „un
nou Creangă“, dar s-a ivit și părerea că, dimpotrivă, el nu a dat un Creangă „nou“, ci
l-a reînfățișat ― și consolidat, prin aprofundare analitică ― pe „cel vechi“. Dincolo
de asemenea diferențe de receptare, un lucru pare cert: fie că vom considera că
imaginea scriitorului este una nouă, sau cea „veche”, amplificată și remodelată
parțial, nu vom putea contesta faptul că Eugen Simion ne-a dat „un Creangă” (adică
un amplu volum, un eseu critic despre Creangă) complet. Complet și memorabil
tocmai prin sentimentul de completitudine trezit de sinteza metodologică pe care
se sprijină lucrarea.
42 Nicolae Bârna
BIBLIOGRAFIE:
Simion, Eugen. Scriitori români de azi, I–IV, București, 1974-1989.

Simion, Eugen. Dimineața poeților, București, 1980.
Simion, Eugen. Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, București, 1981.
Simion, Eugen. Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, București, 1995.
Simion, Eugen. Ficțiunea jurnalului intim, I-III, București, 2001.
Simion, Eugen. Genurile biograficului, București, 2002.
Simion, Eugen. Tânărul Eugen Ionescu, București, 2006.
Simion, Eugen. Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Iași, 2011.
Simion, Eugen. Cioran: o mitologie a nedesăvârșirilor, București, 2014.
Simion, Eugen. Alexandru Odobescu. un romantic erudit și anxios, iubitor de reverii
clasicizante, București, 2015.
METHODICAL „LACK OF METHOD”

AND WELL ADMINISTERED „ECLECTICISM”
Abstract: Critic and literary historian of indisputable importance in shaping the overall
picture of the evolutions recorded in the Romanian literary realm in the last six decades,
Eugen Simion did not have (as well as, moreover, most of his colleagues in the critical
magistracy belonging to the same generation of creation) a specific, unique or preferred
critical „method”, rigid, firm and easy to detect and define. This apparent lack of method
is actually the result of mastery in methodological synthesis and the effect of an inspired
positive eclecticism. The critic has happily combined or joined together methods and
perspectives, with admirable results, he has constantly shown concern to identify and
choose, for each particular case of the development of his critical approach — that is, for
each critical text, for each work or group of works or section of a larger work etc. — ,
the formula of criticism, the angle of approach, the perspective and the methodological
panoply, that is, in a word, the most suitable „method”. He practiced an aesthetic
assessment criticism, using in an opportune manner the tools offered by the scientific
approach, he followed the historical-literary foundation of the aesthetic judgment, but
also the clarification of some theoretical aspects, especially regarding the author-work
relationship or the relationship between biography and the literary text, he revalued and
reinvented, productively, the biographism, he did not avoid the appeal to the advantages
of erudition and documentation, the use of the “weapons” of typology, the recourse to
social-historical contextualization, the recourse to aspects related to narratology, etc.
The carousel of angles and means of approach, their diversity and complementarity,
happily compete for the meaningful outline of „total” critical approaches, of an
impressive methodological synthesis, giving the feeling of completeness. The text of the
communication tries to give an account of the way in which these procedures of the critic
manifested themselves at the level of some of his books.
Keywords: literary criticism; critical methods; impressionism; thematic approach;

eclecticism; the timely and appropriate combination, interweaving or alternation of
ways, visions, concepts or methods of different natures and/or origins; combining various
critical methods; evaluation criticism and aesthetic legitimating; historical-literary
foundation of aesthetic judgment; the creator-work relationship; biography; literature with
autobiographical substrate; methodological synthesis.
EUGEN SIMION ȘI DILEMELE MORALE
ALE CRITICII POST-DECEMBRISTE
Radu Voinescu*
După ce susținuse două decenii și jumătate cronica literară în săptămânalul

„România literară”, căpătând recunoașterea cuvenită, dublând-o pe aceea a univer-
sitarului, după câteva cărți care îl propulsaseră între criticii care contau ai perioadei,
unele devenind adevărate best-sellers ale anilor ’801, o dată cu schimbarea de regim
de la finele lui 1989, Eugen Simion se trezește în postura deloc confortabilă, în urma
afirmării lipsei de angajament politic într-o perioadă în care pentru unii aceasta
părea ca de la sine înțeles2, de a fi țintă a diatribelor unor confrați de breaslă sau
jurnaliști culturali care îi reproșează vehement faptul că nu aderă nici la imperativele
prezumtivului liberalism ce se năștea vulcanic în presă, nici la noua mișcare de
revizuire a literaturii, în numele Revoluției, aș putea spune pentru a recurge la o
figură de stil.
Unii scriitori, unii critici literari s-au angajat cu fervoare în constituirea și în
susținerea unei opoziții politice față de puterea rezultată în urma votului din mai
1990, o parte dintre aceștia făcând doar politică de presă, alții înregimentându-se la
propriu într-una dintre tabere, în principal alegând fie direcția social-democrată, fie
cea liberală, fie cea reprezentată de național-țărănism etc., ca să nu mai pomenim
de scriitori care au devenit lideri de partide sau au fost membri în conducerile unor
formațiuni politice, cu existență mai longevivă sau aproape efemeră: Toma George
Maiorescu (Mișcarea Ecologistă din România), Nicolae Manolescu, Ana Blandiana,
Romulus Rusan (Alianța Civică și Partidul Alianța Civică) sau Ștefan Cazimir
(Partidul Liber-Schimbist), în vreme ce Augustin Buzura, Fănuș Neagu, Marin
* Dr. Radu Voinescu, Președintele Secției de Critică și Istorie Literară, filiala București,
Uniunea Scriitorilor din România; e-mail: radu_voinescu@yahoo.co.uk
1
Poate nu e lipsit de importanță să amintim faptul, cunoscut, de altfel, în epocă, de a fi fost
adevăratul promotor critic al așa-numitei Generații ’80. Cum se știe, Nicolae Manolescu a
girat celebrul Cenaclu de luni și i-a asistat la naștere, ca să zicem așa, pe aproape toți tinerii
scriitori aparținând acestei generații, însă acela care le-a dedicat multora comentarii largi,
înseriindu-i, mai apoi, în volumul al IV-lea din ciclul Scriitori români de azi, cu alte cuvinte,
introducându-i efectiv în istoria literară, chiar de la începuturile lor, a fost Eugen Simion,
numele și cărțile lor căpătând, dintr-o dată, prin acest gest, altă greutate.
2
Și nu doar atât, ci neapărat de o parte anumită, renunțându-se peste noapte la ideea inde-
pendenței intelectualului în raport cu puterea politică, cu tot ce implică această distanțare.
Este bine de observat, în acest context, că un anumit grad de putere politică, în cadrul me-
canismelor statului democratic, îl dețin și partidele sau formațiunile aflate în opoziție. Chiar
dacă nu se află propriu-zis la guvernare, acestea sunt învestite cu numeroase prerogative și
pârghii de acțiune, deținute, desigur, de membrii lor desemnați.
Eugen Simion și dilemele morale ale criticii post-decembriste 45
Sorescu, Petre Sălcudeanu, Grigore Zanc și alții au militat, mai mult sau mai puțin
apăsat, public sau mai ferit de ochii lumii, de partea Partidului Social-Democrat,
ca să ofer doar câteva dintre numele mai cu notorietate, unele atașate unor înalte
demnități în statul român de după 1989. În fapt, și în Capitală, și în teritoriu, au fost
destui dintre condeieri asimilați pe diverse trepte în arena politicii. Profesia de scriitor
se bucura de prestigiu imens, o reminiscență a timpurilor din comunism, astfel încât
omul de afaceri și jurnalistul Ion Rațiu, depunându-și candidatura pentru Președinția
României în 1990 a ales să se prezinte drept „scriitor”3.
În tot acest tablou, care ar putea constitui, firește, o ofertantă temă de cercetare
de sociologie politică, dar și de istorie literară (nu a literaturii), Eugen Simion s-a
detașat, față de alți a-politici ai timpului, printr-o neangajare sui-generis, a cărei
discreție nu a fost de natură să o lase mult timp necunoscută. Cu aceeași discreție,
dar… la vedere, puterea politică i-a susținut persoana și inițiativele (și nu au fost
puține; e aproape imposibil de numit un constructor cultural de o talie mai redutabilă
în ultimele trei decenii și jumătate în România). Criticul, omul de cultură, profesorul,
academicianul s-a ferit să critice Puterea, așa cum foarte agresiv au făcut-o alții
(revine cercetării pe care am enunțat-o mai sus să clarifice motivele). Puterea, la
rândul ei, a arătat că o astfel de atitudine merită respectată. La drept vorbind, într-o
societate normală, o atitudine previzibilă. Nemaipunând la socoteală că inițiativele
sale vizau interesul general, în fundal, însă, persoana proprie instalându-se în diferite
poziții ce i-au conferit și anumite privilegii, cu, nota bene, înlesniri și posibilități
de acțiune pentru instituțiile pe care le-a condus, ca și pentru alții, comilitoni de
cursă lungă sau de ocazie și mai cu seamă discipoli. Dincolo de egotismul și, poate,
egoismul care i-au fost atribuite, cu mai multă sau mai puțină îndreptățire, ar fi de
văzut și generozitatea cu care a lucrat pentru cultura română sau cu care i-a gratulat
pe unii și pe alții dintre colaboratorii și apropiații în care a crezut (uneori nu chiar pe
drept cuvânt, dar în asemenea poziții înalte, care implică putere, acțiune, strategii pe
termen lung, ca și tactici rapide, e greu să se facă întotdeauna o selecție riguroasă,
a lucra cu ce ți se oferă fiind cel mai adesea norma, iar nu excepția).
În fapt, iar acum i se poate urmări cu limpezime cariera (o carieră desfășurată pe
vectori multipli, cu solicitări mari, în pofida cărora a scris și a publicat enorm, și nu
cărți de conjunctură), Eugen Simion cel neangajat a avut o ascensiune pentru care
l-au invidiat angajați și neangajați politic (poate nu e de prisos să menționez aici
că despre unii dintre cei care profesau idei liberale în paginile gazetelor se bănuia
sau se știa că, în realitate – sau, să zicem, în intimitate – simpatizează cu viziunile
3
Cărțile sale, apărute în limba engleză în Occident și traduse în franceză sau spaniolă, Policy
for the West (1957), Contemporary Romania. Her Place in World Affairs (1975), Moscow
Challenges the World (1986), îl atestă, desigur, ca writer, numai că în sensul în care folosim
noi termenii este vorba de autor (author) și nu de scriitor de beletristică. Întrucât aceste cărți
nu erau cunoscute în țară la ora respectivă (într-o perioadă când se citea cu mult mai mult
decât astăzi, iar cărțile scriitorilor români contemporani erau larg vehiculate și discutate),
prezentarea ca scriitor a fost primită cu neîncredere.
46 Radu Voinescu
și orientările de stânga). Cum invidia e mereu gata de atac, a devenit ținta acuzelor
de colaboraționism, atât pentru ceea ce fusese defunctul comunism, cât și pentru
actualitatea anilor ’90 (colaboraționist al unei puteri alese legal, democratic!).
Nu a fost cruțat deloc, aducându-i-se fel de fel de învinuiri, mai voalat sau cu
brutală directețe, fie legate de trecutul în care acuzatorii nu străluciseră prin nimic,
nici măcar printr-o disidență de cafenea sau cel puțin exprimată față de intimi, fie
legate de faptul că s-ar fi „dat cu Puterea” postrevoluționară. Se întâmpla ca și
când respectivii ar fi dovedit o atitudine răsunător contestatoare față de regimul
de dinainte de 1990, perspectivă din care se considerau îndreptățiți în a-și aroga
un fel de rol de justițiari. Este dincolo de îndoială că simpatiile lui mergeau către
social-democrație (cu titlu personal, când l-am cunoscut ceva mai bine, prin anii
2000, mi s-a părut, păstrând proporțiile, un reprezentant al unei gauche-caviar
românești în formare), originea țărănească jucând probabil un rol în a ține partea
celor mulți, cum se zice, dar cel care scrie aceste rânduri nu a înregistrat stridențele
ce-i caracterizau pe unii dintre oamenii de cultură intrați în circul (în sensul roman,
de arenă) politic.
Nevoit să se apere de valul de acuze, criticul nu găsește, pe lângă răspunsurile
punctuale pe care le dă în presa culturală, altă cale mai bună de a-și justifica opi-
niile și atitudinile decât aceea de a recurge la modele. Iar modelul său declarat era
Lovinescu, despre care scrisese o carte de tinerețe, E. Lovinescu, scepticul mântuit.
Eugen Simion nu este omul care, pălmuit, să întindă și celălalt obraz, dimpotrivă,
ripostează. Și contra lui Gheorghe Grigurcu, și a lui Gabriel Dimisianu, și a lui Alex
Ștefănescu ori a altora, dar și combătând, neprovocat personal, dar simțind că trebuie
apărat criteriul estetic în fața ofensivei oarbe a așa-zisei evaluări morale, ideile false
promovate de H.-R. Patapievici, Lucian Boia ori chiar Monica Lovinescu, a cărei
„est-etică”, formulă strict jurnalistică, a făcut ravagii incalculabile în dezbaterea
critică românească de după 1990. Însă o face nu cu aroganța inflexibilă a unui
Maiorescu, ci în felul său, cu măsură, potolit, cumva sfătos, conștient parcă de faptul
că e posibil ca posteritatea să rețină măcar ceva din aceste luări de poziție ale sale,
din miezul lor moral, intelectual și, nu în cele din urmă, estetic. Cu alte cuvinte, se
comportă ca un înțelept ajuns la o vârstă și la o experiență de viață și de reflecție
asupra acesteia, asupra cărților, asupra rolului artei, al literaturii care îi îngăduie să
ofere sfaturi pentru prezent, dar și pentru mai târziu.
Din toate aceste confruntări a rezultat o carte consistentă, peste 550 de pagini în
format 16x24, E. Lovinescu și posteritatea lui critică (2017). Prelungire a volumului
tocmai enunțat, din 1971, E. Lovinescu. Scepticul mântuit, cum dezvăluie într-un
Argument al autorului plasat la final, lucrarea aceasta mizează nu doar pe reevaluarea
criticii lovinesciene în mediul literar și intelectual contemporan, ca și în perioada de
după 1945, ci și pe o plasare a propriei gândiri critice sub semnul modelului la care
se oprise încă din anii studenției. Așa cum și Lovinescu a fost contestat, denigrat
într-o perioadă, într-o configurație politică anume, urmând să iasă biruitor după ani,
când s-au limpezit apele și s-au cernut valorile, așa s-a văzut și Eugen Simion blamat
și contrazis în conduita sa critică și în ideile pe care le-a profesat. De aceea, partea

a doua a acestei cărți care trebuie citită poate nu atât pentru concretul ei – relevant,
categoric, și el –, cât pentru portanța ideilor, este dedicată demontării pozițiilor
detractorilor săi, ca și argumentării unei opțiuni care într-o lume ce se mișcă în câmpul
normalității ar trebui să fie de la sine înțeleasă: autonomia esteticului.
„Întrucât, vechi și […] incoruptibil lovinescian, am intrat în această dispută fără
noimă, după, mine, și am rămas și azi un fel de punct de reper (evident negativ), voi
încerca să aduc în cele ce urmează” – spune undeva, în partea de început a capitolului
„Momentul 1990. Politică și literatură. Suspendarea autonomiei esteticului” – „unele
lămuriri. Fără a avea sentimentul, mărturisesc, că îmi voi putea convinge adversarii
care și-au făcut un nume în presă și, uneori, o carieră notabilă, acuzând, vituperând,
incriminând «apolitismul» meu și al altor scriitori (Sorescu, Fănuș Neagu, Buzura,
Valeriu Cristea etc.), bănuiți de mari culpe morale”4.
Asemănările între perioada anilor ’90 și cea de la sfârșitul anilor ’30, confirmate
și de ideile dintr-un articol al lui Lovinescu din 1937, i se par mai presus de
îndoială, motiv pentru care îl citează chiar pe autorul Istoriei civilizației române
moderne: „Niciodată – scrie Lovinescu – literatura română n-a trăit o epocă mai
tragică de confuziune națională, la care s-a adăugat și elementul pasional al unui
misticism intransigent, ce vrea să se afirme creator prin negație, prin fanatism,
prin ură și prigoană. Tot ceea ce vedem de un an încheiat, prin urmărirea celor
mai mari scriitori ai țării ca pornografi și defăimători, prin deschideri de acțiuni
judiciare și arestări preventive, prin eliminarea din cadrele Universității a unui
tânăr de mare valoare, exponent cultural al întregii sale generații – este expresia
dureroasă a acestei stări de spirit ce zguduie existența noastră culturală. Faptul
de a vedea întreaga critică tânără pe linia trasă de Maiorescu ca demarcație între
diferitele domenii ale activității omenești, constituie, desigur, o bucurie pentru
noi, cei de la locul de veghe – dar niciodată prezența bătrânului între noi nu ne-ar
fi fost mai binefăcătoare ca azi, pentru a ne ajuta cu marea autoritate a vârstei lui,
cu prestigiul unei strălucite situații intelectuale și sociale, în care nimeni dintre
noi nu-l egalează”5.
Evident pentru cine i-a citit cu atenție scrierile și nu influențat de pre-judecățile
unor universitari directori de opinie, figura lui Maiorescu era idealizată de Lovinescu.
Afirmația despre linia trasă ca demarcație între diferitele domenii ale activității
omenești e forțat atribuită mentorului „Junimii” (și dacă ar fi singura!...), după cum
încrederea în strălucita situație intelectuală și socială a celui al cărui prim hagiograf
a fost, probabil că nu ar fi rezistat în fața desfășurărilor maligne din acel final de
deceniu patru în istoria societății românești și europene. Dar nu este scopul acestui
demers acela de a demonstra în ce măsură hagiograful Lovinescu contribuie la
4
Eugen Simion, Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, Editura Tracus Arte, București,
2017, pp. 250-251.
5
E. Lovinescu, T. Maiorescu, în „Dimineața”, nr. 10 953, 20 iunie 1937, apud Eugen
Simion, op. cit., p.. 41.
48 Radu Voinescu
falsificarea imaginii maioresciene, la acreditarea unui alt Maiorescu decât cel care
se degajă din propriile scrieri și din mărturiile contemporanilor.
De aici, din această situare sub semnul lui Lovinescu, se naște, cum spuneam,
această carte polemică, marcată de calm și adesea de decepție, dar fermă în aserțiuni.
Până la urmă, Posteritatea critică a lui E. Lovinescu oferă mai mult decât promite din
titlu – urmărirea avatarurilor lovinescianismului (presupunând că există un lovinesci-
anism) atât în timpul vieții criticului, cât și după dispariția acestuia, modalitățile de
receptare, de interpretare a operei, uneori deturnând și manipulând sensurile acesteia.
Este pusă în pagină o largă dezbatere a interferențelor manifestate în cultura
noastră dintre estetismul lovinescian (nu maiorescian, cum s-ar crede, idee care ne
determină încă o dată să considerăm că estetismul lui Maiorescu este mai mult o
creație a lui Lovinescu?!) și feluritele orientări din critică și publicistică, remarcabile
pentru că se abat de la adevărul textelor lovinesciene și de la bunul simț, atât în
sens comun, cât și în sens filosofic. Dacă în istoria de după 1965 a criticii noastre, a
literaturii române în general câștigase ideea potrivit căreia esteticul trebuie despărțit
de politic, polemiștii anilor post-revoluționari nu mai făceau distincție între artă și
ideologie. Cum, de altfel, cu mize puțin schimbate, se manifestă și astăzi un curent
în critica și în interpretarea literaturii la noi, ca și prin alte părți, pretinzându-se
romanului, poeziei etc. să servească unor cauze, iar nu pur și simplu să reflecte
tendințele artistice, impulsurile profunde ale ființei umane, dincolo de orice angajare
politică sau, să zicem, civică.
În aria acestor dileme care frământau – cam fără sens, științific vorbind, nu și
politic – o parte din lumea noastră literară care confunda, la vremea respectivă,
literatura cu viața literară (unii persistând și azi în confuzie), Eugen Simion pledează
neistovit pentru judecata estetică, pentru autonomia artei, pentru a nu confunda, în
analize și interpretări, omul cu opera.
Prin aceasta el nu face decât să îndemne la obiectivitate, ceea ce e un act ce poate
să contrarieze, întrucât critica impresionistă încercase atâta vreme, la noi, mai ales
prin pana din ce în ce mai autoritară a lui Nicolae Manolescu, să se debaraseze de
obiectivitate. Paradoxal, însă, Eugen Simion – critic impresionist fiind6 – recurge la
6
Chiar dacă în ultima perioadă a creației sale s-a apropiat de tematism (v. Ficțiunea jurna-
lului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, București, 2001, unde, în ciuda
titlului care ar putea trimite la teorie, abordarea și stilul țin mai curând de tematism, dar și
Recurs la natură. Natura ca obiect estetic. Cultura privirii. Studiu de geocritică literară,
Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2022) sau de arcanele teoriei (Genurile
biograficului, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002; ed. a II-a, Fundația Națională
pentru Știință și Artă, București, 2008, ediția a III-a, Editura Tracus Arte, București, 2018),
Eugen Simion rămâne un critic fundamental impresionist. O demonstrează și textul unei
însemnări publicate în Moartea lui Mercuțio, „Notații mărunte despre critica literară”, în
urma participării la un simpozion dedicat criticii literare și relațiilor ei cu alte domenii ale
spiritului. Admite, aici, cu perfectă deschidere, că un critic are nevoie de celelalte științe
(„Critica este [...] o formă de creație care încheie alianțe cu alte discipline și profită, de multe
un elogiu al impresionismului pentru a pleda pentru opusul acestuia, critica obiectivă.

Procedând astfel, se poate observa că el susține nu un impresionism al capriciului,
al momentului specific al lecturii, ci unul impregnat de idei asigurând obiectivitatea
judecății, dincolo de evenimentele, fericite ori chiar recunoscute îndeobște ca trau-
matizante, ce traversează viața personală a criticului. Caută, cu alte cuvinte, acea
linie a „impersonalității” de care făcea atâta caz T. Maiorescu.
Iată cum îl invocă din nou pe cel care ar putea fi numit maestrul său, rezumând
ideile acestuia din articolul Impresionismul în critică, publicat în 1909, în volumul
întâi din Critice: „Dar ce reprezintă, după Lovinescu, impresionismul? Dincolo de
înțelegerea idealistă a artei ca armonie de elemente inefabile și a criticii ca o operație
incertă de a intui nota indicibilă muzicală a operei – impresionismul echivalează cu
o desfacere de rigorile dogmatismului cu un mod mai decisiv de a ajunge la sufletul
creației și, prin el, la personalitatea scriitorului. Menirea criticii, descifrând sufletul
prin de taine și umbre al artistului, e de a-i da înfățișarea grafică a ființei morale,
de a desprinde din operă calitatea dominantă, determinantul. Pentru aceasta se cere
autoritate morală, judecată rece”7.
Să-ți afirmi așa, în asemenea termeni, lovinescianismul sau altă doctrină înseamnă
să îți asumi numai ce este sau crezi că este pozitiv ori tot ce reprezintă acea doctrină,
adică și părțile care nu stau în picioare?! Pentru că, analizată în amănunțime – iar
referirile lui Eugen Simion o denotă foarte bine – opera lovinesciană conține destule
alegații și momente contradictorii sau insuficient susținute din punctul de vedere al
teoriei. Dar, ca și în cazul relației Maiorescu–Lovinescu, lucrurile funcționează la
fel și în relația Lovinescu–Eugen Simion. Nu o să adâncim aceste primejdioase – din
punctul de vedere al metodei – legături ne interesează în demersul de față.
Revenind asupra rândurilor de mai înainte, cred că nu se poate trece cu vederea
referirea la dimensiunea morală a artistului și, prin reflex, a aceleia a interpretului, a
criticului, ca și a lectorului obișnuit. Am arătat în altă parte, comentând unul dintre
punctele nodale ale polemicii Gherea–Maiorescu – punct pe care amândoi l-au înțeles
bine, fără a putea, în condițiile discursului critic al vremii, să exprime problema
suficient de mulțumitor –, cum intervine moralitatea în operă și în receptarea ei. Este
vorba de faptul capital că în orice demers artistic este implicată, într-un fel sau altul,
ori, de metodele și descoperirile științelor exacte.” – Eugen Simion, Moartea lui Mercuțio,
cu un Cuvânt înainte al autorului, Editura Nemira, București, 1993, p. 21; în ediția a II-a,
Fundația „Scrisul Românesc”, Craiova, 2002, la p. 22), dar rămâne la ideea unicității, a
inefabilului operei, el însuși nefiind vreodată un adept efectiv al operării cu teoriile psi-
hologice, psihanalitice, sociologice, cu idei din fizică, istorie, economie sau matematică
decât în cadrul unei culturi generale acoperind destul de relativ, mai curând superficial,
aceste domenii. Aceste idei și încă altele – spre meritul său, cât se poate de interesante și
de instructive –, sunt profesate într-un text scris în 1985, text care merită parcurs integral și
meditat asupra lui, cu un pic de atenție și la sofismele la care criticul recurge din dorința de
a se apăra de o prezumtivă reconfigurare a propriei formații intelectuale.
7
50 Radu Voinescu
o dimensiune morală. Artistul nu trebuie să facă un caz din chestiunea morală câtă
vreme sursa lui de inspirație, obiectul atenției lui este omul, care nu poate fi înțeles
în afara moralei.8 Mai adaug, în spiritul lui J. Hillis Miller, care a discutat chestiunea
într-o carte, că funcționează, ca instanță implicită, o etică a lecturii în sensul că avem
permanent de-a face, pe parcursul lecturii, cu manifestarea unui moment etic, ca să
discut cu o formulă din fizica particulelor propria formulare a autorului.9
Iată că, fără vrere, extremele ajung să se atingă prin pledoaria lui Eugen Simion,
întrucât obiectivitatea nu e altceva decât țelul criticii științifice, de la Taine și, la
noi, de la Gherea încoace.
El însuși se străduia către idealul obiectivității (nu-i reușea întotdeauna, dar
aceasta este, din nou, altă temă). „Vreau să fiu un om drept și senin – spune în
debutul eseurilor, însemnărilor crochiurilor (mai toate dense și provocatoare, legate,
în adâncime, de moralismul francez al secolului al XVIII-lea, sănătos, inteligent
și elegant și, mi-aș îngădui să spun, mereu actual) din Moartea lui Mercuțio – ,
mă străduiesc să-mi țin firea și, când citesc o carte, uit autorul care nu-i deloc un
înger în viața de toate zilele. Detașarea mea, în măsura în care există cu adevărat,
este o cucerire a spiritului meu. Cel mai greu pentru un critic român este să-și
ascundă dezamăgirile”10. Antidotul acestei dezamăgiri îi apare ca fiind recursul
la estetic: „Superioritatea criticului stă în resemnarea în fața evidenței estetice a
operei. Descurajările trec, opera rămâne. Nu avem încotro, trebuie s-o primim ca pe
o sărbătoare a spiritului... Şi ca o răscumpărare și o justificare a noastră, a tuturor,
critici și poeți...”11.
Pentru a-și afirma, ceva mai departe, crezul, cu fermitatea care îi era proprie,
deși învelită în mantaua politeții conciliante uneori sau a condescendenței rezervate:
„Autorul acestei cărți nu acceptă această amnezie culpabilă [este vorba de obrăznicia
suspect de agresivă a detractorilor, a unor inși disciplinați în fostul regim, acum
transformați în judecători fără prihană; n.m., R.V.], cum nu acceptă agresivitatea
sălbatică împotriva marilor valori ale literaturii române (de la Arghezi la Preda și
Nichita Stănescu). Cu mijloacele lui intelectuale și morale încearcă să nu se lase
intimidat de noii procurori ai literelor române care preiau, cu alt limbaj, vechile
mentalități maniheiste ale proletcultului. Paginile care urmează constituie o dovadă
că azi, ca și ieri, criticul nu poate rămâne impasibil când valorile spirituale sunt
insultate de acești fanatici corupți... Recomandând toleranța intelectuală, el nu este
atât de tolerant încât să accepte, când este vorba de valorile culturii naționale, oarba
8
Radu Voinescu, Gherismul (II), în „Hyperion”, Anul 39, Numărul 7-8-9/2021
(327-328-329).
9
A se vedea J. Hillis Miller, Etica lecturii, Traducere din limba engleză de Ioana și Dinu
Luca, Editura ART, București, 2007. Lui Hillis Miller i se pare stranie această grilă etică,
dar, cum am specificat mai devreme, ea este perfect explicabilă.
10
Eugen Simion, Moartea lui Mercuțio, ed. cit., p. 7.
11
Ibidem.
intoleranță...”12, scrie mai departe în această scurtă introducere, unde confesivitatea

blândă se însoțește cu o inflexibilitate fermă în privința valorilor în care crede.
În fine, ceea ce am urmărit să arăt este că, pentru Eugen Simion, răspunsul cel
mai bun la dilema morală îl constituie recursul la obiectivitate (pe care o vedea în
felul său, corect, de altfel) și la datele științei. Aș adăuga faptul, ce se degajă din
întreaga practică a criticii, din atitudinea sa față de literatură, că atunci când știința
(științele, mai curând, cum am încercat să demonstrez în Libertatea criticii) nu e așa
de bine stăpânită, ajunge dacă intervine măcar bunul simț.
BIBLIOGRAFIE:
Hillis Miller, J., Etica lecturii, Traducere din limba engleză de Ioana și Dinu Luca, Editura
ART, București, 2007
Simion, Eugen, Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, Editura Tracus Arte, București, 2017
Simion, Eugen, Moartea lui Mercuțio, cu un Cuvânt înainte al autorului, Editura Nemira,
București, 1993
Voinescu, Radu, Gherismul (II), în „Hyperion”, Anul 39, Numărul 7-8-9/2021 (327-328-329)
EUGEN SIMION AND THE MORAL DILEMMAS

OF POST-DECEMBER CRITICISM
Abstract: The first two decades that followed the overthrow of the political regime in
December 1989 and the transition to the mentality and rules of a new society, a new mode
of production were marked, in the area of literary criticism and cultural journalism from
us, by a spectacular, dramatic change in the paradigm of interpretations. Aesthetic criteria
were replaced by principles of revision, of false or real collaborationism, of the artificial
concept of „est-ethics”, of political and ideological orientations, of the authors and not of the
work. In this context, Eugen Simion remained consistent with his engagements on the side
of aesthetics. What should have been a scientific matter has become, subsequently, a moral
one. And the moral for which he campaigned in articles, in his works published during this
period was that of objectivity. Without being apolitical, as he has been accused of, the critic
has chosen objectivity as the only valid criterion, because, in essence, it meets the aesthetic.
Today, more and more it turns out that justice was on his side, as well as other critics who
supported, less declaratively, but applying it in their analyses, this principle.
Keywords: apoliticism, east-ethics, critical impressionism, lovinescianism, objectivity,

literary revisions.
12
Ibidem, p. 8.
O ALIANȚĂ LITERARĂ. DE LA CRITICA
BIOGRAFICĂ LA ÎNTOARCEREA AUTORULUI
Ștefan Firică*
Unul dintre numele de autori români care lipsesc din Întoarcerea autorului este
Șerban Cioculescu, fapt predictibil, dacă privim trunchiul teoretic preponderent
francez pe care se sprijină argumentația critică, dar uimitor pentru cititorul care îi
descoperă în cuprins pe Maiorescu, Călinescu, Eliade, Eugen Ionescu sau Marin
Preda. În schimb, ultimul capitol al cărții lui Eugen Simion e cioculescian prin
excelență, prin scenarizarea unor schimburi de replici cărturăresc-amicale dintre
un profesor și un discipol, ecouri ale dialogurilor dintre „Eudoxiu” și „învățăcelul”
său cu care criticul format în anii interbelici, ajuns la o vârstă înaintată, înveselea
paginile mai multor reviste de profil. Simpatia lui Eugen Simion pentru Cioculescu
a rămas constantă peste decenii, de la capitolul din Scriitori români de azi (1974)
până la medalionul din Dicționarul general al literaturii române (2004). O primă
cauză ține de parcursul academic al primului, care și-a susținut teza de doctorat
despre critica lovinesciană avându-l drept conducător științific pe cel din urmă. A
doua cauză ar putea fi însă ideologică, iar ea face substanța acestui articol: Eugen
Simion găsește în Șerban Cioculescu un precursor convenabil al demersului său de
recuperare a biograficului, într-o lume literară care îmbrățișase tezele autonomiei
estetice, cu exagerările de rigoare.
Biografismul la Cioculescu. Faze și acomodări

De fapt, interesul pentru filonul biografic traversează trei etape ale activității lui
Cioculescu. În faza interbelică, prelungită și în anii războiului, criticul contribuie la
scoaterea biografiei literare de sub două spectre, unul prea rigid, altul prea frivol:
pe de o parte, biografia documentară, de tip academic a unui G. Bogdan-Duică
(„fanatic exclusivist al amănuntului, dar neînstare de sinteză”, cum îl caracteriza
un comentator al timpului1); pe de alta, biografia romanțată, care-și permitea
licențe inadmisibile de la adevărul istoric în numele succesului de librărie,
așa cum practicau Octav Minar, B. Jordan și Lucian Predescu (în „viețile” de
* Lect. univ. dr., Facultatea de Litere, Universitatea București; e-mail: stefanfirica@litere.

unibuc.ro.
1
Octav Şuluțiu, Şerban Cioculescu: Viața lui I.L. Caragiale, „Familia”, seria III, anul VII,
nr. 3-4, martie-aprilie 1940, p. 92, reprodus în Șerban Cioculescu, Opere, vol. II. Aspecte
literare contemporane. Viața lui I.L. Caragiale. Caragialiana, Text ales și stabilit, note,
comentarii, variante și indici de Bianca Burța-Cernat, Ştefan Firică și Alexandru Farcaș,
introducere de Eugen Simion, Academia Română, Fundația Națională pentru Ştiință și Artă,
Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2019, p. 1130).
O alianță literară. De la critica biografică la întoarcerea autorului 53
scriitori pe care în bună măsură le fabricau). În contrast cu cele două spectre, al

academismului și al romanțării, Cioculescu a furnizat în Viața lui I.L. Caragiale
(1940) și D. Anghel. Viața și opera (1945) un model viabil al biografiei literare.
Celălalt model aparținându-i lui Călinescu, din Viața lui Mihai Eminescu (1932) și
Viața lui Ion Creangă (1938), critica le va așeza mereu în contrast, pentru a forma
polaritatea descriptiv/ narativ sau documentar/ creativ, de regulă cu un spor de
simpatie pentru termenul din urmă al binomului, datorat și moștenirii impresioniste
bine conservate în cultura literară de la noi. În faza lui postbelică, biografismul
cioculescian se lasă contaminat de discursul oficios al R.P.R., dobândind pe alocuri
tonul mustrător propagandistic. După „reabilitarea” sa din 1957, criticul proclamă
„legătura literaturii cu viața” și în articole publicate în presa centrală2, dar și în
studii de specialitate dedicate unor autori vechi sau recenți3. În fine, în faza târzie,
din perioada R.S.R., nota moralizatoare rămâne, de obicei fără diezul fals al
propagandei. Discursul biografic se apropie acum de moralistică, în sensul vechi
francez al cuvântului. De exemplu, Cioculescu e preocupat în mai multe articole
de relațiile unor mari scriitori (Arghezi, Mateiu I. Caragiale) cu mamele lor, fără
propos-uri psihanalitice, în niște pagini în care se resimte însă un patos provenit din
propria traumă a orfanității. Rămas fără mamă la 10 ani și fără tată la 12, Șerban
Cioculescu a fost crescut de bunicii materni la Turnu Severin într-un climat afectiv
mai curând auster4. Din această istorie personală s-a născut „acea cută prematură
de seriozitate până la severitate, mult mai târziu temperată de umor și îngăduință”5,
observabilă de-a lungul ciclului de articole pe teme „mateine”. Analizându-i viața
și opera, Cioculescu îi găsește lui Mateiu tot felul de pete morale în raporturile sale
accidentate cu tatăl, I.L., și cu mama, Maria Constantinescu.
2
Șerban Cioculescu, Legătura literaturii cu viața, „Scânteia”, anul XXXV, nr. 7028, 2 iulie
1966, pp. 1, 5.
3
V. medalioanele de scriitori, de la diaconul Coresi până la Demostene Botez, în care stratul
biografic are un grad ridicat de pertinență în demersul hermeneutic, din volumul Varietăți
critice (Editura pentru literatură, București, 1966; reluat în Șerban Cioculescu, Opere, vol.
V. Varietăți critice. Medalioane franceze. Text ales și stabilit, note, comentarii, variante și
indici de Alexandru Farcaș și Ştefan Firică, Academia Română, Fundația Națională pentru
Ştiință și Artă, București, 2022). Volumul din 1966 antologhează eseuri de critică și istorie
literară publicate în presă în perioada 1944-1965.
4
Pentru climatul familial auster din copilărie, v. cap. Bunica, în Amintiri, Ediție revizuită,
adăugită și prefațată de Simona Cioculescu, Editura Muzeul Literaturii Române, București,
2007, pp. 47-49.
5
Șerban Cioculescu, Copăcel, copăcel..., Ibid., p. 31. Pe de altă parte, o anume legătură
între discursul autobiografic și etica socialistă oficioasă subzistă măcar la nivel stilistic și
la „seniorul” Cioculescu, dovadă că aceeași metaforă utilizată în Memorii, „cuta [...] de
seriozitate”, figurează într-o formă abia diferită în titlul unui articol pe linie, cu implanturi
de limbă de lemn: Șerban Cioculescu, Cuta morală a seriozității, „Scânteia”, anul XXXVI,
nr. 7235, pp. 1, 4.
54 Ștefan Firică
De la Mateiu citire. O polemică

Cioculescu începe să scrie despre Mateiu I. Caragiale în 1929, la apariția Crailor
de Curtea-Veche, când deja avertizează despre apariția unor cercuri „mateolatre”,
unde s-ar fi amestecat și Ion Pillat și Ion Barbu6. În contrapartida „cultului” literar
in statu nascendi, cu ministranți atât de carismatici, criticul susține o receptare
moderat favorabilă, sub formula rezervată „stimă literară rezonabilă”, care-i va
aduce faimă inclusiv printre adversari. Tema mateină se va reîntoarce printre
preocupările stăruitoare ale criticului după 1966, făcând substanța unei secțiuni
separate a tomului Caragialiana (tot mai voluminos, cu fiecare nouă ediție)
și declanșând una dintre cele mai interesante polemici din cariera lui târzie. Ne
propunem să-i urmărim filamentele pentru a ilustra modul în care biografismul
cioculescian târziu se conectează la cel profesat de tânărul Eugen Simion, într-
un câmp literar dominat de principiul autonomiei estetice, care recomanda tăierea
punților dintre om și operă. Printre partizanii autonomiei textului față de ingerințele
biograficului se numără eseiștii N. Steinhardt, Alexandru Paleologu și Alexandru
George. De partea cealaltă, alături de Cioculescu îl regăsim de la un punct încolo pe
Eugen Simion, aflat în perioada conceperii Întoarcerii autorului.
Primul schimb de replici are loc în 1970, în urma unui foileton publicat de
Cioculescu la rubrica Breviar, în „România literară”7. Inițial, Alexandru George
îi reproșează lui Cioculescu invocarea, în analiza literaturii lui Mateiu, a unor
documente biografice (grefe de jurnal, scrisori particulare) nepublicate în prealabil,
așadar pe care mediul scriitoricesc nu le putuse consulta pentru a-i contracara
observațiile și dojenile. Cioculescu deținea o copie parțială a jurnalului redactat
în franceză de Mateiu, pe care o transcrisese după originalul pus la dispoziție de
Perpessicius, îngrijitorul ediției definitive din 1936, și din care nu reproducea
decât, miette à miette, în propriile sale articole. În plus, în 1954 mai cumpărase
de la N.A. Boicescu 28 de scrisori primite de la același Mateiu, dintre care dăduse
publicității doar trei8. Or, Alexandru George își exprimă niște rezerve deontologice
și metodologice față de gestionarea acestui mic tezaur. Întâi, nu i se pare etic ca
istoricul literar să utilizeze niște date pe care nu le aduce la cunoștința publicului,
integral: „În primul rând, vom nota că el folosește, pentru a-și sprijini susținerile,
o sumă întreagă de texte, în parte inedite. [...] Ne întrebăm: chiar dacă selecția nu
s-a făcut tendențios, e procedeul cel mai drept să extragi din paginile cuiva care nu
mai poate să replice exact ceea ce ar contribui la discreditarea amintirii sale, în loc
ca cititorul să aibă în față întreg contextul și să poată judeca singur pe omul care se
6
Șerban Cioculescu, Opere, vol. III. Caragialiana. Text ales și stabilit, note, comentarii, va-
riante și indici de Alexandru Farcaș și Ştefan Firică, Academia Română, Fundația Națională
pentru Ştiință și Artă, București, 2020, p. 1135.
7
Șerban Cioculescu, Între Mateiu și Ion Luca Caragiale (I-IV), „România literară”, anul
III, nr. 13 din 26 martie, nr. 16 din 16 aprilie, nr. 17 din 23 aprilie și nr. 20 din 14 mai 1970,
toate la rubrica Breviar de la p. 5. Reproduse în Opere, vol. III, ed. cit.
8
V. Șerban Cioculescu, Opere, vol. III, ed. cit., pp. 1137-1138, 1140.
mărturisește în ele?” Apoi, metoda comparației defavorabile între fiu și tată duce la
șarjarea portretului fiului: „Domnia sa pune mereu în cumpănă pe cei doi Caragiale,
acuzându-l necontenit pe Matei pentru aceleași motive pentru care-l apără pe Ion
Luca. [...] Partea amuzantă e că tot ceea ce i se poate reproșa lui Matei există și
în existența lui Ion Luca și, după cum se va vedea, într-un grad și mai mare.”
Rezultatul ar fi un discurs în care se amestecă nepermis critica operei și a omului:
„Diatriba domniei sale [...] amestecă atacurile împotriva omului cu desconsiderarea
continuă a operei”9. E o lectură inteligentă și cusurgie a foiletonului, în urma
căreia Alexandru George îi concede lui Cioculescu doar meritul de a fi adus în
atenția publică (dar într-un mod trunchiat) niște documente inedite. „Dezvăluirile”
vârstnicului istoric literar asupra scăderilor morale ale lui Mateiu continuă, cu
prilejul unor cronici la micromonografia Mateiu I. Caragiale de Teodor Vârgolici
(1970), la monografia Opera lui Mateiu I. Caragiale de Ovidiu Cotruș (1977) și cu
alte ocazii, când tendința „hagiografică” în hermeneutica micului corpus matein i
se pare că a luat avânt. Cioculescu se va mai apăra, peste un deceniu, de acuza de a
fi proferat „diatribe” în contra autorului Crailor...10.
Același foileton apărut la rubrica Breviar îi stârnește o reacție și lui Alexandru
Paleologu. În cauză e, iarăși, invazia biograficului în analiza de text. Două chestiuni
îi reproșează Paleologu lui Cioculescu: întâi, confuzia dintre naratorul la persoana
I și autor, în incipitul Crailor..., care denotă o confuzie anacronică între existențial
și romanesc; apoi, tonul cicălitor cu care îl ceartă, postum, pe Mateiu pentru
resentimentul față de Ion Luca, într-o relație tată-fiu care ar fi meritat un unghi
de abordare mai profesionist: „Când maestrul Cioculescu ne învederează că fraza
din prima pagină a Crailor, unde naratorul spune că ardea scrisorile de acasă, nu e
decât minciună și lăudăroșenie, căci în realitate ingratul fiu le aștepta cu nerăbdare
pentru subsidiile ce conțineau, nu știu cum să înțeleg concepția domniei-sale asupra
ficțiunii literare. [...] În ce privește ingratitudinea filială și regretabilul resentiment
antipatern al lui Matei, cred (iertat să-mi fie), că s-ar cădea totuși altfel discutate,
cum să zic? la alt nivel.” În disjungerea dintre autor și narator, dintre realitate
și ficțiune, dacă nu chiar dintre morală (în sens îngust) și psihanaliză, se simte o
diferență de generație critică, între cei doi polemiști. Critica biografică, bazată mai
ales pe denunțarea unor carențe morale în cazul lui Mateiu, i se pare lui Paleologu o
formă de defăimare: „Atât doar: toate aceste dezvăluiri pe care maestrul Cioculescu
le crede așa de edificatoare dau sentimentul jenant al unor defăimări, «în absența
9
Alexandru George, Între Ion Luca și Matei, în Semne și repere, Editura Cartea Românească,
București, 1971, pp. 43-45. V. și Șerban Cioculescu, Opere, vol. III, ed. cit., pp. 1147-1148.
10
V. următoarele articole cioculesciene: ...Un om de o mare candoare sufletească...
(„România literară”, nr. 35, 27 august 1970, p. 5, la rubrica Breviar); „Opera lui Mateiu I.
Caragiale” („România literară”, anul X, nr. 40, 6 octombrie 1977, p. 7, la rubrica Breviar);
«Diatribe»? („România literară”, anul XIV, nr. 24, 11 iunie 1981, p. 7, la rubrica Breviar).
Toate sunt reproduse în Opere, vol. III, ed. cit.
56 Ștefan Firică
stăpânilor»”11. Iarăși, Șerban Cioculescu reacționează cu întârziere de un deceniu,

într-un articol pe cât de înțepător, pe atât de confratern12. Trebuie spus încă că
replicile sale, deși scrise cu o vioiciune cuceritoare, sunt mai puțin interesante ca
reproșurile care i s-au făcut, introducând amendamente, retractări, inconsecvențe
care nu aduc dezbaterii nimic nou.
Cu N. Steinhardt, polemica își lărgește aria culturală, spațiul literar francez
aflându-se atunci într-un moment de reevaluare a discursului anti-biografist
proustian. În articolul său din 1980, Steinhardt nu pomenește numai eseul Contre
Sainte-Beuve sau biografia sartriană a lui Baudelaire, luată ca reper de mahalagism
și pedanterie, dar și obiceiul încetățenit în cultura mondială (și pop, am spune noi)
de a scormoni prin toate micile mizerii pentru a găsi subiecte de senzație care să
acapareze efemer atenția publică, dincolo de operă: „De la o vreme încoace se
accentuează pe plan mondial tendința de a recunoaște tendințelor strict biografice
(de preferință «senzaționale», «scandaloase») preeminența în operația de critică
literară.” Această versiune de scandal a criticii biografice, numită peiorativ și
„documentaristă”, ar fi ilustrată de Cioculescu în abordarea lui Mateiu din unghiul
corespondenței și al însemnărilor de jurnal. Steinhardt se poziționează împotriva
acestui tip de abordare a textului. Între comentariul biografic și cel estetic e
distanța viață-artă și, în fond, material-imaterial, cu accentul valoric apăsat pe
ultimul termen, de proaspăt unsul călugăr de la Rohia, care preia de la un prozator
modern o metaforă bisericească: „Esența lumânării, spune Saint-Exupéry, nu
e ceara care se topește și pătează, e lumina. Și nu-mi displace și nițel mister.”
Duelul Steinhardt – Cioculescu e plin de înțelesuri și subînțelesuri, de unde și o
intensitate neobișnuită. Pentru Steinhardt, psihanaliza existențială (ca cea sartriană)
se poate întoarce împotriva criticului, indicându-i complexe și pulsiuni inhibate. Cu
alte cuvinte, nu scriitorul, ci criticul său s-ar institui ca subiect al psihanalizei, în
vreme ce „ușile” artei îi rămân închise: „Cercetătorului, scandalul îi poate asigura
notorietatea (vremelnică) ori satisfacțiile borborigmice. Ușile salonului tot nu i
se vor deschide, măcar de ar îngălbeni de ciudă. Psihanaliza îi este aplicabilă și
lui și nu încape îndoială că i s-ar descoperi în subconștient motive și complexe
nu mai puțin impure decât cele pasă-mi-te detectate la baza operei.” Pe de altă
parte, culegând din textul lui Steinhardt cuvinte aruncate aparent întâmplător
precum „anchetare”, „polițienesc”, „calomnie”, „agenți informatori”, denunțuri”,
e imposibil să nu bănuim în portretizarea procedurilor biografiste și o „șopârlă”
politică: „Toată această imensă operație de colectare, anchetare și depistare o
socotesc a răspândi un iz polițienesc, mi se arată primejdios de vecină cu aria
11
Alexandru Paleologu, D-ale istoriei literare, „România literară”, anul III, nr. 23, 4 iunie
1970, p. 8, la rubrica Confruntări; reluat în Ipoteze de lucru, Editura Cartea Românească,
București, 1980, pp. 312-313.
12
Un răspuns mult prea întârziat, „România literară”, anul XIV, nr. 8, 19 februarie 1981, p.
7, la rubrica Breviar (reprodus în Opere, vol. III, ed. cit.). Răspunsul e declanșat de apariția
volumului lui Paleologu, Ipoteze de lucru, cu puțină vreme în urmă.
calomniei și-mi evocă un conciliabul de agenți informatori. Critica excesiv și

exclusiv biografică (arcan biografică ar fi mai corect) o bănuiesc a procura desfătări
de foarte dubioasă natură și a face parte din prea omeneasca pornire spre bălăcirea
cu nesaț în noroiul comun. [...] Nu-mi place să asist la deshumări, la inventarieri,
la purificarea buzunarelor, la întocmirea unor fișe prea îndatorate denunțurilor,
la autopsii”13. Începând cu anii ’50, Cioculescu pactizase cu statul „polițienesc”,
ale cărui rigori Steinhardt le simțise pe propria piele în anii detenției. O mascată
mustrare etică adresată academicianului răsplătit cu multiple privilegii de regimul
R.S.R. nu e exclusă. Cu umorul lui benign, Cioculescu nu-i rămâne dator, taxând
în treacăt condescendența confratelui „suit pe catalige”: „Nu-i port supărare lui N.
Steinhardt pentru indirecta calificare de «critic documentarist», singurul moment
de altfel în care îndeobște cuviinciosul critic se suie pe catalige ca să mă ia cam
prea de sus și să mă asigure că «ușile salonului nu mi se vor deschide». Cum n-am
râvnit niciodată la o existență salonardă, nefăurindu-mi nici steme imaginare, nici
genealogii fabuloase, nu mă pot plânge de această exclusivă.” Aici, Cioculescu
face aluzie la Mateiu, iubitor de luxurie boierească, însă fraza finală, conținând
o propunere de pace, redirecționează imaginea salonului către N. Steinhardt: „nu
văd ce ne desparte, afară de... salonul pe care i-l doresc deschis, neambiționând
să patinăm împreună pe acele «parchete» lunecoase”14. Urarea ironică și refuzul
de a-l însoți la bal, într-un regim politic pretins muncitoresc, par a codifica un alt
innuendo, la simpatiile liberal-conservatoare de tinerețe ale lui Steinhardt, la care
mai bătrânul critic, mereu om de stânga, nu aderase niciodată. Fostului deținut de
la Gherla, subtilul clin d’oeil al academicianului îi va fi produs măcar un moment
inconfortabil.
Critica biografică, între memorialistică și moralistică.

Cioculescu par Eugen Simion
Eugen Simion știe de confruntările pe teren „matein” dintre Cioculescu și
noua critică din lectura Caragialienei (1974). Nu îi dă dreptate decât pe jumătate
biografului familiei Caragiale, ale cărui „comentarii usturătoare” sunt, deși juste etic,
prea încrâncenate pentru jocul literar: „Atitudinea criticului este moralmente justă,
însă am impresia că el ia prea în serios lucrurile și arată față de ele o neînduplecată
severitate, când mai nimerit ar fi fost să-i stimuleze simțul ironiei care, de altfel,
nu-i lipsește”15. În termenii pe care-i va diferenția mai târziu, Simion îl privește pe
13
N. Steinhardt, Toate ne sunt îngăduite, însă nu toate ne sunt de folos, „Viața românească”,
anul XXXIII, nr. 9, septembrie 1980, pp. 78-80. Reprodus parțial în Șerban Cioculescu,
Opere, vol. III, ed. cit., pp. 1156-1158.
14
Șerban Cioculescu, Disocieri necesare, „România literară”, anul XIII, nr. 46, 13 noiembrie
1980, p. 7, la rubrica Breviar, reluat în Șerban Cioculescu, Opere, vol. III, ed. cit., p. 958.
15
Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, Ediția a doua revăzută și completată, Editura
Cartea Românească, București, 1978, p. 694. Pentru reacția lui Cioculescu, v. articolul său
Disocieri necesare, loc. cit., reprodus în Opere, vol. cit., p. 952.
58 Ștefan Firică
Cioculescu deocamdată ca pe un spirit „moralizator”, nu ca pe un „moralist”: un

spirit care aplică principiile moralei curente pentru a-l judeca pe individ (în speță,
pe scriitor), cu intenții pedagogice16.
Într-o cronică din 198017, mai tânărul critic îl promovează însă și printre
moraliști, permițându-și să-i strecoare cu delicatețe sfatul de a nu se lepăda de ironie,
„arma spiritelor libere”. Însă cea mai relevantă deplasare de accent din discursul
lui Simion privește valorizarea speciei biografice practicate de Cioculescu. După
ce menționează relația dintre critica românească tânără și noua critică franceză,
Simion speculează momentul pentru a aminti regretul lui Roland Barthes că
„programul lui Lanson n-a fost dus până la capăt”, pentru a proclama imediat:
„Este într-adevăr ridicol să disprețuim biografia critică.” Proiectul de a aduce la zi
argumentele teoretice în favoarea reintroducerii filonului biografic în discursul critic
se va solda cu volumul Întoarcerea autorului, publicat un an mai târziu. În această
cronică, autorul se mulțumește să reabiliteze demersul cioculescian, descalificat de
colegii săi de generație ca vetust în virtutea unei prejudecăți: „Şerban Cioculescu
face, în continuare, o erudită critică de tip biografic deși, într-un articol, se arată
dispus să accepte disocierea dintre operă și autor, introdusă în critica modernă de
Proust într-un celebru articol împotriva lui Sainte-Beuve.” Chiar și ocupându-se
de hermeneutică în spirit modern, el revine la profilul uman din spatele operei:
„De la text ajunge repede la om, fixat, de regulă, într-un portret moral. Plăcerea
criticului de a descoperi un caracter într-o pagină literară este vizibilă.” Atunci
când „caracterele” îi sunt contemporane și familiare, „exegeza se transformă
[...] într-o memorialistică spumoasă” ale cărei obiecte sunt Păstorel Teodoreanu,
Vladimir Streinu, Zaharia Stancu, G. Oprescu, Mihail Sebastian ș.a.m.d. Toate
semnalele stilistice indică o înțelegere a criticii biografice dincolo de corsetul unui
jargon specializat (de exemplu, psihanalitic), în sensul unei lejerități metodologice
care are rolul de a deschide literarul către extraliterar, adăugând experienței
estetice epitete din sfera „plăcutului” sau „agreabilului”. Din grafia cu litere
cursive, înțelegem că adevăratul inamic al experienței estetice este, pentru Simion,
terorismul metodologic (citește: moda limbajelor metaliterare hiper-specializate,
16
„trebuie făcută o deosebire între un «moralist» și un spirit «moralizator»; moralistul este
acela care studiază omul și morala lui, adică filosofia sa de existență, cu virtuțile și viciile
lui, punându-le pe toate în discuție, pe când moralizatorul pleacă, în discursul său, de la
o morală acceptată (un model moral bazat pe principii intrate deja în morala comună),
incontestabilă, spunând celor ce-l citesc sau îl ascultă ce trebuie să facă și să nu facă, ce e
bine și ce e rău, în fine, rolul preponderent pe care și-l asumă spiritul moralizator fiind acela
de pedagog în sfera religiei (și implicit a moralei), îndrumător, luminator al individului și
al nației” (Eugen Simion, Moraliști români, Dicționarul general al literaturii române, vol.
V: M-O, Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, Academia Română, Editura Muzeul
Literaturii Române, București, 2019, p. 535).
17
Eugen Simion, Critica biografică, „România literară”, anul XIII, nr. 36, 4 septembrie
1980, p. 11. Citatele din întregul paragraf sunt preluate din această sursă.
din siajul structuralismului), nicidecum promenadele critice de la om la operă și

înapoi: „Critica biografică nu și-a epuizat instrumentele. Şerban Cioculescu are
talentul s-o facă, într-o epocă de terorism metodologic, legitimă și chiar plăcută.
Este agreabil să afli ceva despre petrecerile, în spirit, ale oamenilor de cultură din
secolele trecute sau amănunte din biografia scriitorilor importanți. [...] Încă o dată:
critica biografică mai are ceva de spus în literatură. Erudiția și spiritul moralistic
merg bine împreună. Mai ales când sunt luminate de ironie, arma spiritelor libere.”
Compensator față de rezervele congenerilor, Simion plasează critica biografică a lui
Cioculescu în două bune vecinătăți: a memorialisticii și a moralisticii.
Apreciindu-i amenitatea, Cioculescu nu va accepta calificarea de critic biografist,
deranjat probabil de conotația frivolității, pe care o va fi bănuit în insistența lui
Simion asupra „agreabilului”. Urmează deci o serie de nuanțări: „În măsura în care
amănuntul biografic îmi
servește pentru decelarea (cum zic medicii) «eului profund» (cum spune critica
nouă), mă servesc de el, dar nu așa cum crede Eugen Simion, ca să-mi distrez
cititorii.” În schimb, Cioculescu reclamă o legătură cu poziția lui Steinhardt, „când
disociază opera de om”, arătând că putem admira Luceafărul „fără a crede în
divulgările lui I. Al. Brătescu-Voinești și în pretinsele paralelisme ce i-ar fi fost
încredințate de către Titu Maiorescu (El – Demiurgul, Eminescu – Luceafărul,
Veronica Micle – Cătălina, I.L. Caragiale – Cătălin)”18. Și totuși, discriminând
între măștile ficționale și persoanele reale în cazul poemului eminescian, același
critic n-a mai făcut la fel de prompt diferența dintre naratorul și autorul Crailor
de Curtea-Veche, și nici dintre un personaj al aceluiași roman și I.L. Caragiale19
chiar în același articol, ceva mai jos. „Disocierile” pe care le trasează în acest
răspuns polemic sunt înșelătoare, pornite de la faptul că și el, format totuși la școala
lovinesciană, aruncă blamul asupra criticilor care depășesc sfera esteticului. Nu
întotdeauna; autorul Vieții lui I.L. Caragiale își mărturisește altădată afinitatea
electivă pentru demersul lui Sainte-Beuve: „Dacă ar fi totuși să-mi găsesc printre
scriitorii francezi influența cea mai folositoare, m-aș referi la Sainte-Beuve, pentru
că eu caut la un scriitor structura morală, conformația sufletească, caut omul în
scriitor”20. E o evidentă contradicție internă între promotorul esteticului în spirit
sburătorist și scotocitorul în cutele biografiilor de mari scriitori, pe care Cioculescu,
spirit nesistematic, denigrator al reflecției teoretice și metodologice, nu (și-)o va
explica niciodată. Polemizând surâzător și insistent cu noii adepți ai autonomiei
operei literare, el refuză și oferta unei alianțe sub egida criticii biografice. Cu toate
retractările și repoziționările sale, Cioculescu rămâne în anii 1970-’80 un sainte-
18
Șerban Cioculescu, Disocieri necesare, loc. cit., preluat din Opere, vol. III, ed. cit., p. 957.
19
„scurtul roman, mai mult povestire decât roman, e prezentat la persoana întâi, [...] autorul
are două nepermise ieșiri transparente împotriva tatălui său” (Ibid.). Firește, nu autorul, ci
naratorul romanului are „două nepermise ieșiri” împotriva tatălui său, și nu al autorului.
20
Cu Șerban Cioculescu despre el însuși, interviu de Ioana Lipovanu-Theodorescu,
„Tribuna”, anul XV, nr. 18, 6 mai 1971, p. 15.
60 Ștefan Firică
beuvian nostalgic, memorialist și moralist prin înclinație, opac la și amuzat de noile

-isme, un critic de modă veche prin care lumea literară își reactualiza legăturile cu
trecutul interbelic, mai nespecializat dar și mai liber.
Concluzie: o controversă cu miză teoretică, două alianțe tactice

Un cititor derutat de eschivele cioculesciene între cele două poziții (excluzând/
incluzând autorul din ecuația interpretării operei) ar putea conchide că ne aflăm
într-unul din cazurile particulare ale adagiului wittgensteinian potrivit căruia
majoritatea problemelor de ordin filosofic sunt, în fond, doar neînțelegeri de
limbaj21. Nu pretindea și Cioculescu, la fel ca Steinhardt, după atâtea contraziceri,
că „disociază opera de om”? În realitate însă, cele două tabere nu susțin aceeași
idee cu alte cuvinte. În pofida inconsecvențelor de la nivel discursiv, dezbaterea
e relevantă pentru evoluția ideologiei prozei din anii 1970-’80, și nu una dintre
nenumăratele polemici eșuate în pamflet din istoria literaturii române pe care le tot
deplângeau criticii, de la E. Lovinescu până la Ion Simuț22. Discursurile implicate
în conflict reflectă susținerile și limitările unor poli teoretici antagonici: o critică
biografică, recuperată din trecut de Șerban Cioculescu și ranforsată cu argumente
noi de Eugen Simion, vs o critică artistică, proclamată de Alexandru George,
Alexandru Paleologu și N. Steinhardt, respingând energic ingerințele realului în
ficțional și ale eticului în estetic. Exemplul lui Mateiu e, și el, un casus belli bine
ales: pe de o parte, proza lui a procesat diverse biografeme, mai cu seamă Craii...;
pe de alta, scriitorul-dandy și-a reinventat biografia ca pe o prelungire a ficțiunii
(și-a negat originile reale, și-a proiectat o genealogie fantastă, și-a transplantat în
viață diverse demonisme post-romantice). Transferul dintre existențial și ficțional
s-a realizat în dublu sens, servind destule oportunități de analiză ambelor tabere,
pro- și anti-biografistă. Abuzurile interpretării sunt, de asemenea, prezente de
ambele părți. Mai evidente sunt la Cioculescu, ale cărui exegeze se blochează în
dojeni la adresa autorului, însă discursurile lui George, Paleologu și Steinhardt își
21
„Cele mai multe propoziții și întrebări care au fost enunțate despre chestiuni de ordin
filozofic nu sunt false, ci sunt nonsensuri. De aceea, nu putem să răspundem deloc unor
întrebări de acest tip, ci doar să constatăm că ele sînt nonsensuri. Cele mai multe întrebări
și propoziții ale filozofiei se bazează pe faptul că noi nu înțelegem logica limbajului nostru.
[...] Și nu este de mirare că cele mai profunde probleme nu sunt propriu-zis probleme.”
(Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, traducere din germană de Mircea
Dumitru și Mircea Flonta, notă istorică și În ajutorul cititorului de Mircea Flonta, note de
Mircea Dumitru, Editura Humanitas, București, 2001, paragraful 4.003, pp. 95-96).
22
E. Lovinescu, Spiritul pamfletar, „Adevărul”, anul LI, nr. 16438, 2 septembrie 1937,
p. 1, la rubrica Momente din viața literară; Ion Simuț, Camil Petrescu furios, „România
literară”, anul XXXVII, nr. 51-52, 28 decembrie 2004 – 11 ianuarie 2005, p. 13. Vezi și
Nicolae Manolescu, Polemică și pamflet, „România literară”, anul XLIII, nr. 3, 21 ianuarie
2011, p. 3; de asemenea, vezi grupajul Civilizația polemicii la români, „Vatra”, nr. 8 (425),
august 2006, pp. 38-68.
asumă riscul de a suspenda legăturile ficțiunii cu realitatea, construind o utopie

tipică pentru etosul compensator al estetismului socialist, pe care Sveta Lukici
îl vedea răspândit în toată Europa est-centrală de după sfârșitul stalinismului23.
Importând neomodernismul (post-)structuralist din Occident și adaptându-l la
rigorile politice ale dictaturilor sovietoide, asemenea abordări regizau într-un mod
convenabil retragerea „jocului secund” al ficțiunii din realitate. Șerban Cioculescu
refuză tendința noului estetism, cu armele demodate ale interbelicului, iar Eugen
Simion îl validează invocând repere bibliografice à la page. La rândul său, din
această alianță el câștigă pentru iminentul său proiect de anvergură, volumul în
pregătire Întoarcerea autorului, pe lângă lista teoreticienilor francezi comentați
pe îndelete (Sartre, Starobinski, Doubrovsky ș.cl.), un ilustru precursor local, în
persoana îndrumătorului său doctoral.
BIBLIOGRAFIE:
Cioculescu, Șerban, Cu Șerban Cioculescu despre el însuși, interviu de Ioana Lipovanu-

Theodorescu, „Tribuna”, anul XV, nr. 18, 6 mai 1971.
Cioculescu, Șerban, Cuta morală a seriozității, „Scânteia”, anul XXXVI, nr. 7235, pp.
1, 4.
Cioculescu, Șerban, Legătura literaturii cu viața, „Scânteia”, anul XXXV, nr. 7028, 2
iulie 1966, pp. 1, 5.
Cioculescu, Șerban, Amintiri. Ediție revizuită, adăugită și prefațată de Simona Cioculescu.
Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2007.
Cioculescu, Șerban, Opere, vol. II. Aspecte literare contemporane. Viața lui I.L.
Caragiale. I.L. Caragiale. Text ales și stabilit, note, comentarii, variante și indici de Bianca
Burța-Cernat, Ştefan Firică și Alexandru Farcaș. Introducere de Eugen Simion. Academia
Română, Fundația Națională pentru Ştiință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române,
București, 2019.
Cioculescu, Șerban, Opere, vol. III. Caragialiana. Text ales și stabilit, note, comentarii,
variante și indici de Alexandru Farcaș și Ştefan Firică. Academia Română, Fundația
Națională pentru Ştiință și Artă, București, 2020.
Cioculescu, Șerban, Opere, vol. V. Varietăți critice. Medalioane franceze. Text ales și
stabilit, note, comentarii, variante și indici de Alexandru Farcaș și Ştefan Firică. Academia
Română, Fundația Națională pentru Ştiință și Artă, București, 2022.
George, Alexandru, Semne și repere, Editura Cartea Românească, București, 1971
Lovinescu, E., Spiritul pamfletar, „Adevărul”, anul LI, nr. 16438, 2 septembrie 1937, p.
1, la rubrica Momente din viața literară.
Manolescu, Nicolae, Polemică și pamflet, „România literară”, anul XLIII, nr. 3, 21
ianuarie 2011, p. 3.
23
V. Andrei Terian, Socialist Modernism as Compromise: A Study of the Romanian Literary
System, „Primerjalna književnost”, 42.1, 2019, p. 141.
62 Ștefan Firică
Paleologu, Alexandru, Ipoteze de lucru, Editura Cartea Românească, București, 1980.

Simion, Eugen (coord. gen.), Dicționarul general al literaturii române, vol. V: M-O.
Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi. Academia Română, Editura Muzeul Literaturii
Române, București, 2019.
Simion, Eugen, Critica biografică, „România literară”, anul XIII, nr. 36, 4 septembrie
1980, p. 11.
Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. I. Ediția a doua revăzută și completată.
Editura Cartea Românească, București, 1978.
Simuț, Ion, Camil Petrescu furios, „România literară”, anul XXXVII, nr. 51-52, 28
decembrie 2004 – 11 ianuarie 2005, p. 13.
Terian, Andrei, Socialist Modernism as Compromise: A Study of the Romanian Literary
System, „Primerjalna književnost”, 42.1, 2019, pp. 133-146.
Wittgenstein, Ludwig, Tractatus logico-philosophicus. Traducere din germană de Mircea
Dumitru și Mircea Flonta, notă istorică și În ajutorul cititorului de Mircea Flonta, note de
Mircea Dumitru. Editura Humanitas, București, 2001.
A LITERARY ALLIANCE. FROM BIOGRAPHICAL CRITICISM

TO THE RETURN OF THE AUTHOR
Abstract: In the milieu of interwar Romanian modernism, Șerban Cioculescu showed

a particular interest in the making of literary biographies, which in the post-war decades
resulted in a self-styled version of biographical criticism. This article follows the avatars
of a heated debate developed in 1970-‘80s around the life and works of writer Mateiu I.
Caragiale, involving, on the one hand, Alexandru George, Alexandru Paleologu, and N.
Steinhardt, and on the other, Șerban Cioculescu and Eugen Simion. While the former group
claims a textual hermeneutics devoid of biographical speculation, the latter supports the
revival of biography-based analysis. Eugen Simion finds in Șerban Cioculescu’s approach
a valuable ally, while preparing his book Întoarcerea autorului (The Return of the Author,
1981), to defy the mainstream anti-biographical orientation of Romanian criticism, and re-
introduce, in the spirit of French theory (like Jean Starobinski or Serge Doubrovsky’s), the
figure of the author in text interpretation.
Keywords: Socialist aestheticism, biographical criticism, return of the author, narrator.

SKETCH ABOUT THE INTIMACY OF THE SELF IN
AUTOBIOGRAPHICAL FICTIONS
A.C. Cofan*
Our tour through the Eugen Simion living time as it emerges under the hand that
writes from the postlude of confession, of recording the facts and events experienced,
is based on the structuralist concept of Barthes biographemes, minimal units of
existence, about the inner being of the one who weaves a discourse and weaves
within it. The consciousness producing the text, like a spider in the center of its
web, initiates a process of reification of the individual as fiction. The text appears
impregnated by the subject who thinks it, even in a critical text, seen as a diary of
the self, according to its own record: “Critical discourse becomes [...] something
else than we were used to it being: a diary in which everything is mixed up because
everything that concerns the inner being of the essayist has a right to expression.
The critic does not communicate mere ideas, options, judgments, he communicates
himself along with his ideas, options... The idea never comes in a pure state. It comes
accompanied by what the subject who thinks it has put into it”. [Living Time…,
1985: 124] Biographemes illuminate like a flash the self, the inner and hidden part
of the being, and help us to draw a biographical portrait of the biological man, on
wich foundation the cultural man was built.the cultural man was built. Of course,
the question that arises is to what use it would be for us to “peel back the onion”
(in the words of Günter Grass) in order to find out about a person’s interiority and
intimate self, if the being has the will to build its own condition under the sign of
culture and to create another identity in the form of the man of culture. The path
to the center of the being is more than an atrocious and insensitive revelation, it
is in fact a search for the truth, for the foundations on which the condition of the
spiritual man has been built. An orderly and clear mind, with a permanent desire to
classify and distinguish the spiritual models he approaches and when is spiritually
modelled by, Eugen Simion shows what he admires, for example, in his interwar
critical predecessor, Eugen Lovinescu, inside whose portrait he paints traits that suit
him so well. In doing his portrait we have the impression that we are witnessing a
self-portrait by ricochet: “Lovinescu was what is called a man of character. His moral
ideal is the ideal of classicism: the honest man, that is: the man who respects the
moral law, keeps his word, as they say, respects his principles, respects friendship
and truth. A certain constancy in behaviour is obligatory. The honest man is not
always predictable in his judgments, but he is predictable in his fundamental acts.
He will never, for example, side with untruth. Aggression is not his weapon; he
abhors violence and rudeness. The honest man, when he becomes a critic, does not
* Lector dr., Academia de Studii Economice; e-mail: alunitzacofan@gmail.com.

64 A.C. Cofan
want to shine at the expense of the truth” [Living Time…, 1985: 225] Let us note
a few things that are basically constant in his critical, publicistic, confessional,
declarative discourse: “man of character”, “honest man”, man of principles, loyal
to friends, lover of truth (moreover, he declares: “I would like it to be said of me, he
is a man for whom the truth matters” – [Living Time, Confessing Time, 1986: 54]),
who doesn’t love violence and rudeness, because his soul is gentle and sensitive, in
a word, the critic’s being can be based only on the truth. The profession of a critic,
and even more so of a man belonging to the family of great cultural spirits, cannot
be done outside the principles of honesty and truth, otherwise there is no point in a
life wasted in “falsehood” and “dishonesty”. Why does the critic care so much about
truth? Because, he says: “the search for truth is a form of manifestation of morality”
[Living Time…, 1985: 300] So now, perhaps, it is more obvious why intellectual
biography cannot be done without the biography of the deeper self. Undoubtedly,
only the construction of a spiritual biography transforms a life into destiny. His belief
was in the salvation of man’s being through culture. There is, therefore, a way of
being authentic as a human being which can also be transmitted to the way of being
in culture, without mask, the moral and authentic being doubling both. Between
the two modes are interwoven fine communicating vessels, like almost inscrutable
capillaries, which create a network underneath. The critic Eugen Simion himself does
not allow himself to be blinded only by the achievements of a personality’s spiritual
biography; he also seeks the intimacy of the creative person, he delves, in the name
of configuring the authenticity of a model, into the intimacy of the personality he
meets. For there is nothing wrong with having a cult of masters, a cult of great men,
a cult of elders. In Murraykriegerian terms, Eugen Simion is interested in revelations
about the person (the man) that illuminate or overshadow the public persona (the
author), contributor to the great cultural history.
From the volume Conversations with Petru Dumitriu (a risky undertaking of
critical reassessment of a tainted writer, a former collaborator of the communist
regime, fact that the author of The Family Chronicle now humbly admits as part of
the “mistakes of youth”: a sin he honestly admits to himself, namely that he
“fraternized with the devil”, but paid with thirty-three years of exile, a “kingdom
of cold” for him – 2011: 65), a performance of mutual confessions and confessions,
we learn that both interviewer and interviewee are interested in “the cult of successful
people”, “those who have done something” and that they cannot limit themselves,
puritanically, to oeuvre, saying to themselves “Who did it [the oeuvre – n.] I don’t
care!” The question of the identity of the author or of “who is the author” beyond
the work is not part of an intention to “beat about the bush”, but only of an effort
to understand, “to see clearly and to judge fairly”. Petru Dumitriu’s and Eugen
Simion’s tastes and idiosyncrasies sometimes overlap and fix the man in traits
contrary to those officially accredited: ‟Valéry ...is good, he is perfect, he is
polished...but he is not a great poet. The great poet is the one who, when you read
him, puts a lump in your throat. And this is not Valéry, but Gérard de Nerval, who
Sketch about the Intimacy of the Self in the Autobiographical Fiction 65
hanged himself on a Paris street...” (P. Dumitriu); “Or François Villon’s The Thief.
Or Arthur Rimbaud’s scoundrel...slave trader and arms dealer” (E. Simion); “Isn’t
his biography interesting? [of Arthur Rimbaud – m. n.] I’m not interested in the
man who wrote A Season in Hell? Of course not! Not, of course, to justify his poems,
but as a “structure of existence” as Barthes says – as a destiny, as the ancients used
to say... And then [...] when I read that Alfred de Vigny was a police informer and
that Benjamin Constant denounced a priest who was his opponent for parliament
and that poor abbé was picked up by the police on the basis of this denunciation
and sent to Guyana in exile, I wouldn’t say I feel happy... You see, however, that
even after two centuries such facts are not forgotten...” [Conversations…, 2011:
312-313] We distinguish here two categories of biographies, those relating strictly
to personal life and those including narrative references to the lives of personalities
with whom the author of The Death of Mercutio came into direct contact. The veil
of discretion is left over the former, knowing that Eugen Simion feels he belongs
to the civilization of modesty (or shame), a traditional civilization, while Greek
civilization, for example, is more a civilization of guilt (Greek tragic guilt), as he
obsessively argues with a permanent desire for order and classification [Defiance
of Rhetoric, 1985: 372-373; Conversations..., 2011: 125]. The biographies in the
second category, of well-known illustrious people (French professors and critics,
Romanian professors and critics, French and Romanian writers) are much more
numerous, practically littering the text wherever we turn the page in these
Conversations... but, from time to time, personal memories burst out, spurred on
by the convivial and friendly atmosphere established in the dialogue, which throw
colourful spots on life lived in the post-war period, because one of the aims of the
Conversations... is to bring to the surface the history lived with all the responsibility
of moral attitude. Here is a small excerpt about the life of Romanian intellectuals
in the proletarian period, known directly: “There were genuine intellectuals in post-
war Romania, people with their heads on their shoulders, untainted by the drug of
Bolshevism. Not all of them were in prison. I talked a lot with Marin Preda about
this and from him I learned that behind the official culture there was a genuine
intellectual community. [...] Arghezi, Blaga, Barbu, Voiculescu, Vianu, G. Călinescu,
Șerban Cioculescu, Streinu, Anton Dumitriu, Noica... Not all of them were in prison.
Some were allowed to publish, others not... I myself got to see Bacovia in the flesh,
to visit Lucian Blaga in Cluj when I was a first-year student at the University of
Bucharest, to see the great Ion Barbu walking down Edgar Quinet Street with a
huge stick in his hand, a beanie on his head and a big moustache. I even shook
hands with Tudor Arghezi at an anniversary... And I never miss a public lecture by
G. Călinescu, who was then banished from the University... I followed the lectures
of Rosetti and Iordan, great philologists, and I was very close to Tudor Vianu, a
moral man and a first class intellectual. These intellectuals existed in the Romanian
landscape. Not at the forefront – there were the ones you mentioned before, the
lamentable “tutors”, the tireless..., the vigilantes of revolutionary ideology..., but
66 A.C. Cofan
on the fringes of society or even in its underground” [Conversations..., 2011: 46-47]

At the age of almost 80 (when the Conversations with Petru Dumitriu take place),
he has become illustrious and “immortal” (he had already held the position of
President of the Romanian Academy for two terms, 1998-2006), considered (even
by his enemies) as an outstanding personality of Romanian culture, Eugen Simion
has the temerity to discuss many hot topics of Romanian culture that have polemically
stirred the intellectual spirits from yesterday till today. And we say “temerity”
because he has faced enough accusations, challenges and adversity to undermine
his authority. Among these passionate subjects, of course, from the position of
restoring the truth, without anger and without bias, is the question of the great
writers, “collaborators” of the “Tatar socialist” regime [Conversations…, 2011: 85],
and combating the idea of a “Siberia of the spirit” in post-war Romania, Sovietized
at first, liberalized slightly in post-Stalinism and cornered again under Ceausescu.
A great lover of confessions, diaries and memoirs, an undeniable theorist of
biographical genres, Eugen Simion makes a remarkable revelation in his
conversations with Petru Dumitriu, which is found nowhere else, a revelation about
life after the war and his life as a schoolboy, when he was around 13, barely out of
childhood, a teenager: “I was […] lucid enough to realize what was going on in my
family and around me. It was a tragic and confusing time, coming on the heels of
an even more tragic one: war. At that time, in 1945-1948, I was a pupil in the first
classes at the “Saints Peter and Paul” High School in Ploiesti. I was taking lessons
in a building almost entirely destroyed by bombing. I remember the landscape well:
of the beautiful, sturdy, well-built high school building on Railstation Boulevard,
only one wing remained, and that one was in tatters. The walls were shifting, the
windows and doors were crooked and chipped. And we, the ten and eleven years
old boys, were wandering with great enthusiasm through the ruins...We came to
school in the morning, with the ever-present packet of bread greased with plums
jam...Since then I can’t stand this combination. I can still smell that sour, rancid
smell. “My little madeleine”...” [Conversations…, 2011: 23] Notice to today’s pupils
and students who think that the life of the illustrious goes smoothly and without
problems! Eugen Simion was a teenager who experienced the aftermath of the war,
and a little later, as a young graduate – the rigours of unemployment, he did not have
an easy life, even if he did not go to prison. And, it is said that it is in the fires of
fate’s vicissitudes that strong and upright characters are forged. In this exchange of
impressions, tastes, observations and discussions, the empathetic nature of the critic
Eugen Simion comes to the surface, among many other things, empathy being a
stoic quality (as recommended by Epictetus, Seneca and Marcus Aurelius) whereby
he puts himself in the shoes of others, this superior understanding of the reactions
and behaviour of others helping him to control his negative emotions and react with
humour and balance. For example, taking an interest in his interlocutor’s writing
habits, he recounts a personal story in a comic-tragic, laughing-crying key, mixing,
as always, the bookish and the vivid facts: “Schiller, if I am not mistaken, could not
write a line unless he smelled a slightly rotten apple. Or something like that. Others
can only write with a certain kind of pen. I know a poet, admittedly a minor one,
who lives in my apartment block. When he starts writing – and he writes every day
– he takes his wife, child and mother-in-law out of the house. He can’t stand anyone
around his work. His inspiration runs away... I see the poet’s mother-in-law, an old
woman, almost every day on the street, walking without a heading direction. She
waits for the poet’s son-in-law to find the precious metaphor and the right rhyme...
She brought me his books of verse one day, and I was filled with a boundless pity
for the author’s poor mother-in-law...The verses were remarkably dull...”
[Conversations…, 2011: 171].
It is also about empathy, kindness and patience towards those who are unfortunate
in spirit or in need in a short narration in Time of Living, Time of Confession (1986),
when he was a lecturer in Romanian language at the Sorbonne (1970-1973), about
the romance of the French girl Marceline, a salesgirl in the pub Le petit Cluny, with
the Moldovan pitch-black she met on the Romanian coast, on a holiday. Surely the
important post-war critic and university professor could not have imagined himself
in such a funny situation, with Cupid brokering Franco-Romanian love affairs. So,
as a lecturer in Romanian, he is forced to translate from Romanian into French and
vice versa the longing, illiterate letters between a young French girl and a black
“musician” from the Moldovan lands. The critic helps to develop the romance,
a narrative made dynamic by the free indirect style, and the epic flows on the
waters of a juicy humour, doubled by self-irony, and the ending illustrates very well
Baudelarie’s saying “par delicatesse, j’ai perdu ma vie”, because the professor finds
himself caught in the trap of his own amiability: “Marceline A. [...] comes to our
lecturer’s office with a letter in Romanian with the request to translate it. I am here
to pass it on to her. The letter is the masterpiece of an illiterate. Fanciful spelling,
sentimental musings of indescribable (involuntary) humour. The “musician” plays
in an orchestra and is now “on a big tour” in Botosani, Husi, Vaslui, etc. He thinks
a lot about M.A. (otherwise a married woman with two children) and doesn’t know
how to get her to come to France to see him. [...] I conscientiously translate the
text sent by the artist, I throw in a strong metaphor every now and then, Marceline
is simply moved, destroyed. What can she do to help the artist, now on tour in
Botosani?! I don’t know, I have no idea. But couldn’t the orchestra in which he
plays come to France to give concerts? I don’t know this either, in myself I deeply
doubt it, but I don’t communicate anything to the bereaved Marceline. [...] At least
try the epistolary solution. Wouldn’t it be kind of me to translate her reply into
Romanian, to facilitate communication? I’m beginning to lose both my kindness and
my patience, but I can’t help it, I’ve entered into a sentimental Franco-Romanian
affair and, in the eyes of the young saleswoman, I have certain moral obligations.
I’m just the artist’s compatriot.
I must translate her cheerful, encouraging lines. I translate them, put in a little
more of my own and hand the text over to M.A. She brings me the answer three
68 A.C. Cofan
weeks later, happy, curious, and the story begins again. I find a place in Paris, I
soothe the sighs of the musician now in Mizil with thoughtful translations, and the
elegy of the shop assistant at the pub Le petit Cluny blossoms.
— What does your artist look like? I ask Marceline one day.
— Il est brun, très brun, très beau and, to confirm, she pulls a photo out of her
purse.
Familiar physiognomy, very brown indeed, and if I had any doubt about the
artist’s true profession, now I didn’t had none...
The new messages (from Buzau, Faurei) are angrier. The musician has lost his
patience, he wants more concrete things, a packet or two, his feeling would get a
relief...I skip this passage, I don’t translate it, I want this love story to remain in a
sphere of purity. I communicate only sweet things. Finally, M.A. decides to learn
Romanian. Couldn’t I give her lessons? Oh, no, not that, but she can sign up for
the beginners’ course at our lecturer’s office. She can’t, though, because Marceline
doesn’t have her baccalaureate! The ultimate solution is that M.A. can come to
classes without any school obligation. I feel complicit with her, I have encouraged
a romance that is having great difficulties. M.A. comes to class for a couple of
weeks, then disappears. I see her again after a few months, when I go in for a beer
at the pub where she works. She couldn’t come to class, she doesn’t have time,
she’s going to Romania in the summer. But from her account I see that interest in
the musician has waned” [Living Time…, 1986: 62-63]. Very few, if there are any,
biographemes of his teaching practice reveal to those who did not know him in this
posture how he behaved and related to his students. The French students, especially
the female students, seem more demanding, fierce and oppositional towards the
educational institution and certainly not as docile and compliant as the Romanian
students (from Ceausescu’s terrorist regime). In a confrontational situation with a
student, C.B., who doesn’t want to sit the end-of-year exams on the grounds that
it would mean accepting bourgeois conformism and ideology, and she disputes
any institutional authority and, in particular, Eugen Simion’s teaching authority,
both of which violate the student’s freedom of choice, because, anyway, “what can
exams prove?” Professor Eugen Simion doesn’t get into a political doctrinal polemic
(useless, by the way, for a young woman who was already convinced of her own
righteousness!). and allows himself to be initiated, with apparent innocence, by the
rebellious student into “situationism”, an offshoot of the 1968 protest movement,
known as the “Prague Spring”, which stirred the spirits of young people in several
European countries (France, Italy, Czechoslovakia, Poland). In his conversation with
the “leftist” student, E. Simion questions the validity of Marx and Engels’ theories,
is one of the few references to the basic theories of communist doctrine (by which
tribute is paid to Caesar), and her impassioned speech is described as “realism”, when
in fact it borders on “anarchism”: “Only when it comes to questions of revolutionary
practice does C.B. become inflamed, intolerant, sees around her only conformism,
odious politicking. I don’t insist, my initiation is on the right track, however some
notions are not clear. Do C.B. and her situationist friends believe in the validity of
Marx and Engels’ theses? Do they recognize the revolutionary role of the working
class? I believe, I admit, but the situationists do not want to make a revolution to
institutionalize, because it would become a brake on the revolutionary spirit. The
appetite for power, the will to dominate in society, even that which is exercised in the
name of freedom, must be destroyed. The only acceptable authority is the authority
of freedom. A continuous revolutionary practice that prevents the transformation
of revolutionary society into a society of the spectacle: hierarchical, repressive”.
[Living Time..., 1986: 60-61]
About the empathy inherent in the critic’s nature we also learn from another
memory, about how literary friendships (the one with Marin Preda in the present
narration) subjected him to ostracism by the great men of the day, such as Eugen
Barbu, who attacked him (in the 1970s), trying to undermine the value of his writings,
but Eugen Simion always made the necessary distinction, in his profession, between
the biographical man and the axiology of the work: “[...] I almost never knew the man
Barbu. Being a friend of Preda, his enemy, Eugen Barbu, took me – to use his style
– ‘in the flu’. His newspaper “The Week” didn’t let me down for years. He denied
almost all my books, he always made fun of me. My wife, a high school teacher, could
no longer go into the school’s chancellery on Fridays – the day on which “The Week”
appeared, if I’m not mistaken – because all the teachers were reading “The Week”
and couldn’t take the satisfaction of having the magazine mock us. A story from long
ago. It’s not nice to be challenged, mocked, belittled like that, all day long. It’s not
easy to be a literary critic in Romania [...]. But you get used to it. Barbu was by no
means a comfortable writer. On the contrary. I wrote objectively about his literature.
I made the effort to forget the man and discover the talent. He truly represented the
harsh world of the urban periphery... A remarkable talent” [Conversations…, 2011:
209] And, from these conversations in which the roles are always changing and the
interviewee becomes the interviewer, another story that shows him as a man of his
word, a man who keeps his word, even if another friend (Nichita Stanescu) put him
in a not exactly pleasant situation, compared to another older and, at that time, better
seen from above, A.E. Baconsky, editor of the magazine “Steaua” and among the first
writers to put his finger on the wound of proletarianism, denounced the schematic
literature of party activists: “He was a well-read man, but to my taste a bit of a snob.
He always looked down on me and slightly meek. Besides, I only spoke to him once.
He had been expelled from Cluj and had moved to Bucharest, somewhere on Dionisie
Lupu Street, I think. I asked my friend Nichita Stanescu to introduce me, and he
phoned the poet A. E. Baconsky about it. The poet accepted, fixed the date and time.
Said and done. I, in turn, fixed a meeting place with Nichita Stanescu to go together.
Only Nichita Stanescu didn’t come. He met an attractive woman on the way and
light-heartedly abandoned the Baconsky project. Me, a trustworthy man, I spent half
an hour waiting for my former schoolmate from Ploiesti and seeing that he wasn’t
coming, I took my courage in both hands and rang at A.E. Banconsky’ s doorbell. He
70 A.C. Cofan
opened the door himself, all dressed up: fine suit, modern cut, matching tie, cicero
haircut...I apologized, explained what had happened, he understood immediately and
blamed it all on the changing temperament of the Romanian poet. He didn’t take
the event as tragic, however, and, in my heart, I thanked him for his intelligence in
understanding an unpleasant situation. He was not a communicative man. I had the
feeling at the end that I could not be friend with him. [...] He created a poetic school
and he was, I think, the first Romanian writer to denounce proletarianism. This cost
him a lot....” [Conversations…., 2011: 207-208]. A first stop on this portrait that we
want to make visible from his own confessions shows the critic Eugen Simion as
an empathetic nature, having the cult of friendship, man of his word, honest and,
above all adversity, keeps the fair judgment required by profession between the
talent demonstrated in the work and the wickedness of the character of the writer
examined critically. He knows very well that there is a gap between the public and
the private image of a writer, and he does not credit the one to the detriment of the
other until he has done careful and rigorous research, a task which is helped by his
intimate writings. This is the situation that Petru Dumitriu is found himself in, and
he is now exploring it through these dialogues: “your contemporaries in the 1950s
left the image of you that I mentioned before: a talented and vain writer. Well, when
I read your confessional books, I realized that this image did not fit at all. There I
encountered another fantasy of the author. One who knows the abysses of anguish,
human kindness, hope, the fervour of prayer.... More specifically, a writer who thinks
about the great themes of existence and suddenly feels himself trapped between two
systems that he rejects and is rejected by...Where is the talented and vain writer?”
[Conversations…, 2011: 200].
It can be observed from the exposition up to this point that we have added
two more writings, Time of Living, Time of Confession (1986), and The Defiance
of Rhetoric (1985); they have requested our endoscopic attention for a not very
complicated reason, namely that the later theorist of biographical genres has himself
classified them in this literary genre of confession, but the differences between these
two writings are quite visible, even being included under the same hat of memoirs.
Eugen Simion has never written, at least not to date, any intimate writings in the
nature of a diary or memoirs. But he has sprinkled throughout the works named
“diary” references to his own human nature and character. Of course the question
that arises is how much we can believe from his confessions and statements, knowing
that they are often not to be taken ad litteram. How well he knows himself, how
much bovarysme he had, if there is a great or a small distance between how he
sees himself and how others see him, these are some questions that anyone but not
only a literary apprentice can think about. Regarding his public image, there have
always been reproaches, accusations and disassociations, if we only consider Nicolae
Florescu’s articles in Back to Aristarchus, vol. 1, where we found cutting, mocking
and preachy texts about both the man and the critic’s writings, especially those in
which he was coordinator, such as DGLR, and studies on Mircea Eliade, spirit of
amplitude and the knots and signs of prose [N. Florescu, 2009: pp. 305-313]. But
Nicolae Florescu, with a French saying, “il n’était pas facile à vivre” and that can be
saw by examining his frowning eyes and rough face, framed by the wrinkles of anger.
Contemporary testimonies confirm that he was a complexed man and double-dyed
by the circumstances that were inimical to his own professional ambitions, though
known as a serious publisher (he was the owner of the publishing house “Jurnalul
literar”/ “Literary Diary‟) and a systematic researcher of the Romanian exile.
But let us return to what we wish to accomplish in this exposure. We do not deal,
it goes without saying, with all the biographemes we encounter, for it would take a
whole book to include all that we have found. But we could not fail to notice that, at
the age of 45, when he writes The Parisian Journal, as a result of a three-year stay in
Paris, the Sorbonne university, with the mission of a Romanian language lectureship
at the Sorbonne, the pages are imbued with references to the way the man, professor
and critic Eugen Simion behaves. The self is revealed from these intersections of
its nuanced behavior. At 53, the writing hand makes only rare references to the
biographical self; the volume bears, moreover, the title of an article about the eightieth
generation (for which the critic did not have a great receptive sensitivity, although he
intelligently acquitted himself of drawing the distinctive lyrical features belonging to
Mariana Marin, Romulus Bucur, Alexandru Musina, Bogdan Ghiu and Ion Bogdan
Lefter, all poets coming from the Monday Cenacle and the Criticism Circle), defiance
of rhetoric (the whole title of the commentary being Defiance of Rhetoric, Rhetoric
of Defiance, including a figure of speech so cherished by our critic: antimetathesis),
and, in the alternative, the subtitle of the confession, German journal, which counts
only about 40 pages out of a total of 420 pages of the entire volume. Which means
that the focus is not on the stories of the cultural tourist, who discovers Germany in a
summer for a few months resident there, but visiting Frankfurt, Heidelberg, Munich,
Berlin, where he travels with a spiritual baggage of a rich scholarly culture related to
the places visited. In fact, he is trying to find some images (about the romantic thinker
in Weimar, for example, about the Pinacoteca in Frankfurt, etc.) already constituted
from his previous readings. His knowledge is, in a first stage, a recognition, around
which the lace of vivid impressions from direct contact with the reality is caught.
Eugen Simion starts from scholarly knowledge and discovers the geographical,
Museum, everyday realities. The critic Eugen Simion is not a naive tourist, he does
not get excited easily and does not fall into an admiring stupefaction towards anything
that comes in his way, as once, with a slightly exaggerated comparison, The Boyar
Dinicu Golescu in front of the Schönbrunn Castle. The scholarly filter sometimes
acts as a brake, and sometimes it potentiates its perceptions, especially related to
the people it meets, personalities of the university environment or, simply, guides.
Based on these minimal units of vitality and confessions, is there about
decomposing or recomposing in order to discover the depths of the critic Eugen
Simion’s being? In a book of studies, like the Defiance of Rhetoric (1985), the strict
diary elements are placed in the queue of everyone, it seems to be an editorial trick
72 A.C. Cofan
(for the unsuspecting reader might think that it is a memorial writing in the entirety
of the book) but we find confessional sequences in each of the topics addressed,
they function as flashes, fulgurations, towards the object of being, that barthian
ergography or nichitian hemography [Defiance of Rhetoric, 1985: 353] in which
the self itself is the subject and object of writing. The book itself is a tribute to the
father of his reign, Dragomir R. Simion, passed in the world of shadows not long
before the publication of the book, and the article signs and meanings (excerpts
from a diary) includes a mourning, a heartbreaking wail (similar to the cry of the
unicorn in Cantemir’s work), related to the disappearance of the father and the
inability of the son to do something concrete to save him from the imminent end:
“speculation cannot prevent the manifestation of evil, ideas are powerless in the
face of the tragic. [...] And then? Then he remains alone in his misfortune as in
a huge void that he can only fill with his own despair. Here is this young doctor
who carefully files her nails and resolutely tells me that there is no chance of
escape for my old father. No chance, not the slightest chance? I ask with death in
my heart. None she tells me, raising her voice irritatingly....”It is clear that Eugen
Simion is part of the family, perhaps less numerous, of intellectuals and cultural
personalities who loved their fathers, such as Marin Preda, and did not consider
him a tyrannical, castrating authority, like Eugen Ionescu the famous Bucharest
attorney described in a humiliating posture, of a man in tights, lowered from the
pedestal of authority and intangibility through this domestic detail. He has a cult
following for his “fascination with fatherhood” and looks to all writers in depth
how to define the relationship with paternal authority; Sartre, Gide, Eugen Ionesco,
Stendhal, William Golding, Elias Canetti. It seems that” there are no good fathers”,
each traumatized his child in his own way and induced narcissistic wounds on
him [Defiance of Rhetoric, 1985: 327]. His own father does not fall, however, into
the category of bad fathers, because his portrait, on the bed of agony, is a tender
tribute, full of love and affection, a mournful evocation like the cry of the unicorn
in Hieroglyphic History, when he learns that there is no chance of escape “for my
old father”: “he is gone, that good and just man. He disappeared as he had lived:
discreetly, without panic, I would not say with resignation, but with great superior
self-control. He was seven years old when our century was born. He walked through
it almost entirely, and I never heard him speak bad of it. It would have been as if
he had detested his own existence. And this was not done in the world from which
he came and in which he lived for almost 92 years. [...] Make life unbearable. This
is the law he accepted without discussing it. [... when someone close to our being
dies, the world is emptied of signs and meanings.”[ Defiance of Rhetoric, 1985:
375-376] feels affection not only towards the biological father, but also towards
the “spiritual fathers”, and one of these is Professor Tudor Vianu, the one who
formed his mind and spirit, eulogized 20 years after his death, in Tudor Vianu or
about fidelity [1985: 357], because he conveyed to him the idea that “if you have
done a true (righteous) work, you have done it at least half beautiful” [Defiance of
Rhetoric, 1985:359], which means that “he inscribes beauty in the moral sphere and
believes that talent must always go in the sense of truth. To be faithful to the ideal
of justice in order to remain faithful to himself...”Here is an ideal of truth, justice
and fidelity to one’s own self, which Eugen Simion took over in full knowledge
from his university Master in the 60s. The evocation of Tudor Vianu ends with an
anecdote that reveals the Romanian aesthetician as a man of spirit words (at a time
when they could cost him freedom): “the following story is told about him. Met on
the street in the 50s, near the University, he was asked by a young man:” – How
are you, Professor? – I wait for injustice to getting tired.‟ [Defiance of Rhetoric,
1985: 360]
There would be enough to say and add, however, we cannot end this motion
portrait, without mentioning the cult of friendship and respect that Eugen Simion
always had, towards writers from different generations: Marin Preda, Fanus Neagu,
Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Valeriu Cristea, Lucian Raicu and others, defending
them, whenever needed in hard times, and even immortalizing them in memorable
portraits. Moreover, he also respected his opponents with whom he held polemics
of ideas, but also those who tried to discredit his writings, if theirs had aesthetic and
literary value. His criticism has always been unbiased. His friendship was formed
“through the literature” they wrote, he did not form literary churches and coteries.
In a portrait sketch of Fanus Neagu, it is visible the picturality of the expression and
the relief of the physiognomic and behavioral features through cultural references,
doubled by penetrating psychological observations: “Fănuș Neagu is a man of the
plain, this is easily seen from what he writes, It is also seen from his way of being.
Built of abundant material, with hard bones – as we know a prose writer must have -,
of a vitality that awakens a vague feeling of admiration and fear, stepping rarely and
so pressed that you think the Earth vibrates at its passage, the writer has a massive
and a Helladic poignancy. Seeing him on the street and not knowing his pursuits,
you can believe that he smashes stones in his huge fist and is hired by the legendary
Geryon to guard his wild herds.
What an error! The arms of this Heracles out of the plain of Braila perform difficult
labors. Instead of The Lion of Nemea his powerful fist twists the neck of phrases,
fingers, made to cut off heads of hydras, draw graceful style flowers on paper. He’s a
prose writer, and his struggles begin, I imagine, every morning in front of the white
sheet. He writes relatively little and in a way that is immediately known. Blooming
style, pleasing to the eye for its extraordinary color, also pleasing to the ear that feels
the harmonious pairing of barbarian syllables.
Fănuș Neagu is not, however, a calligrapher like so many in literature, his prose
conceals a great impatience and a great inner violence. The writer sees deep and
feels monstrous. [...] He is a veritable artist of the word in that noisy, irascible case,
capable of great tenderness, but also of great violence. [...] I noticed him, a few years
ago, holding his little girl’s hand in the park from Mogoșoaia. The angry Heracles
seemed utterly subjugated to his paternal mission, the gait was now smooth and coy,
74 A.C. Cofan
the face displayed Christian understanding and kindness.”[Defiance of Rhetoric,

1985: 361-362]
Complex and attached, the personality of the critic E. Simion reveals human
depths that make us exclaim, at the end: happy the eyes that saw him and happy the
hearts that approached him and knew him “under the light of a clear summer day”!
BIBLIOGRAFIE:
Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, (prima ediție – 1977,
ediție revăzută, a treia), CR, 1986 (engl.: Living Time, Confessing Time. Parisian Diary)
Eugen Simion, Sfidarea retoricii. Jurnal german, CR, 1985 (engl.: Defiance of Rhetoric,
Rhetoric of Defiance. German Diary)
Eugen Simion, Convorbiri cu Petru Dumitriu, Curtea Veche, București, 2011 (Ediție
definitivă, note de Oana Soare) (engl.: Conversations with Petru Dumitriu)
Eugen Simion, Am un proiect ambițios și, cât pot și cât Dumnezeu va decide îmi pun spiritul
la încercare, în „Caiete critice’’ nr. 5/ mai 2018, p. 4-8, număr dedicat sărbătoririi vârstei de
85 de ani a academicianului Eugen Simion.
Nicolae Florescu, Înapoi la Aristarc, vol. I Rezistența prin cultură, Ed. Jurnalul Literar,
București, 2009 (engl.; Back to Aristarchus, tome I Resistance through culture)
SKETCH ABOUT THE INTIMACY OF THE SELF

IN AUTOBIOGRAPHICAL FICTIONS
Abstract: We undertake a short research of how it is possible to penetrate into the intimacy
of the self of a cultural man, how to reveal, if it can be revealed, the existential man, using
some writings belonging to the biographical genre, namely diaries. In the case of the critic
Eugen Simion, we primarily use an endoscopy of the Parisian journal, Time of Living, Time of
Confession (1977), and the German journal, The Defiance of Rhetoric (1985), and sometimes
we also use involuntary confessions sprinkled in other writings, such as Conversations with
Petru Dumitriu (1994). We try to answer the question in what measure the subject matter of
these journals is based, in Michel de Montaigne’s saying, on the revelation of the singularity
or the authenticity of the self, because the quoted philosopher says “the matter of these essays
is myself”. And, in the case of Eugen Simion, the man who built for himself a cultural destiny,
can we still detect the material of the self on which the cultural man was built?
Keywords: biographical genre, confessive writings, the critic Eugen Simion, the
philosopher M. de Montaigne, cultural man.
TIMPUL TRĂIRII, TIMPUL MĂRTURISIRII –
JURNALUL PARIZIAN AL LUI EUGEN SIMION
ÎNTRE „FICȚIUNEA JURNALULUI INTIM”
ȘI DICȚIUNE
Simona Antofi*
Scriere de tinerețe intens creatoare și avidă de cunoaștere, Timpul trăirii, timpul

mărturisirii. Jurnal parizian1 al lui Eugen Simion reface itinerariul spiritual al
unui intelectual din Est – vorba criticului –, pe multiple coordonate și niveluri de
semnificație. Cartea este, după cum bine se știe, extrem de densă în informații de
natură biografică – sub rezerva statutului de ficțiune a nonficțiunii pe care scriitura
intimă îl are, sprijinită pe contraforții unui intertext deosebit de activ și de complex,
întrucât acoperă nu doar biblioteca personală – a memoriei culturale pe care tânărul
critic sosit la Paris o poartă cu sine, în structura sa intelectuală și creatoare, ci și pe
aceea emergentă, care se naște pe măsură ce diaristul intră în contact direct cu lumea
intelighenției pariziene și cu aceea a exilaților români iluștri, ori a scriitorilor români
în vizită în capitala Franței.
Ceea ce ne interesează, în demersul nostru, este o recitire selectivă a acestui
jurnal intim unic, în cultura noastră, pe care diaristul însuși îl revede, cu ocazia
publicării ediției a cincea, și pe care îl așează față în față cu regulile scriiturii
diaristice formulate de el însuși în Ficțiunea jurnalului intim2 – „Am constatat,
atunci, (când și-a revizuit caietele intime din perioada pariziană) că nu respectasem
decât într-o mică măsură legile genului: nici calendaritatea (legea Blanchot), nici
ceea ce am putea numi legea Barthes (jurnalul intim ca laborator de fraze), nici
nu lucrasem scriitura à mort, așa cum cere tot Roland Barthes... Dar, pe măsură ce
scriam cu oarecare regularitate, tema jurnalului ca jurnal începe să mă preocupe
și revine, se va vedea, aproape obsedant în însemnările mele”3. O recitire care
își propune să analizeze una dintre direcțiile de constituire a macrosemnificației
datorate mizei de ansamblu a scriiturii diaristice, respectiv reorganizarea datelor
biografice, prin eclerajul supraordonat al scriiturii, într-o istorie (non)ficțională
cu valoare de destin, prin raportare la o po(i)etică explicită a jurnalului, adică un
metajurnal ad-hoc, și la un metadestin – cel al lui Roland Barthes, citit ca model
intelectual provocator prin dicțiunea ideilor și prin inconstanța acestora, dovadă
* Profesor Universitar dr., Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați; e-mail: simona.antofi@

ugal.ro.
1
Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, ediția a V-a, Editura
Corint, București, 2006.
2
Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim, vol. I – III, Editura Tracus Arte, București, 2018.
3
Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, ed. cit., p. 19.
76 Simona Antofi
a prospețimii unei gândiri pe care Eugen Simion o admiră fără rezerve, chiar și
atunci când o combate.
Într-un interviu acordat „Jurnalului național”4, criticul afirma: „Jurnalul parizian
este o operă de tinerețe. Cum și spune titlul (Timpul trăirii, timpul mărturisirii!), luat
din Biblie și din eseurile lui Camus, este vorba de o confesiune «sur le vif». Un jurnal
jumătate intim, jumătate un jurnal de idei sau, mai bine, de stări de spirit. Este, în
fond, istoria subiectivă a unui intelectual tânăr (încă tânăr!) din estul Europei intrat
pentru câțiva ani în spectacolul unui oraș occidental mitic. O autoficțiune diaristică.
Scriind-o, mi-a venit gustul de a medita asupra poeticii jurnalului intim. Așa au
apărut, apoi, Întoarcerea autorului, Ficțiunea jurnalului intim, Genurile biograficului
etc. Ca să vedeți!...”5. Situând, astfel, jurnalul său intim într-o avangardă a scrierilor
sale majore, a studiilor care l-au consacrat drept una dintre cele mai puternice voci
al criticii românești din zilele noastre.
Re-lecturile performate de alte voci de prim-plan ale criticii românești de azi
luminează mereu diferit o scriitură ea însăși multifațetată, posesoare a unei impre-
sionante forțe vitale care îi asigură longevitatea grație unui pact de lectură de cele
mai multe ori implicit, răsfrânt în volutele unei stilistici care emfatizează cumva cu
discreție (căci e mereu modalizată de pudoarea afirmată deschis de diarist, imersată
în scriitură) datele spiritului creator și țesătura de idei a textului. Așa se face că
Mircea A. Diaconu își exprimă deschis preferința pentru scriitura intimă a lui Eugen
Simion, aceea care îl reconstruiește pe critic în cel mai onest și mai corect mod cu
putință – prin confesiunea moderată din scrierile memorialistice. Aici, clasicitatea
ideilor și modernitatea intrinsecă scriiturii eului, autoficțiunii mărturisite și asumate
pot coexista și se pot nutri reciproc: „pariez mai degrabă pe cărțile pe care le vor
citi ne-specialiștii, pasionații de literatură, cărți care ne arată mai degrabă subiectul
decât obiectul. Sau care ne arată obiectul din subiect. Pariez, de exemplu, pe Timpul
trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian sau pe Sfidarea retoricii. Cred în acele
cărți în care aduc în fața cititorului ființa, una construită din cuvinte și prin intermediul
cuvintelor”. Și mai departe – „În fond, ca orice creator veritabil, Eugen Simion
e construcția scrisului său. Nu are altă biografie, nici altă identitate, decât aceea
impusă de scris. Omul din el se metamorfozează chiar în exercițiul scrisului, care
e un exercițiu deopotrivă de cunoaștere și de întemeiere. Or, sensul trăirii e dublat
de timpul mărturisirii. Istoria e dublată de mit. Faptele sunt urmate îndeaproape de
proiectarea lor în idee”.6
4
„Interviu cu regretatul academician Eugen Simion: «Anacronic este doar disprețul față de
adevăr». Timpul trăirii, timpul mărturisirii”, 19 octombrie 2022, disponibil la adresa https://
jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/arhiva-jurnalul/arhiva-jurnalul/interviu-cu-regretatul-
academician-eugen-simion-anacronic-este-doar-dispretul-fata-de-adevar-timpul-trairii-
timpul-marturisirii-912589.html.
5
Ibidem.
6
Mircea A. Diaconu, Eugen Simion. Modernitatea clasicului, disponibil la adresa https://
limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2314.
Jurnalul parizian al lui Eugen Simion între „ficțiunea jurnalului intim” și dicțiune 77
În ceea ce îl privește pe Răzvan Voncu, într-un articol publicat în 2022 acesta

reține factualul dătător de neliniște, deziluzia provocată de realitatea unui Paris
neașteptat, pe care mitul cultural cu care s-a tot hrănit, de două secole, intelectualul
român, respectiv contrafactualul livresc, o cotrabalansează cu greu, totul pe fondul
discreției cu care scriitura diaristică înregistrează periplul inițiatic al criticului: „Sub
starea de sărbătoare a spiritului, sub teribila «alergare» pentru recuperarea handica-
purilor culturale, sub tentativa de cuprindere a spiritului românesc exilat la Paris, se
ascunde (și) altceva. Și anume, angoasa criticului. Starea lui de malaise. Parisul nu-i
numai o sărbătoare a spiritului sau un festival al bulevardelor și cafenelelor, este și
un oraș imens, cu o climă imposibilă, adesea mohorât, în care, cum spune naratorul,
poți muri de urât și de singurătate”7.
În fine, Doris Mironescu semnalează, comentând Moartea lui Mercuțio8; faptul
că „Moralistul este un individ repliat asupra sieși, dar atent la lumea celorlalți. Aflat
la jumătatea drumului între public și privat, el își extrage din sfera privată energia
morală, tăria și valorile vertebrante, dar știe că aceste valori trebuie supuse la teste,
verificate și apărate în sfera publică”9. Evidențiind, astfel, o altă componentă care
particularizează scriitura diaristică a lui Eugen Simion, și care se revendică de la una
a spiritului creator, pasiunea pentru clasicitate în forma ei de perenitate a ideilor,
dublată de asumarea acestora în sfera publică. Este, aceasta, una dintre definițiile
cu putință ale criticului literar.
Particularitățile scriiturii diaristice, așa cum se concretizează acestea în jurnalul
intim, văzut ca o formulă de autentificare a celui care scrie prin însuși actul de a (se)
(re)scrie și de a-și coagula, astfel, existența într/printr-o suită de notații pentru care
scriitura intimă funcționează deopotrivă ca un vehicul și ca o modalitate de validare,
sunt sintetizate de Philippe Lejeune10 în studiul dedicat scriiturii/lecturii jurnalului ca
text purtător de semnificații și de goluri de semnificație care, împreună, dau sens unei
vieți : „Surtout, le problème du journal est qu’il n’est pas seulement une production
de texte, mais une production de vie. Il n’est que secondairement une création,
il est avant tout une pratique, côté écriture, et une conduite, côté vie. Ce qui est
«produit», d’une certaine manière, c’est la personne qui a tenu le journal, qui échappe
à notre connaissance. Lire le texte d’un journal n’est pas comme lire une œuvre, c’est
s’aventurer dans une énigme, où les pleins se détachent sur d’immenses vides.” Și tot
de aici reținem o observație importantă pentru demersul nostru, Lejeune observând,
cu justețe, faptul că scriitura diaristică este marcată de inconstanță – identificabilă atât
7
Răzvan Voncu, Revenire la Eugen Simion: prozatorul de idei, disponibil la adresa https://
romanialiterara.com/2022/12/revenire-la-eugen-simion-prozatorul-de-idei/.
8
Eugen Simion, Moartea lui Mercuțio, ediție definitivă, Editura Tracus Arte, București, 2019.
9
Doris Mironescu, O carte de morală privată. Moartea lui Mercuțio după 25 de ani,
disponibil la adresa https://www.observatorcultural.ro/articol/o-carte-de-morala-privata
-moartea-lui-mercutio-dupa-25-de-ani/.
10
Philippe Lejeune, Le journal: genèse d’une pratique, pp. 30 – 31, disponibil la adresa
https://journals.openedition.org/genesis/310.
78 Simona Antofi
la nivelul exercițiului propriu-zis al scriiturii cât și la nivelul reflecțiilor diaristului

asupra actului de a se mărturisi într-un text: „assez souvent, le diariste commence
par se fixer un but et des procédures, puis, de loin en loin, il en contrôle et commente
l’exécution, déplore ses défaillances, juge ses performances, modifie les règles du jeu
etc. Le repérage de ce métadiscours est certainement la première opération à mener.
En effet, il conduit à la fois à une étude inter- et intra-textuelle”11.
Comentând studiul lui Jean Rousset asupra jurnalului intim12, Dominique Kunz
Westerhoff13 își grupează observațiile sintetice pe trei coordonate: mărcile scriiturii,
semnele eului care se confesează și ale măștii/măștilor scripturale ale acestuia, mărcile
dialogului monologat. Simultaneitatea trăirii și a notației, fie cât de aproximativă,
este marcată explicit de precizarea locului și mai ales a momentului la care se fac
notele de jurnal – „Il évoque une clause de régularité, une exposition successive et
récurrente du moi au passage du temps, qui fonde le genre et qui est attestée par la
notation du lieu et de la date en tête de chaque page journalière. Cette simultanéité
du discours et du vécu (ou quasi-simultanéité, selon Rousset, puisque le diariste
se livre souvent à la rétrospection brève pour consigner les faits les plus récents), est
constitutive du journal intime, quelle que soit la justification que le diariste donne à
sa pratique d’écriture”. Discontinuitatea scriiturii diaristice, corelativă fragmentării
temporalității istoriei trăite, se relaționează, astfel, cu o permanentă evidențiere
deictică – a datelor concrete ale situației de enunțare – „Elle suppose une nécessaire
discontinuité de l’écriture journalière, sa réitération périodique, qui interdit toute
linéarité narrative et impose la primauté du discours sur le récit. (…) cette dimension
déictique du journal, c’est-à-dire, cette écriture qui revient sans cesse à sa situation
d’énonciation, est fondatrice”. În ceea ce privește semnele eului nara(n)t în text, și
măștile acestuia, acel moi délégué este atât emanația directă a autorului, trecută prin
filtrul scriiturii, cât și efectul direct al acesteia, este, altfel spus, rezultatul imediat
al jurnalului. Și mai este acea imagine pe care diaristul dorește să o lase despre
sine, dând coerență superioară instantaneelor de viață prinse în scriitură – „Le
diariste veut totaliser les éléments les plus contingents de sa vie une œuvre pleine
et complète. Il veut faire du moi, une œuvre. Et c’est le livre, l’objet-livre qu’est
le journal, qui va incarner ce fantasme d’une auto-constitution par l’écriture. Mais
ce faisant, l’intimiste ne peut saisir que des variables, ou chercher à cerner, au prix
d’un travail d’interprétation, les invariants de la mobilité des jours: c’est le paradoxe
constitutif du journal”. În fine, o ultimă observație merită reținută aici, care vizează
orientarea spre dialog a enunțării, deși jurnalul este, prin excelență, monologal.
Mărcile enunțiative ale jurnalului „sont fondamentalement dialogiques – même
si le régime énonciatif du journal intime est, sauf exception, monologal. Pour finir,
11
Ibidem, p. 32.
12
Jean Rousset, Le Lecteur intime, de Balzac au journal, Corti, Paris, 1986.
13
Dominique Kunz Westerhoff, Le journal intime, disponibil la adresa https://www.unige.
ch/lettres/framo/enseignements/methodes/journal/jiintegr.html#ji041000.
il faut souligner la situation interlocutoire du journal. L’écriture diariste implique

toujours une situation d’énonciation où la parole est adressée, ne serait-ce qu’à une
autre instance de soi”14.
Jurnalul parizian al lui Eugen Simion construiește o identitate narativă en miettes,
am putea spune, a cărei stabilitate semantică rezultă, pe de o parte, dintr-o serie
de observații și idei recurente care se constituie într-o poetică ad-hoc a jurnalului
intim, ca gen discursiv, iar pe de altă parte din descrierea admirativă a unor modele
de intelectuali rafinați ai spațiului francez și european de cultură. La aceste două
aspecte se adaugă, cu certitudine, altele, dată fiind complexitatea scriiturii diaristice
de care ne ocupăm aici. Ne vom rezuma, însă, la acestea două, pentru strânsa lor
interdependență și pentru reciproca specularitate.
Experiența pariziană a tânărului intelectual român stă, de la bun început, sub
semnul ideii de destin și de parcurgere obligatorie a unui traseu inițiatic. Descoperirea
Parisului, acomodarea și chiar luarea în stăpânire a acestuia fac parte dintr-un
exercițiu inițiatic asumat ca atare – „Însă ca să cunoști, cu adevărat, otrava poeziei
pariziene trebuie să trăiești, să te identifici mai mult timp cu destinul orașului. Este
alt tip de inițiere, mult mai dificilă”15. Pe fondul acestei experiențe fundamentale
pentru formarea de sine, al (auto)descoperirii în contextul unui mit cultural, Parisul,
contrazis și restaurat totodată, jurnalul are rostul unui speculum ad-hoc, un instrument
existențial asumat ca atare și un tip de discurs ale cărui particularități sunt, acum, pre-
luate din literatura de specialitate și din jurnalele intime citite pentru a fi (in)validate
pe măsură ce jurnalul parizian însuși este pus în pagină. Așa se face că respectarea
(pseudo)regulilor scriiturii diaristice poate rămâne la nivel de intenție – „Reîncep,
azi, acest jurnal intim, cu hotărârea fermă de a-l ține în chip regulat. Să respect: 1.
principiul calendarității (nicio zi fără un rând!); 2. principiul sincerității; 3. principiul
spontaneității; 4. principiul simultaneității (scriu pe măsură ce trăiesc evenimentul).
Deocamdată atât”16. Căci realitatea actului de a scrie arată altfel – inconsecvența,
pudoarea, grija implicită pentru ceea ce se arată tuturor – „Scriu puțin în acest
moment. Țin acest jurnal (și-l țin, cum am precizat deja, fără consecvență, într-o
calendaritate aleatorie și, adesea, cu o cenzură interioară paralizantă), din când în
când trimit în țară la revista la care colaborez câte un mic eseu sau chiar fragmente
din jurnalul meu”17. marchează și presează asupra actului scriiturii.
Dialogând în felul acesta cu sine, eul care (se) scrie, și care refuză să devină o
ființă de hârtie, adică o ființă livrescă – „Detest tipul cultural, omul cu bibliografia
la zi, acela care trece de la un colocviu la altul, zorit și înfumurat, mereu cu citatul
trebuitor pe buze. Îi opun, categoric, omul creator, omul care are idei și pune pe alții
în starea de a produce idei” 18, oferă o definiție a criticului literar și o justificare a
14
Ibidem.
15
16
Ibidem, p. 348.
17
Ibidem, p. 478.
18
Ibidem, pp. 234–235.
80 Simona Antofi
judecății critice prin prisma acelei căutări de sine prin și dincolo de cărți – „Esențial
nu este să mă pun la punct cu cu noile apariții literare, esențial și indispensabil este
să înțeleg ceva din mersul ideilor și să mă înțeleg eu însumi în raport cu ele. De
ce scriu? Ca să interoghez lumea (cum se zice cu o vorbă pretențioasă), ca să-mi
descopăr o identitate, ca să spun adevărul și, chiar dacă nu-l aflu, merită să-l caut...”19.
Ca act ființial, jurnalul se derulează în/pe datele unui profil interior textului,
produs, în bună măsură, de text, acel eu în seama căruia diaristul își așează toate
întrebările, căutările, obsesiile, dilemele, temerile, cu o anumită rezervă dar și cu
o anumită libertate dată de statutul de ficțiune a nonficțiunii ce cauționează – și
camuflează – eul biografic: „Ce-i jurnalul intim dacă nu locul în care ne permitem
să greșim? Stendhal refuză să șteargă în jurnalul lui fraza incorectă pe care tocmai
a scris-o. Eu refuz să șterg din jurnal absențele, lenea, greața mea de literatură și
ritualica greață de existență”20. Ca oglindă onestă a ființei, jurnalul ar trebui să
înregistreze fluxul interior al ființei, cu toate suișurile și coborâșurile eului – „Aș
dori să țin un jurnal în care să înregistrez nu numai orele mele pline, dar și rateurile,
orele scurse fără rost, momentele de lâncezeală și de derută, clipele acelea când
mă simt absolut singur și mizerabil, între două goluri: golul de afară și golul din
mine”21. Iar altă dată, pe fondul unui poiein implicit, diaristul meditează, prin vocea
acelui moi délégué en train de se faire, la devenirea scriiturii sale, la care asistă, am
zice, cu o anume detașare ce nu se poate revendica decât de la persoana celui care
scrie. Fapt de natură să evidențieze natura cu totul particulară a identitiății eului
din text – à mi chemin între biografic și scriptural: „Jurnalul meu tinde să devină
un eseu biografic. N-aș doris ă fie, dar nici nu-l pot împiedica. Toate vin, deodată
și agresiv, spre mine. […]. Jurnalul meu este o cămară în care îndes, de-a valma,
până la refuz, obiectele din afară. Mai exact, imaginile lor. O agresiune a privirii, o
teribilă explozie a realului”22.
Terapeutic, jurnalul parizian nu este – sau nu întoteauna – transferul în pagina
scrisă a neliniștilor diaristului neavând efectul așteptat, de clarificare și de preluare
a stărilor celui care se confesează de către eul scriptural, delegat (și) în acest sens:
„Și acest jurnal care nu mă vindecă deloc... Cine a zis că un jurnal secret este vraciul
care ne tămăduiește de singurătățile și de neliniștile noastre ?”23.
Jurnalul parizian are, cu certitudine, o miză personală – „scriu un jurnal ca să
prind ceva din vacarmul ființei mele”24. Încercarea de a-și domoli – recte a înțelege
– ființa, cu trăirile ei haotice, este pândită constant de deprinderea mâinii care scrie
de a face literatură. Dincolo de intruziunea ficțiunii, fie și la cote minime, în simplul
act de a consemna, în scris, instantanee de viață proprie, acest jurnal scapă intenției
19
Ibidem, p. 471.
20
Ibidem, p. 75.
21
Ibidem, p. 41.
22
Ibidem, p. 50.
23
Ibidem, p. 103.
24
Ibidem, p. 63.
autorului său, și se agață de evenimențial (doar) pentru a-l proiecta în scriitură. Adică
într-o istorie de/pe hârtie, ca și personajul care se construiește astfel. O ficțiune a
nonficțiunii. Problema litera(tu)rității jurnalului este insistent adusă în discuție aici.
Căci istorisirea are conținut biografic explicit – „jurnalul intim capătă în acest caz un
conținut și un sens: face o cronologie a neliniștilor și compune o istorie fragmentară
a interiorității”25 – dar așezarea în pagină reprezintă o ordonare implicită a faptelor
care compun, de abia astfel, o existență.
Apropierea de literatură este, altfel spus, implicită. Sau explicitată în fragmente cu
identitate metadiscursivă evidentă. Iar personajul care se mișcă în această istorie cu
miez biografic face obiectul a numeroase reflecții în paginile jurnalului parizian. Este
eul delegat drept mon semblable, mon frère, menit să îmbunătățească imaginea eului
auctorial despre sine și care îi cauționează scriitorului actul de a (se)descrie (drept)
un (ipotetic, dorit) personaj imersat în realitate, care are nu doar efect specular – „Sau
cine este personajul cu care stau de vorbă zi de zi în jurnalul meu parizian? Aș
răspunde în acest fel: unul care încearcă să cunoască și să înțeleagă; un intelectual
încă tânăr, venit din Est, care descoperă cu bucurie un oraș extraordinar și o lume
nouă pentru el; […]”26. Acest personaj poate fi certat, sau poate fi lăudat fără rezerve,
căci el este emisarul, vocea și profilul auctorial pe care diaristul știe că și-l poate
asuma, detașându-se de el totodată: „Personajul jurnalului meu este, de asemenea,
trebuie să recunosc, un mare ambițios; nu vrea să fie ultimul în profesiunea lui ; n-are
complexe față de colegii lui de la Universitatea din Paris, nici de superioritate, nici
de inferioritate; […]; nu pot ierta acestui personaj faptul că sa bagă prea mult și prea
ușor în treburi care nu-l privesc ; o relativă detașare i-ar prinde bine; nu-i scuz nici
risipirea lui în prea multe proiecte intelectuale; […]. Acest personaj visează, uneori,
cai pe pereți și are prostul obicei ca în fiecare seară, înainte de a adormi, să sintetizeze
nenorocirile de peste zi”27. Literaturitatea jurnalului, și a jurnalului parizian, rezidă
în relevanța estetică și în instrumentarul care se revendică de la o practică literară
sui generis: „Adevărul literaturii confesive depinde, mai limpede spus, de calitatea
minciunii creatoare din interiorul ei”28.
Dintre numeroasele modele de intelectuali occidentali pe are diaristul și-i asumă
ca atare, profilul de maestru al lui Roland Barthes am putea spune că se detașează cu
insistență. Cu semioticianul Barthes diaristul dialoghează, scriptic, de ceva vreme, îl
invocă și îl evocă adesea, pentru studiile acestuia, căci sunt un stimulent necesar. De
altfel, după cum se știe, moartea barthesiană a autorului va duce la Întoarcerea auto-
rului29. Aici, în jurnalul parizian, modelul Barthes călăuzește scriitura: „Semioticianul
nu vrea să se confeseze în modul autobiografiei tradiționale, vrea să decodifice și,
25
Ibidem, p. 66.
26
27
Ibidem, p. 309.
28
Ibidem, p. 121.
29
Eugen Simion, Întoarcerea autorului, Editura Univers Enciclopedic Gold, București,
2013.
82 Simona Antofi
operație inevitabilă, să recodifice datele existenței sale. Evită intimitățile jenante,

elimină epicul și schimbă persoana naratorului. Biograficul devine obiect de analiză
semiologică, insignifianței i se caută o semnificație, spontanul, informul, efemerul
(materia jurnalului) intră într-o poetică a spontanului, infromului, efemerului. […]
O suită de discursuri (strălucitoare, paradoxale) care încearcă să codifice plăcerile,
opțiunile, eșecurile, plenitudinile și golurile spiritului”30.
Omul care ține seminarii publice nu pare să aibă același efect asupra tânărului in-
telectual român ca scriitura sa. Creatoare, dinamică, vie și problematizantă, catalizând
ideile din mintea cititorului, „critica lui Barthes îmi dă însă un sentiment puternic
de fantezie și inteligență creatoare”31. Răsfățul intelectual tipic pentru Barthes, ca și
pentru G. Călinescu – „Criticul a creat o metodă și, plictisit de reputația ei, strecoară
acum îndoiala asupra metodei”, se completează, ori se sprijină pe „valoarea creatoare
a limbajului critic”, ceea ce explică, în fond, forța și fascinația exercitată de model:
„Autorul Mitologiilor este, în ciuda metodei, un critic creator, de o subtilitate împinsă,
uneori, până la calofilie. Încă un paradox, o contrazicere a eminentului eseist Roland
Barthes față de teoreticianul Barthes”32.
Scriitura diaristică din jurnalul parizian al lui Eugen Simion propune, așadar, un
exercițiu de reconfigurare a eului biografic în datele unui eu scriptural menit să dea
coerență datelor ființei pe fondul unei continue meditații asupra rostului și a resorturi-
lor jurnalului însuși, mereu în dialog cu maeștrii intelighenției franceze dintre care se
detașează vădit semioticianul Roland Barthes. Scriitura confesivă dobândește, astfel,
valențe metadiscursive relevante pentru autocunoaștere, autoformare și autodefinire
în termenii și cu particularitățile unei ființe de hârtie indispensabile în virtutea rolul
ei (auto)specular asumat ca atare de către diarist..
BIBLIOGRAFIE:
Diaconu, Mircea A., Eugen Simion. Modernitatea clasicului, disponibil la adresa https://
limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2314
*** „Interviu cu regretatul academician Eugen Simion: «Anacronic este doar disprețul
față de adevăr». Timpul trăirii, timpul mărturisirii”, 19 octombrie 2022, disponibil la adresa
https://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/arhiva-jurnalul/arhiva-jurnalul/interviu-cu-regreta-
tul-academician-eugen-simion-anacronic-este-doar-dispretul-fata-de-adevar-timpul-trai-
rii-timpul-marturisirii-912589.html
Kunz Westerhoff, Dominique, Le journal intime, disponibil la adresa https://www.unige.
ch/lettres/framo/enseignements/methodes/journal/jiintegr.html#ji041000.
30
Ibidem, p. 40.
31
Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii, ed. cit., p. 225.
32
Ibidem, p. 227
Lejeune, Philippe, Le journal: genèse d’une pratique, pp. 30 – 31, disponibil la adresa
https://journals.openedition.org/genesis/310.
Mironescu, Doris, O carte de morală privată. Moartea lui Mercuțio după 25 de ani,
disponibil la adresa https://www.observatorcultural.ro/articol/o-carte-de-morala-privata-
moartea-lui-mercutio-dupa-25-de-ani/
Rousset, Jean, Le Lecteur intime, de Balzac au journal, Corti, Paris, 1986.
Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim, vol. I – III, Editura Tracus Arte, București, 2018.
Simion, Eugen, Întoarcerea autorului, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2013.
Simion, Eugen, Moartea lui Mercuțio, ediție definitivă, Editura Tracus Arte, București,
2019.
Simion, Eugen, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, ediția a V-a, Editura
Corint, București, 2006.
Voncu, Răzvan, Revenire la Eugen Simion: prozatorul de idei, disponibil la adresa https://
romanialiterara.com/2022/12/revenire-la-eugen-simion-prozatorul-de-idei/.
“A TIME FOR LIVING, A TIME FOR CONFESSION” –

THE PARISIAN DIARY OF EUGEN SIMION BETWEEN THE „FICTION OF
THE INTIMATE DIARY” AND DICTION
Abstract: Eugen Simion’s Parisian diary proposes a re-presentation of some fictionalized

fragments of existence, through writing, as landmarks of a destiny and a path of formation
centered around a scriptural self placed within the border between reality – fluid, changing,
hard to describe – of the biographical self and the reconfiguration of its data as self narrator/
narratee. The poetic elements of the diary, the reflections on diarist writing compose, in this
context, together with the repeated allusions and comments on the writings of Roland Barthes,
an individualized writing path, whose characteristics we propose to identify and analyze.
Keywords: intimate diary, fiction, poetics, poetics, meta-discourse.

„AZI ESTE O ZI BUNĂ PENTRU SINUCIGAŞI.”
TEMATIZAREA MORŢII ŞI ALTE (IN)DECENŢE
CONFESIVE ALE DIARISTULUI EUGEN SIMION
Emanuela Ilie*
Introducere
După nu puțini dintre cercetătorii vest-european ai diaristicii, jurnalul este,
dintre toate genurile biograficului, specia cea mai amenințată a se transforma într-
un îndreptar de tipul savoir mourir. Această căutare obstinată a autorului, obsedat
să descopere cele mai bune căi de a se obișnui cu „moartea cotidiană” (adevăratul
catalizator al scriiturii, principalul ordonator/ director de sens ș.a.m.d.), poate fi
descoperită în orice jurnal, constituind chiar nota specifică a speciei – iată o idee
care devine centrală și în discursul unora dintre cei mai avizați thanatologi români,
pe deplin convinși, precum Adela Toplean, bunăoară, că
Orice jurnal trădează (sau «transpiră») o subtilă poetică a morții. (…) Totul într-un
jurnal pare decontextualizat, mai puțin moartea care, neavând oricum un context al ei
(să ne amintim aici de «indecenta» remarcă a lui Cioran: «Atât de departe se-ntinde
moartea și-atâta spațiu ocupă, că nu mai știu unde să mor»), descoperă în materia
jurnalieră un spațiu privilegiat pe care nici măcar nu ajunge să-l revendice, fiindcă-i
aparține de drept1. (subl. aut.)
Respectă Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnalul parizian al lui Eugen

Simion această obligativitate mai mult sau mai puțin specifică dacă nu tuturor,
măcar anumitor genuri ale biograficului? Cum s-a împăcat teoreticianul Eugen
Simion – cel care a subliniat în atâtea rânduri, cum bine știm, inaderența diariștilor
români la principiul dezvăluirii totale, nemediate, impudice ș.a.m.d. – cu nevoia,
inerentă contextual, de a-și expune direct, necamuflat, 100% onest și, pour cause,
(in)decent, astfel de slăbiciuni? Care sunt conjuncturile și implicit factorii care nu
au reușit să blureze până la capăt ecranul confesiv, ci, dimpotrivă, l-au eclarat? Iată
doar câteva dintre interogațiile de la care am plecat în lucrarea de față.
O istorie interioară 100% luminoasă?

În ordinea strictă a aparențelor, nimic nu pare a se mai îndepărta mai mult
de spiritul Jurnalului parizian al lui Eugen Simion decât obsesiva interogare pe
* Conferențiar universitar dr., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; e-mail:
iliemma@yahoo.com
1
Adela Toplean, Moartea modernă, între poetică și tanatologie. Repere suedeze, accente
românești, Editura Universității din București, 2016, p. 238-239.
„Azi este o zi bună pentru sinucigaşi.” Tematizarea morţii şi alte (in)decenţe confesive... 85
marginea muritudinii, cu toată trena de neliniști și spaime atașate. Pe de o parte,

cartea se orientează vizibil în direcția analizei spațiului și spiritului galic, așa cum
apar ele unui tânăr universitar român într-un interval bine determinat (1970-1973),
cât timp stă în capitala franceză, a cărei influență copleșitoare asupra propriei
personalități o transformă dintr-un suprapersonaj/ Personaj major al scrierii, cum
îl definește autorul însuși, într-un adevărat Maestru inițiatic2. Pe de altă parte,
tonalitatea generală a diaristului și culorile descripțiilor sale – fie ele de spații, peisaje
ori oameni – pare a fi unele dintre cele mai luminoase, mai optimiste. Intensitatea
acestora este determinată atât de personalitatea diaristului și conjunctura specială
care a făcut posibil intervalul parizian (cu adevărat modelator, bineînțeles, pe
multiple planuri: socio-profesional, spiritual, cultural, dar și propriu-zis uman), cât
și de faptul că el nu practică deloc ceea ce în studiile occidentale interesate de
travel writing a fost numit, recent, extreme ori dark tourism3. Eugen Simion refuză,
principial, orice formă de căutare extremă și orice spațiu care să fie asociat morții,
suferinței sau lipsei. În schimb, se îndreaptă aproape exclusiv spre locuri cât se
poate de luminoase (biblioteci, librării, cinematografe, amfiteatre, campusuri din
universitățile de renume), adică spre spațiile de cea mai mare rezonanță culturală,
în care cantitatea de fișe pentru proiectele sale de anvergură să crească exponențial,
curiozitatea sa intelectuală ardentă chiar poate să fie satisfăcută, iar glosele sale pe
marginea relațiilor dintre cele două culturi (franceză, respectiv română) – de înțeles
profund și de analizat sistematic – să își valorizeze concret însemnătatea.
La o relectură recentă, însă, am putut descoperi suficiente pasaje în care diaristul
tematizează nu numai moartea, cu multiplele ei fațete și valențe, ci și alte ipostaze
ale alterității radicale, de la „căderea fizică și psihică” prin maladie la „mogâldeața
aburoasă a singurătății.” Aceste „sâcâitoare fantasme” fac ca, din când în când,
istoria interioară, așa cum este ea consemnată în jurnal, să staționeze la marginea
dintre mirare și nesiguranță. Le voi urmări în continuare pe rând, nu înainte de a
reaminti, succint, punctul de vedere al autorului de jurnal în privința (in)discreției
confesive.
(In)decența confesivă. Mic ghid de utilizare

Poziționările de natură teoretică ale lui Eugen Simion – recunoscut, pe bună
dreptate, drept teoreticianul fără egal autohton al genurilor biograficului – în privința
formelor și cantității de intimitate care îi este permisă autorului de jurnal sunt bine
2
„La urma urmelor, Jurnalul parizian este – de ce nu? – un roman inaparent de inițiere.
Un Bildungsroman confesiv, firește, nonfiction, în care Maestrul inițierii este Parisul însuși,
iar schema călătoriei inițiatice – axa lui structurantă”. (Virgil Podoabă, Jurnalul parizian
– un bildungsroman confesiv închegat pe un scenariu inițiatic și în jurul unei experiențe
revelatoare, în Eugen Simion-80, Editura Tracus Arte, București, 2013).
3
V. clarificarea conceptuală din articolul Dark tourism scris de Charles Forsdick pentru
Keywords for Travel Writing Studies. A Critical Glossary, edited by Charles Forsdick, Zoë
Kinsley and Kathryn Walchester, second edition, Anthem Press, 2019.
86 Emanuela Ilie
știute. Ele sunt prefigurate de mărturisirile din Jurnalul parizian, în interiorul

căruia putem descoperi și fraze punctual-minimaliste, de tipul: „mi-e rușine să
fiu indiscret”4, și dezvoltări nuanțate, al căror pandant atent conceptual(iza)t – cu
precădere, în variantele din Ficțiunea jurnalului intim, Genurile biograficului sau
anumite Fragmente – vor face istorie (meta)critică:
Jurnalul intim (mai ales jurnalul scriitorului) este rareori o lepădare a veștmintelor,
e, mai ales, o schimbare a măștilor, un efort de a construi o identitate nouă: aceea
pe care ne-ar plăcea s-o avem. Cât suntem de sinceri în această introspecție, cât de
departe ajungem în hotărârea noastră de a da totul pe față, de a ne desveștmânta?
Suntem sinceri până la cămașă. Când este s-o dăm jos, începem să ezităm. Îndeosebi
noi, românii, repet, care ne-am format și trăim într-o civilizație a pudorii... Jurnalele
noastre nu pătrund niciodată în micul infern al ființei. Strigătul lui Rousseau (voi spune
totul, voi fi adevărat!) nu ajunge până la noi. Înainte de a spune totul, ne cuprinde
rușinea. Mă surprind, când scriu această propoziție, cântărind în gând dacă trebuie s-o
las sau s-o șterg, pentru că îmi este rușine să-mi fie rușine. Am ajuns deja la cămașă
și mă opresc speriat. Nu se face să merg mai departe. Am viciul discreției. Sunt un
fanatic al pudorii. Îmi vine să fug din pagină5.
Ce înseamnă, în cazul propriului jurnal, această lepădare de veștminte, pe care

diaristul, acest autodeclarat fanatic al pudorii, o refuză, cum se vede, deliberat? Ea
privește în primul rând, aș spune, dezvăluirile legate de ceea ce diaristul erijat în
cinefil numește altundeva, vorbind despre filmul Persona al lui Bergman, infernul
dinăuntru.6 Deși fuge, programatic, de tot ceea ce i-ar putea produce un disconfort
(confesiv) major – provocându-l, paradoxal, să se dezvăluie fără filtru – autorul își
permite din când în când luxul mărturisirii unor stări de derută ori chiar suferință
– acestea fiind, la drept vorbind, notațiile strict intimiste ce se pot descoperi în
Jurnalul parizian, singurele care ar putea ajuta, într-un fel sau altul, la stabilirea
unei eventuale schițe de portret interior în sensul tare, canonic al sintagmei.
Sigur, în mai multe rânduri diaristul se revendică de la o poetică a libertății
totale: „Un critic literar este un preot care oficiază în fiecare zi, îmi spunea bunul
meu profesor, Tudor Vianu. Ca să scap de aceste constrângeri consimțite, mă
refugiez în jurnal. El este, cum am zis deja, libertatea mea. Locul unde ies din mine,
încerc să ies dintr-un canon, lepăd cravata și hainele de sărbătoare, mă abandonez
naturii mele...”7. În același timp, ne amintește că o asemenea libertate totală este
iluzorie – căci cenzurată de acțiunea celor două tipuri diferite de factori (să îi
4
Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, ediție de Mihaela
Constantinescu, Prefață și repere critice de Antonio Patraș, Editura Univers Enciclopedic
Gold, București, 2013, p. 200.
5
Ibidem, p. 293.
6
Ibidem, p. 295.
7
Ibidem, p. 431.
numim inhibitori externi, respectiv interni), care își pot face simțită prezența fie
alternativ, fie simultan:
Când recitesc acest jurnal scris pe fugă, cu intermitențe, îmi dau seama că el este prea
decent. Sentimentul pe care îl am este că am început jurnalul meu cam târziu (după
30 de ani) și că există în mine, cum am precizat deja, o cenzură care mă împiedică să
scriu totul, pe față. Nu sunt totalmente liber, chiar dacă scriu acum într-o țară unde este
interzis să se interzică ceva... Ce spirit liber avea Mircea Eliade! Era foarte tânăr și nu
avea în preajma lui nici un lector indezirabil. Pe când noi, ceilalți, avem totdeauna în
preajma noastră pe cineva care trage cu urechea.
*
Ar trebui să notez drept motto la acest jurnal propozițiile lui Maurice Blanchot:
«Trebuie spus totul; prima libertate este libertatea de a spune totul». Deși, cum am
scris mai înainte, am sentimentul că n-o să mă bucur niciodată de această libertate...
Prea multe opreliști în mine. N-am cucerit de când sunt în Franța decât libertatea de
a reflecta la libertatea mea. N-am prins încă exercițiul libertății interioare. Ar trebui
să abandonez în aceste condiții jurnalul secret. Nu-l abandonez și chiar acest fapt este
dovada că spiritul meu cedează acelui principiu moral în care noi, românii, am devenit
experți: asta-i situația, așa a fost să fie, ce-o fi o fi...8.
Mai multe notații diaristice revin, en passant, asupra unor maladii etnice, firește
ignobile, a căror portanță este resimțită profund, inclusiv pe plan scriptural. În special
în mediul francez, acolo unde intelectualul român constată, cu o plăcere punctată în
varii ocazii, discreția de invidiat, „respectul pentru viața particulară a individului”,
pe care îl echivalează cu „o formă superioară a civilizației și a moralei comune”,
predispoziția românească pentru scotocirea în cotloanele vieții private prinde, prin
contrast, dimensiuni halucinante. Mai mult decât o povară greu suportabilă, pe plan
psihologic, suma acestor tare este resimțită ca un agent blocant atât de puternic pe
plan creator, încât diaristul nu pregetă să pledeze, undeva, pentru anihilarea – măcar ca
tăcere temporară – a propriului text (din nou, o idee care va face carieră meta-critică):
Când mă gândesc la indiscreția, ura și turnătoria (care tinde să devină un stil național)
din societatea noastră, mă cuprinde amețeala. Ferocitatea indiscreției și fervoarea
mahalagismului ilfovean...
Notez, azi, aici, ca să spun că în zilele acestea am o silă cosmică față de scriitura intimă.
Jurnalul intim să facă bine să tacă...9.
8
Ibidem, p. 228.
9
Ibidem, p. 401.
88 Emanuela Ilie
Prin urmare, chiar și în absența lectorilor indezirabili din România comunistă (pe
care, în treacăt fie spus, anticălătorul Marin Sorescu îi numea, în propriul Jurnal.
Romanul călătoriilor, cu ironia mordantă bine-cunoscută, impiegați de mișcare10),
diaristul Eugen Simion resimte presiunea unei cenzuri interne, care îi dictează
ignorarea obstinată a acelor zone de (pen)umbră existențială a căror sondare i-ar
putea pune în evidență anumite vulnerabilități psihologice ori spirituale. După
cum vom vedea, însă, Jurnalul parizian conține și astfel de spații puternic hașurate
emoțional, din a căror investigare un cartograf de ocazie poate trasa și eboșa unui
altfel de profil auctorial decât cel recunoscut.
Un străin la Paris. Intro

Deși atipic în raport cu restul volumului, debutul Jurnalului parizian se poate
ușor raporta la formula convențională a jurnalului de călătorie, așa cum va fi ea
descrisă de teoretician în primul op din Ficțiunea jurnalului intim (I. Există o
poetică a jurnalului?). Acolo unde, citându-l pe M. Vercier, Eugen Simion observă
că „jurnalul de călătorie este un text al șocului și al meditației și, totodată, este un
text despre altul, despre exterior. [...] Însemnările de călătorie vorbesc, cu adevărat,
despre celălalt și narează surpriza și, evident, reflecțiile pe care le produce această
întâlnire”11. În același timp, îl corijează, discret, pe autorul studiului Michelet.
Journal de voyage et journal intime, care ar greși susținând „absența totală a eului
în discursul voiajor (să-i spunem astfel pentru a-l diferenția de celălalt, discursul
sedentar – discursul jurnalului intim prin excelență”12, părând în consecință a
susține prevalența dimensiunii extime asupra celei intime în cazul acestei (sub)
specii diaristice.
Până să combine în varii doze aceste tipuri de scriitură (și altele, încă...),
Timpul trăirii, timpul mărturisirii... debutează prin a recunoaște foarte deschis
existența unor stări/ emoții negative specifice, într-o oarecare măsură, condiției
intelectualului care, prin intermediul întâlnirii – deloc fortuite și nici pasagere –
cu tot ceea ce înseamnă alteritatea etnică, experimentează condiția de exilat ori
de străin, din moment ce, hélas, filtrul cultural se dovedește ineficient, iar mitul
parizian, configurat livresc, nu pare a rezista, cel puțin deocamdată, confruntării cu
realitatea urbană. Tot ceea ce ochiul diaristului înregistrează inițial pare a susține
ideea de diferență ireconciliabilă, de stranietate și ruptură:
Ajung la Paris ducând cu mine, ca toți oamenii din estul Europei, un mare mit, luat din
cărți. [...] am citit și eu multe cărți despre Paris și, apropiindu-mă de el, am sentimentul
10
Marin Sorescu, Jurnal. Romanul călătoriilor, ediție îngrijită de Mihaela Constantinescu și
Virginia Sorescu, Editura Fundației Marin Sorescu, București, 1999, p. 7.
11
Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim (I. Există o poetică a jurnalului?), ediția a II-a,
revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 201.
12
Ibidem.
că mă pregătesc să intru într-un univers cunoscut. Universul lecturii, muzeul meu

imaginar populat cu străzi, monumente și indivizi care se cheamă François Villon,
Balzac, Baudelaire... Plonjez însă într-un oraș totalmente străin, mitul nu poate rezista
pe aceste străzi murdare și pe un frig umed de noiembrie. Intru într-o lume pe care o simt
ostilă în indiferența ei, sunt derutat, caut să prind un fir și nu-l aflu, marea capitală este
grăbită. [...] Mitul rămâne, rușinat, la porțile orașului.
Trebuie, totuși, să mă instalez în acest oraș, trebuie să aflu un capăt, un colț în care să
mă fixez pentru o vreme și, liniștit, să pot privi Parisul de care s-au legat și se leagă
încă visele intelectualului român. Însă capătul firului nu-mi iese în cale, colțul mă
exasperează pur și simplu. Parcă aș veni din altă lume, nu de la trei mii de kilometri,
dintr-o țară în care franceza este, de un secol și jumătate, a doua limbă, dintr-o cultură în
care arta franceză a fost și este încă un model13.
Paginile următoare vor lărgi gama de emoții similare, pe care scriitura tip
jurnal (fie și în varianta ei extimă) nu le poate ocoli, totuși: „refuz, din orgoliu,
disperarea”; „O lungă, febrilă insomnie. Un veșnic galop”14; „ [...] orașul te silește
să lași deoparte toate prejudecățile învățate în afara zidurilor lui. Trebuie să pătrunzi
în interiorul lor și să te supui unui ritual din care nu lipsesc dezamăgirea și furia.
Inițierea trece și prin aceste deșerturi.”15; „mă simt pierdut”16 ș.a.m.d.
După cum se observă, neliniștile, crispările, exasperările ce rezultă din această
experiență în fond radicală – așa cum o recunosc, direct ori voalat, primele zeci
de pagini ale cărții – sunt cele firești: incapacitatea de a se fixa, fie și temporar,
într-un spațiu care să îi confere iluzia securității, gustul amar al inadecvării,
spectrul deșertificării bântuind orizontul exilar etc. În ciuda acestei deschideri
brutale (inerente, totuși, oricărui rit de trecere similar), inițierea în viața în fond
excepțională a orașului nu se lasă prea mult așteptată. Pe deplin convins că „omul
este un animal acomodabil”, diaristul se repliază repede și, imediat ce depășește
dificultățile de ordin administrativ și economic, își repudiază, decis, sensibilitatea
inițială pentru a explora, cu mici explozii de entuziasm (meta)cultural, spațiul și
spiritualitatea galică pe care le va reflecta, exemplar, în jurnalul parizian.
Și totuși, în interstițiile textului ce va consemna atât cucerirea etapizată, dar
definitivă a acestora, cât și, în deplină simultaneitate, propria metamorfoză
culturală, se vor mai strecura suficiente ecouri ale unei interiorități vulnerate, căci
temporar fisurate de percepția unor fantasme – paradoxal, unele deloc sibilinice. Le
voi prezenta, în cele ce urmează, pe cele care mi se par a se materializa în cele mai
atașante pagini din Jurnalul parizian, acolo unde, în mult clamatul aliaj diaristic
dintre le dedans și le dehors, concentrația este departe de a fi dictată de primul
element. Sau, în alți termeni îndrăgiți de criticul Eugen Simion, înlăuntrul chiar
13
14
Ibidem, p. 36-37.
15
Ibidem, p. 38.
16
Ibidem, p. 43.
90 Emanuela Ilie
devine sinonim cu acel spațiu al interiorității profunde în care se pot scrie în voie –
sau de nevoie... – solitudinea, scârba (inclusiv de sine), spaima de ratare și alte boli
profesionale ale diaristului, pe care teoreticianul le va analiza, iarăși exemplar, în
Ficțiunea jurnalului intim.17
Despre ratare și singurătate la 40 de ani

Având la dispoziție un interval parizian de existență mai mult decât generos,
intelectualul care începe, fără s-o știe încă, un contract de finalitate cu Franța nu
este bântuit de imperativul urgenței, nu expune în tonuri catastrofice stări-limită
și nici nu înregistrează cu o febricitate panicardă senzații ori impulsuri negative
asumate drept decisive (precum e tentat să o facă anticălătorul Adrian Marino18,
spre exemplu). Cel puțin în prima parte din Timpul trăirii, timpul mărturisirii...,
sentimentul vinovăției apare la fel de rar ca senzația risipirii prin întâlnirile inutile
sau ieșirile sterile la evenimente care presupun socializarea. Cea mai clară excepție
de la această regulă mi se pare cea reprezentată de petrecerea împlinirii vârstei de
40 de ani într-o singurătate rea, despre care dau seama câteva pagini antologice din
finalul Jurnalului parizian.
La drept vorbind, nimic absolut excepțional în ideea de criză identitară majoră
determinată de împlinirea unei vârste rotunde, pe care specialiștii reputați în
psihoterapie ori psihiatrie existențială o includ în categoria „jaloanelor de viață”19.
17
Nu și picanteriile pentru că, în treacăt fie spus, la acest capitol jurnalul este, din fericire,
dezamăgitor, puține pasaje dând senzația unor jumătăți de dezvăluire – precum, spre exemplu,
cele despre „ritmul și comportamentul unui student tomnatic” ori agreabilele întâlniri
repetate cu E.T.: „Din ce în ce mai interesantă această profesoară inteligentă, cu o puternică
personalitate. Nu-mi spun nimic damele culturale care dau sentimentul că fără ele lumea nu
există. E.T. are în toată ființa ei o tristețe care iese greu la suprafață” (Ibidem, p. 361 ș.a.). Ce-i
drept, foarte repede, diaristul tinde să întoarcă astfel de mărturisiri în mici exerciții taxonomice
cu alonjă sociologică: „J.M. și E.T. – două tipuri de feminitate. O latinistă remarcabilă și o
italienistă eminentă. Una reprezintă, cum zice un eseist, feminitatea-peisaj, spațiul securizant,
loc de refugiu și de calmă, odihnitoare desfătare. Cealaltă mi se pare feminitatea înnobilată de
spirit. Cum să-i spun? Poate: feminitatea în stare de veghe. O senzualitate subțiată de intelect
și melancolizată de circumstanțe. Amândouă contrazic, categoric, prejudecățile curente despre
facilitatea, amoralitatea femeii franceze” (Ibidem, p. 436).
18
V. Emanuela Ilie, (Falsele) cărți de călătorie ale lui Adrian Marino. Obsesii metatextuale
și impulsuri confesive, în volumul Adrian Marino la centenar, editori Petrișor Militaru și
Maria Dinu, prefață de Nicolae Marinescu, Editura Aius, Craiova, 2021, p. 37-52.
19
Irvin Yalom alocă un întreg capitol Experienței revelatoare, pe care o definește drept
„o experiență urgentă și irevocabilă pentru a trezi o persoană și a o smulge din existența
cotidiană, conducând-o în cea ontologică.” (Irvin Yalom, Privind soarele în față. Cum să
înfrângem teroarea morții, traducere din limba engleză de Ştefania Mihalache, Editura
Vellant, București, 2011, p. 37) Din această categorie fac parte în special evenimentele
radicale, de la suferința teribilă provocată de o pierdere sau trauma devastatoare (violul,
incendiul, jaful) până la diagnosticarea și lupta cu o maladie incurabilă. Lor li se pot adăuga
În general, însă, diariștii sau memorialiștii resimt atingerea altor borne temporale –
50, 60, 70 ori chiar 80 de ani – drept o experiență decisivă care, vorba lui Irvin Yalom,
îi smulge din existența cotidiană și îi conduce în cea ontologică. Provocându-le mai
întâi reacții prompte, apoi fie incertitudini neliniștitoare, precum cele recunoscute,
bunăoară, în jurnalul lui Stefan Zweig („Arunc o privire la ceas, mâine, ba nu, într-
un sfert de oră, voi avea cincizeci de ani (îngrozitor). Va mai pătrunde vreodată un
element nou în viața mea? Rezervele vor mai fi ele oare suficiente, voi mai avea
destulă energie?”20), fie certitudini sumbre, de tipul celor pe care le trăiește, spre
exemplu, Gabriela Melinescu, în ziua în care împlinește 60 de ani: „Îmi amintesc
brusc că la vârsta de 33 de ani mi s-a schimbat viața plecând în Suedia. Acum mi se
schimbă viața din nou intrând în deșertul bătrâneții”21.
Prematuritatea reflecțiilor despre îmbătrânire (sic!) ale Eugen Simion este
motivată de contextul cu totul aparte al intervalului aniversar, pe care diaristul –
cum am văzut, destul de zgârcit în mărturisiri legate de catalogul mișcărilor sale
intime – îl descrie într-un spațiu destul de generos, încadrat de repere precise
(din nou, o raritate). Dincolo de succesiunea efemeridelor consemnate aici (unele
transformate, conjunctural, în evenimente dintre cele mai semnificative – v. telefonul
de la soția care se află în România, urările ei și mesajele înduioșătoare transmise de
la rude), este de reținut, desigur, cantitatea surprinzătoare (căci, repet, atipică) de
notații intens subiective, din a căror dinamică mai tensionată ca de obicei se poate
reconstitui cu destulă ușurință profilul ego-grafic al celui care, altminteri, detestă
și singurătatea atroce, și exercițiul precar al scrierii ei grăbite, deși luciditatea de
a-și recunoaște că scrisul nu mă ușurează, scrisul permanentizează, mai degrabă,
agitația mea interioară nu îi lipsește:
Azi (25 mai 1973) împlinesc 40 de ani. Îmi dau deodată seama că tinerețea este în urmă și
că timpul meu începe să fie numerotat invers. Am o ciudată stare de perplexitate. Deja? Atât
de repede? Nu m-am gândit până acum la faptul că tinerețea nu este un anotimp etern și că
trebuie să fiu pregătit pentru o toamnă și o iarnă a spiritului. Sunt singur în apartamentul
pe care îl ocup, aici, pe 6, Rue Buchardon... Mă uit la lucrurile din jur, sunt aceleași: vechi,
sărace, fără stil, mohorâte. [...] Am, așadar, 40 de ani. Vârsta la care, în secolul trecut,
femeile erau de mult bunice, iar bărbații se pregăteau să se retragă la moșie. Iar eu nu am
scris încă marea operă, proiectele mele fundamentale îmi stau în față, de-abia acum, după
experiența franceză, văd mai limpede și înțeleg mai bine destinul meu românesc... [...]
și altele: „Alte circumstanțe revelatoare – atât mai comune, cât și mai subtile – sunt asociate
cu jaloane de viață precum reuniuni școlare, zile de naștere și aniversări, dispoziții legate
de moștenire sau alcătuirea unui testament; aniversări semnificative, ca cea de cincizeci sau
șaizeci de ani” (Ibidem, p. 55).
20
Stefan Zweig, însemnare din 27 noiembrie 1931, apud Jacques Le Rider, Jurnale intime
vieneze, traducere din limba franceză și prefață de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași,
2001, p. 275.
21
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez V (2003-2008), Editura Polirom, Iași, 2010, p. 304.
92 Emanuela Ilie
*
Aceeași zi, ora 16. Nimic excepțional nu mi s-a întâmplat azi. Istoria din afară merge
înainte, istoria interioară staționează la marginea dintre mirare și nesiguranță. Dacă ar
trebui să exprim exact ceea ce simt acum, ar fi următoarele: parcă mă trezesc, brusc,
dintr-o stare de buimăceală și mă cuprinde un sentiment al urgenței: trebuie să pregătesc
numaidecât marea operă.
[...] Esențial este că am împlinit azi vârsta când omul încetează să mai fie o promisiune,
trebuie să devină o certitudine. Ar mai fi de adăugat: la 40 de ani individul începe să
simtă de departe mirosul eșecului. Marele eșec...22
Nicăieri, în nicio altă pagină din Jurnalul parizian al lui Eugen Simion, nu va
mai fi atât de vizibilă apăsarea extremă determinată de ciocnirea unor tensiuni
emergente pe multiple planuri: un anume instinct al urgenței, stimulat de asumarea
deplină a responsabilității culturale majore (perfect echivalată cu destinul românesc
al veritabilului Personaj creat deja de jurnal), spaima de marele eșec intelectual (pe
de o parte), dar și tulburarea difuză produsă de senzația pierderii propriei tinereți
și implicit a unei anumite percepții a lumii și a timpului23 (pe de altă parte). Din
fericire, primele se vor canaliza într-o direcție intelectuală clar definită. Celelalte,
însă, vor constitui cel mult nucleul dur al unor însemnări cu detentă vădit sociologică
sau etică: „O mică reflecție pentru uzul celui care, ajuns la jumătatea vieții, vrea
să-și înfrângă frica de existență: nu ne naștem totdeauna în istoria în care am dori
să trăim, dar, știind că altă istorie nu ne este accesibilă, să facem în așa fel încât
să nu devenim slugile ei netrebnice, ci agenții care s-o corupă, pentru ca morala
adevărului să se impună”24 etc.
Între plinuri și goluri, moartea

În peisajul complex configurat de jurnalul care, cum ne-o și recunoaște autorul
spre final, „poate fi un fel de regulator al spiritului, o diagramă a vieții trăite, cu
toate formele de relief, cu deal-valea ei și, vorba prietenului meu ploieștean, cu râsu-
plânsul ei. Ţin deci un jurnal ca să-mi fotografiez stările de spirit și ca să am timp
să reflectez în marginea lor”25, accidentele violente și alunecările de teren (intim)
cu totul neașteptate nu sunt foarte dese. Cu toate acestea, prezența morții poate fi
întrezărită în spatele unor enunțuri neconcesive cu miez identitar, prin intermediul
cărora diaristul își aproximează sau chiar definește natura uman-individuală: „când
22
Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii..., ed. cit., p. 426-428.
23
Într-un cunoscut eseu, Despre îmbătrânire, Jean Améry notează că „despre un tânăr
se spune, poate, mai degrabă că are lumea, și nu timpul în fața sa”. În schimb, cel care
îmbătrânește „nu mai este decât timp: dar asta pe de-a-ntregul, ca om care este, posedă și
cunoaște timp”. (v. Despre îmbătrânire. Revoltă și resemnare, traducere din limba germană
și note de Alexandru Al. Şahighian, Editura Art, București, 2010, p. 29 și 31).
24
Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii..., ed. cit., p. 429.
25
Ibidem, p. 430.
sunt bolnav, îmi pierd toate punctele de reper. Mi-e rușine să recunosc că nu sunt
deloc curajos în astfel de momente. Am o patologică frică de suferința fizică, boala
face din mine o ființă neputincioasă și speriată de existență”26; „Există la Paris nu
numai la haute couture, există și la haute solitude. Poți să mori, repet, de singurătate
înconjurat de aceste splendori ale arhitecturii imperiale, poți să înnebunești de frică
într-un oraș de câteva milioane de oameni”27; „Azi mi-e urât cu mine. Lucrurile
din jur mi se arată golite de sensuri, de o mediocră sărăcie. Mă uit pe fereastra ce
dă spre Rue Bouchardon și văd prostituatele instalate deja în fața micilor hoteluri.
Ce mizerie!”28; „Astăzi umoarea mea este din nou rea, sufletul este ca o catedrală
părăsită. Nimic nu-mi place, orașul îmi pare străin, un polip uriaș”29 ș.a.m.d.
Când nu este asociată direct cu mortificarea peisajului parizian (fie el arhitectural,
social ori propriu-zis uman), cu spaimele prea-omenești, deși dilatate conjunctural,
cu abandonul (pre)determinat religios sau, pur și simplu, cu orice formă de alteritate
interioară apăsătoare, fantasma morții pare provocată de schimbări climaterice în fond
insignifiante, dar pe care diaristul solar le detestă. Spre exemplu: „Cerul este închis și,
peste lucruri, se așterne o culoare nedefinită, griul parizian, culoarea disperării... Se
anunță o zi fără Dumnezeu...”30 Sau: „O zi tristă, o zi fără lumină. Mă plimb seara pe
Bd. Bonne-Nouvelle, Poisssonière etc. [...] E cald și în aer plutește ceva excitant, ceva
ce invită la destrăbălare sau poate la sinucidere”31. Ori, încă și mai limpede:
Azi este o zi bună pentru sinucigași. Plouă mărunt și totul în jur pare că putrezește.
Strada care duce de la Porte de Lilas la Romainville este aproape pustie. Întâlnesc, în
fine, doi africani care se uită la mine cu ochi bolnavi. Mă simt și eu un métèque amărât
într-un mare oraș care nu mă bagă în seamă...32
Astfel de impresii kierkegaardiene33 sunt de regulă îndepărtate ușor, căci

exercițiul lecturii terapeutice sau al reflecției pe teme culturale își dovedește de
26
Ibidem, p. 114.
27
Ibidem, p. 207.
28
Ibidem, p. 384.
29
Ibidem, p. 412.
30
Ibidem.
31
Ibidem, p. 363.
32
Ibidem, p. 90.
33
Să ne amintim că, pentru Søren Kierkegaard, disperarea, „această maladie a sinelui”, anunță
sau chiar este echivalentă cu boala de moarte: „Dacă n-ar exista nimic veșnic în om, el nici n-ar
putea dispera; dacă însă disperarea i-ar putea distruge sinele, nici n-ar mai exista disperare. În
acest sens disperarea, această maladie a sinelui, este boală de moarte. Disperatul este bolnav
de moarte. Într-un cu totul alt sens decât în cazul vreunei alte boli, maladia a atacat tocmai
părțile cele mai nobile și totuși el nu poate muri” (Søren Kierkegaard, Boala de moarte: un
expozeu de psihologie creștină în vederea edificării și a deșteptării, traducere din germană,
prefață și note de Mădălina Diaconu, Editura Humanitas, București, 1999, p. 64).
94 Emanuela Ilie
cele mai multe ori eficiența. Şi din această perspectivă există totuși excepții, a căror
consemnare întoarce anevoie eșecul terapeutic într-o mică victorie scripturală.
Aceasta se anunță improbabilă mai ales atunci când critica tematică a cărților pe
care și le alege (desigur, nu întâmplător) îi provoacă pasionatului cititor crispări
simpatetice. Precum, spre exemplu, cele produse de lectura romanului Le solitaire,
a cărui relație cu restul creației lui Eugène Ionesco este repede înregistrată:
„Obsesiile din piesele și jurnalele sale trec și aici. Ideea ratării, l’ennui, singurătatea,
teama de moarte... Un lung monolog. Istoria unei existențe banale la culme. Lumea
văzută ca o pușcărie. Existența – o lungă, grea plictiseală.” Spre deosebire de acest
concentrat aspru de lectură cu pretext ionescian, care nu depășește câteva rânduri,
următoarea însemnare, întinsă pe câteva pagini, acoperă intervalul uneia dintre cele
mai întunecate (sic!) nopți franceze. După ce bântuie îndelung pe străzile animate
și prin cafenelele arhipline, în căutarea unor mijloace de îndepărtare a stărilor
aparent inexplicabile care îl apasă („mă simt deodată teribil de trist și de părăsit”),
diaristul se vede silit să constate nu numai ineficiența oricărui antidot social, ci și
omniprezența singurătății și apropierea morții:
Încerc să mă smulg din această atmosferă, mai degrabă terorizantă, veselia mă ocolește,
singurătatea mă urmează... Iată, îmi zic, toți acești oameni care se amuză sunt ei fericiți,
cum mi se pare mie? Trăiesc ei cu sinceritate, cu convingere bucuriile simple?! Simt ei,
ca și mine, această presiune extraordinară a lucrurilor, singurătatea care te privește
de pe aceste ziduri murdare, în cafenelele arhipline, de pe strada pe care merg oamenii
într-o direcție necunoscută, mereu înainte, spre un punct numai de ei știut? ... Şi dacă
acel punct esențial este neantul, și dacă la colțul străzii ne așteaptă, grăbită, moartea și,
dacă nu la acest colț, la celălalt?! ... Şi dacă, și dacă...
Mă întorc pe cealaltă parte a bulevardului, încerc să fiu atent la ceea ce se petrece în
jur, să văd lucrurile în dimensiunile lor adevărate, să nu mai simt această greață de vid,
cum zice un autor contemporan, sau greață de preaplin. În definitiv, același lucru. O
aglomerare extraordinară de obiecte34 ne dă senzația de gol, în mijlocul lor ne simțim
absenți, abandonați destinului nostru, ca într-un deșert35 (subl. mele, E. I.)
34
Aceeași oroare stârnită de proliferarea obiectelor, descrisă în termeni ușor de raportat
la filosofia lui Gilles Lipovetsky (v. Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de
hiperconsum), este mărturisită și de alți diariști români ajunși în Vest. A se vedea, bunăoară,
notațiile la temă ale Verei Călin, care în mai multe pagini din jurnalul american Târziu
glosează disprețuitor pe marginea „mulțimii de obiecte care invadează cotidianul american.
O proliferare aproape ionesciană. [...] Mult, mult, mult. [...] Totul se asociază, în mintea
mea, cu acea philosophy of greed, de care vorbea un analist al societății de consum și cu
sloganul anilor 50, când a părut supraabundența care a dus la supremația obiectelor: more,
more” (Vera Călin, Tîrziu. Însemnări californiene 1986-1996, Editura Univers, București,
1997, p. 12).
35
Ca și în alte situații, stimulul cultural funcționează, în schimb, fără greș. Anunțate

de ecourile unor filosofii contemporane, reverberațiile discursului artistic izolează
angoasa, dar numai pentru a-i sublima dimensiunile într-o viziune distopică, în
sfârșit eliberatoare: „Personajul unui roman pe care l-am citit recent vede oamenii
închiși în niște sicrie transparente. Fiecare om are un asemenea coșciug, merge cu el
la lucru, se întoarce acasă, mănâncă, se urcă în patul conjugal, apoi din nou la lucru...
Lumea ar fi, dar, în mintea lui, o societate de sicrie transparente. Relații între un grup
de sicrie și alt grup. Relații de ură, de iubire, de afaceri, de forță, de compasiune,
sub ochiul vigilent al morții.” Doar aparent paradoxal, odată cu recapitularea unei
parabole întunecate despre moartea constantă ca formă de captivitate (ne)știută a
întregii umanități, deambularea diaristului se apropie de sfârșit, iar sensurile propriei
rătăciri promit a iriza, cât de curând, sufocantul nocturn parizian:
Mă întorc, în fine, acasă. Portăreasa nu s-a culcat, e la postul ei, când deschid ușa ce
dă spre curtea interioară, ridică discret perdeaua, mă fac că n-o observ, trec din nou pe
lângă cele șase pubele puturoase, urc scara de lemn veche și murdară, sus petrecerea
nu s-a terminat și, înainte de a deschide ușa, aud ceasul cu cuc din apartamentul de vis-
à-vis. Nu înțeleg cum cei care l-au adus în casa lor pot fi liniștiți. Uneori, noaptea, mă
trezesc în cântecul mecanic, strident, puternic al ceasului. [...]
Închid fereastra și, cu o clipă înainte de a stinge lumina, văd din nou mogâldeața
umbroasă a singurătății36.
În loc de concluzii
Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian este o carte care, mai ales
pusă în legătură cu restul operei lui Eugen Simion, poate fi citită în varii moduri,
ceea ce explică și posteritatea ei critică absolut impresionantă. La fiecare re-editare,
ea a stârnit, pe bună dreptate, ecouri mai mult decât entuziaste din partea celor
care s-au grăbit să o parcurgă în fel și chip: ca roman indirect (Virgil Podoabă), ca
roman sau jurnal autoreferențial (Andrei Grigor), ca „o scriere de subtilă gravitate,
mărturia confruntării unui intelectual român contemporan cu realitățile obișnuite
ale lumii apusene” (Mircea Iorgulescu), ca un „colaj foarte abil de notații, reflecții
subtile de moralist, portrete și biografii, interviuri, confesiuni etc.” (Al. Călinescu)
ori, pur și simplu, ca o „operă literară fermecătoare”, prin „căutările, melancoliile,
anxietățile și înseninările sale, rafinamentul frazării colocviale, temperatura afectivă
seducătoare” (Constantin Ciopraga)37.
Fără să intenționeze să extindă excesiv arcul de circumscriere sau măcar
aproximare categorială, lucrarea de față a preferat să o revadă din unghiul tematic
pe care undeva chiar diaristul Eugen Simion îl indică, fără prea mari rezerve:
36
Ibidem, p. 344-345.
37
V. selecția impresionantă de opinii critice pe care o realizează Antonio Patraș pentru cea
de-a șasea ediție din Timpul trăirii, timpul mărturisirii..., pe care am consultat-o în vederea
redactării acestei lucrări.
96 Emanuela Ilie
Aș vrea să scriu, aici, despre clipele mele obscure, despre frica mea de moarte, care mă
stăpânește încă din pragul adolescenței, despre demonii mei, despre momentele mele de
cădere și nesiguranță... dar cum să scriu, când sunt atâtea cenzuri în mine și alte cenzuri
în afara mea? Libertatea jurnalului meu este fatal limitată. Spiritul meu are prea multe
sensibilități de ocrotit. Nu am încotro: trebuie să trăiesc cu ele și să scriu cu ele. Mă
resemnez cu ideea că nici un jurnal nu spune totul, absolut totul. Iar cele care încearcă
nu reușesc să spună esențialul despre ființă38.
Chiar și în condițiile dublei cenzuri amintite aici, autorul acestui jurnal

extraordinar a știut ca în cele mai atașante pagini ale sale să ne spună esențialul
despre ființa sa interioară. Nici mai mult, dar nici mai puțin.
BILIOGRAFIE:
Simion, Eugen, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, ediție de Mihaela
Constantinescu, prefață și repere critice de Antonio Patraș, Editura Univers Enciclopedic
Gold, București, 2013.
Améry, Jean, Despre îmbătrânire. Revoltă și resemnare, traducere din limba germană și
note de Alexandru Al. Şahighian, Editura Art, București, 2010.
Călin, Vera, Tîrziu. Însemnări californiene 1986-1996, Editura Univers, București, 1997.
Forsdick, Charles, Dark tourism, în Keywords for Travel Writing Studies. A Critical
Glossary, edited by Charles Forsdick, Zoë Kinsley and Kathryn Walchester, second edition,
Anthem Press, 2019.
Ilie, Emanuela, (Falsele) cărți de călătorie ale lui Adrian Marino. Obsesii metatextuale
și impulsuri confesive, în volumul Adrian Marino la centenar, editori Petrișor Militaru și
Maria Dinu, prefață de Nicolae Marinescu, Editura Aius, Craiova, 2021, p. 37-52.
Kierkegaard, Søren, Boala de moarte: un expozeu de psihologie creștină în vederea
edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu,
Editura Humanitas, București, 1999.
Le Rider, Jacques, Jurnale intime vieneze, traducere din limba franceză și prefață de
Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2001.
Melinescu, Gabriela, Jurnal suedez V (2003-2008), Editura Polirom, Iași, 2010.
Podoabă, Virgil, Jurnalul parizian – un bildungsroman confesiv închegat pe un scenariu
inițiatic și în jurul unei experiențe revelatoare, în Eugen Simion-80, Editura Tracus Arte,
București, 2013.
Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim (I. Există o poetică a jurnalului?), ediția a II-a,
revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005.
Sorescu, Marin, Jurnal. Romanul călătoriilor, ediție îngrijită de Mihaela Constantinescu
și Virginia Sorescu, Editura Fundației Marin Sorescu, București, 1999.
38
Toplean, Adela, Moartea modernă, între poetică și tanatologie. Repere suedeze, accente
românești, Editura Universității din București, 2016.
Yalom, Irvin, Privind soarele în față. Cum să înfrângem teroarea morții, traducere din
limba engleză de Ştefania Mihalache, Editura Vellant, București, 2011.
”TODAY IS A GOOD DAY FOR SUICIDES”.

THE THEMATIZATION OF DEATH AND OTHER CONFESSIVE
(IN)DECENCIES OF THE DIARIST EUGEN SIMION
Abstract: According to not a few diary researchers from both Eastern and Western
Europe, the journal is, of all the genres of biography, the species most threatened to turn
into a savoir mourir guide. This obstinate search of the author, obsessed with discovering
the best ways to get used to the „daily death” (the true catalyst of writing, the main ordering/
director of meaning, and so on), can be discovered in any journal, constituting the specific
(un)hidden note of the species – this is an idea that becomes central also in the studies
of some of the most important Romanian thanatologists, fully convinced, such as Adela
Toplean, for example, that ”any diary betrays (or «sweats») a subtle poetic of death”.
In the strict order of appearances, nothing seems farther from the spirit of Eugen Simion’s
Parisian Diary than the obsessive interrogation on the edge of mortality, with all the train
of anxieties and fears attached. On the one hand, this book with explicit hexagonal pretext
and dialogical stake (which I would rather inscribe in the category of the so-called travel
writings, although its author stubbornly recommends it as a diary and problematizes its
conventions) is visibly oriented in the direction of analysing the Gallic space and spirit, as
they appear to a young Romanian lecturer, in a well-determined interval. On the other hand,
the general tonality of the diarist and the colours of his descriptions – be they of spaces,
landscapes or people – seem to be some of the brightest, most optimistic ones.
Still, on a recent re-reading, I discovered numerous passages in which the diarist seems to
thematize not only death, with its multiple facets and valences, but also other hypostases of
radical otherness, from „physical and mental breakdown” through illness to „the foggy small
creature of loneliness.” This paper focuses on a careful analysis, from a multidisciplinary
perspective, of these „nagging phantasms” that make inner history (as recorded in the diary)
stand at the edge between wonder and insecurity.
Keywords: Parisian Diary, travel writing, confessive (in)decencies, death, loneliness.

GENURILE BIOGRAFICULUI,
ÎNTRE TIMPUL TRĂIRII ȘI TIMPUL MĂRTURISIRII –
INVITAȚIE LA RE-LECTURĂ
Petruța Stan*
În prefața la cartea Genurile biograficului, Eugen Simion simte nevoia unei

clarificări, în scopul de a integra preocuparea prezentă într-un demers mai amplu:
„Cartea de față face parte dintr-un ciclu tematic: Întoarcerea autorului (1981),
Ficțiunea jurnalului intim (I-III, 2002) și, dacă încalc puțin frontiera dintre teoria
literaturii și ficțiunea diaristică, aș putea cita în această ordine de preocupări și
Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) și Sfidarea retoricii. Jurnal german
(1986)”1. Această trudă întinsă pe mulți ani, întreruptă uneori de apariția altor studii,
are, în fond, ca țintă o re-lectură a unor texte trimise adesea de critica literară în
subsolul literaturii. Deci, Eugen Simion, înarmat cu răbdare, stabilește un sistem de
clauze, o serie de particularități și chiar o poetică a scriiturii intime, prin excelență
o scriitură ce se împotrivește regulilor, astfel încât să îi ofere un loc mai în față, să
o scoată din statutul de cenușăreasă a scrisului. Demersul recuperator începe ca o
meditație critică desfășurată în plan eseistic și se transformă într-o construcție solidă
și amplă, ce schimbă oarecum situația și o face un pariu câștigat. Trecerea în revistă
a „genurilor biograficului” aduce în discuție memoriile, autobiografiile, romanele-
jurnal, romanele-memorii, eseurile autobiografice și tot așa, până la scriitura de tip
epistolar, cu exemplificări numeroase. Totodată, atenția sa se îndreaptă, conștient sau
nu, mai ales către jurnalul intim ca gen ignorat, privit cu dezinteres, cu scepticism
sau chiar cu ostilitate de către critica literară și de către public, demers ce-și are
centrul de greutate în Ficțiunea jurnalului intim (I-III). Ar fi de notat faptul că
îndelung așteptata „literatură de sertar” din a doua jumătate a secolului trecut, care
ar fi trebuit să inunde piața de carte după momentul 1989, s-a dovedit a fi constituită
mai ales din texte diaristice, iar publicul a avut și are nevoie de o educare și de o
direcționare a lecturii unei astfel de scriituri. De altfel, Eugen Simion inventariază
minuțios funcțiile jurnalului intim, apelând, pentru exemplificare, la texte celebre
aparținând unor epoci diferite.
Primul subiect pus în discuție face referire la funcțiile acestui tip de text, precum
și la motivația diaristului de a ține cu obstinație un jurnal: „De ce un individ oarecare,
fără ambiții literare, ca secretarul Amiralității Britanice (Samuel Pepys), se apucă
să noteze în caietele lui secrete micile evenimente ale vieții sale? De ce, apoi, o
* Profesor dr., Colegiul Național „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte, județul Prahova;
e-mail: petruta.stan@yahoo.com.
1
Eugen Simion – Genurile biograficului, vol. I, Fundația Națională pentru Știință și Artă,
București, 2008, p.7.
RITL, p. 98–109, București, 2023 | DOI:10.59277/ritl.2023.17.10
Genurile biograficului, între timpul trăirii și timpul mărturisirii – invitație la re-lectură 99
adolescentă care trăiește ascunsă de frica hitleriștilor (Anna Frank) simte nevoia să
înregistreze stările ei de spirit în clandestinitate? Și, la alt etaj al problemei, de ce
unii scriitori mari (Stendhal, Tolstoi, Gide, Kafka, Virginia Woolf, Musil, Thomas
Mann) țin jurnale intime, iar alții ca Balzac, Flaubert, Zola, Proust, Eminescu,
Arghezi, Sadoveanu nu?”2.
Deci, Eugen Simion pornește de la o afirmație a lui Maurice Blanchot, care scoate
în evidență faptul că insignifianța jurnalului intim este tocmai resortul interesului
pentru jurnal, pentru că diaristul scrie cu scopul de a-și proteja zilele ce trec, chiar
dacă au sau nu ceva remarcabil, conferind astfel semnificație nesemnificativului.
După care nuanțează această afirmație: o justificare este cea comună tuturor
diariștilor, în sensul că notarea zilelor le împiedică să dispară fără urmă, să fie
uitate; a doua justificare face însă referire la capacitatea textului diaristic de a
prezerva trecutul pentru posibile întoarceri la experiențe anterioare, subliniind rolul
ceva mai complex de aide-mémoire al scrierii diaristice, în sensul că jurnalul are
datoria de a salva trecutul de la uitare, dar și datoria de a se salva pe sine, ca text,
de pericolul aceleiași uitări. Următoarea funcție inventariată este cea de instrument
al cunoașterii de sine, Eugen Simion făcând referire la eul profund (Proust) sau
eul pur (Valéry) și la eul superficial, deși, spune criticul, această funcție nu este
neapărat specifică jurnalului, ci caracterizează și memoriile, și autobiografia sau,
în sens mai larg, literatura subiectivă. Astfel, diaristul vrea să se cunoască, dar și să
se facă el însuși cunoscut prin demersul său confesiv. De asemenea, jurnalul intim
nu este străin de descoperirea sentimentului religios, agape putând fi practicată în
intimitatea jurnalului, căutarea lui Dumnezeu permițând căutarea de sine. Tot o
temă cu valoare universală este și erosul, uneori pe baze psihanalitice. În această
situație, discursul diaristic devine un îndreptar moral (agape) și un sonar pentru
catalogarea complexelor ascunse în străfundurile ființei umane, o justificare a
nevrozelor sexuale, o manifestare a libidoului. Mai este dezvăluită și o misiune
terapeutică asociată jurnalului, acesta fiind văzut în ipostaza de confident tăcut și
binevoitor, care nu reacționează punând la index confesiunea, indiferent cât de
impudică ar fi ea, sau de instrument expiator pentru erori mai flagrante sau mai
subtile. Importantă este și funcția de „atelier de fraze”, de „laborator în umbra
operei majore”, cum o numește Eugen Simion, tocmai pentru că jurnalul permite
o desfășurare de forțe inegale, fără constrângeri, un mozaic de idei disparate, sub
imperativul lipsei de pretenții literare. Textul diaristic devine un posibil exercițiu
de stil, un depozit al temelor, un surogat al marii creații care întârzie să se
materializeze, o rudă mai ponosită a literaturii. Totuși, criticul amintește și cazul
unor scriitori precum Thomas Mann sau Gide, ce rămân devotați jurnalului intim,
trecând nestingheriți din textul taciturn și clandestin în cel literar și public. Apoi
este identificat „motivul tragic” sau „motivul somației”, atunci când jurnalul este,
2
Eugen Simion – Ficțiunea jurnalului intim, vol.I, Univers Enciclopedic, București, 2005,
p.47.
100 Petruța Stan
cu adevărat, o scriitură clandestină, când primejdia amenință atât pe diarist, cât și

produsul său de taină, iar lectura ulterioară a paginilor poate provoca o puternică
reacție emoțională, așa cum s-a petrecut în cazul jurnalului Annei Frank. Poate
exista, însă, și situația excepțională în care asemenea experiențe-limită pot fi notate
mai târziu, când diaristului istoria îi permite confesiunea, ca în cazul lui Steinhardt
sau Mircea Vulcănescu. O altă funcție a jurnalului este dictată de „motivul estetic”,
atunci când diaristul, celebru sau nu, notează, cu regularitate sau nu, din dorința,
secretă sau exprimată, de a transforma un text intim într-unul public, așa cum
face Mircea Eliade. Se pune atunci problema lucrului asupra textului, finisajul
aplicat frazei venind împotriva spontaneității și transformând jurnalul intim atât
într-un text literar, cât și într-un text anti-literar. Eugen Simion susține cu modestie
că demersul său personal este o încercare de sistematizare a studiilor care s-au
ocupat de scrierea diaristică, multe dintre ele limitate la literatura occidentală. Din
această perspectivă, o cauză a experienței diaristice în Europa de Est o constituie
regimurile totalitare cu întreg sistemul de interdicții, ce ar putea justifica nevoia de
clandestinitate și refugiul în spațiul scriiturii intime, jurnalul devenind: „un semn al
timpurilor rele, un semn al unei istorii bezmetice, al lipsei de libertatea expresiei”3.
Un asemenea demers transformă jurnalul intim într-un spațiu al libertății absolute.
În acest sens, criticul inventariază și alte justificări, mai mult sau mai puțin serioase:
experiența mistică (jurnalul ca exercițiu spiritual), „starea de negativitate” (brutalul
refuz al comunicării cu ceilalți, al acceptării sistemului de valori morale impus
de societate), „paradoxul leneșului” (a scrie pentru a-ți omorî timpul), „paradoxul
scriiturii” (a scrie pentru amuzament, cu conștiința asumată că textul nu are
nicio valoare), jurnalul de călătorie (diaristul joacă în cunoștință de cauză rolul
personajului itinerant din literatură).
De asemenea, Eugen Simion pune problema raportului adevăr-frumos în
textul diaristic, raport cu alte semnificații decât în literatură, având ca punct de
plecare disocierea făcută de Mircea Eliade cu privire la modalitățile de abordare a
jurnalului intim, din perspectiva stilului: diariști care apelează la scrierea neglijentă
pentru a conferi credibilitate, autenticitate și spontaneitate confesiunii și diariști
care finisează confesiunea până la înzestrarea textului cu expresivitate literară.
În consecință, criticul ia în discuție câteva caracteristici ale jurnalului intim,
care îl particularizează între alte scriituri. Prima ar fi tocmai fragmentarismul,
ceea ce transformă jurnalul într-o construcție lipsită de arhitectură, discontinuă,
justificare pentru unii teoreticieni care văd aici tocmai forța acestui gen de scriitură,
în vreme ce pentru alții este motivul de excludere din ceea ce înseamnă literatură.
O altă clauză este calendaritatea sau Legea Blanchot, diaristul fiind cumva nevoit
să se supună disciplinei de a nota zilnic, în situația în care textul său beneficiază
de libertate aproape deplină. Acest pact devine împovărător, subliniază Eugen
Simion, intențiile inițiale ale oricărui diarist, de a consemna cotidianul, oricât de
3
Ibidem, p.78;
banal, și de a o face zilnic, sunt sabotate de sentimentul inutilității, de lene sau de

emoții puternice, care, odată trecute pe hârtie, riscă să se transforme în literatură,
în chiar interiorul unei scrieri ce pare să aibă oroare de literaturizare. Totuși, nici
unul dintre diariști nu semnează un pact al duratei, observă criticul, subiectivitatea
capricioasă încălcând orice altă convenție. În consecință, el inventariază și patru
tipuri de încălcare flagrantă a legii calendarității. Prima infracțiune este legată
de transcriere, diaristul notând evenimentele pe foi disparate, pentru a trece mai
târziu la operațiunea consemnării efective în jurnal, moment în care nuanțează și
reformulează sub impulsul unei stări de moment diferite. Infracțiunea este și mai
gravă atunci când diaristul decide să-și publice scrierile și trece la recitirea și la
cosmetizarea lor voluntară, ameliorând stilul neglijent. Eugen Simion denumește
această operațiune infracțiunea transcrierii. Un alt păcat sancționabil este botezat
neprevăzuta înșelătorie sau înșelătoria involuntară, adică încălcarea simultaneității,
și în această situație diaristul își lecturează propriul jurnal cu creionul în mână,
îndreptând notele ici-acolo. Mult mai gravă i se pare lui Eugen Simion culpa
conștientă a celui care își folosește scrierea intimă ca instrument al oportunismului,
adaptând jurnalul la interesele de moment ale societății, ca atunci când personalități
culturale își publică textele cosmetizate în acord cu ideologia epocii prezente și nu
cu ideologia epocii în care au fost scrise sau cu propriile convingeri, texte revăzute
în așa manieră încât se poate observa grosolănia falsificării. În rândul diariștilor
„infractori”, Eugen Simion îi încadrează și pe aceia care nesocotesc, de la început,
criteriul cronologic, îl elimină definitiv, ca în cazul lui Nicolae Steinhardt, Jurnalul
fericirii fiind scris după detenție, confiscat de securitate, redactat într-o altă versiune
până aproape de final, fiind apoi restituit autorului manuscrisul inițial. Acest tip de
scriere încalcă și legea simultaneității, actul consemnării nemaicoincizând cu actul
trăirii efective a evenimentelor. Criticul îl denumește jurnal fără calendaritate.
Este de remarcat faptul că, pe lângă acea clauză a calendarității, pe lângă
principiul simultaneității, apar și sinceritatea, spontaneitatea și autenticitatea, ca
legi guvernând discursul diaristic. Eugen Simion însuși identifică cele două timpuri
în care trăiește diaristul – „timpul trăirii” și „timpul mărturisirii” – perfecta lor
simultaneitate nefiind posibilă, pe de o parte pentru că nu se poate face efectiv
consemnarea unui fapt în chiar momentul petrecerii lui și pe de altă parte pentru
că diaristul notează și alte reflecții de moment; totuși, dintre toate genurile
biograficului, jurnalul este cel mai aproape de simultaneitate, chiar și în varianta
aceasta relativă. Pot fi descoperite, în viziunea lui Eugen Simion, cinci tipuri de
relații între timpul trăirii și timpul mărturisirii, începând cu sincronizarea perfectă,
spune criticul, ca și cum diaristul ar trăi cu un carnet în mână; apoi simultaneitatea
începe să se fisureze lent, se notează azi ce s-a petrecut ieri, se consemnează spre
seară evenimentele dimineții; a treia situație face referire la neputința efectivă
a diaristului de a consemna, de exemplu el se află într-un spațiu carceral, astfel
încât evenimentele trăite vor fi recuperate ulterior, vor fi reconstituite scriptic, însă
dintr-o altă perspectivă; a patra infracțiune se produce în momentul în care diaristul
102 Petruța Stan
decide să-și transforme textul dintr-unul taciturn, într-unul public și se produce pe

drumul de la manuscris la textul tipărit, fie din voința autorului, fie din rațiuni ce
țin de editor, deși unii diariști nu-și doresc publicarea jurnalului în timpul vieții
sau alții scriu cu conștiința clară că rândurile lor vor ajunge la un moment dat la
judecata publicului cititor.
O altă problemă ce diferențiază discursul diaristic de orice alt tip de discurs este
stabilirea unui raport cât mai aproape de realitate între autor, narator și personaj.
Sau, în formularea succintă a lui Eugen Simion, „Cine vorbește în jurnalul intim și
despre ce?” Răspunsul pare să fie foarte simplu, conform teoreticienilor: autorul se
identifică fără îndoială cu naratorul și cu personajul. Situația este, însă, puțin mai
complicată, iar criticul literar o rezumă într-o serie de opt postulate: diaristul refuză
să scrie ficțiune, deci literatură; nu scrie cu intenția expresă de a publica; textul
contestă orice reguli ale literaturii; se consemnează la repezeală, dar, fără voia
autorului, discursul diaristic are șansa de a deveni sau nu o operă în sine; jurnalul
este o cronică a tot ceea ce este insignifiant în existența diaristului, o consemnare
despre sine; scrierea începe ca o prezervare a eului biografic și sfârșește uneori ca o
prezervare a eului profund, parcurgând drumul invers al literaturii; diaristul refuză
inițial rolul de autor în sensul obișnuit, dar publicarea jurnalului, fie și după moartea
sa, îi conferă acest statut; diaristul are o poziție infamă în raport cu autorul de
literatură, dar au existat cazuri în care valoarea jurnalului intim a copleșit valoarea
operei de ficțiune, răsturnând ierarhiile.
Deși textul diaristic are un destin imprevizibil – poate fi întrerupt, poate fi dus
până la capăt, ceea ce înseamnă capătul vieții autorului –, odată devenit public,
trebuie să suporte o judecată morală și una estetică, Eugen Simion considerând că
cea morală are întâietate, venind tocmai de la cei amintiți în jurnal, nemulțumiți de
imaginea creată, uneori gata să-l atace pe diarist, indiferent dacă acesta mai este
în viață sau nu. O altă dificultate a diaristului constă tocmai în nevoia acută de a
scrie despre sine și în scopul de a se autocunoaște; el devine obiectul propriului
studiu de caz, dar poate cădea involuntar în capcana de a-și corecta autoportretul,
de a se prezenta într-o lumină idealizantă, flatantă și, tocmai de aceea, incredibilă.
Lectorului îi revine astfel sarcina de a descoperi printre rânduri adevărul, cu sau fără
voia autorului, indiferent dacă se vorbește la persoana întâi (situația comună), la
persoana a doua (Pavese) sau la persoana a treia (Gombrowicz), disimulând pentru
a da mai multă credibilitate confesiunii. Eugen Simion demonstrează că în jurnal
relația dintre autor, narator și personaj este destul de fragilă, mai ales când se pune
problema personajului, care se transformă în textul confesiv într-o multitudine de
voci, denumite eul biografic și eul fictiv (Musil), eul critic și eul în expansiune
(Gombrowicz), eul gânditor și eul critic (Leonid Andreev), eul profund/eul pur și
eul superficial (Proust, Valéry).
O altă problemă pusă în discuție de Eugen Simion este cea receptorilor textului
diaristic, text prin excelență secret, fragmentar, neguvernat de reguli și fără
pretenții literare. Sintetizând, criticul înlătură orice urmă de confuzie între lector
și destinatar. Destinatarului diaristul îi rezervă un rol executiv, referitor, evident,

la soarta textului, asemenea unui executor testamentar. Cât despre lector, situația
sa este complicată de raportarea acestuia la discursul diaristic – intern, participând
cumva la construcția textului, sau extern, clandestin, a cărui atitudine depinde
de modul de receptare a textului, veninos sau binevoitor. Astfel, există un lector
posibil, având o identitate generică, un fel de cititor probabil al jurnalului, căruia i
se adresează autorul în cuprinsul scrierii, personaj ce nu trebuie confundat cu marele
public. I se solicită înțelegere, clemență, este orientat abil în receptarea textului,
dar va rămâne cu un rol pur decorativ cât timp jurnalul nu este publicat, jucând
apoi el însuși partitura de ghid al lecturii pentru lectorul real. Lectorul confident
se găsește într-o anume relație de afecțiune cu diaristul, are acces garantat la text,
ca un prim lector privilegiat, emite judecăți cu privire la autenticitate, la aspectul
moral sau estetic, fiind, de regulă, selectat dinainte chiar de către diarist. Lectorul
infidel este postum și acționează în cazul în care scrierea intimă nu a fost publicată
în timpul vieții autorului. El va institui o cenzurare a informației, intervenind în text
și eliminând pasaje întregi, pe considerentul că ar contraveni unor principii morale
sau estetice. Acest tip de lectură, de cele mai multe ori, rămâne necunoscut. Eugen
Simion pomenește și cazul unui lector ce are posibilitatea de a citi, cu voia și la
cererea expresă a diaristului, dar declină această solicitare, nedorind să pătrundă
în intimitatea autorului, nedorind să ia cunoștință de secretele acestuia. Diaristul
însuși joacă rolul unui lector preventiv, pentru că își recitește consemnările în
scopul de a le cântări viabilitatea, corectând, încântat sau dezamăgit. Ultimul din
serie este lectorul-scriptor sau scriptorul-lector. El notează la repezeală, pe foi
disparate sau în agendă, pentru ca apoi să transcrie în jurnalul propriu-zis, trecând
astfel textul inițial printr-un proces de corectare, notare și chiar cenzurare. Eugen
Simion concluzionează că jurnalul intim se află într-o stare de relativă dependență
de acești lectori – „interni sau externi, doriți sau nedoriți, beneficiu sau infractori”.
Situația nu este mai limpede nici când se pune problema destinatarului, iar
Eugen Simion propune o sintetizare, pornind tocmai de la cazurile particulare pe
care le are la dispoziție pentru lectură. Un caz este cel al jurnalului ca monolog fără
destinatar; diaristul îl scrie doar pentru sine, îl păstrează sau îl distruge, în funcție
de dispoziția sa capricioasă, deși, conchide criticul, autodestinarea este provizorie,
depinde de circumstanțe și se poate schimba oricând. O altă situație este aceea
a jurnalului destinat de la început publicării, autorul transformându-și scrierea în
literatură, aplicând autocenzura asupra sincerității, asupra spontaneității și anulând
confidențialitatea. O a treia posibilitate este destinatarul variabil: jurnalul începe
cu destinatar unic (de regulă membru al familiei – copii, soție, iubită, frate etc.),
care are și câteva servituți față de diarist (să publice textul, să selecteze fragmente),
pentru ca apoi, inevitabil, jurnalul să ajungă tot la marele public, destinatarul
inițial fiind transformat într-un pretext. Apoi, este destinatarul invitat la lectură,
el având acces la text, cu sau fără acceptul expres al autorului (acesta dorește să
îmbuneze destinatarul, să-i genereze o opinie favorabilă și lasă la vedere caietele,
104 Petruța Stan
ca din întâmplare). În fapt, orice lector și orice destinatar sunt infractori chiar din
clipa în care uzează de aceste calități. Eugen Simion îl citează pe Jean Rousset,
care numește jurnalul „un gen ambiguu”, marcat de interdicții și provocând tocmai
dorința nestăpânită de a încălca aceste tabuuri.
Un demers interesant al criticului este descoperirea, în interiorul discursului
diaristic, a ceea ce el numește „mituri fondatoare” și „fantasme”4. Structura
ambiguă a jurnalului, temerea permanentă a autorului de a nu-i fi deconspirat
secretul operațiunii îl conduc pe Eugen Simion către imaginea lui Proteus, aflat
însă la ușa marii literaturi, care îl refuză cu obstinație; apoi este Circe, simbol
al imprevizibilului, al incertitudinii: nesiguranța autorului obligat la recluziune
pentru a nota în jurnal, nesiguranța destinatarului (el însuși sau marele public?!),
nesiguranța de a păstra sau de a distruge, la un moment dat, textul, nesiguranța cu
privire la modul în care marele public va înțelege și va reacționa la mesajul estetic,
moral sau social, dar, în ciuda acestei atmosfere pline de ambiguitate, diaristul
își acceptă destinul și continuă să consemneze, asumându-și vulnerabilitatea și
insecuritatea. Este detectată și imaginea lui Narcis, ceea ce schimbă discursul
diaristic într-o formă de autocontemplare, dusă uneori până la capătul vieții
diaristului, însă un „narcisism deschis”, permițând și receptorilor să arunce o
privire în oglinda sa imperfectă, ce scoate la iveală eșecurile, temerile și angoasele.
Sisif devine și el un mit asociat diaristului, care își duce povara zilnică, acceptând
condiția tragică a unui text minat de inconsistență și de vulnerabilitate. Singurul
câștig al acestui Sisif altfel este că lectorul va avea în față produsul finit al
chinurilor zilnice, îl va putea evalua, dându-i propria interpretare. Totuși, Eugen
Simion precizează că mitul oglinzii pare cel mai apropiat de scriitura diaristică, care
este o oglindă construită de la început sub imperiul subiectivității, un instrument
care transformă dorința de a te contempla în nevoia de a nota ceea ce vezi, astfel
încât scriitura confesivă este cea care păstrează, în fapt, imaginea diaristului, o
salvează de la uitare, lectorului revenindu-i sarcina de a asambla fragmentele, de a
unifica părțile. Este vorba, mai exact, de un joc de oglinzi, în care sunt prezenți trei
actanți: diaristul, mânat de dorința de a se cunoaște pe sine și de a lăsa un mesaj
despre trecerea sa pe pământ, apoi scriitura în sine, reflectarea în text a imaginii
diaristului, și lectorul, obligat prin statutul său privilegiat, să descopere mecanismul
ascuns al înlănțuirii faptelor. Mitul Celuilalt se dezvăluie în momentul în care
diaristul descoperă, în timpul autocontemplării, o imagine despre sine, până atunci,
nebănuită și pe care o camuflează în adâncul textului. Tot Eugen Simion plasează
în această mitologie a diarismului și mitul Eului, profund subiectiv, oscilant și mai
greu credibil, reprezentat de o mie de măști, simbolizând o mie de ipostaze sub
care autorul jurnalului înțelege să se ascundă. Diaristul aflându-se permanent în
anticamera nehotărârii sau rătăcit în propriul labirint interior, textul pare bântuit și
de fantasme, clandestinitatea, frica, în cele mai neobișnuite ipostaze (frica de a nu
4
Ibidem, p. 243.
fi deconspirat, de a nu scrie ceva greșit, de a nu suporta consecințele actului de a

consemna etc.), apoi perisabilitatea, insecuritatea, în mijlocul tuturor stând, după
cum afirmă Eugen Simion, mitul creatorului.
Și pentru că situația nu este suficient de complicată, apar și niște întrebări:
Unde scriu diariștii? Când scriu diariștii? Pentru prima dintre ele răspunsurile se
dovedesc a fi multiple, pentru că spațiul scriiturii clandestine este el însuși marcat
de clandestinitate, spre deosebire de opera în sine, de opera de ficțiune, care are
dreptul de a fi expusă la masa de lucru. În concluzie, diariștii scriu oriunde simt
nevoia să o facă (Eliade), la cafenea (Simone de Beauvoir), între două partide
de amor (Anaïs Nin), în călătorii (Gide). Eugen Simion evidențiază și situația
specială creată în regimurile totalitate, când jurnalul intim este, în același timp,
singura libertate a spiritului posibilă în clandestinitate și infracțiune majoră,
ceea ce presupune păstrarea cu sfințenie a secretului cu privire la locul în care
se ascunde diaristul în exercițiul funcțiunii. Cât privește a doua întrebare, criticul
forțează o imagine clișeică, pe care el însuși a construit-o: „fantasma individului
care, într-o seară friguroasă, retras lângă sobă, notează într-un caiet secret ceea
ce i s-a întâmplat peste zi sau ceea ce gândește despre sine și lumea din jur. Este
atent, în acest răstimp, să nu intre cineva în cameră și să-l surprindă. Este imaginea
tradițională a intimistului”5. Totuși, scrierea diaristică nu este neapărat nocturnă,
ci, mai degrabă, a „timpului gol”, când ies la suprafață nevrozele, plictisul. Spune
Eugen Simion: „Ora jurnalului este, încă o dată, ora nocturnă, ora slabă, încărcată
de energii negative…”
Și, dincolo de răspunsurile la toate întrebările ce privesc diaristica, se înalță
„fantasma singurătății diaristului”. Cine scrie? La această întrebare se revarsă
o mulțime eterogenă, izvorâtă din recensământul pe care îl duc până la capăt
teoreticienii: „celibatarii, orfanii, femeile singuratice, adolescenții, bolnavii,
exilații, cei care dintr-un motiv sau altul sunt marginalizați, excluși, apoi cei care
trec printr-o criză morală sau religioasă, în fine, cum s-a spus de atâtea ori chiar de
către cei care țin jurnale intime, încep să facă o cronologie a vieții lor zilnice nu cei
care sunt fericiți, ci indivizii nefericiți.” Evident că proporția scriitorilor este mai
mare în rândurile dese ale diariștilor, pentru că par a se pricepe cel mai bine cum
să-și exploateze angoasele, eșecurile, nevrozele, neputințele, sau, cum spune Eugen
Simion, mizează pe „figura preterițiunii”.
Situația se complică și mai mult în momentul în care criticul vrea să
stabilească o tipologie a jurnalului intim, trecând în revistă încercări anterioare:
Amiel, care propune „trei sfere concentrice ale vieții subiective” (acta, cogitata,
sentita); Michel Leleu, care împarte jurnalele intime în patru categorii (istorice,
documentare, personale și mixte); Henri Gouthier (jurnal-mărturie, jurnal egotist
sau intim); Maurice Chapelan (jurnal psihologic, jurnal anecdotic) etc. Concluzia
la care ajunge Eugen Simion este însă că nu există o puritate absolută a textului
5
Ibidem, p. 256.
106 Petruța Stan
diaristic și orice încercare de a stabili o clasificare a acestui tip de scriere comportă

un risc major, dacă nu cumva este sortită, din start, eșecului. O oarecare certitudine,
conchide criticul, o conferă stilul diaristului, deși nu într-o măsură absolută,
pornind de la o departajare inițială în două modele: jurnalul stendhalian, într-o
abordare sobră, fără preocupări estetice evidente și păstrând greșelile gramaticale
ca semn al autenticității, și jurnalul flaubertian, cu un stil elaborat, mai apropiat
de preocupările estetice ale literaturii. Concluzia criticului este fără drept de apel:
„tipologia jurnalului intim este relativă și vulnerabilă pentru că, acolo unde nu
există legi, nu există nici posibilitatea de a grupa produsele unui gen fără legi”6.
Apoi, atenția lui Eugen Simion se fixează asupra diaristului însuși, pentru a-l
scoate din anonimatul său liber consimțit, pentru a-i face anamneza suferințelor care
îl determină să consemneze, cu mai multă sau mai puțină meticulozitate, în jurnal.
Evident, se recurge, din nou, la inventarierea demersurilor anterioare cu acest scop.
Pentru criticul român, portretul-robot al diaristului este caracterizat mai întâi de
o serie de defecte, de vicii, care îl particularizează în fața altor scriitori și care îi
copleșesc, uneori, calitățile. Și prima „boală profesională”, cum o numește autorul
studiului, este nefericirea. Fie produsă de un exil real (Gombrowicz – polonezul
emigrat în Argentina), fie produsă de un exil interior, generat de imposibilitatea de a
se integra în lumea în care trăiesc (Tolstoi, Cesare Pavese). Alte cauze ale nefericirii
sunt suferința produsă de afecțiuni fizice (sifilis, tuberculoză, bronșită severă etc.),
de o anumită anormalitate (diariștii sunt orfani, își detestă unul dintre părinți, resping
ideea de familie, au sexualitate deviantă sau exacerbată, suferă de agorafobie, de
schizofrenie, de paranoia, sunt celibatari, au depresie sau sunt înzestrați, în general,
cu o sensibilitate ulcerată de factori exteriori). Clandestinitatea scriiturii le oferă un
spațiu securizat în care să-și dezvăluie vulnerabilitatea și complexitatea spirituală,
deși se dovedește că rolul de panaceu al jurnalului este iluzoriu. Alte cauze?
Plictisul, lenea, dezgustul, neliniștea sau, ceea ce numește generic Eugen Simion,
taedium vitae, care, în mod paradoxal, nu opresc și nu încetinesc ritmul scrierii.
Mai există o întrebare ce își așteaptă răspunsul, fie chiar și unul incomplet.
Autorul acestui studiu o formulează astfel: care sunt motivațiile unui lector, poate
neavizat, în orice caz diferit de un critic, pentru a se apuca de citit un jurnal intim?
În lipsa unor studii sistematice în acest sens, Eugen Simion pleacă în demersul său
de la o clasificare a lectorilor acestui tip de scriitură: lectorul-diarist, care citește
jurnale scrise de alții, diaristul însuși, care își recitește propriile notații intime,
și lectorul obișnuit, publicul, în sensul cel mai larg cu putință. În prima situație,
lectura unui astfel de text poate genera descoperirea propriei nevoi de a consemna,
de a produce un asemenea tip de scriitură, de a construi o estetică proprie; cazul
al doilea se bazează fie pe nevoia de a rememora, fie pe dorința de a prelua de aici
informații pentru elaborarea operei adevărate, fie pe necesitatea unei certificări a
acestui demers, care să merite continuat sau nu, și lectura este urmată de intervenții
6
Ibidem, p. 270.
în text, de rescrieri succesive, de ameliorări ale propriului eu, destinat să înfrunte

posteritatea critică. În definitiv, este vorba despre scepticismul diaristului, despre
nevoia sa de verificare a stilului personal, a puterii de cuprindere și de exprimare,
despre dorința de autoconvingere cu privire la utilitatea sau inutilitatea textului
diaristic. Totuși, viabilitatea unui jurnal intim este dată de gradul în care acest tip de
scriitură reușește să trezească interesul publicului neavizat, de nivelul de penetrare
în conștiința lectorului obișnuit. Motivațiile unui asemenea tip de lectură sunt
sistematizate de Eugen Simion, el însuși atât lector competent de jurnale intime,
cât și diarist. Prin urmare, scrierea diaristică suscită interes, dacă autorul este o
personalitate culturală, științifică sau politică, din nevoia de a descoperi resortul
uman din spatele faptelor; un alt motiv valabil ar fi, dincolo de reputația autorului,
faptul că sunt prezentate experiențe existențiale zguduitoare, așa cum este cazul
Annei Frank sau al Aniței Nandriș. La fel de important este și gradul de anticalofilism
pe care îl atinge jurnalul intim, ca semn al sincerității diaristului, astfel încât lectorul
să își păstreze intactă încrederea, să își conserve interesul și să nu aibă nici cea mai
mică bănuială că scrierea intimă este rezultatul unui trucaj literar. Un avantaj al
jurnalului este că oferă promisiunea unei vieți privite chiar din interiorul ei, cu
elemente verificabile, deși lectorului i se poate înșela orizontul de așteptare, situație
în care alege să părăsească scriitura diaristică. Deci lectorul de jurnale intime este
mai împovărat decât cel de literatură, consideră Eugen Simion, tocmai pentru faptul
că este nevoit să reconstituie, să adiționeze fragmente disparate, nelegate de o logică
a narațiunii, să descopere o anume coerență într-un text neguvernat de legi. Bucuria
lecturii în acest caz are nevoie de motivații puternice, dincolo de simpla informație,
de curiozitatea indiscretă sau de plăcerea estetică, aceste motivații seducându-l pe
cititor și răpindu-l, cel puțin pentru o vreme, de pe teritoriul mai sigur al literaturii
propriu-zise.
Apoi, autorul acestui studiu pune problema, la fel de spinoasă, a evoluției
acestui gen, pe care îl numește „subversiv”, „de sertar”. Pentru că demersul este,
în fapt, aproape imposibil, el identifică și compară între ele câteva „modele”, luând
în considerare „tipul de scriitură intimă”, „noțiunea de intimism ca atare” și chiar
atitudinea lectorului, avizat sau nu față de scrierile intime.
Referindu-se în mod special la ceea ce numește „diarismul românesc”, criticul
conturează o serie de concluzii ce subliniază faptul că inițial a fost vorba mai ales
de jurnale de călătorie, pentru ca în secolul al XIX-lea să înceapă o dezvăluire
timidă a evenimentelor cotidiene și abia în secolul următor scriitori ca Mircea
Eliade sau Eugen Ionescu să creadă în importanța jurnalului intim pentru literatură.
O altă observație se referă la catalogarea culturii române drept „o cultură a decenței,
prudenței, rușinii”, ceea ce determină o anumită superficializare a scriiturii intime,
care se ferește să dezvăluie vulcanul interior al diaristului, lăsând la vedere talentul
de moralist sau de pamfletar, cu referire la viața literară contemporană. Eugen
Simion pune în discuție și faptul că jurnalul este văzut mai ales ca un „loc de
defulare”, diaristul nu consemnează cu gândul că textul poate deveni o scriere
108 Petruța Stan
literară de sine stătătoare, ci doar o umbră însoțitoare a operei în sine, excepțiile

fiind Octav Șuluțiu sau Radu Petrescu. Criticul vine și cu niște sfaturi-condiții
ce ar putea să asigure succesul diarismului românesc: renunțarea la polemismul
de mahala specific balcanic, asumarea reflexivității, transformarea textului într-o
„cronică a interiorității”, transformarea diaristului din personaj al propriului jurnal
într-un „om cu destin”.
Frumusețea amplului demers recuperator al lui Eugen Simion este completată
de fragmente din chiar scrierile sale cu caracter diaristic, autorul asumându-și tacit
toate înălțările și toate căderile inventariate, toată sinceritatea și toate încălcările
flagrante ale regulilor ce guvernează acest tip de scriitură, într-un capitol separat din
Genurile biograficului, volumul al II-lea, capitol intitulat Fragmente din jurnalul
celui care studiază genurile biograficului. Ce se obține în urma acestui efort? O
relocare a jurnalului intim în spațiul literaturii.
BIBLIOGRAFIE:
Simion, Eugen, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, Cartea

Românească, București, 1981.
Simion, Eugen, Sfidarea retoricii. Jurnal german, Cartea Românească, București, 1985;
Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim (I-III), ediția a II-a revăzută și adăugită,
Univers Enciclopedic, București, 2005.
Simion, Eugen, Genurile biograficului (I-II), Fundația Națională pentru Știință și Artă,
București, 2008.
Simion, Eugen, Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. Jurnal parizian, ediție de Mihaela
Constantinescu, Univers Enciclopedic Gold, București, 2013.
BIOGRAPHICAL GENRES, BETWEEN THE TIME OF LIVING AND THE

TIME OF CONFESSION – AN INVITATION TO RE-READING
Abstract: This paper refers to the way in which the critic Eugen Simion customises
the diary into a wider and quite problematic category of writing with a biographic nature
(character), always placed at the fragile border between clandestinity and publicity,
establishing the fact that this type of writing, despite rejecting the literary conventions,
builds its own system of rules which makes it functional, turning itself into a “fiction of
nonfiction”.
We identify a series of essential questions which refer to the necessity of an intimate
diary, to its function, to the existence of a poetics of a diary.
Simion (re)establishes some concepts related to this kind of writing, and to identifying a
relation between the author, the narrator and the characters of a diary. A possible receiver
and many types of readers are discovered, and a new mythology is (re)constructed, specific
for this taciturn writing, populated with phantasms and “images of the inner self”. Moreover,
Eugen Simion makes a list of traumas, be they physical or spiritual, which may lead
one to the need of turning oneself into a diarist. The Romanian theorist follows both the
evolution of the diarist’s place in the literary system and the evolution of the way in which
the diary is received by its readership.
Keywords: diary, function, clause, Eugen Simion, diarist, reader.

EUGEN SIMION ȘI RESCRIEREA CRITICĂ
A IDEII DE MODERNIZARE
Șerban Axinte*
Identificare și distanțare critică

Din lectura scrierilor lui Eugen Simion, se poate deduce faptul că actul
interpretativ este fundamentat în mare măsură pe o permanentă glisare între
identificare și distanțare critică, cele două procedee conturând o metodologie work
in progress. O numesc astfel, deoarece criticul practică interogațiile succesive în
scopul clarificării conceptuale. Discursul moderat al lui Eugen Simion implică o
mediere a contrariilor prin intermediul căreia se ajunge la respingerea postulatelor
și perspectivelor univoce, considerate de unii definitive și inatacabile. După cum se
va vedea, criticul nu pune sub semnul întrebării unele precepte din pură plăcere a
deliberărilor, cu toate că din numeroase pagini se poate observa că această plăcere
e reală. Îl interesează, cu precădere, eficiența practică a unor metode de interpretare
și valorizare literară prin adecvarea la obiect.
Conceptele pot fi goale de conținut dacă nu au utilitate practică. Din această
perspectivă, Eugen Simion se distanțează – după cum se va vedea – de unele
modele ale sale, rămânând în spiritul lor, nu și în litera acestora. Lucrarea pune
sub semnul întrebării lovinescianismul lui Eugen Simion prin apel la felul în care
autorul Dimineții poeților aduce în sistemul său critic unele concepte existente în
teoria literară europeană din anii `60. Și în acest caz asimilarea/ absorbția e una
mediată de adecvarea la obiect. Numesc acest proces rescriere critică, cu toate că
nu am în vedere decât parțial semnificațiile conceptului din scrierile unor Marcel
Corniș-Pop1 sau Christian Moraru2 ce vizează în primul rând reactualizarea unor
opere literare canonice, rescrierea fiind prin excelență originală și independentă în
raport cu opera rescrisă. În cazul de față este vorba despre o repunere în discuție și
de evaluarea unor idei în alt context socio-cultural decât cel în care au fost enunțate
inițial.
Metoda sa – ce presupune, în primă instanță, identificarea cu modelul și,
ulterior, distanțarea de acesta – e vizibilă în mai multe lucrări ale sale: în cele
două cărți dedicate mentorului de la „Sburătorul”, E. Lovinescu. Scepticul mântuit
* C.S. II, Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”, Iași; e-mail:

serbanaxinte2002@yahoo.com
1
Marcel Corniș-Pop, Tentația hermeneutică și rescrierea critică. Interpretarea narativă în
zodia poststructuralismului, traducere de Corina Tiron, Editura Fundației culturale române,
București, 2000.
2
Christian Moraru, Rewriting: Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of
Cloning, State University of New York Press, 2001.
Eugen Simion și rescrierea critică a ideii de modernizare 111
(1971), urmată după o perioadă considerabilă de timp de Posteritatea critică a lui

E. Lovinescu (2017), dar și în Întoarcerea autorului. Eseu despre relația creator-
operă (1981), precum și în studiile dedicate relației dintre scris și memorie,
Ficțiunea jurnalului intim (2001) și Genurile biograficului (2002).
Eugen Simion s-a dovedit încă de la debut cât se poate de permeabil la acele idei
ce presupun modernizarea literaturii și a gândirii teoretice despre aceasta. În ceea
ce privește modele exterioare culturii române, cele provenite din spațiul francez,
cu precădere, în ciuda deschiderii sale spre noutate, nu s-a lăsat sedus complet de
„mirajul lingvistic”, ca să utilizez expresia fericită a lui Toma Pavel. Structuralismul
și poststructuralismul, în mare vogă în anii tinereții sale, au exercitat asupra sa un
efect de stimulare a gândirii, păstrând doar ce i s-a părut util demersului său, restul
constituind pretext pentru problematizare. Nu-și ascunde admirația pentru scrierile
unor Raymond Picard sau Roland Barthes, cu toate că nu le împărtășește decât
parțial punctele de vedere.
Mutația relativă a valorilor estetice

Iată ce crede Eugen Simion despre una dintre cele mai cunoscute teorii
lovinesciene: „Teoria mutației estetice nu e, firește, de acceptat. Concluziile sunt
exagerate, exemplele aduse pot răsturna argumentele criticului, dar ideea de
mutație nu trebuie de la început respinsă. Procesul ca atare există și nimeni, privind
întinsele osaturi ale literaturii, nu-i poate tăgădui acțiunea. E de văzut cum și în ce
sfere acționează el. Lovinescu are, indiscutabil, dreptate când spune că multe opere
își pierd din interes, ca glorii, unanim acceptate ieri, sfârșesc prin a fi banalități
neglijabile azi. Însemnătatea lor e strict istorică. E însă aceasta de ignorat într-o
cultură?”3, se întreabă Eugen Simion. O a doua întrebare pe care și-o pune criticul
este aceea dacă într-adevăr operele reprezentative pentru o anumită perioadă istorică
dispar odată cu epoca în care au apărut, așa cum susține Lovinescu. Eugen Simion
este de părere că judecata estetică trebuie să țină cont de faptul că istoria nu are
doar rolul de a sancționa scrierile ce-și pierd în mare măsură actualitatea, ci are și
capacitatea de a le consacra. Judecata estetică se completează prin judecata istorică
ce privește fenomenul literaturii în „mobilitatea și ipostazele lui particulare”. Mai
mult decât atât, dacă lucrurile sunt privite din perspectiva organicitățiii culturale,
ar fi îndreptățită convingerea lui Simion că „operele modeste sunt zidite la
temelia operelor reprezentative”, criticul având datoria de a recunoaște valoarea
culturală a primelor. Criticul contestă și ideea lovinesciană conform căreia inclusiv
capodoperele au de suferit în urma procesului de mutație estetică, în ciuda rezistenței
în timp unui anumit schelet ideologic al acestora. Eugen Simion apreciază că: „Sunt
autori pe care epocile următoare i-au descoperit și numeroși alții care, impuși în
vremea lor, și-au păstrat neștirbită autoritatea. Sigur că multe sensuri particulare,
3
Eugen Simion, E. Lovinescu. Scepticul mântuit, vol. I, ediția a II-a, revăzută și adăugită,
Editura Grai și Suflet – Cultura națională, București, 1996, p. 138.
112 Șerban Axinte
aluzii, dispar și, pentru a înțelege textul, în litera lui, e nevoie de un subsol bogat
în explicații […]. Pierzând ceea ce e efemer și accidental, ea păstrează inalterate
simbolurile fundamentale, elanurile spre universalitate ce produc atunci ca și acum
cea mai vie impresie”. Timpul manifestă capacitatea de a asocia textului sensuri
noi, uneori, radical diferite de cele inițiale. Fiecare lectură nouă a unei opere îi
conferă acesteia un alt potențial semantic. Critica devine în astfel de cazuri un act
de cunoaștere. Interpretările multiple sunt o dovadă că nu există o formulă unică,
marcată de finitudini rigide, limitate fiind doar datele ei contextuale despre text și
autor.
Eugen Simion se desparte și de declarația lui Lovinescu cum că progresul în
literatură „nu se poate dezvolta decât în sensul originalității, al specificității și, mai
ales, al contemporaneității”. Dar criticul se întreabă în maniera sa caracteristică
ce sunt originalitatea și specificitatea proprii literaturii moderne. Acestea două nu
ar ține totuși de un anumit schelet ideologic, ce se datează repede, nici de un tip
de psihologism intrinsec unei anumite perioade. Mai mult, actualitatea unei opere
literare nu ține de noutate, ci de capacitatea ei de a exprima destinul individului
în raport cu universul, pentru că reprezintă sugestia unei condiții de existență.
Pe urmele lui G. Călinescu, Simion afirmă că nu trebuie confundat psihologicul
cu esteticul și plăcerea obișnuită cu emoția estetică: „Esteticul este determinat,
între altele, și de coeficientul sensibilității personale. Acesta ne-ar împliedica să
mai simțim ceea ce au simțit alții înaintea noastră în fața unei opere literare. Este,
deci, un cerc vicios. Iată, așadar, paradoxul în care cade Lovinescu: teoretician al
autonomiei esteticului, devine prizonierul determinării psihologice a esteticului”4.
Nu este însă singurul paradox lovinescian amendat de Simion. Acesta îi reproșează
mentorului de la „Sburătorul” că, deși teoretician al genurilor literare, el nu acordă
importanța cuvenită genurilor artei atunci când se referă la mutația valorilor
estetice. Perisabilitatea e o consecință firească a modalităților diferite de utilizare a
limbii. Procesul de transformare continuă a acesteia face ca poezia, de pildă, să fie
un gen supus datării. Acest fapt nu poate fi valabil în cazul picturii sau sculpturii.
Lovinescu ar greși, după cum susține Simion, din cauza incapacității sale de
nuanțare manifestată uneori. Creator de concepte, solid argumentate, Lovinescu
lasă impresia în câteva situații că încearcă să forțeze „realitățile” literaturii pentru
ca teoriile sale să funcționeze fără greș. Din rațiuni de persuasiune ajunge să
exagereze proporția unor fenomene, intrând în contradicție cu sine însuși. Cu toate
acestea, autorul studiului îi recunoaște în repetate rânduri „scepticului mântuit”
rolul esențial pe care acesta l-a jucat în procesul modernizării literaturii române.
În ceea ce-l privește pe Eugen Simion, acesta distinge cu luciditate între diferitele
atitudini și concepții lovinesciene și reușește să privească lucrurile dincolo de
contextele ce au determinat manifestarea lor.
4
Ibidem, p. 142.
Metoda lui Eugen Simion de abordare a chestiunilor de teorie literară se poate

caracteriza – după cum am mai spus – prin refuzul dogmatismelor de orice fel.
De asemenea, criticul evită capcana substituirii unui dogmatism printr-un altul.
Spiritul interogativ mediază întotdeauna raporturile dintre mai multe „adevăruri”
afirmate vocalic de reprezentanții anumitor școli literare și estetice. La Eugen
Simion nu avem de-a face cu refuzuri tranșante sau cu certitudini răspicate. El
dă mereu impresia că acceptă în primă instanță totul, dar, după cum se dovedește
până la finalul raționamentelor, reține până la urmă doar ceea ce rezistă întrebărilor
succesive amintite. Discursul său teoretic e camuflat în cel al criticului literar sau,
după cum însuși afirmă, „m-am fixat în chip deliberat la jumătatea drumului dintre
ele, încercând să trag cu ochiul spre două domenii ale spiritului care și-au întors
de multă vreme spatele”5. La Eugen Simion, distanțarea critică și identificarea
nu există în mod autonom, luate separat, ci simultan, chiar dacă în organizarea
demonstrațiilor exegetice sau teoretice ele intră în scenă pe rând. Cuvintele
lui Jean Starobinski par ilustrative în acest sens: „Traiectul critic se desfășoară,
în măsura posibilului, între a accepta totul (prin simpatie) și a situa totul (prin
comprehensiune). În felul acesta ne vom asigura că legea internă a discursului
critic rămâne strict relativă față de legea internă a operei analizate, trecând de la o
dependență iubitoare la o independență atentă. Autonomia noastră (fără de care nu
există explicație posibilă) se va întemeia pe relația noastră liber variată în raport cu
realitatea invariantă a operei. Distanțarea noastră subiectivă nu e incompatibilă cu
o sporire a interesului și a atenției. Doar cu această condiție, critica nu va deveni o
« mașină celibatară »: ea va forma cu opera un cuplu”6.
Principiul medierii între două poetici contrastive

Principiul medierii între două poetici contrastive, ireconciliabile se verifică
prin foarte multe texte critico-teoretice. Mă voi opri asupra aceluia intitulat Contre
Sainte-Proust din Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă
(1981). Eul profund și eul social sunt două „entități” care, în accepțiunea lui Proust,
dar și a noii critici franceze, nu suportă condiționări reciproce. Criticul român
precizează că intenția sa nu este aceea de a nega faptul că „scriitorul este altul decât
omul de lume”, dar nici aceea de a apăra critica biografică. El repune în discuție
o „disociere justă” cu scopul de a înlătura unele „confuzii” și „intoleranțe”. Ideea
lui Marcel Proust, „o carte este produsul altui eu decât acela pe care îl manifestăm
în obiceiurile noastre, în societate, în viciile noastre” (Metoda lui Sainte-Beuve),
este urmărită de Eugen Simion și în alte scrieri semnate de romancierul francez,
printre care Sainte-Beuve și Baudelaire sau Sainte-Beuve și Balzac. O primă
concluzie ar fi aceea că problematica în cauză depășește limitele unei simple
disocieri estetice, fiind vorba despre o adevărată obsesie. Simion observă că ceea ce
5
Ibidem.
6
Jean Starobinski, Relația critică, traducere de Alexandru George, prefață de Romul
Munteanu, Editura Univers, București, 1974, p. 39.
114 Șerban Axinte
susținea Sainte-Beuve nu se deosebea prea mult de ceea ce Balzac cerea de la genul

romanesc. Sainte-Beuve afirma că biograful trebuie „să intre în autorul său, să se
instaleze în el, să-l facă să trăiască, să se miște și să vorbească; să-l urmărească în
interiorul lui și în moravurile lui domestice atât cât este posibil; să-l lege, din toate
părțile, de existența reală, de obiceiurile de fiecare zi”7. Pe de altă parte, Proust,
în încercarea de a-i demonta oponentului său metoda critică, face exact același
gen de greșeală ca și Sainte-Beuve. Îi judecă scrisul din perspectiva biografiei
acestuia. Așadar, în încercarea de a ridiculiza gustul și metoda lui Sainte-Beuve,
Proust însuși procedează saintebeuveian, tot la fel cum Sainte-Beuve este balzacian
mai ales atunci când comite „judecăți deplorabile” și inadecvate despre Balzac.
(Acest tip de interpretare îl caracterizează pe Eugen Simion). Iar Proust dovedește
consecvență în aplicarea acestei metode. Eugen Simion este îndreptățit să se întrebe:
„în ce măsură ideea celor două euri se resimte de pe urma inconsecvențelor și
discontinuităților acestui complex narator? Căci nu mai este nicio îndoială: cel care
narează erorile unei metode încetează a fi un simplu eseist nemulțumit, devenind un
veritabil narator, iar criticul despre care este vorba devine un veritabil personaj”8.
Dar înverșunarea lui Proust față de scrisul lui Sainte-Beuve îl face pe Simion să
creadă că acest simbol al răului capital din estetica lui Proust are rădăcini în altă
parte, nu doar într-o metodă considerată pe bună dreptate inadecvată. Criticul
român analizează cu subtilitate aversiunea amintită ce se manifestă la mai multe
niveluri ale imaginarului proustian. Nu se limitează doar la comentarea articolelor
amintite. Recurge și la fragmentul Conversation avec Maman, care îi oferă lui
Simion indicii prețioase pentru deslușirea complexului Sainte-Beuve. Concluzia
ar fi aceea că lumina prea puternică impusă de biografism reprezintă un instrument
venit dinafară menit să distrugă nu doar intimitatea, discreția, inconștientul, ci și eul
profund, secretul autorului care transformă biografia interioară în operă de ficțiune:
„Biografismul este, pe scurt, un instrument de constrângere (constrângerea unei
intimități), iar Sainte-Beuve reprezintă imaginea acestei condamnabile indiscreții
împotriva discreției esențiale a creatorului”9. Așadar, biografia interioară ar trece în
opera de ficțiune printr-un proces de ocultare. Iar „secretul” vizează atât eul social,
cât și procesul de transformare a lui în eu ficțional, care, abia el are capacitatea de
a-l exprima pe acel eu profund stratificat10.
7
Sainte-Beuve, Oeuvres, tome I, 677, Gallimard, 1956, apud. Eugen Simion, op. cit., p. 16.
8
Eugen Simion, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, Editura Cartea
Românească, București, 1981, p. 25.
9
Ibidem, p. 42.
10
Am dezvoltat această idee în capitolul Eugen Simion și medierea contrariilor din lucrarea
Poetici ale romanului european reflectate în critica românească postbelică, Editura
Muzeului Național al Literaturii Române, București, 2013.
Relativizarea ideii de noutate

Eugen Simion nu absolutizează teoria lui Proust. Amintește că psihanaliza
nu vede o prăpastie între „eul care scrie și eul care trăiește”. Din contră, pune
în valoare relația de determinare reciprocă. Psihanaliza ar recupera micimile și
viciile omului, ar accepta și o biografie, nu pe cea beuviană, ci pe aceea „esențială,
aceea ce se plămădește în străfundurile ființei”. Dar Simion atrage atenția asupra
faptului că în lectură psihanalitică atât opera, cât și biografia sunt reduse la o
schemă, relația dintre om și operă funcționând ca un „mecanism implacabil”.
Criticul român crede că astfel rămâne deoparte chiar „specificitatea creației ca
artă”, caracterul ei ireductibil, psihanaliza neasumându-și „universul integral al
operei”. Raportându-se la Jean Starobinski, Eugen Simion consideră că „voind
să refacă legătura dintre viață și operă, psihanaliza elimină în fapt opera din
discuție. […]. În locul operei vorbesc complexele celui care a scris-o și, în locul
complexelor, vorbește pe larg, coerent, prea coerent pentru a nu părea suspect,
analistul care a prins între mâini o pradă de preț, opera, și-o devoră cu satisfacție.
El cunoaște trecutul îndepărtat, cunoaște, mai ales, subteranele trecutului, și
explică scrierea în așa chip încât scrierea nu-i decât consecința unor accidente
vechi. Omul care scrie își lasă mâna condusă de altă mână”11. Dar tot ceea ce vine
dispre acel trecut îndepărtat este inclus în operă, dar prin transcenderea „istoriei
personale a scriitorului”. Ea este orientată spre operă și nu poate fi despărțită de
„viața prezentă a operei” care își inventează viitorul. Ea are, așadar, – consideră
Starobinski citat de Simion – un „destin trăit” și un „viitor imaginat”. Opera nu
poate fi o simplă consecință a trecutului, ci mai degrabă un mod de anticipare,
un act originar prin excelență, „un punct de ruptură” din care începe procesul de
reinventare. În consecință, Eugen Simion subliniază că „scriind opera, ceva se
petrece și în viața creatorului. Biografia lui se deschide în urma actului de a scrie,
spre un viitor tot atât de fabulos, necunoscut. Biografia recuperează un trecut (o
viață), îmbogățește un prezent și transformă – în mod sigur transformă – existența
unui individ. Nu-i o vorbă în vânt că eul care scrie modifică, nu știm cu precizie
cât și cum, dar modifică, eul care trăiește”12.
La toate acestea se mai adaugă un aspect deosebit de important. Odată cu
reinventarea autorului prin operă, aceasta din urmă își redefinește esența prin
raportarea la o altă instanță la fel de importantă ca și cea auctorială. Este vorba
despre procesul creator al lecturii. Opera ar fi în viziunea lui Eugen Simion –
viziune influențată de unele reflexii sartreiene – o sinteză între creație și percepție.
Creația devine completă abia atunci când cititorul descifrând-o, se creează pe sine.
Observăm astfel o simetrie între autorul recreat de text și cititorul creator. Între
acești doi poli nu poate exista altceva decât spațiul operei care dă timp de înfăptuire
– printr-un amplu ocol – acestei duble realizări.
11
Ibidem, p. 73.
12
Ibidem, p. 74.
116 Șerban Axinte
Am văzut că pentru Eugen Simion modernizarea discursului critic relativizează

ideea de noutate. Aceasta are capacitatea de a provoca, de a tensiona câmpul ideatic,
de a lansa noi interogații critice. Pentru Eugen Simion modernizarea coagulează noi
oportunități de aproximare a unui adevăr existențial imanent și multiform. Criticul
român ține seama întotdeauna de diferențele de cadru socio-ideologic existente între
momentul elaborării tezei sursă și cel în care au loc diversele deliberări în legătură
cu aceasta. Practica pune în evidență diversele confuzii de percepție, care nu sunt
de fiecare dată creatoare de sens. Literatura rămâne a fi forma predilectă care, nu
doar rezolvă antinomiile și contradicțiile, ci se hrănește din acestea conferindu-le
unele semnificații ce nu se diluează prin generalizare.
BIBLIOGRAFIE:
Marcel Corniș-Pop, Tentația hermeneutică și rescrierea critică. Interpretarea narativă în

zodia poststructuralismului, traducere de Corina Tiron, Editura Fundației culturale române,
București, 2000.
Christian Moraru, Rewriting: Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of
Cloning, State University of New York Press, 2001.
Eugen Simion, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, Editura Cartea
Românească, București, 1981.
Eugen Simion, E. Lovinescu. Scepticul mântuit, vol I, ediția a II-a, revăzută și adăugită,
Editura Grai și Suflet – Cultura națională, București, 1996.
Jean Starobinski, Relația critică, traducere de Alexandru George, prefață de Romul
Munteanu, Editura Univers, București, 1974.
EUGEN SIMION AND THE CRITICAL REWRITING

OF THE IDEA OF MODERNIZATION
Abstract: This paper aims to deduce the main features of Eugen Simion’s criticism
in relation to his main ideational models. Emphasis is placed on the permanent shift
between identification and critical distancing, these two processes contributing to a certain
methodology of the interpretative act. Eugen Simion’s moderate discourse implies a certain
mediation of opposites, thus reaching a rejection of univocal postulates and perspectives,
considered definitive and unassailable. However, the Romanian critic does not question
some ideas just for the sheer pleasure of deliberation, even though, from numerous pages, it
follows that this pleasure might be real. He is mainly interested in the practical efficiency of
some methods of literary interpretation and valorization through the suitability to the object.
Concepts can be empty of essence if they have no practical utility. From this perspective,
Eugen Simion distances himself from some of his models, remaining in their spirit, but
not in their letter. The paper calls into question the Lovinescianism of Eugen Simion by
appealing to the way in which the author of The Poets’ Morning brings into his critical
system some concepts existing in the European literary theory of the 60s. And in this case
the assimilation / absorption is mediated by the appropriateness to the object. Moreover,
assimilation becomes, through this mediation, critical rewriting.
Keywords: aesthetic mediation, critical rewriting, conceptual interrogations,

E. Lovinescu.
O RECTIFICARE: ADEVĂRATUL DEBUT PUBLICISTIC AL
TÂNĂRULUI CRITIC ȘI ISTORIC LITERAR EUGEN SIMION.
DIN BĂNCILE ȘCOLII LA REDACȚIA GAZETEI LITERARE.
Răduț Bîlbîie*
Prețuirea constantă pentru meseria de gazetar a lui Eugen Simion vine nu

doar din numărul mare de colaborări atât din tinerețe cât și de-a lungul întregii
vieți, dar și din faptul că a profesat direct această meserie, o bucată de vreme,
între 1962-1968 ca redactor al „Gazetei literare”, perioadă de prefaceri, la
care a contribuit din plin întru transformarea publicației în moderna „România
literară”.
Debutase în presa culturală, în anul în care absolvea Facultatea de Filologie
a Universității din București, în 1957. Nu avem cunoștință, în momentul de
față, despre articole anterioare, publicate în revista Liceului I. L. Caragiale
din Ploiești, pe care îl absolvise în 1952, sau în presa studențească a Centrului
Universitar București. În ciuda tuturor informațiilor incluse în dicționare
sau lucrări cu caracter enciclopedic, în istorii ale literaturii1, Eugen Simion a
* Conferențiar universitar dr., Universitatea din București; E-mail: bilbiie@yahoo.com.

1
Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, Editura Albatros, București,
1977, p. 507: „Eugen Simion. n. 1933, Chiojdeanca Prahova, liceul Petru și Pavel din
Ploiești, terminat în 1952. Facultatea de Filologie din București. În 1957 a fost cercetător în
colectivul Eminescu al Academiei. Redactor la «Gazeta literară» din 1963 își începe cariera
universitară la catedra de literatură contemporană a Facultății de limba și literatura română
din București, unde este astăzi conferențiar. Primele articole în «Tribuna», 1957.”
Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, volumul II, Editura Paralela 45,
Pitești, 2006. p. 564: „Între 1962 și 1968, redactor la «Gazeta literară». Debutează cu un
articol despre Caietele Eminescu în «Tribuna» 1958. Colaborator la majoritatea revistelor
contemporane, a deținut rubrici permanente la «Gazeta literară», «România literară»,
«Contemporanul», «Flacăra», iar din 1991 la «Literatorul». Din 1983 conduce revista
«Caiete critice», al cărui director devine din 1990.”
Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coord.) Dicționarul scriitorilor români,
volumul III, Editura Albatros, București, 2002, p. 237. Idem.
Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române, volumul IV, Editura Iriana, București,
1997, p. 109: „Atras deopotrivă de actualitatea literară și de creația din trecut, Eugen Simion,
născut în 1933, profesează simultan de la debut magistratura critică și cercetarea pe tărâmul
istoriei literare, scrisul la gazetă și truda. Ca membru în studenție al colectivului pentru
editarea lui Eminescu, îndrumat de Perpessicius, el colabora în același timp la «Tribuna»,
«Contemporanul» și «Gazeta literară»”.
Academia Română, Dicționarul General al Literaturii române, ediția a II-a revizuită,
adăugită și adusă la zi. Fundația Națională pentru Știință și Artă, Editura Muzeului
O rectificare: Adevăratul debut publicistic al tânărului critic și istoric literar Eugen Simion 119
debutat la 18 iulie 1957, în revista „Gazeta literară”2, cu o recenzie, George

Călinescu: „Cultura lui Eminescu”3. Menționa tânărul absolvent de facultate:
„În monumentala monografie Opera lui M. Eminescu, G. Călinescu ne avertiza:
«Din această cercetare nu se poate trage încheierea că numai atât (subl. G.C.)
citise și știa Eminescu» (vol. II, pag. 128). Reluând Cultura lui Eminescu, capitol
de sinteză (vol. II, pag. 1-129), G. Călinescu urmărește, în noua cercetare,
prezentarea problemelor pe care personalitatea polivalentă a poetului le-a cuprins
(Filosofie, Economie politică, Științe etc.). Subcapitolul «filosofia» care este
obiectul primului volum din monografie (Opera lui M. Eminescu, vol. I: filosofia
teoretică și filosofia practică), a fost reluat și completat într-o cercetare ulterioară
(«Revista de studii și cercetări de istorie literară și folclor», nr. 3-4/1956). Găsind
o apreciere veche în legătură cu corespondența lui Eminescu și filozofia lui
Helvetius, pag. 12 (volum) – 248 (revistă), G. Călinescu întreprinde o analiză
a sistemului helvetian pentru a demonstra că «Helvetius pregătea pe Eminescu
pentru lectura lui Schopenhauer». [...] Amintind de Memento Mori, G. Călinescu
stabilește noi filiații și arată că poemul se bizuie «pe ceea ce era încă destul de
recent și general în lirica noastră de atunci», pe «ruina romantică de tip Volney»
și citează pagini edificatoare din Les Ruines. [...] Cultura lui Eminescu nu este o
variantă a capitolului din monografie, (și dacă în prezentarea de față am folosit
termeni ca: versiune, variantă, am fost constrânși să dăm un nume formei celei
noi în raport cu cea originară), ci o ilustrativă revedere a celor scrise acum
douăzeci și mai bine de ani, întreprinsă de autorul lor, în dorința de a pune în
acord studiul cu cele mai proaspete rezultate ale cercetării eminesciene sau de a
stabili noi corespondențe cu lucrări din diverse literaturi și care definesc, certe
filiațiuni creației poetului. Intuind și depistând asemănări cu operele pe care
Eminescu le-a parcurs direct sau indirect, sau despre care bănuim că i-ar fi căzut
în mână, în studiul Cultura lui Eminescu, G. Călinescu recoltează prețioase date
care definesc sporit personalitatea marelui poet. Cultura lui Eminescu comparată
cu capitolul din monografia publicată în 1935, duce la ideea că, îndeosebi, autorul
ei a recercetat proiectele dramatice care i-au servit pentru trimiteri la alte opere.
Subcapitolele care cercetează lectura lui Eminescu din scriitorii germani și
literaturii române, București, 2021, p. 292: „Publică un prim articol în «Tribuna», 1958,
subiectul fiind Caietele Eminescu. Va colabora la majoritatea revistelor, deținând rubrici
permanente la «Gazeta literară, «România literară», «Contemporanul», «Flacăra», iar din
1991 la «Literatorul». Din 1983 conduce revista «Caiete critice», al cărui director al cărei
director ajunge în 1990”.
Iulian Boldea, Al. Cistelecan, Cornel Moraru (Coord.), Critici literari și eseiști români,
Editura Arhipelag XXI, Târgu Mureș, 2016, p. 509: „Debutul publicistic a avut loc cu
articolul Postumele eminesciene, în «Tribuna» (1958, nr. 30, 26 iulie)”.
2
Anul IV, nr. 29 (175), joi 18 iulie 1957, p. 2.
3
Aceasta contribuție nu este înregistrată în Cronologia vieții literare românești, volumul 7,
anii 1956-1957.
120 Răduț Bîlbîie
francezi, la care se adaugă cărturarii români înaintași sau contemporani, sunt cele
mai primitoare la noile informații.”
În același an, 1957, a publicat în revista „Viața românească”4, la rubrica Cărți
noi,5 polemizând cu Mihai Gafița, un nume respectat în epocă, cu privire la prefața
acestuia și modul de alcătuire al volumului6 unui prozator puternic contestat cu
câțiva ani în urmă7: I. Al. Brătescu Voinești: „Proza”.
Vestind istoricul literar de mai târziu, Eugen Simion remarcă: „Brătescu-
Voinești a aparținut unei generații cu o evoluție curioasă în literatura românească.
Structural, el face parte din generația post-eminesciană, epigonică, fals
îndurerată, de la 1900, care s-a convertit mai apoi la semănătorism. Brătescu-
Voinești, despărțit de Junimea, n-a urmat însă drumul generației, având câteva
principii de viață, sănătoase, care l-au salvat. El a fost un poet eminescian slab,
(se știe, doar, că a debutat ca poet la «Convorbiri literare»), dar ca prozator
și-a aflat adevărata vocație abordând teme inspirate de o realitate apropiată lui.
După despărțirea de convorbiriști, Brătescu-Voinești trece printr-o perioadă de
decepție, sfârșită optimist, pentru că G. Ibrăileanu, inițiatorul noii «Dacii literare»
(«Viața românească») l-a silit (cuvântul e potrivit) să scrie. Dar scrisul său n-a
înaintat, cantitativ vorbind, prea mult. În preajma primului război el se încheie cu
admirabilele epistole — eseuri antimilitariste. Generația de la 1900 sfârșea acum.
Scriitorul a supraviețuit mult timp după aceea și chiar dacă a mai scris, cariera sa
literară se încheie practic odată cu anii războiului. Se sfârșea, de fapt, acum, un
veac c-o mentalitate anumită.
Din generația îndurerată de la 1900, singur Mihail Sadoveanu, grație talentului
său, a trecut acel prag al viziunilor, care a fost întâiul război, ilustrând și desăvârșind
scrisul românesc multe decenii. Brătescu-Voinești n-a apucat să treacă acel prag, și,
cu toate că a scos încă numeroase volume, creația lui memorabilă încetează atunci.
Se poate lesne înțelege că o operă ce a fost scrisă cu două decenii în urmă, nu
mai atârnă, ideologicește, de rătăcirile repurtate ulterior. De aceea pare curioasă și
zadarnică silința tov. Mihai Gafița, prefațatorul volumului de proză al lui Brătescu-
Voinești, de a căuta rătăcirile bătrâneții în acte literare încheiate cu mai bine de 30
de ani în urmă. D-sa spune:
«Brătescu-Voinești se îndreaptă cel mai adesea nu către antagonismele de clasă,
ci către conflictele date de ciocnirile între oameni de mare ținută morală, și cei
morali, răi, abjecți. Abaterea atenției de la determinarea de clasă a multora din
conflicte, ni se pare a fi unul din factorii esențiali care explică și dezorientarea
autorului din ultimii ani ai vieții, și mai ales naționalismul. Pierzând un element
de bază care putea să explice proveniența conflictelor, scriitorul, în căutarea unui
răspuns, a fost gata să accepte drept explicații diversiunea.»
4
Numărul XI/1957.
5
pp. 175-177.
6
Apărut la ESPLA, în același an.
7
Denumit în mod curent în presa politică dar și în cea culturală, bătrânul huligan fascist.
După părerea mea, tov. Mihai Gafița, punând faptele într-o astfel de cauzalitate,
săvârșește o dublă eroare: una de ordin strict literar (personajele operei lui Brătescu-
Voinești n-au o determinare de clasă? E greu de presupus! Putem spune chiar că sunt
integrați mentalității de clasă într-un procent maxim, unilateralizându-le caracterul
și reducându-le posibilitatea de a pătrunde din creație în viață, ca tipuri individuale,
de sine stătătoare. Personajele sunt exclusiv oameni de clasă și scriitorul nu abate
niciodată atenția de la proveniența lor, ci o evocă des pentru a explica anumite
reacții ale psihologiei determinate), și apoi una de psihologie (convingerile omului
nu sunt predestinate și o înlănțuire de cauzalități, oricât de lungă și admirabilă ar fi,
nu poate explica fapta omului de 60 de ani printr-o idee pe care, se presupune, c-ar
fi avut-o la 30 de ani).
D-sa are dreptate când spune că autoabaterea atenției de la conflictele sociale
poate sta ca temelie pentru numeroase erori ale spiritului. Şi are dreptate și când
spune că sensul luptei de clasă în creația lui Brătescu-Voinești este de esență saint-
simonistă (lupta dintre avuți și neavuți, buni și răi), dar nu are deloc dreptate, cred
eu, când încheie silogismul continuității ideilor naționalist-rasiste ale scriitorului,
alegându-și premize care, pe lângă că sunt discutabile ca valabilitate, n-au nicio
condiționare.
Putem explica atitudinea politică din ultimul timp a lui Liviu Rebreanu căutându-i
cine știe ce idee din creația anterioară, evocată de noi și anume depistată pentru a
ne întregi dialectica? Şi facem acest lucru chiar acolo unde nu se potrivește deloc
acest raționament? Lucrurile mi se par explicabile mult mai simplu și fără efortul
disecției într-o creație pură. Apa începe să se tulbure când este tulburată. Dacă de
la izvor ea curge limpede, sclipind cristalină la soare, și numai spre vărsare devine
impură (și aici hidrologul poate și trebuie să determine cauzele perturbației), de ce
să stabilim o determinare între cele două ipostaze contrare?
Căderea scriitorului s-a produs târziu, după întâiul război mondial, fiind
stimulată de conservatorismul acestei perioade pe care, fatal, îl acceptă și-l susține
în locul democratismului.
Pe lângă acesta, naționalismul excesiv, cu corolarul, antisemitismul — erau
forme ideologice ale cercurilor dominante din epoca respectivă și Brătescu-
Voinești, ca și alți scriitori români, n-a avut tăria să li se opună. Așa se face că
într-o vreme când operele scriitorilor români erau sacrificate, cel puțin simbolic,
în acele criminale autodafe-uri, autorul Puiului a susținut ideologia antiumană
a rasismului. Cărțile sale: Germanofobie, Huliganism... consemnează rătăcirile
unui om care, în pragul apusului, s-a abătut de la linia umanistă inițială a creației
sale. De altfel, privit în general, cuvântul introductiv al criticului Mihai Gafița
mărturisește efortul de a se apropia cu căldură de creația lui Brătescu-Voinești.
Cititorul care, neapărat, va poposi înainte sau după lectură printre succintele, dar
bine dozatele note explicative, va avea beneficiul de a împrumuta, dacă cumva
nu și-a format, o viziune verosimilă asupra unei creații de seamă a literaturii
noastre”.
Tânărul Eugen Simion formulează și obiecții cu privire la judecățile de valoare

ale studiului introductiv: „Se cuvine însă să mai amintim câteva, hai să le zicem,
inadvertențe interpretative ale studiului introductiv. D-sa spune că mai presus de
sensul critic, opera lui Brătescu-Voinești are un sens moral dominant, raportat la
condiția universală a omului și mai puțin la planul social, legat de o epocă și de
o societate. Cu alte cuvinte, criticul ne spune că dramele din creația lui Brătescu-
Voinești, cu vădit sens moral, sunt universal umane, aspațiale și atemporale. La o
asemenea observație nu poți răspunde decât admițând și negând în același timp.
Dacă avem în vedere Puiul, Privighetoarea și alte, vreo câteva schițe, nu prea
multe, observația rămâne valabilă. Celelalte, majoritatea, se referă însă la o epocă
bine definită din evoluția societății românești, urmărind, timp de aproape 50 de
ani schimbările petrecute. Este epoca „căderii neamurilor și ridicării noroadelor”,
când vechile așezăminte, patriarhale, trebuiau, fie să se convertească, fie să piară.
Dispariția vechilor așezări a fost dureroasă, aducând după sine drame umane pe care
scriitorul, cu duioșie, le consemnează. Întreagă creația lui Brătescu-Voinești este
axată pe această prăbușire a lumii vechi, care în convingerea autorului, aduce goluri
de valori. Noua societate nu le poate umple pentru că e rea. Şi în această suspendare
sufletele caste suferă. Sensul moral al artei sale se convertește în cel critic. Osmoza
este profundă și caracteristică. Așa încât dramele general umane evocate de creația
lui Brătescu-Voinești sunt particular definite, spațial și temporal.”
Alte obiecții vizează criteriile și modul de alcătuire al volumului: „Culegerea
din proza lui Brătescu-Voinești cuprinde nuvelele și schițele din volumele În
lumea dreptății și Întuneric și lumină (alcătuitorul antologiei, neținând seama de
semnificația unei opere raportate la compunerea ei, a inversat (după care rațiune?)
publicarea volumelor, deși primul, în ordinea antologiei a apărut cu șase ani după
ultimul). Lipsesc câteva bucăți remarcabile din opera prozatorului, dar mai ales
una: schița Automobilul județului dintr-o scrisoare către D. Pătrășcanu, publicată
în vol. Firimituri (1929). Momentul e unic, Brătescu-Voinești critică aici boierul
adaptat. Poate singura dată când abordează genul satiric. Şi reușește.”
În aceeași publicație8, în rubrica Miscellanea9 Eugen Simion semnează o
însemnare referitoare la Catalogul corespondenței lui Vasile Alecsandri. Spiritul
critic și cel al corectitudinii, atribute ce-l vor caracteriza toată viața pe Eugen Simion
se regăsesc în comentariul asupra lucrării cercetătoarei Marta Anineanu: „Editura
Academiei R.P.R., a luat o inițiativă bună instituind o nouă colecție: corespondența
scriitorilor. Prima din această lăudabilă promisiune a și apărut odată cu masivul
indice al corespondenței lui Vasile Alecsandri, întocmit prin hărnicia și iscusința
cercetătoarei Marta Anineanu. După câte știm, este prima oară când apare o lucrare
de acest gen în cultura românească, și buna îngrijire a acestui volum ne poate sta
drept garanție pentru viitoarele succese editoriale.
8
„Viața Românească”, numărul XI/1957.
9
pp. 208-209.
Marta Anineanu a prezentat corespondența lui Alecsandri, întinsă pe o perioadă

lungă (1830-60), distribuind-o nu după criteriul cronologic, ci după numele
interlocutorului. Tehnica folosită rămâne discutabilă, căci, se va întreba cineva,
cum ne-am putea descurca în acest noian de informații dacă cumva am vrea să
cercetăm o anumită perioadă din viața poetului?
Modalitatea de lucru a tovarășei Marta Anineanu și-ar da randamentul integral
numai dacă corespondența ca atare ne-ar sta la dispoziție. Şi-n orice caz, o
corespondență, antologată cronologic. Altfel lectorul va face o operație în plus, și se
știe cît de pretențios e lectorul în asemenea situații. Se impune, atunci, ca un corolar,
publicarea corespondenței lui V. Alecsandri, pentru care indicele apărut prezintă o
călăuză pricepută. Volumul cuprinde 351 + 4 corpuri epistolare, rezumate corect,
inteligibil, autoarea lui străduindu-se să le eșaloneze într-o manieră științifică.
Operația, din punct de vedere al executării, este imensă. [...]
Mai trebuie semnalată o eroare conștientă a autoarei catalogului: d-sa n-a trecut
printre scrisori câteva dedicate lui Ion Ghica sau Al. Hurmuzaki, pe motiv că sunt
scrisori literare, cunoscute. Ele sunt, realmente, întrețineri epistolare, chiar dacă au
fost dedicate tiparului și nu privesc fapte intime, ci probleme de cultură, așa cum,
bunăoară, e cazul scrisorii publicate mai târziu sub titlul: Românii și poezia lor.
Argumentul adus ar putea justifica lipsa acestor scrisori într-o viitoare antologie
epistolară, dar în niciun caz nu poate anula consemnarea lor într-un catalog.”
Tot spre finalul anului 1957 a mai publicat în revista „Tânărul scriitor”10 o cronică
literară, Pe marginea poeziei lui Alexandru Andrițoiu, despre care aminteam deja
într-un studiu prezentat public în anul 1993 și publicat în anul 200411.
Iată că debutul tânărului critic în presa mare, în publicațiile culturale de elită,
se produsese cu șase luni mai devreme decât se precizează în dicționare și nu în
revista clujeană, „Tribuna”12. Articolul invocat de lucrările anterior citate apare
la 11 ianuarie 1958 și se intitulează Caiete eminesciene, fiind așa cum s-a mai
10
Numărul 11/1957, antologat în Cronologia vieții literare românești. Perioada postbelică,
1956-1957, vol. VII, Editura Muzeul național al literaturii române, București, 2011, p.378:
„Eugen Simion se oprește, în cronica literară, Pe marginea poeziei lui Al. Andrițoiu:
«În sinteza dintre pamfletul liric și efuziunile prometeice decente, evident, trecute prin
alambicul unui temperament dintre cele mai sensibile, mi se pare a rezida virtuțile și
scăderile (câte există) a multor poeme ale lui A. Andrițoiu. Alura generală a expresiei sale
poetice se circumscrie prin tonul aspru, colțuros, deschis, poetul necunoscând aproape
deloc învăluirea vicleană a insinuării, agitatorie prin excelență, puțin grav și mai ales puțin
reținut, generos cu toate acestea. Din când în când poetul zăbovește, ademenind vreuna
dintre acele imagini care au avut o rezonanță mai gravă și care-i deschid orizonturi cosmice.
Poetul, cu alte cuvinte, trece de la dicțiune la reflecie, de la poezia retorică la cea meditativă,
de concepție»”.
11
Răduț Bîlbîie, Tânărul scriitor. O monografie, Editura Tritonic, București, 2005.
12
„Tribuna”, nr 11/1958.
spus13, o pledoarie pentru editarea în regim de urgență a operei integrale a lui

Mihai Eminescu și alcătuirea unui corpus eminescianum, conținând articole
critice, studii analize, comentarii apărute în presă, adunarea acestora într-o
publicație specială, orientată tematic. Spunea criticul14: „În orice caz, editura care
și-a asumat sarcina de a scoate integral opera lui Mihai Eminescu trebuie să fie
mai operativă fiindcă întârzierea apariției volumului al 5-lea, după câte știm, s-ar
datora exclusiv ei. Nu mai este nevoie să invocăm argumente pentru importanța
întreprinderii. O ediție integrală Eminescu, un bun cu care poporul nostru s-ar
mândri, rămâne deocamdată un vis către care râvnim și pe care singură ambianța
dintre munca editorului și operativitatea instituției tipografice îl poate întrupa. Un
Eminescu integral tipărit ar fi cea mai mare izbândă editorială a culturii noastre
și de bună seamă operă cu care chiar culturile cu tradiții mai vechi în materie
s-ar putea mândri. [...] Studierea operei lui Eminescu într-un spirit nou, folosirea
documentelor, câte s-au descoperit de la apariția primei și ultimei mari sinteze
eminesciene: monografie întocmită de G. Călinescu, dar mai ales noul impuls
pe care trebuie să-l primească studioșii operei poetului în urma apariției ediției
organizate a profesorului Perpessicius, toate acestea ne fac să credem că ideea
Caietele eminesciene nu mai poate fi amânată.”
Subiectul este inspirat de activitatea curentă, Eugen Simion fiind, în acea
perioadă, membru al colectivului „Eminescu” al Academiei, condus de Perpessicius.
Anul 1958 este un an bogat în colaborări15, în „Viața românească”, „Scrisul
bănățean”, și „Tribuna”, cărora li se va adăuga din 1959 și revista „Contemporanul”,
„Gazeta literară”, „Scânteia”, „Lupta de clasă”16. În ciuda climatului cultural și
politic viciat, suntem în ultimii ani ai obsedantului deceniu17, discursul critic nu face
13
Academia Română, Cronologia vieții literare românești Perioada postbelică, 1958, vol.
VIII, Editura Muzeul național al literaturii române, București, 2011, p.13.
14
VIII, Editura Muzeul național al literaturii române, București, 2011, p.14.
15
12 articole, cronici și studii.
16
19 articole, cronici și studii.
17
Profesorul a fost întotdeauna un om modest și extraordinar de discret. Într-un interviu
acordat în anul 2008 publicistei Ioana Revnic (apărut în volumul Dresură de lei, Editura
Curtea Veche, București, 2011), Eugen Simion menționa despre anii începuturilor: „Într-un
fel arăta lumea românească în 1964, când am debutat cu o carte despre Proza lui Eminescu
și altfel arată în 2008. Nu mai spun cum arăta critica literară în 1964! Critica literară, și
tot ceea ce o determina: cenzura ideologică, mentalitățile, relațiile cu puterea, relațiile din
interiorul lumii literare etc. Toate acestea contează, vrei nu vrei. Când ești foarte tânăr, n-ai
încotro, trebuie să ții seama de circumstanțe… Am debutat cu două modele critice în față
sau în cap, cum vreți să-i zicem: E. Lovinescu și G. Călinescu. [...] La începutul anilor ’60
tinerii poeți și prozatori aveau adversari puternici (scriitorii dinaintea lor, îndeosebi poeții
realist-socialiști, cei care luaseră locul lui Arghezi, Blaga, Barbu) și dominau încă scena
literară”.
concesii presiunilor politice, de altfel, așa cum va remarca și Nicolae Manolescu, o

constantă a actului critic al lui Eugen Simion18.
Să ne amintim că, în acei ani, criticul era plătit modest de pe urma activității în
colectivul „Eminescu” al Academiei RPR, colaborarea la gazete fiind și o posibilă
sursă serioasă de venit19.
Din vara anului 1957, până la finele vieții, s-au adunat mai bine de 3000 de
articole, studii, fragmente monografice, în mai toate publicațiile culturale, literare și
științifice, de la „Astra” la „Tomis”, de la „Contemporanul” la „Viața românească”.
Activitatea publicistică a academicianului Eugen Simion fost o constantă a tuturor
perioadelor carierei academice, susținând din 1968 rubrici permanente în revistele
„Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Flacăra”, din 1991, la
„Literatorul”, mai apoi din 2005, la „Cultura”. Să redactezi săptămânal măcar două
articole, cronici, contribuții științifice nu e lucru ușor nici pentru cei mai harnici și
disciplinați cercetători și profesori.
La acestea se adaugă activitatea redacțională desfășurată între 1962-1968 ca
redactor al „Gazetei literare” și, mai apoi, din 1983, la conducerea revistei de critică
și teorie literară „Caiete critice”, al cărei director a devenit din 1990.
18
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2008,
pp. 1213-1214: „Pentru cititorii de mâine (și deja pentru cei de azi), această obiectivitate
începe să nu mai fie corect înțeleasă. Lumea a uitat că se putea (totuși!) scăpa de rigorile
cenzurii și că destui comentatori ai fenomenului literar din anii aceea și-au spus limpede
opinia, chiar dacă ea nu coincidea cu cea oficială. Nu cunosc în critica lui E. Simion
exemple flagrante de denaturare a adevărului. Dacă a greșit, criticul a greșit așa zicând pe
cont propriu, cu alte cuvinte din cauza limitei percepției lui artistice, nicidecum fiindcă ar
fi urmat recomandările funcționarilor culturali ori linia documentelor PCR referitoare la
cultură. Se prea poate și ca imaginea dată de el literaturii vremii să nu mai fie acceptabilă
pe de-a-ntregul ori să cadă sub contestarea generațiilor noi, dar este o imagine moralmente
corectă, ceea ce oferă deja o garanție enormă de neinfestare ideologică, în condițiile în care
coloana vertebrală a multor confrați într-ale criticii s-a curbat deseori și ireversibil”.
19
În Ioana Revnic, Dresură de lei, Editura Curtea Veche, București, 2011: „Cu N. Manolescu
am avut, și cred că am și azi, o relație specială. George Ivașcu ne-a adus în aceeași zi la
Facultatea de Filologie după o luptă lungă cu serviciul de cadre din Universitatea București.
Amândoi aveam de ispășit ceva. Eu eram de cinci ani șomer, el – cam tot așa…”.
BIBLIOGRAFIE:
Academia Română, Cronologia vieții literare românești Perioada postbelică, 1956-1957,

vol. VII, Editura Muzeul național al literaturii române, București, 2011.
VIII, Editura Muzeul național al literaturii române, București, 2011.
Academia Română, Dicționarul general al literaturii române, ediția a II-a revizuită,
adăugită și adusă la zi. Fundația Națională pentru Știință și Artă, Editura Muzeului literaturii
române, București, 2021.
Bîlbîie, Răduț, Tânărul scriitor. O monografie, Editura Tritonic, București, 2005.
Boldea, Iulian, Cistelecan, Al. Moraru, Cornel (coord.), Critici literari și eseiști români,
Editura Arhipelag XXI, Târgu Mureș, 2016.
Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2008.
Micu, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române, volumul IV, Editura Iriana, București,
1997.
Popa, Marian, Dicționar de literatură română contemporană, Editura Albatros, București,
1977.
Revnic, Ioana, Dresură de lei, Editura Curtea Veche, București, 2011.
Sasu, Aurel, Dicționarul biografic al literaturii române, volumul II, Editura Paralela 45,
Pitești, 2006.
Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel (coord.) Dicționarul scriitorilor români,
volumul III, Editura Albatros, București, 2002.
Colecțiile publicațiilor: „Viața românească”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”,
„Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Scînteia”, „Lupta de clasă”, „Tînărul scriitor”.
A CORRECTION: THE TRUE PUBLISHING DEBUT

OF THE YOUNG LITERARY CRITIC AND HISTORIAN EUGEN SIMION.
FROM THE SCHOOL BENCHES TO THE EDITORIAL BOARD
OF THE LITERARY GAZETTE
Abstract: The study corrects dictionary articles and texts from various histories of
literature regarding the year and publication in which Eugen Simion debuted in the cultural
press, indicating, as the correct year of debut, the year of his graduation from the faculty,
1957, respectively the publication „Gazeta literară” (“The Literary Gazette”), year IV, no.
29 (175), Thursday, July 18, 1957.
Keywords: Eugen Simion, publishing debut, „Gazeta literară” (“The Literary Gazette”).
EUGEN SIMION ȘI ARADUL CULTURAL:
ȘANSA UNEI ÎNTÂLNIRI PROVIDENȚIALE
Speranța Sofia Milancovici*
Academicianul Eugen Simion a vizitat Aradul în repetate rânduri, s-a întâlnit

cu scriitorii, profesorii, criticii literari ai locului, pe toți animându-i în numele unor
proiecte de anvergură îmbogățind, prin energie și viziune, evenimente culturale
care au marcat viața literară a orașului.
Anul 2002 a adus, în mod firesc, titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea
de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, acordat pentru o neobosită muncă în beneficiul
culturii naționale, dar și ca o certificare a valorii indubitabile pe care proiectele
culturale la care a luat parte au probat-o, de-a lungul timpului. Titlul decernat nu
a rămas însă, fără urmări culturale: rectorul de atunci al universității, profesorul
Aurel Ardelean, a răspuns cu entuziasm intelectual și cu dragoste pentru valorile
patrimoniului literar național, inițiativei academicianului Eugen Simion, de a
sprijini editarea unor volume din colecția tip Pléiade, care să ofere integrala operei
unor clasici ai literaturii române.
În acest sens, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad a contribuit
decisiv la proiectul de a oferi României volumele Ioan Slavici, Opere V (2005),
Opere VI (2006) și Opere IX (2010), Tudor Arghezi, Opere X (2011) și Ștefan
Augustin Doinaș, Opere I (2016) și Opere II (2016), imperative pentru orice
literatură solidă.
Greoiul Slavici, așa cum îl califica Titu Maiorescu, este sărbătorit, în 24
octombrie 2008, la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și
Institutul de Fizică a Pământului. Eugen Simion explică, într-un text publicat în
Studii de știință și cultură, legătura pe care Ioan Slavici o poate avea cu instituțiile
și, implicit, cu domeniile anterior menționate: „Aici, la Măgurele, transilvăneanul
Slavici este numit, în 1894, director de studii la Institutul Ion Oteteleșanu, pe care-l
conduce până în 1908, când este demis nu se știe prea bine de ce. Trecuse munții
după ce stătuse închis de autoritățile maghiare la Vač (1888-1889) pentru opiniile
lui naționale. Șederea la Măgurele a fost rodnică pentru el și pentru elevii săi. Predă
româna, istoria și geografia, întocmește manuale școlare, redactează revista «Vatra»
(1894-1896) împreună cu I.L.Caragiale (aici începe să publice în foileton romanul
Mara, capodopera lui), scrie articole în favoarea ideii naționale, și, în continuare,
literatură de ficțiune”1.
* Conferențiar universitar dr., Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Arad; E-mail: m_spe-
ranta@yahoo.com.
1
Eugen Simion, Ioan Slavici, comemorat la Măgurele, „Studii de știință și cultură’’, nr. 4
(15), decembrie 2008, „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2008, p. 3-4.
128 Speranța Sofia Milancovici
Eugen Simion scrie despre Ioan Slavici cu plăcere și profunzime, savurând izul
rădăcinilor ivite din pusta vestică a spațiului românesc, acel topos „al cărui unic
proprietar este”, și anume, podgoria Aradului. Criticul literar simte fibrele interne
ale acestei lumi așezate, care demonstrează paradoxal, în diversitatea generată de
contactul civilizațiilor, o indisolubilă unitate. Aici, punctează Simion, comunitățile
„se îngăduie” între ele, „se ciocnesc, se amestecă (greu, dar se amestecă), sub
presiunea noilor generații”2.
Ani mai târziu, în 2016, atunci când scrie introducerea complexă a integralei
Doinaș, criticul se întreabă dacă nu cumva „satul Caporal Alexa, care se numea mai
înainte Cherechi, face parte sau nu din Podgoria, spațiul imaginar din proza greoiului
[...], solidului realist Slavici”3. Localitatea, atestată documentar aproximativ din
anii 1330,4 se situează la puțini kilometri, e adevărat, de principala axă a vinului din
județ, împărtășind, fără doar și poate, spiritul, obiceiurile și mentalitățile înfățișate
de Ioan Slavici, în romanul Mara și nuvelele sale.
Statornicia în convingeri, ritmul așezat (în viață, dar și în text) ale lui Ioan
Slavici sunt remarcabil surprinse de Eugen Simion, de câte ori se apleacă asupra
subiectului. De altfel, transilvăneanul Slavici, federalistul acuzat uneori de trădare,
a fascinat tocmai prin lentoare, prin stăruința în convingeri. Iată o întâmplare
plină de sevă, cu privire la lunile de închisoare din 1919, consemnate de Tudor
Arghezi și care au stârnit admirația amestecată cu uluire, a lui Marin Preda:
„Cultivă, cât timp este închis, legume și flori în fața celulei, primește vizite, își
scrie în continuare nuvelele și povestirile, iar când directorul închisorii îl anunță
că e liber să plece, ce credeți că face greoiul, bătrânul, „trădătorul” Slavici (cum
este gratulat de adversari) în această situație? Se roagă de directorul închisorii
să-i mai îngăduie să rămână o săptămână în celulă, pentru a-și termina nuvela pe
care o începuse. Marin Preda era, pur și simplu, uluit de această întâmplare. O
povestea deseori prietenilor săi, printre care mă prenumăram, și încheia totdeauna
cu exclamația următoare: Colosal Slavici, e formidabil bătrânul Slavici; așa ceva
nu s-a mai pomenit... ”5
Textul lui Simion despre Slavici, prilejuit de ceremonia de la Măgurele și
publicat la Arad, curge ferm înspre accentuarea certei valori a prozei acestuia,
concluzionând prin reluarea opiniei lui G. Călinescu, potrivit căreia Mara, „este
aproape o capodoperă și epica lui elaborată, înceată ca un car ce urcă pe un lung
povârniș, dă o impresie de forță și autenticitate”6.
2
Ibidem, p. 4.
3
Ștefan Augustin Doinaș, Opere, vol. I, Academia Română, FNSA, București, 2016, text
ales și stabilit, note, comentarii, variante, cronologie și indici de Alexandru Ruja, introducere
de Eugen Simion, p. VI.
4
http://www.virtualarad.net/county/Caporal%20Alexa/virtual_caporal_alexa_home.htm,
03.09.2023.
5
6
Ibidem.
Eugen Simion și Aradul Cultural: șansa unei întâlniri providențiale 129
În anul 2009, în parteneriat cu Academia Română și Fundația Națională pentru

Știință și Artă, București, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad se
deschide Centrul de Cercetări Literare Argheziene, într-un context ofertant,
determinat și de stabilirea, la Arad, a lui Baruțu T. Arghezi și a soției sale, Doina
Arghezi, care au donat universității o importantă colecție de manuscrise, înregistrări
și obiecte personale ale familiei scriitorului. Academicianul Eugen Simion percepe
instantaneu valoarea documentelor recuperate de fiul scriitorului și urgentează, prin
impuls energic, selectarea și prelucrarea acestora.
Doi ani mai târziu, în 2011, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad
sprijină financiar apariția volumului Tudor Arghezi, Opere, X. Publicistică (1951-
1967). Postume. Cutia de poștă. Anchete și interviuri.
În luna iunie 2011, la Arad, are loc colocviul internațional Europa: centru și
margine, colaborare culturală transfrontalieră. Evenimentul a atras atenția și
prezența a numeroși actori ai spațiului cultural european, mai ales francez, sârb
și maghiar. Intervenția Academicianului Eugen Simion, cu această ocazie, a vizat
problematica identității naționale și a globalismului, altfel spus ideea de unitate a
limbii, a spațiului național, toleranța religioasă și spiritul critic, toate acestea prin
raportare la valorile și normele universale.
Totodată, sunt prezentate volumele anterior amintite, parte din integrala Ioan
Slavici și Tudor Arghezi, proiect coordonat de Eugen Simion și subsumat ideii
potrivit căreia a avea ediții complete din clasicii literaturii este o formă de civilizație
a culturii.
Lansarea volumelor, la Arad, a oferit ocazia, pe lângă expunerea despre identitate
națională și globalism, a unui într-un demers analitic menit să dezambiguizeze
anumite aspecte ale publicisticii celor doi autori.
Volumul al zecelea din seria Opere ale lui Tudor Arghezi, încheie editarea
publicisticii acestuia, pentru prima dată în integralitatea sa și în succesiune
cronologică, într-o ediție îngrijită și cu note bibliografice de Mitzura Arghezi și
Traian Radu. În mod predictibil, spiritul critic și caustic arghezian se manifestă
plenar în publicistică. Textele se remarcă prin curajul opiniei și critica fundamentată
logic, dar și prin varietatea subiectelor abordate.
Precum Slavici, Arghezi plătește cu ani de detenție pentru atitudinea critică
(cei doi s-au intersectat, în 1919, în spațiul carceral, iar Arghezi relatează despre
comportamentul nealterat al prozatorului, așa cum menționam anterior). Inițial, e
încarcerat la Văcărești, iar în 1943, e internat în lagărul de deținuți politici de la
Târgu Jiu.
Un aspect esențial, credem, este acela că pasajele eliminate anterior de cenzură
au fost reintroduse în textele reunite în acest volum.
În privința volumului Opere, vol. IX, Publicistică social-politică. „Tribuna”
și epoca sa, reunind texte inedite ale lui Slavici, prin grija critică a lui Dimitrie
Vatamaniuc și cu o prefață de Eugen Simion, acesta este cu atât mai important
pentru cultura română cu cât componenta articolelor politice din opera lui Slavici
este puțin cunoscută, cu excepția, firește, a specialiștilor. Scrierile politice ale

lui Slavici sunt, pentru întâia oară, adunate într-un volum compact, iar textele,
multe, inegale ca valoare, sunt „obsedate de câteva fantasme”– iar scriitorul se
dovedește, așa cum îl cunoaștem deja, inflexibil, rigid în opinii. Procesele de presă
și detenția nu l-au îndepărtat de convingerile sale, continuând să militeze pentru
o unire culturală a românilor, dar nu și pentru una politică. Acesta apără Coroana
Maghiară, considerând „lumea lui Mitică” drept coruptă de bizantism. Un stil de
a scrie – spune Eugen Simion – plin de hachițe ardelenești – deloc vizionar sau
profetic, ci pragmatic, e un ponderat dar încăpățânat, care însă, chiar în erorile lui
politice, crede că românii vor reprezenta un factor de cultură și stabilitate în Europa
centrală.
Un alt reper al impactului pe care prezența repetată a Academicianului Eugen
Simion l-a avut asupra Aradului literar o constituie volumul de manuscrise intitulat
Din duhul pământului, ediție franco-română, apărută la editura CIRRMI, Université
de la Sorbonne Paris 3, în colaborare cu „Vasile Goldiș” University Press, Arad, în
anul 2012.
Volumul reunește 51 de manuscrise inedite ale lui Tudor Arghezi și este îngrijit
de Ştefan Gencărău și Vasile Man.
În preambul, Eugen Simion semnează Biografia secretă a unui mare poet,
pentru ca apoi să fie prezentat Centrul de Cercetare a Literaturii Argheziene.
Volumul continuă cu câteva Cuvinte despre manuscrisele argheziene, scrise de
Doina Arghezi, nora poetului, și cu o pledoarie Pentru o editare a manuscriselor
argheziene, avându-l drept autor pe Ştefan Gencărău.
În încheiere, după prezentarea manuscriselor argheziene, atât în facsimil, cât și
într-o transcriere minuțioasă, volumul e completat de un interviu din 20 mai 2009
cu Baruțu T. Arghezi și de studiul Arghezi din noi, semnat de Vasile Man.
Textele, afectate de umiditate, au fost descoperite de Baruțu T. Arghezi, fiul
scriitorului, îngropate în grădina Mărțișorului. Preponderent, este vorba despre
fragmente care aduc în atenție copilăria lui Tudor Arghezi, tinerețea acestuia,
dar mai ales viața din mănăstire. Amintirile copilăriei nu sunt – așa cum reiese
din bucățile de text – unele entuziaste, iar manuscrisul 8 (5) aduce în prim-plan
întâlniri literare care i-au rămas vii din perioada adolescenței – cu profesori, poeți,
dramaturgi, dar și actori sau pictori.
Doina Arghezi, soția lui Baruțu Tudor Arghezi, consemnează, în preambulul
volumului, amintiri privind relația tată-fiu: „uneori îl chema pe Baruțu și-l ruga
să le pună pe foc, unul sau mai multe manuscrise, dar Baruțu le pitea. Alteori, din
cauza evenimentelor politice din acele vremuri, îi cerea lui Baruțu să le îngroape.
Deseori, îmi povestea Baruțu, că primea de la «Tătuțu» câte un teanc de manuscrise,
spunându-i [...] «Baruțule, ia aceste manuscrise pe care ți le încredințez, fiindcă sunt
sigur că le vei păstra cu mare grijă și în final vei ști ce să faci cu ele. Sunt convins că
sunt în mână bună...» Pentru Baruțu, manuscrisele tatălui său erau sacre! Contactul
cu fiecare manuscris era un prilej de profundă emoție, însoțită de lacrimi. Legătura
cu fiecare manuscris era pecetluită de un puternic sentiment de adulare, admirație,

respect și dragoste. Deseori îl găseam îngândurat, cu un manuscris în mână, [...] îmi
spunea: «îl simt permanent pe Tătuțu alături de mine», și îl năpădeau lacrimile...”7
În Biografia secretă a unui mare poet, Eugen Simion își exprimă nemijlocit,
entuziasmul pentru acest demers de recuperare: „Sincer vorbind, mă bucur enorm
să aflu că mai sunt azi oameni și instituții care se interesează de un mare poet (cel
mai important pe care l-a dat în secolul al XX-lea limba română) și își dau seama
că fără cultură o națiune este săracă și riscă să piară din istorie”8.
În finalul studiului, criticul consemnează faptul că paginile publicate în acest
volum „alcătuiesc un text confesiv, întreg, consecutiv, coerent: un jurnal ce
pornește dinspre o instanță matură, rememorativă [...] și trece prin etape de viață ce
au semantizat certitudinea și tăgada în întreaga pendulare argheziană între credință
și îndoială...”9
Calea înspre apariția volumelor reunind opera lui Ștefan Augustin Doinaș a
fost deschisă prin prezența lui Eugen Simion la Arad, la colocviul organizat de
scriitoarea Lia Faur, dedicat neomodernismului scriitorului, desfășurat, în anul
2016, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad. Atunci, Rectorul instituției
a răspuns, din nou, afirmativ acestui imperativ cultural. Primăria și Centrul
Municipal de Cultură se alătură proiectului, iar Alexandru Ruja se ocupă imediat
de alegerea și stabilirea textelor, dar și de note, comentarii, cronologie (detaliată)
și indici.
În Notă asupra ediției, sunt explicate provocările cercetării, modul cum poeziile
migrează dintr-un volum în altul, dar și datarea lor dublă sau chiar triplă, ceea ce
face greu – sau imposibil – de stabilit forma de bază. În căutarea formei perfecte, cu
o vocație de matematician, poetul și-a rafinat poeziile, a modificat titlurile acestora
sau chiar structura volumelor. Editorul explică, minuțios, și modul în care a stabilit
textele, respectiv toate modificările aplicate, cu respectarea normelor ortografice
actuale, dar și a particularităților de stil și de limbă ale lui Doinaș.
Eugen Simion elaborează un studiu introductiv consistent atât din punct de
vedere cantitativ, cât mai cu seamă calitativ, intrând în subterana și culisele textelor,
aducând astfel lumină asupra unor aspecte rămase în penumbra criticii literare.
Doinaș apare, în acest context, pentru întâia dată, într-o ediție care nu omite niciun
text rămas anterior în publicațiile timpului, muncă impresionantă a cercetătorului
care nu s-a lăsat intimidat nici de meandrele vieții, nici de amploarea operei celui
în cauză.
Foarte prețioase sunt devoalările pe care Simion le face cu privire la întâlnirile
lor, pe parcursul anilor. Discuția din martie 1997, atacând subiecte din sfera
7
Ştefan Gencărău, Vasile Man (editori) Tudor Arghezi. Din duhul pământului, Din
manuscrisele Centrului de Cercetare a Literaturii Argheziene CIRRMI, Université de la
Sorbonne Nouvelle, Paris „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2012, p. 16.
8
Ibidem, p. 7.
9
Ibidem, p. 16.
culturală, dar și politică, arată un Doinaș mai domol, mai puțin polemic, care și-a
nuanțat severitatea judecății.
Remarcăm, de asemenea, faptul că autorul introducerii se întoarce, interesat, la
percepția lui Doinaș asupra satului natal, așa cum acest topos i-a focalizat atenția
și în cazul lui Slavici.
De altfel, Doinaș își discută raporturile cu prima copilărie, în Eugen Simion în
dialog cu Ștefan Aug. Doinaș, dar și în Întoarcerea acasă, Ștefan Aug. Doinaș în
dialog cu Emil Șimăndan.
M-am născut într-o casă de oameni înstăriți. Pe vremea represiunii comuniste părinții
mei au fost declarați chiaburi. [...] O gospodărie înstărită, la Caporal Alexa, era compusă
din casă, curte, grajd, colnă – șură – grădină, toate lucrurile acestea alcătuind o arie
mare, cum era la noi, unde erau căpițe de fân sau paie și chiar pupuri de tulei. Deci,
toate lucrurile acestea dădeau impresia unei bune stări, care nu era doar aparentă, ci era,
într-adevăr, reală10.
Însă, remarcă Eugen Simion, acest sat – nu foarte îndepărtat, așa cum am arătat
– de Podgoria lui Slavici – nu mai există decât într-o formulă modernă, care, sub
imperiul timpului, s-a lepădat de tradiții. „O, sat pierdut, imperiul meu de nard” –
își încheie Doinaș poemul Satul, text care traduce ideea unei lumi în disoluție.
Iată ce spune Doinaș, în dialogul cu Eugen Simion, purtat în 1998: „Lumea din
care provin, satul ardelenesc, nu mai există astăzi. Era un univers în miniatură, perfect
constituit, cu ethosul lui aparte, cu tradiția lui foarte puternică, cu prejudecățile
inerente, care – toate – în mine au lăsat urme. [...] Pe măsură ce tradiția se dizolvă în
timp (se pare că timpul este foarte corosiv, în privința aceasta, mai ales timpul atât
de rapid al acestui secol), nu putem să păstrăm, în toată splendoarea lor, valorile
tradiționale, decât mitizându-le, adică ridicându-le deasupra timpului...”11
Introducerea lui Eugen Simion este, fără îndoială, un studiu elaborat și complex
al operei lui Doinaș, concentrând esența și deschizând noi piste interpretative.
Totodată, criticul pune ordine în anumite informații și așează corect o notă si bemol,
acolo unde reacțiile față de scriitor escaladau pe fondul desecretizării dosarelor
CNCSAS. Introducerea discută echilibrat, despre compromisuri, despre frică, dar
și despre noblețe, toate acestea prin prisma întrebărilor retorice: „Care-i limita de
rezistență a individului în închisoare? Cât de scuzabile sunt compromisurile lui în
infern?”12.
Iată răspunsul lui Doinaș, pe care Eugen Simion îl reține în dialogul publicat în
1998: „În închisoare există mai multe grade (cercuri) ale infernului: depinde în care
10
Întoarcerea acasă, Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Emil Șimăndan, cuvânt înainte de Ion
Pop, Fundația Culturală „Ioan Slavici”, Arad, 2003, p. 15.
11
Eugen Simion în dialog cu Ștefan Aug. Doinaș, vol. Fragmente critice II, Demonul teoriei
a obosit, Fundația Scrisul Românesc, Craiova, 1998, p. 178.
12
Ștefan Augustin Doinaș, op. cit.,p. IX.
ai fost, dar depinde și de puterea de rezistență a fiecăruia, de înzestrarea sa fizică

și morală. E imoral a-i judeca pe cei ce au trecut prin închisoare, fără a ști exact
condițiile în care s-au aflat. Până la urmă, aceste «drame», cum le numești, constituie
zestrea amară a unei întregi vieți, și nu se știe niciodată prin câte suferințe ulterioare
a ispășit un om un moment de lașitate. Același lucru se poate spune despre anumiți
călăi: cu câte lacrimi și-au spălat o clipă de cruzime?”13 Reproducerea acestor
rânduri, crede întemeiat Eugen Simion, are drept scop fundamental redirecționarea
privirii înspre opera – esențială, de altfel – a lui Doinaș, care căzuse, precum alți
scriitori, la momentul lor, în colții comentariilor bagatelizante, care discutau dosarul
lui de securitate și deloc valoarea contribuției la geografia literară românească.
Și în cazul lui Ștefan Augustin Doinaș, vocea lui Eugen Simion aduce echilibru,
îndreaptă unghiul percepției și corectează derapajele nefondate.
Momentele și lucrările prezentate în studiul de față au constituit, indubitabil,
repere pentru impulsionarea Aradului literar. Ceea ce rămâne în urma
academicianului Eugen Simion, este însă, dincolo de proiectul în sine, acea vocație
de a vedea idei luminoase și de a le transforma în proiecte concrete. Manuscrisele
inedite argheziene, precum și integrala operei lui Slavici ori a lui Doinaș, ar fi
rămas, o spunem cu convingere, într-o agonică așteptare, dacă nu ar fi avut șansa
întâlnirii spirituale cu Eugen Simion.
BIBLIOGRAFIE:
Arghezi, Tudor, Opere, vol. X – Publicistică, Academia Română, FNSA, București, 2011
– ediție îngrijită și note bibliografice de Mitzura Arghezi și Traian Radu
Doinaș, Ștefan Augustin, Opere, vol. I și II, Academia Română, FNSA, București, 2016,
text ales și stabilit, note, comentarii, variante, cronologie și indici de Alexandru Ruja,
introducere de Eugen Simion
Gencărău, Ştefan, Vasile Man (editori) Tudor Arghezi. Din duhul pământului, Din
manuscrisele Centrului de Cercetare a Literaturii Argheziene CIRRMI, Université de la
Sorbonne Nouvelle, Paris „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2012
Întoarcerea acasă, Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Emil Șimăndan, cuvânt înainte de Ion
Pop, Fundația Culturală „Ioan Slavici”, Arad, 2003
Simion, Eugen, Fragmente critice II, Demonul teoriei a obosit, Fundația Scrisul
Românesc, Craiova, 1998, p. 176-189
Idem, Ioan Slavici, comemorat la Măgurele, „Studii de știință și cultură”, nr. 4 (15),
decembrie 2008, „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2008, p. 3-4
Slavici, Ioan, Opere, vol. IX, Publicistică social-politică. „Tribuna” și epoca sa,
Academia Română, FNSA, București, 2010 – ediție critică de Dimitrie Vatamaniuc, prefață
de Eugen Simion
13
Eugen Simion în dialog cu Ștefan Aug. Doinaș, vol. Fragmente critice II, Demonul teoriei
a obosit, Fundația Scrisul Românesc, Craiova, 1998, p. 184.
Slavici, Ioan, Opere, vol. V, Povești. Teatru, Academia Română, FNSA, Univers
Enciclopedic, București, 2004
Slavici, Ioan, Opere, vol. VI, Memorialistică. Închisorile mele. Amintiri. Lumea prin
care am trecut, Academia Română, FNSA, Univers Enciclopedic, București, 2005 – ediție
critică de Dimitrie Vatamaniuc, prefață de Eugen Simion
Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, Doctor Honoris Causa, 1990-2010, ediție
îngrijită de prof. Vasile Man, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2010
EUGEN SIMION AND ARAD CULTURAL CITY:

THE CHANCE OF A PROVIDENTIAL ENCOUNTER
Abstract: Eugen Simion visited Arad on multiple occasions, meeting writers, teachers,
literary critics of the place, animating them all in the name of large-scale projects and
enriching, through his energy and vision, the cultural events that marked the literary life
of the city.
We propose a presentation of some projects that he initiated in Arad and which constitute
essential moments for the Romanian culture: the publication of the volumes Ioan Slavici,
Opere V (2005), Opere VI (2006) and Opere IX (2010), Tudor Arghezi, Opere X (2011) and
Ștefan Augustin Doinaș, Opere I (2016) and Opere II (2016), in the Pléiade type collection,
and also the support he gave to the publication of the volume of hitherto unpublished
manuscripts by Tudor Arghezi..
The moments and works presented in this study were, undoubtedly, milestones for
the promotion of Arad’s literary life. What remains behind Eugen Simion is, beyond the
project itself, that vocation to have bright ideas and transform them into living projects.
The original Arghezi manuscripts, as well as the complete work of Slavici or Doinaș, would
have remained, we state it with complete conviction, in an agonizing waiting, if they had
not had the chance of the spiritual encounter with Eugen Simion.
Keywords: Eugen Simion, Arad, Pléiade-style collection, Ioan Slavici, Tudor Arghezi,
Ștefan Augustin Doinaș.
EUGEN SIMION – OPINII PRIVIND EDITAREA
OPEREI LUI PANAIT ISTRATI
Zamfir Bălan*
Apariția, în Franța, la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, a

unei cărți semnate de Panait Istrati – Kyra Kyralina (1924) – în colecția Prozatori
francezi contemporani a editurii Rieder, urmată la mai puțin de un an de o a doua –
Oncle Anghel (1925) – a stârnit rumoare în lumea literară românească: un ins fără
căpătâi din Brăila, care se remarcase întrucâtva, în presa de stânga, cu vreo zece ani
în urmă, debutase la Paris, prezentat de unul dintre numele sonore ale momentului
– Romain Rolland. Câteva voci s-au grăbit să-l conteste. Altele, deși remarcaseră
lumea esențialmente românească din cărțile fotografului ambulant de la Nisa, l-au
considerat scriitor francez: „… opera d-lui Istrati, atât de românească, are însușirea
curioasă de a fi, din cauza limbii, literatură franceză...”1.
Discuția pe tema apartenenței lui Panait Istrati la una din cele două literaturi s-a
prelungit până în zilele noastre, însumând, timp de mai multe decenii, atât opinii
dispuse la o prudentă cântărire a argumentelor, cât și atitudini radicale (cele mai
severe verdicte au venit din partea criticilor), de genul celei a lui G. Călinescu, în
istoria căruia autorul Chirei Chiralina este încadrat la capitolul „Scriitori români
de l. străină” : „Cu toate că Panait Istrati a dat și versiuni române ale operei sale
franceze, el nu va fi niciodată scriitor român…”2. Aceasta, în ciuda versiunilor
românești de autor, pentru cele mai multe dintre operele scrise inițial în franceză,
și în totală contradicție cu afirmația lui Panait Istrati însuși din scrisoarea publicată
în fruntea primei cărți în limba română – Trecut și viitor (1925): „M-am hotărât
să mă traduc singur în românește fiindcă, mai întâi de toate, eu sunt și țin să fiu
un autor român. Țin la aceasta nu din cauză că mi s-a contestat acest drept (…),
ci fiindcă simțirea mea, realizată azi în franțuzește printr-un extraordinar hazard,
izvorăște din origine românească. Înainte de a fi «prozator francez contemporan»,
așa cum se spune pe coperta colecției lui Rieder, eu am fost prozator român
înnăscut”3 (s.a.).
* C.Ș. I, Muzeul Național al Literaturii Române, București; e-mail: zamfir.balan@gmail.
com.
1
Garabet Ibrăileanu, Panait Istrati: „Présentation des Haidoucs”, în „Viața Romînească”
(Iași), an XVII, 1925, nr. 9, septembrie, p. 458.
2
G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini și până în prezent, Minerva, București,
1982, p. 969.
3
Panait Istrati, Scrisoare către Jacob Rosenthal, 15 aprilie 1925, Nisa, în Panait Istrati,
Opere I, ediție îngrijită, note, comentarii și repere bibliografice de Zamfir Bălan, Introducere
de Eugen Simion, Academia Română – Fundația pentru Știință și Artă, Muzeul Național al
Literaturii Române, București, 2019, p. 657.
136 Zamfir Bălan
Chiar dacă, declarativ, rostul demersului editorial era readucerea în atenția

publicului a unui scriitor român redus la tăcere din diverse considerente, ediția
Opere alese, începută în 1966, sub îngrijirea lui Al. Oprea, i-a refuzat, de fapt, lui
Panait Istrati apartenența la literatura română, eliminând din cuprinsul celor nouă
volume toate versiunile românești de autor, inclusiv scrierile redactate inițial în
românește și traduse ulterior în franceză. Într-o confesiune, publicată la sfârșitul
anului 1964 în „Luceafărul”, Eugen Barbu4, căruia Al. Oprea îi făcuse „propunerea
senzațională” de a se ocupa „de apariția textelor operei istratiene în românește”
spune că motivele excluderii versiunilor românești se află în „adaptările”,
„îmbunătățirile”, „intervențiile definitive” ale lui Panait Istrati, considerate
„precare”. Între „aproximările din textul francez” și „stângăciile versiunilor
românești”, Eugen Barbu l-a supus „cu venerație pe maestru” la o „operație estetică”
despre care afirma că nu știe dacă i-a reușit. Bazată pe practica reconstituirii
(„Ne-a interesat în primul rând reconstituirea unor extraordinare narațiuni în
odăjdiile unei limbi reputate pentru farmecul ei”), ediția bilingvă îngrijită de Al.
Oprea a publicat traducerile în românește semnate de Eugen Barbu, dublat în unele
cazuri de alte mâini, în ciuda faptului că pentru Chira Chiralina, Moș Anghel,
Codin, Casa Thuringer, Țața Minca, Biroul de Plasare, În lumea Mediteranei.
Apus de soare avem versiuni românești ale lui Panait Istrati, iar Pescuitorul de
bureți, Sotir, La stăpân, Căpitan Mavromati, Cine e autorul lui Hamlet?, Nemurire
au fost scrise mai întâi în românește.
Cele mai multe din traducerile lui Eugen Barbu au fost reproduse apoi în diverse
alte ediții, în colecții ale editurii Minerva, ale editurii Militare sau ale altor edituri,
amplificând efectul difuzării unui substituent.
O a doua ediție bilingvă – începută în 1994 și îngrijită de Zamfir Bălan, la
editura Istros a Muzeului Brăilei – a pus în circulație versiunile românești de
autor ale operelor istratiene, împreună cu versiunile în limba franceză, dar n-a fost
dusă, din păcate, până la capăt. Din această ediție au apărut cinci volume, fiecare
însoțit de câte un studiu introductiv și de note referitoare, pe de o parte, la prezența
cuvintelor și expresiilor românești în textul francez, pe de alta, la „presiunile”
primei versiuni asupra textului românesc: Kyra Kyralina/ Chira Chiralina (1994;
ediția a doua, 2009), Oncle Anghel/ Moș Anghel (1995) Codine/ Codin (1996),
Tsatsa Minnka /Țața Minca (1997), La Maison Thuringer/ Casa Thuringer (1998).
Proiectul acesta editorial, bazat exclusiv pe selecția textelor rescrise sau traduse în
românește de Panait Istrati însuși, precum și a celor scrise direct în limba maternă,
a încercat întoarcerea lucrurilor la firescul lor și întipărirea în conștiința publicului,
cu argumente incontestabile, a unei realități: Panait Istrati este și scriitor român.
În contextul nenumăratelor discuții pro și contra – cel mai adesea oțioase și
aride – pe tema „Panait Istrati, scriitor român sau francez”, inițiativa lui Eugen
4
Eugen Barbu, Mărturisire, în „Luceafărul” (București), an VII, nr. 24 (157), 21 noiembrie
1964, p. 4. Toate citatele sunt din acest articol.
Eugen Simion – Opinii privind editarea operei lui Panait Istrati 137
Simion de a publica în colecția Opere fundamentale scrierile lui Panait Istrati, sub
egida Academiei Române, echivalează cu o recunoaștere „oficială” a scriitorului
român (Panait Istrati ar fi meritat prin opera sa „o primire ceremonioasă (…)
într-o aulă academică”5), a cărei absență, pe lângă alte opinii extraliterare, și-a
spus cuvântul decenii la rând: „...povestirile în franceză ale lui Panait Istrati,
transpuse de el sau de alții în românește sună bine, plac la lectură, la drept vorbind
sunt excepționale prin culoare și mișcarea epică rapidă. Panait Istrati este un
povestitor înnăscut, putem spune chiar un mare povestitor din ramura balcanică a
prozei noastre, în linia unui romantism crepuscular și liric. Dacă narațiunile sale,
fabuloase, nu sunt consemnate de istoriile literare franceze, nu-i un motiv să nu-l
revendicăm noi”6.
Cele două volume de Opere, apărute în 2003, intitulate Romane. Povestiri7,
îngrijite de Teodor Vârgolici, cu o Introducere semnată de Eugen Simion (revăzută
și adăugită în ediția îngrijită de Zamfir Bălan, în 2019) cuprind, în primul, versiunile
de autor, în limba română, în cel de al doilea, celelalte opere, în traducerea lui
Alexandru Talex, o Addenda (scrieri apărute în periodice și postume), note și
comentarii, referințe critice și o bibliografie selectivă. Am comentat la vremea
respectivă alcătuirea ediției și nu reluăm obiecțiile formulate atunci8.
Ceea ce ne interesează cu precădere aici sunt argumentele care, în opinia lui
Eugen Simion, susțin prezența operei lui Panait Istrati în cuprinsul colecției Opere
fundamentale. Altfel spus, sublinierea acelor elemente de rezistență, din punct de
vedere estetic, ale literaturii lui Panait Istrati care i-au asigurat victoria în bătălia
cu timpul, depășind fluctuațiile din orizontul de așteptare propriu unui cititor
supus presiunilor ideologice și îngrădirilor social-politice vreme de jumătate de
secol.
Din rațiuni oarecum didactice, „pentru a fi mai ușor identificate”9, Eugen Simion
împarte „aproximativ și discutabil” (calificativele îi aparțin), scrierile lui Panait
Istrati în patru compartimente, „în funcție de tipologie și spațiu de desfășurare”10.
Primul, „ciclul dunărean-balcanic” ar cuprinde Chira Chiralina, Moș Anghel,
Codin, Țața Minca, Neranțula, Ciulinii Bărăganului și, într-o mai mică măsură,
Casa Thüringer.
5
Eugen Simion, Introducere, în Panait Istrati, Opere I, 2019, p. XX.
6
Ibidem, p. XXVI-XXVII.
7
Panait Istrati, Opere. Povestiri. Romane, vol. I și II, ediție îngrijită, cronologie, note și
comentarii de Teodor Vârgolici, Introducere de Eugen Simion, Editura Academiei Române,
Editura Univers enciclopedic, București, 2003.
8
Vezi Zamfir Bălan, Controverse în jurul unei ediții, în „România literară” (București), an
XXXVII, nr. 26, 7-13 iulie 2004, p. 14-15.
9
Eugen Simion, Introducere, în Opere I, 2019, p. XXVII. În continuare, trimiterile se vor
face la textul din 2019 al Introducerii, care este varianta revizuită și adăugită a celui din
2003.
10
Ibidem.
138 Zamfir Bălan
Cu legături puternice în balade și în „romanul popular de la sfârșitul secolului

al XIX-lea”, dar și în varianta romantică a romanului istoric european”11, în cel
de al doilea ciclu, „al prozei haiducești”, intră: Cosma, Prezentarea haiducilor și
Domnița din Snagov. De remarcat că Eugen Simion extrage Cosma din volumul
Moș Anghel, unde face legătura cu Haiducii, ultima parte a Povestirilor lui Adrian
Zografi, și tratează narațiunea ca pe un text de sine stătător.
Al treilea compartiment, „ciclul prozei picarești” sau al călătoriilor romanești îl
are ca personaj central și narator pe Adrian Zografi, care trăiește o continuă febră
a plecărilor și a întoarcerilor. În jurul acestui picaro balcanic se țes narațiunile
Pescuitorul de bureți, În lumea Mediteranei (ambele volume) și, în parte, Mihail.
În sfârșit, cel de-al patrulea ciclu, „proza confesivă”, din care fac parte Trecut și
viitor, Spovedanie pentru învinși, corespondența și epica publicistică, este și cel mai
greu de desprins de celelalte scrieri, din cauza evidentei dimensiuni autobiografice
a operei istratiene.
Sub rezerva că delimitările de mai sus nu reprezintă decât un artificiu de
metodă critică, Eugen Simion se oprește asupra fiecărei narațiuni, o reevaluează și
îi subliniază atributele de proză excepțională: Chira Chiralina este extraordinară
prin „ineditul moravurilor” și prin „originalitatea tipologiilor”12; Moș Anghel –
„poate cea mai mare izbândă a lui Istrati“ – este o narațiune „mai complexă și mai
bine construită decât Chira Chiralina și decât alte povestiri de început (în fapt,
capodoperele lui Panait Istrati)”13; Codin conține „excelente prezentări panoramice”,
iar drama personajului central este „bine proporționată, cu o bună așezare, în tablou,
a momentelor epice capitale”14; Ciulinii Bărăganului, „povestirea cea mai poetică”,
este „splendidă tocmai prin partea ei de lirism, reverie și deznădejde”15.
Evident, scrisul lui Panait Istrati este inegal: romanul Țața Minca, deși începe
balzacian, își pierde forța din cauza parantezelor reflexive ale naratorului, „patetice
și fără obiect precis”16, și se dovedește, pe alocuri, un roman naiv; Cosma are o
„notă exagerată de senzațional, în stilul romanului popular”17 și prezintă situații
neverosimile. Iar, când vine vorba de inserțiile ideologice, socializante și
umanitariste, acestea reprezintă „partea cea mai slabă” a „excepționalei” proze
istratiene.
Așadar, care este, după Eugen Simion, câștigul unei noi lecturi a scrierilor lui
Panait Istrati și, în fond, argumentul includerii în seria Operelor fundamentale?
Ce anume din opera lui Panait Istrati îi atrage atenția și ce îi sensibilizează
gustul estetic cititorului avizat, sau mai puțin avizat, de astăzi? În primul rând,
11
Ibidem.
12
Ibidem, p. XXXIII.
13
Ibidem, p. XXXVII.
14
Ibidem, p. XL.
15
Ibidem, p. XLVII.
16
Ibidem, p. XLIV.
17
Ibidem, p. LV.
„câteva mici capodopere epice: Chira Chiralina, Moș Anghel, [...] Codin,
Ciulinii Bărăganului”18. Mai apoi, o reîntâlnire cu povestirea, după o perioadă
de fragmentarism postmodernist; un povestitor autentic, o lume, „un amestec
de neamuri, de civilizații și culturi, de mentalități și, evident, de destine”19. De
asemenea, personaje memorabile, în premieră în literatura noastră, precum Stavru,
sau Chira. Sau tipul, unic în literatura română și în cea franceză, de picaro balcanic.
Nu în cele din urmă, un stil specific, în care biografia se împletește cu ficțiunea, stilul
unui povestitor înnăscut, care „răstoarnă toate tipologiile și strategiile scriitoricești
cunoscute până la el în literatură”20.
După aproape două decenii, Eugen Simion a revizuit și a acceptat propunerea
unei noi ediții a operei lui Panait Istrati, în aceeași colecție, dar într-o altă viziune,
care, pe de o parte, corectează eventualele confuzii de istorie literară provocate de
organizarea cuprinsului după limba scrierilor, cum am arătat mai sus, pe de alta,
este mai aproape de proiectele scriitorului, a cărui operă îl are în centru pe Adrian
Zografi, personajul alter ego.
Se știe, dominanta întregii creații istratiene este reprezentată de ceea ce însuși
Panait Istrati a numit „romanul lui Adrian Zografi”, început cu Povestirile lui
Adrian Zografi (1924, anul debutului cu Chira Chiralina) și încheiat cu Viața lui
Adrian Zografi (1936, anul apariției postume a volumului În lumea Mediteranei.
Apus de soare). Alte opere, fără apartenență la vreun ciclu tematic, dar nu mai
puțin apreciate de critica literară, sunt cele ale căror scriere și apariție corespund
perioadei de călătorie în URSS și primilor ani de după: Neranțula (1927), Ciulinii
Bărăganului (1928), Plecările mele (1928), Pescuitorul de bureți (1930), Țața
Minca (1931) și altele. Dintre acestea, o notă distinctă fac Plecările mele – care
reia texte din Trecut și viitor (primul volum publicat în românește de Panait Istrati,
în 1925) – și Pescuitorul de bureți. Cartea din urmă are rolul unei punți de legătură
între prima parte a „romanului Adrian Zografi” – perioada „flautului minunat” – și
cea de a doua – perioada „condeiului”. În plus, Pescuitorul de bureți conține două
povestiri – unde protagonist este din nou Adrian Zografi – al căror rol fusese, în
intenția autorului, de a face trecerea între cele două etape ale creației. Acesta este și
motivul pentru care am extras din volum povestirile Pescuitorul de bureți și Sotir și
le-am adăugat temei „Adrian Zografi”.
Pentru a da o imagine unitară creației istratiene și pentru a evita eventualele
confuzii datorate aparițiilor diferite în franceză și română (Chira Chiralina, de
pildă, a apărut în volum, în Franța, în 1924, iar în România peste zece ani, în 1934),
noua ediție grupează scrierile literare ale lui Panait Istrati în două secțiuni: 1. ciclul
tematic „Adrian Zografi” și 2. romane și povestiri în afara ciclului „Adrian Zografi”,
fiecare urmând cronologia primei ediții, indiferent de limba în care a apărut inițial.
18
Ibidem, p. LXXXVI.
19
Ibidem.
20
Ibidem, p. LXXXVII.
140 Zamfir Bălan
Așadar, volumele I și II21 cuprind:

1. Povestirile lui Adrian Zografi: Chira Chiralina (1924, editura Rieder; versiune
românească de autor: 1934, editura Ig. Hertz); Moș Anghel (1924, editura Rieder;
versiune românească de autor: 1925, editura Renașterea); Haiducii: Prezentarea
haiducilor (1925, editura Rieder); Haiducii: Domnița din Snagov (1926, editura
Rieder)
2. Copilăria lui Adrian Zografi: Codin (1926, editura Rieder; versiune
românească de autor: 1935, editura Ig. Hertz)
3. Adolescența lui Adrian Zografi: Mihail (1927, editura Rieder); Pescuitorul de
bureți (1930, editura Rieder; versiune românească de autor: 1939, editura Dacia)
4. Viața lui Adrian Zografi: Casa Thüringer (1933, editura Rieder; versiune
românească de autor: 1933, editura Cartea Românească); Biroul de plasare (1933,
editura Rieder; versiune românească de autor: 1934, editura Cartea Românească); În
lumea Mediteranei. Răsărit de soare (1934, editura Rieder); În lumea Mediteranei.
Apus de soare (1935, editura Rieder; versiune românească de autor: 1936, editura
Cartea Românească).
Volumele III și IV22 încheie publicarea creației literare. Aici intră operele literare
din afara „romanului lui Adrian Zografi” – Trecut și viitor. Pagini autobiografice
(1925; volum apărut în limba română), Familia Perlmutter (1927), Isaac,
împletitorul de sârmă (1927), Neranțula (1927), Ciulinii Bărăganului (1928),
Plecările mele (1928), Țața Minca (1931; versiune românească de autor, 1931),
Sarkis (1932) – urmate de însemnările de călătorie (Spovedanie pentru învinși,
1929), de scrieri confesive, evocări, prefețe, precum și de primele încercări literare
și de creațiile postume.
Fiecare din cele patru volume este însoțit de un corpus de Note și comentarii
și de o listă selectivă a edițiilor în limba franceză și în limba română. În interiorul
comentariilor, pentru completarea informațiilor referitoare la fiecare dintre scrierile
reproduse în ediție, au fost inserate texte auxiliare: fragmente din manuscrise,
scrisori, fragmente de jurnal etc. Volumul al IV-lea se încheie cu o amplă selecție
de texte critice, organizată cronologic, pentru a oferi o imagine cât mai elocventă a
receptării operei istratiene de-a lungul timpului.
Noua ediție a operelor lui Panait Istrati va mai cuprinde două volume de
publicistică, aflate în pregătire pentru tipar, și alte două volume de corespondență.
21
Panait Istrati, Opere I, II, ediție îngrijită, note, comentarii și repere bibliografice de Zamfir
Bălan, Introducere de Eugen Simion, Academia Română – Fundația pentru Știință și Artă,
Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2019.
22
Panait Istrati, Opere III, IV, ediție îngrijită, note, comentarii și repere bibliografice de
Zamfir Bălan, Introducere de Eugen Simion, Academia Română – Fundația pentru Știință
și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2021.
EUGEN SIMION – CONSIDERATIONS

ON EDITING PANAIT ISTRATI’S WORK
Abstract: In the collection entitled Opere fundamentale (Fundamental Works), initiated

and coordinated by Eugen Simion for more than two decades, two editions are dedicated to
Panait Istrati: the first one, consisting of two volumes, entitled Povestiri, romane (Stories,
Novels), published in 2003, was edited by Teodor Vârgolici; the second one, edited by
Zamfir Bălan, is intended to have eight volumes, four of which have already been published
(literature, I-II, 2019; III-IV, 2021), two are being prepared for print (journalistic writings),
while the last two volumes (correspondence) are in progress.
The Introduction signed by Eugen Simion (revisited and completed, for the 2019 edition)
reiterates – even if the discussion may have seemed completed since the ‘60s – the issue
of whether the writer who debuted, in 1924, with Kyra Kyralina in the Rieder collection
Contemporary French Writers belongs to the Romanian literature or not. Since, right from
his debut, many Romanian critics considered the docker of the Braila Port to be a French
writer, Eugen Simion made from the editing of Panait Istrati’s work under the patronage of
the Romanian Academy also a form of recognition, from the level of the most prestigious
scientific and cultural institution, of Panait Istrati’s belonging to the Romanian literature.
The present paper synthetizes the critic opinions of Eugen Simion as he wrote them down
in the Introduction and sketches, in a comparative manner, the history of how Panait Istrati’s
works were published in Romania, from 1935 till now.
Keywords: Panait Istrati, Romanian literature, critical editions.

EUGEN SIMION – CONFESIUNE ȘI IPOSTAZE
IDENTITARE ÎN „CARTEA VORBITĂ” –
ÎN ARIERGARDA AVANGARDEI (2012)
Nicoleta Ifrim*
Cea de-a doua ediție, publicată în 2012, a convorbirilor dintre Eugen Simion și
Andrei Grigor, În ariergarda avangardei, se pliază pe formula interviului narativ,
uzitată pentru a pune în lumină „identități scripturale” ale vocilor aflate în dialog,
pentru care referința culturală și literară are un decisiv rol formator. Construind
astfel o „carte vorbită”, dar scrisă la două mâini, discursul puternic impregnat
confesiv operează selecții și opțiuni de legitimare în dublu sens, amprentând o
scriitură prin care sunt retrăite, în egală măsură rescrise, biografiile personale și
cele literare, traversând spațiul cultural românesc contemporan, pentru a da naștere
unor mitologii identitare relevante. În acest fel, cartea pune în lumină o puternică
„poétique de la Relation, selon laquelle toute identité s’étend dans une rapport à
l’Autre”1, proiectând funcția bipolară a unui astfel de discurs-oglindă: pe de o parte,
parcursul autobiografic re-trăit în interstițiile confesive ale celor două voci
traversând retrospectiv Istoria (post)totalitară, pe de alta, parcursul formator al unei
„ideologii” estetice care a influențat decisiv profilul celor doi intelectuali, Eugen
Simion – maestrul și Andrei Grigor – ucenicul. Sau, așa cum notam într-un articol
anterior dedicat cărții, o scriitură „despre deziluziile personale, aduceri‑aminte
autobiografice, despre modele și anti‑modele literare și critice, despre lumea
distopică (post)totalitară, cărți și scriitori – toate interrelaționând într‑un discurs
care se confesează pe sine, legitimându‑și propria axiologie estetică – o strategie de
înțelegere, în egală măsură, a Lumii și a Textului. [...] Cea de‑a doua ediție, din
2012, a convorbirilor lui Eugen Simion cu Andrei Grigor, definește statutul criticului
plasat barthesian În ariergarda avangardei, acum redescoperit într‑o seducătoare
scriitură‑confesiune în care profilul critic și uman al lui Eugen Simion validează
permanent reconstituirea lucidă și responsabilă atât a istoriei personale, cât și a
celei critico‑literare, ambele actualizate à rebours prin dubla referință socioculturală
(și politică) la totalitarismul/posttotalitarismul conflictual și dilematic”2. Elementul-
* Profesor universitar dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați; E-mail: nicoleta.
ifrim@ugal.ro
1
Édouard Glissant apud Stéphane Dufoix, La dispersion. Une histoire des usages du mot
diaspora, Éditions Amsterdam, Paris, 2011, p.355.
2
Ipostaze ale eului critic și „memorie a literaturii” în „cărțile vorbite”: Eugen Simion,
În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, „Caiete critice’’, nr. 5 / 2013,
p. 20, articol disponibil la adresa http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp-content/
uploads/2013/06/CC-5-2013.pdf.
Eugen Simion – confesiune și ipostaze identitare în „cartea vorbită” – în Ariergarda Avangardei (2012) 143
pivot al construcției convorbirilor este imaginea-nucleu a „omului de bine”, în jurul

căreia se dezvoltă ipostazele identitare ale „trăitorului în Istorie”, dublate de cele
ale intelectualului, captiv acum între timpul trăirii și timpul mărturisirii: „Omul de
bine este, înainte de orice, un om moral. Un om pentru care adevărul există. Un om
care merge în sensul valorilor, fără să facă din toate acestea un instrument de
represiune morală împotriva celorlalți. Tudor Vianu a explicat, cred, în chip
convingător morala omului de bine. Prin 1945‑1946… […]. Cum te poți confesa în
fața cuiva care nu‑ți dă sentimentul bunei credințe? […]. Dumneata nu ești gazetar,
ești critic literar și profesor de literatură. Am scris despre romanul dumitale și
despre cărțile de critică pe care le‑ai publicat. Nu mă poți păcăli… Cartea nu
minte…”3 (Eugen Simion). De altfel, miza cărții este decodată în Cuvântul înainte
(cel din 1 ianuarie 2004 și cel redactat la 12 februarie 2012): o scriitură „în bună
parte confesivă, un dialog despre literatură și despre moravurile vieții literare de
ieri și de azi, reflecții despre critica literară și bolile profesionale ale criticului,
scurte comentarii despre binele și răul romanesc și despre complexele literaturii
române, portrete, scene de viață, în fine, un schimb de idei între doi critici literari
din generații diferite.” La fel, „Cel care se confesează în aceste dialoguri cordiale
nu vrea să fie nici un Vlad Ţepeș al literaturii, nici un Tudor Vladimirescu al criticii
românești. A dorit toată viața lui să fie doar un comentator receptiv și lucid al
fenomenului românesc și să înfrângă în el, pe cât este posibil, idiosincrasiile pentru
ca ele să nu ajungă să‑l stăpânească și să‑l doboare. Nu cred că există ceva mai
dizgrațios și mai inutil pe lume decât un chip desfigurat de ură care aleargă bezmetic
în întâmpinarea creației.” Postfața, semnată de Andrei Grigor, definește, în două
etape, cadrul general al convorbirilor‑confesiune. M‑a somat să scriu…(datată
decembrie 2003) pune în lumină autoritatea formatoare a modelului Eugen Simion,
„o instituție susținută de umanitatea firească a spiritului său”, asupra tânărului
critic, care se raportează permanent la „anvergura și autoritatea criticului, care nu
avea (și, depun mărturie: nu are) nevoie de «firitiseli» (o vorbă pe care, ironic, o
folosește uneori) pentru a‑și face onest meseria.” Profilul moral al maestrului care
„nu trișează cu ideile”, deși uneori dezamăgit de transformarea „prieteniei în
ostilitate, a respectului intelectual în mahalagism și, mai ales, a scrisului creator în
înjurătură birjărească”, refuzul intruziunii „dezamăgirilor personale” în actul critic
– „murmurul lor perfid sau conjuncturile nu‑i influențează verdictele” – stabilește
clar reperele formării intelectuale ale lui Andrei Grigor, care mărturisește: „Nu am
ascuns niciodată că datorez cea mai mare parte a carierei mele intelectuale (câtă
este), începând cu primii ani ai studenției până astăzi, lui Eugen Simion. Și vreau să
spun că viața publică a discipolului n‑a fost mult mai ușoară decât a mentorului. Nu
mă plâng. Un foarte bun prieten (lăudător cândva, hulitor pe urmă, prin anii ’90,
când «imperativele momentului» i‑au cerut‑o) mi‑a reproșat că m‑am convertit. La
3
Eugen Simion, În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, Curtea Veche
Publishing, 2012, p. 11. Toate fragmentele citate în prezentul articol sunt extrase din această
ediție.
144 Nicoleta Ifrim
ce? Am avut norocul să rămân mai devotat propriei mele naturi decât conjuncturilor.”
Despre sens… (semnată de Andrei Grigor în ianuarie 2012) pune față în față doi
„vectori existențiali” ‑ „actualitatea sa și a umanității” ‑ care dirijează traseul
Omului și Criticului Eugen Simion, provocat acum să identifice modelele
formatoare: „Mi‑au plăcut totdeauna marii toleranți activi, justițiarii înțelepți,
personajele «armonioase», dar nu oportuniste, îmi plac încă radicalii luminați,
capabili să se resemneze în fața adevărului, în fine, modelul meu de existență luat
din cărțile pe care le‑am citit și le‑am iubit este omul care se face pe el însuși, omul
care se construiește, omul care își învinge psihea, ca E. Lovinescu, sau care își
creează un model universal ca ataraxicul petulant G. Călinescu… Nu știu ce‑am
reușit să fiu (adică: nu știu ce‑a ieșit din efortul meu de a mă construi din interior),
dar pot să‑ți mărturisesc ce‑am dorit să fiu, după ce mi‑am dat seama care îmi este
firea: am dorit să‑mi stăpânesc angoasa – foarte puternică –, să‑mi elimin
complexele, să‑mi educ modul impetuos de a reacționa și să acced la starea de
echilibru. Sunt, domnule Grigor, ți‑am mai zis, un individ pentru care adevărul
există. Vreau să fiu un spirit liber, ca să pot fi un spirit drept. Parcă ți‑am mărturisit
odată sau poate am scris undeva: sunt un anxios care aspiră la starea de contemplație.”
În logica autobiograficului, Eugen Simion „decupează retrospectiv secvențe
autobiografice: copilăria la Chiojdeanca și modelele sale – patern, al bunicului
(reactivat, printr‑un arc al timpului, în ipostaza bunicului celor două minuni albe:
Sonia și Diana), Andrei Rădulescu, tânărul licean caragialist, profesorii săi – N.I.
Simache, Gheorghe Milica –, relectura unei epoci convulsive, o lume străină,
săracă, haotică și agresivă, proba dosarului și admiterea la Facultatea bucureșteană
de Litere în 1952, profesorii formatori – Vianu, Perpessicius, Silvian Iosifescu,
Pavel Ţugui, Dumitru Micu, George Ivașcu, prieteniile literare și neliterare– ce
luptă, ce sâcâieli, câte amânări, câte mizerii, ce exasperare pe mine și câtă, totuși,
dorință nebunească de a nu mă pierde… Aceste paliere de geografie spirituală
funcționează ca niveluri de configurare identitară ancorate secvențial într‑o lungă
istorie, întâmplări, examene, profesori, teama că voi fi dat afară, lecturi,
descoperirea literaturii, lupta pentru a avea o bursă, tristețea de a nu o căpăta,
întâlnirea cu marii profesori, represiunile politice din 1956‑1957, cinci ani de
șomaj și credința absurdă că nu va dispărea critica literară (cum prezicea Tudor
Vianu, minunatul profesor!) înainte de a intra eu în scenă… Opțiunea uman-morală
și proiecția identității personale ‑ întreținând metatextual un dialog cu scriitura din
Jurnalul parizian și Moartea lui Mercuțio – sunt modelate prin adeziunea interioară
a lui Eugen Simion la o tipologie a umanității întrezărite dincolo de scriitură”4. În
viziunea lui Eugen Simion, „Omul stă, discret, în umbra ideilor sale”, „modelul
meu uman este omul care se construiește, se face pe sine în funcție de câteva puncte
4
Nicoleta Ifrim, Ipostaze ale eului critic și „memorie a literaturii” în „cărțile vorbite”:
Eugen Simion, În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, „Caiete critice”, nr.
5/2013, p. 26, articol disponibil la adresa http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp-content/
uploads/2013/06/CC-5-2013.pdf.
Eugen Simion – confesiune și ipostaze identitare în „cartea vorbită” – în Ariergarda Avangardei (2012) 145
de reper”; astfel, „Maiorescu a devenit «maiorescian», spiritul olimpian, omul

atitudinii hotărâte, judecătorul obiectiv printr‑un proces al voinței sale […]. Creează
un model de existență și‑l urmează până la capăt”; la Lovinescu, „modelul lui de
existență nu se bazează, ca la Maiorescu, pe ideea de succes social, ci pe altceva: pe
ideea «resemnării» în fața adevărului estetic”, G. Călinescu „optează pentru modelul
omului universal”, „spiritul olimpian, la care aspirase și chiar ajunsese și Tudor
Vianu, alt mare intelectual român, este fructul unui proces de autoeducare”.
Oglindită la nivelul parcursului autobiografic al omului Eugen Simion, selecția
valorică este fundamentală, acesta alegându-și atent prieteniile, „literare” („prietenii
schimbătoare, tensionate, nu de puține ori eșuate în supărări lungi și apăsătoare”)
sau pe cele „neliterare” („puține. Trăind aproape toată viața mea în mediul literar și
universitar […] n-am avut timp să caut și să‑mi cultiv prieteniile… Dar și aici, în
mediul intelectual citat, am avut relații care mi‑au înfrumusețat viața”). Cu alte
cuvinte, dirijat permanent de criteriul valorii estetice, Eugen Simion definește
statutul criticului literar, care „trebuie să aibă în ființa lui un Petru care nu se leapădă
niciodată de literatură (iar când se leapădă, o face în momente de criză existențială
și morală; și, de regulă, se leapădă pentru ca, apoi, să regăsească plin de fervoare și
credință literatura!) și un Toma care, îndoindu‑se metodic, caută adevărul și până la
urmă îl găsește…”. Un critic literar pentru care „opera să se ofere ca totalitate, în
plenitudinea și în complexitatea ei. Pentru aceasta orice metodă este, principial, de
acceptat dacă mă duce spre ceea ce este esențial în operă, adică spre simbolurile ei”.
Așa cum notam într-un articol anterior, „un program interior‑valoric care cântărește,
echidistant, nu numai opera individuală, ci și opera colectivă a unei românități
culturale contemporane aflate în căutarea reperelor legitimizatoare identitar
naționale și a unui proiect cultural europenizant. Dincolo de vocația (contestatară
‑ naționalofobă, ruralofobă) și spectacolul demistificator al intelectualilor
postdecembriști care generează reacții vehemente din partea partenerilor în dialog,
de panoramarea echilibrată a binelui și răului românesc, a calităților și defectelor
cultural naționale, a complexelor literaturii, a șanselor supraviețuirii culturii în era
postmodernă a dictaturii mediatice, scriitura confesiune trădează un destin
românesc al lui Eugen Simion (în termenii lui Andrei Grigor), care, deși trece prin
aventura franceză, declară tranșant: Inutil să‑ți repet că‑mi place lumea românească,
mă simt bine printre români, chiar și atunci când intelectualii români mă
exasperează. […] O românitate explorată intim, în urma patosului confesiv, propune
o deontologie implicită, a existenței și a criticii, într‑o carte vorbită cu doi parteneri
în dialog, captivanți în umanitatea lor spirituală și intelectuală: două destine
împletite, două istorii suprapuse, o singură critică”5.
5
Nicoleta Ifrim, Ipostaze ale eului critic și „memorie a literaturii” în „cărțile vorbite”:
Eugen Simion, În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, op. cit., pp. 29-30.
146 Nicoleta Ifrim
BIBLIOGRAFIE:
Dufoix, Stéphane, La dispersion. Une histoire des usages du mot diaspora, Éditions
Amsterdam, Paris, 2011
Ifrim, Nicoleta, Ipostaze ale eului critic și „memorie a literaturii” în „cărțile vorbite”:
Eugen Simion, În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, „Caiete critice”,
nr.5 / 2013, p.26, articol disponibil la adresa http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp-
content/uploads/2013/06/CC-5-2013.pdf.
Simion, Eugen, În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor, Curtea Veche
Publishing, 2012.
EUGEN SIMION – CONFESSION AND IDENTITY-FOCUSED

PROFILES IN THE „SPOKEN BOOK” – ÎN ARIERGARDA AVANGARDEI (2012)
Abstract: Published in 2012, În ariergarda avangardei [In the Rearguard of the Vanguard]
displays an identity-focused discourse framed by the narrative interview formulae, within
which the two voices in dialogue, Eugen Simion and Andrei Grigor, approach such issues
as contemporary literature, Romanian culture, books and their authors. In its essence,
the writing displays a confessing mechanism by means of which the two literary critics’
existences intermingle to generate a seducing confession about Life and Literature. In the
end, Eugen Simion’s aesthetic credo is pointed out so as to express his critical perspective
on literature itself.
Keywords: Eugen Simion, Andrei Grigor, „spoken book”, narrative interview, scriptural
identity.
EUGEN SIMION –
INSIGNE LA REVERUL OPERELOR LITERARE
Viorel Coman*
Inițial, ar fi putut spune ca și E. Lovinescu: „Nu car nici pietriș, nici nisip, nici
var, nici apă, – operații de altfel foarte utile. Sunt critic și nimic mai mult, dar nici
mai puțin.”
Și, o vreme, chiar așa s-a întâmplat. Din 1958 până în 1989 semnează în primul
rând cronici literare adunate și ordonate în patru masive tomuri Scriitori români de
azi1. Se mai adaugă Proza lui Eminescu (1964), E. Lovinescu – Scepticul mântuit
(1971) și editarea operei de critic și istoric literar a lui E. Lovinescu (vol. I-IX).
După 1990 apare fascinația marilor proiecte de care cultura română avea mare
nevoie. Împlinește visul lui C. Noica de la începutul anilor ‘70 de a salva prin
publicare Caietele eminesciene.2 Coordonează Dicționarul general al literaturii
române (vol. I-VII) și Cronologia vieții literare românești. Perioada postbelică
din care au apărut volumele I-XXXIII. Inițiază proiectul Opere fundamentale ale
literaturii române, o colecție tip Pléiade, în care au apărut deja peste 200 de titluri
cărora le semnează studiul introductiv, o adevărată micromonografie. Se mai adaugă
organizarea celor douăzeci de ediții ale simpozionului academic internațional
„Penser l’Europe”. Și nu în ultimul rând, coordonează revista „Caiete critice” și
grupul de „caietiști” care publică aici.
Sunt evenimente deja fixate în mentalitatea publică. Dacă cineva ar încerca
să scoată din memoria culturală a ultimelor decenii aceste mari proiecte – unele
finalizate, altele în desfășurare – va avea sentimentul golului istoric.
Acestea îl plasează pe Eugen Simion în seria umaniștilor români care formează
jugulara literaturii române, de la Cantemir și Hașdeu, la G. Călinescu și M. Eliade.
În ultimii ani a dat ediții ne varietur majorității cărților sale. A lăsat la urmă, sperând
că timpul va avea răbdare, forma ultimă, definitivă, a istoriei sale literare Scriitori
români de azi, capodopera sa neterminată, zid neisprăvit, niciodată părăsit.
În Cuvânt înainte3 la ediția Scriitori români de azi (vol. I-IV), ediție prescurtată
pentru cititorii din Republica Moldova, autorul mărturisește că vrea să scrie o
istorie a literaturii române a unei jumătăți de veac, de la 1941, de când își încheia
G. Călinescu Istoria... până la finalul anului 1989. Adică „cea mai sumbră epocă
* C.S. II, Muzeul Brăilei „Carol I”; E-mail: viorelmortu@yahoo.com.

1
E. Simion, Scriitori români de azi, vol. I (1974), vol. II (1978), vol. III (1984), vol. IV
(1989).
2
Manuscrisele Mihai Eminescu (2004-2009, 38 vol.).
3
Cuvânt înainte la Scriitori români de azi, vol. I, Ed. David, Ed. Litera, București, Chișinău,
1998, p. 6.
148 Viorel Coman
din istoria literaturii române și în general din istoria modernă a României” cum nota
autorul într-o tabletă despre Cronologia vieții literare românești.
Din această punte cu Istoria... lui G. Călinescu rezultă trei chestiuni. Mai
întâi, că „avem o strălucită literatură” (G. Călinescu), scrisă pretutindeni unde
trăiesc români. De aceea, după Revoluție, Eugen Simion scrie despre toți scriitorii
români importanți din Basarabia, Bucovina, Voivodina. De asemenea i-a cuprins
în sumarul „scriitorilor români de azi” pe toți cei care în vremi neprielnice firii
lor, au luat calea exilului. Despre M. Eliade, Emil Cioran, E. Ionescu scrie eseuri
substanțiale. Cu Petru Dumitriu are convorbiri ample și lămuritoare pentru destinul
acestui mare prozator. Scrie eseuri despre Vintilă Horia, Virgil Tănase, Paul Goma,
Bujor Nedelcovici, Dumitru Țepeneag și alții.
Cu aceste analize ale operelor scriitorilor din exil, Eugen Simion confirmă ideea
călinesciană din finalul Prefeței Istoriei...4: „literatura română e una și indivizibilă”.
Și în al treilea rând, oricât de sever ar fi fost vadul de amărăciune pe care l-a
traversat sufletul românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea, România nu a
fost „o Siberie a spiritului”, cum formula radical și de departe Ioan Petru Culianu.
Astfel, Scriitori români de azi a devenit un imens șantier literar, niciodată părăsit,
poate cel mai mare din literatura română contemporană. S-au adăugat portrete,
sinteze, s-au nuanțat ierarhizări, s-au purtat polemici pentru apărarea ideilor cărții.
Mai era și dorința de exhaustivitate, căci „o istorie a literaturii române cu 1200
de personaje nu se face bătând din palme”, cum notează autorul în Postfața5 la
ediția a doua a primului volum, 1978. A publicat și șapte volume de Fragmente
critice – titlu sugestiv al laboratorului de creație – cu texte care, în final, vor fi
cuprinse în ediția finală Scriitori români de azi.
Oricum, a rămas ultimul șantier, ultima sa carte care își aștepta forma ne varietur.
Timpul, sperăm, va confirma existența în mapele autorului, a unui proiect de
sumar pe care un editor iscusit să-l finalizeze. În câteva interviuri autorul a dat
lămuriri necesare. În mod cert a considerat Scriitori români de azi opera care să-i
încununeze cariera.
Istorii ale literaturii române contemporane au mai scris Alex. Ștefănescu, Marian
Popa, Mihai Iovănel, Ioan Holban, Cornel Ungureanu, Răzvan Voncu și alții.
Capitole substanțiale despre literatura română din a doua jumătate a secolului al
XX-lea se găsesc în istorii cuprinzătoare ca timp istoric, semnate de N. Manolescu,
Ion Negoițescu, Ion Rotaru, D. Micu, Mihai Zamfir, Al. Piru și alții. Dar niciuna
nu are amplitudinea istoriei lui Eugen Simion. E o operă scrisă pe măsură ce erau
publicate cărțile comentate. E, cu alte cuvinte, scrisă din mers. Nu se compară
cu o istorie a literaturii pe o anumită perioadă trecută, cu toate cărțile pe masă, la
îndemână.
4
G. Călinescu, Prefață la Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația
Regală pentru Literatură și Artă, 1941, p. 9.
5
E. Simion, Postfață la Scriitori români de azi, vol. I, Ed. a II-a, Ed. Cartea Românească,
București, 1978, p. 754.
Eugen Simion – insigne la reverul operelor literare 149
Aici e altceva. Surprizele pot fi mari. Aproape întotdeauna cărțile noi, prin recul,
au un efect spectaculos asupra cărților anterioare. Cartea nouă modifică adesea
substanțial trecutul. De aceea ochiul cititorului trebuie să fie mereu proaspăt, „cu
retină odihnită”, cum spunea cineva. Arcul criticului este mereu încordat, săgeata e
bine aleasă și cu vârful înmuiat când în licori tainice, a căror chimie numai autorul
o știe, când în otrăvuri negre. Respectă mereu cu sfințenie îndemnul thibaldian
„Atenție la unic!”
Scriitorul român al acestei perioade a trebuit să învețe, pentru a supraviețui, ceva
ce predecesorii săi nu au avut nevoie: a trebuit să învețe să scrie „pe dedesubt”,
precum călugărul lui Arghezi din Icoane de lemn. La vicleniile istoriei, scriitorul
român a răspuns, vorba lui Marin Preda, cu viclenii și mai mari. Teroarea istoriei a
provocat ficțiunea. Cum a răspuns acestei provocări ficțiunea este marea problemă,
unică în istoria noastră modernă. În aceste condiții, funcționarea spiritului critic
în selectarea, susținerea și impunerea valorilor este una din cele mai complexe
provocări.
Eugen Simion a fost un constructor cu o viață dominată de „corvoadă și jertfă”
sau a fost „o ramură cu umbră”, cum i-a spus Nichita Stănescu la aniversarea de la
50 de ani.
Și toate acestea într-o viață fără weekend-uri, cum se confesa într-un interviu,
cu duminici cotropite de lecturi și redactări. Căci nu numai prozatorii au nevoie de
oase tari ci și criticii literari. Visul cel mare al oricărui critic literar – mai ales dacă
e unul din aceia care au dominat o epocă literară – e să-și încheie opera cu o istorie
a literaturii. Eugen Simion a avut, prin Scriitori români de azi, un asemenea proiect
literar.
În centrul operei este Generația ‘60, o generație cu destin special, cea care a
refăcut punțile cu tradițiile durabile ale literaturii române, peste cezura proletcultistă
din anii ‘50. Când se vorbește de această nouă generație se pune accentul pe un
grup de poeți și prozatori care s-a afirmat la finalul anilor ‘50 și începutul anilor ‘60.
Dar se vorbește mai puțin și mai rar despre generația de critici literari, care a dus
lupta literară pentru a impune spiritul nou al poeziei și prozei tinerilor.
Generația „tânără, inteligentă și impertinentă”, cum o numea Eugen Simion, a
avut nevoie de o generație de critici care să-i faciliteze mesajul către cititori.
Exagerând puțin, se poate spune că Generația ‘60 este și o creație a criticilor
literari Eugen Simion, N. Manolescu, Gabriel Dimisianu, Matei Călinescu, Mircea
Martin și Lucian Raicu. Ei au asigurat o mare schimbare de macaz.
O revistă literară a tinerilor, o poștă a redacției, un cenaclu literar, o prefață,
cronici întemeiate pe principii estetice în locul fostelor lozinci politice versificate,
au făcut minuni în afirmarea unor noi scriitori.
Privind în urmă, nici epoca marilor clasici nu s-ar fi coagulat fără Titu Maiorescu
și „Junimea”, nici modernitatea literaturii în epoca interbelică nu s-ar fi impus fără
E. Lovinescu și cenaclul „Sburătorul”.
Mai e o problemă enigmatică: problema publicului cititor.
150 Viorel Coman
După un deceniu și ceva de îndoctrinare, după ce publicul care fusese deja

format se rărise sau devenise inhibat în exprimare publică, te-ai fi așteptat ca la
începutul anilor ‘60 să dai de o realitate de care se lovise și E. Lovinescu prin anii
‘30, adică „o tinerime rău îndrumată”, formată prin lecturi mediocre „cu confuzii
ale esteticului cu eticul”6.
Spre surprinderea tuturor, publicul tânăr formează un val de susținere a literaturii
noii generații. Întâlnirile poeților, prozatorilor și criticilor literari cu cititorii erau,
oriunde în România, adevărate evenimente.
***
Cine recitește cu răbdare și mai ales cu ochi proaspăt cronicile lui Eugen
Simion – mai bine se simte asta în paginile revistelor literare – remarcă un
dinamism permanent, un asalt reluat în valuri, asemănător cu cel pentru cucerirea
unei redute.
Cronicarul nu stă fixat napoleonian în „foișorul cu priveală”, ca pe un
promontoriu de unde poate privi în detaliu câmpul de luptă, mișcările de trupe de
sub poala pădurii...
Criticul este în mișcare, e asemănător cu un pictor în fața șevaletului, e mereu
când foarte aproape de litera cărții, când face un pas în spate să cuprindă ansamblul.
Caută mereu unghiul cel bun, caută lumina tainică revărsată peste pagini. Un detaliu
– o replică a unui personaj, o notă a autorului devin puncte de sprijin în analiză.
Rezultă comentarii dinamice, în mișcări rapide, care găsesc mereu calea inițiatică
spre miezul operei. Deși scrise pe măsură ce literatura care face obiectul lor este
publicată, în cronici se simte la tot pasul ideea de construcție. Un ochi atent vede
ansamblul în care va fi încastrat comentariul.
Cronicarul are parcă în dotare un rastel cu cerneluri. De la o cronică la alta e
diferit, e adecvat subiectului. Despre Mihai Beniuc scrie într-un fel; după numai
o săptămână, despre Emil Botta scrie cu o altă cerneală. Niciodată nu scrie la
întâmplare. Își asumă culoarea operei practicând un soi de cameleonism superior și
opera este astfel mai bine pusă în valoare.
Din alți critici citează rareori și puțin. Doar din Ion Negoițescu, Lucian Raicu,
Al. Piru.
Undeva, în surdină, parcă pentru a nu tulbura liniștea șantierelor sale, duce
polemici aprige și lungi cu fel de fel de mărunți contestatari tip Gh. Grigurcu cărora
le taie, ca-n povești, câte un cap pe săptămână, știind că după ceva vreme hidra va
ieși iar la drumul mare...
Așadar, există un spectacol al argumentării specifice operei lui Eugen Simion.
Semnul vocației criticului este „să ghicească în cremenea inertă posibila scânteie”.
6
E. Lovinescu, Prefață la Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937, în Scrieri,
vol. VI, Editura Minerva, București, 1975, p. 6.
Azi, recitite, cronicile asamblate în Scriitori români de azi te fac să constați că le

citești nu doar pentru a afla ceva nou și modern despre o operă literară, ci le citești
și de dragul frumuseții stilului lor. Cronicile lui Eugen Simion formează așadar și o
literatură despre literatură. E, la urma urmei, semnul celor aleși.
Cu mult înainte ca marii poeți interbelici să reintre în conștiința publicului – mai
puternici și mai ampli decât în anii interbelici! – Eugen Simion pregătea de zor
terenul, crea punți peste prăpastia proletcultistă, făcea trimiteri la opere literare care
fuseseră până de curând interzise.
În cronicile despre poezia lui Ioan Alexandru face trimiteri la poezia lui Lucian
Blaga, în poeziile de început ale lui Cezar Baltag vedea semne din Ion Barbu.
Seria acestor trimiteri e lungă și complexă, iar efectul, în impunerea Generației
60, a fost excepțional. Câteva noi exemple: Nichita Stănescu – Ion Barbu, Șt. Aug.
Doinaș – Al. Philippide, Anatol E. Baconsky – G. Bacovia, Ștefan Bănulescu – M.
Eliade, Eugen Barbu (din Princepele) și Fănuș Neagu (din Frumoșii nebuni...) –
Mateiu I. Caragiale, Marin Sorescu – G. Topîrceanu, Emil Brumaru – D. Anghel
etc.
De asemenea, nu lipsesc conexiuni cu literatura universală. În Moromeții II de
Marin Preda identifică semne din W. Faulkner, la Miron Radu Paraschivescu vede
influențe din G. Lorca, la Emil Botta remarcă umbra lui E.A. Poe, iar la un roman
de Augustin Buzura vede punți posibile cu proza lui J.P. Sartre, la Marin Sorescu,
cel din Moartea ceasului și Poeme vede semne din Jacques Prévert.
Există pretutindeni în Scriitori români de azi formulări memorabile care
rezumă destinul unui scriitor. Ele sunt „insigne la reverul operelor”, cum le-a
numit autorul.
Parafrazând, putem spune că o astfel de „insignă” face cât o mie de cuvinte.
Sunt structuri diamantine memorabile, mari metafore critice care, la rândul lor,
stârnesc ample comentarii: Nicolae Labiș a fost numit „buzduganul unei generații”7
– formulă profetică, proiecție basmică a venirii „zmeului” tânăr.
Mircea Dinescu „e un poet fără complexe, ironic, irascibil și intolerant într-un
ceas la zilei, elegiac și sentimental în altul”8. Adrian Păunescu e „un poet al
bulimiei”9 iar Sorin Titel „are alură falstafiană”. Mihai Cimpoi cu „trup mare și
mers lent, pare un răzeș din oastea lui Ștefan cel Mare rătăcit în timpurile moderne”.
A.E. Baconsky e „un estet al melancoliei”.
În cazul lui Fănuș Neagu, scrie ocazional mai multe portrete, renunțând de
fiecare dată la ceva și adăugând altceva, până ajunge, în acest stil matrioșka, la o
formulă esențială: „Dacă zicem poezie nichitiană, de ce n-am zice și stil fănușian?
7
E. Simion, Buzduganul unei generații. N. Labiș, în Scriitori români de azi, vol. I, Ed. a
II-a, Ed. Cartea Românească, București, 1978, p. 157.
8
E. Simion, Un pact cu realul. Mircea Dinescu, în Scriitori români de azi, vol. III, Ed.
Cartea Românească, București, 1984, p. 413.
9
E. Simion, Adrian Păunescu în Scriitori români de azi, vol. I, Ed. a II-a, Ed. Cartea
Românească, 1978, București, p. 260.
152 Viorel Coman
Se potrivește, am impresia, și omului care are un stil inconfundabil de existență și

celui imposibil de a fi confundat, imitat, ignorat”10.
De Nichita Stănescu, colegul său de școală, îl leagă o prietenie specială, fără
umbre sau ambiguități. Îl situează în rândul marilor poeți români din secolul al
XX-lea. Opera sa e una din axele mari ale Scriitorilor români de azi, căci Nichita
e „un mare poet care, cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările, și abilitățile lui a
schimbat fața poeziei românești. Un mare poet român într-o istorie imposibilă
(epoca totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut”11. Evident,
exemplele se pot înmulți.
S-ar putea să existe un pariu ascuns, niciodată divulgat, doar sugerat, lăsat ca un
grup statuar în apele limpezi ale Atlantidei. Să existe în Scriitori români de azi o
revanșă a spiritului muntean în fața celui moldovean, evocat de E. Lovinescu? Să fi
glisat „placenta literaturii române”, după un veac, de la nord la sud?
Cea întemeietoare, evocată de E. Lovinescu, să se fi metamorfozat în placenta
modernismului literaturii române? Triada modernismului literaturii române să fie
formată din operele lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Marin Preda?
O mare comedie a cuvântului poate rezuma opera celor trei mari scriitori.
La Nichita Stănescu ele, cuvintele, sunt „obiecte cosmice” care zboară „înainte
și înapoi” între doi îndrăgostiți. Într-un poem reprezentativ – Shakespeare, din
volumul Poeme – lumea e făcută, ca-n Biblie, în șapte zile, din cuvinte. O fascinație
a cuvântului trăiește Ilie Moromete. Cu vorbe aspre încearcă să-l trezească la
realitate Catrina Moromete: „Lovi-o-ar moartea de vorbă, Ilie, că nu te mai saturi!”.
La temelia celor trei opere stă neliniștitul strămoș Caragiale, cum la temelia
„placentei moldave” stă opera lui Eminescu.
BIBLIOGRAFIE:
***, Dicționarul General al Literaturii Române (coord. Eugen Simion; Ediția I: vol. I-VII,
ediția a-II-a, revizuită, adăugită și adusă la zi, I-VIII vol.), Editura Muzeului Literaturii
Române, 2016-2022
***, Cronologia vieții literare românești (coord. Eugen Simion) 1944 – 2012, 75 vol.
Editura Muzeului Literaturii Române, 2016-2022.
A. E. Baconsky, Opere, 2 vol., Introducere de Eugen Simion, F.N.S.A., 2009
G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală
pentru Literatură și Artă, 1941.
Ștefan Aug. Doinaș, Opere, 2.vol., Introducere de Eugen Simion, F.N.S.A., 2016
10
E. Simion, Fănuș Neagu, în vol. Amantul Marii Doamne Dracula, Ed. Semne, București,
2001, p. 330.
11
E. Simion, Prefață la Opere, vol. I (Versuri), Colecția Opere fundamentale, Ed. Univers
enciclopedic, București, 2002, p. 29.
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937, în Scrieri, vol. VI,

Editura Minerva, 1975.
Fănuș Neagu, Amantul Marii Doamne Dracula, Ed. Semne, București, 2001.
Marin Preda, Opere, IV vol. Prefață de Eugen Simion, F.N.S.A., 2002-2003.
E. Simion, Scriitori români de azi, Editura Cartea Românească, vol. I (1974), vol. II
(1978), vol. III (1984), vol. IV (1989).
Nichita Stănescu, Opere, vol. I (Versuri), Colecția Opere fundamentale, Ed. Univers
enciclopedic, București, 2002.
EUGEN SIMION – BADGES ON THE LAPEL OF LITERARY WORKS
Abstract: This article refers, on the one hand, to the laborious activity of Eugen Simion
in the field of criticism and literary history from his debut until 1989, materialized in the
series Romanian Writers of Today (1974-1989), and, on the other hand, aims to reveal the
passionate manner in which Eugen Simion was involved, from the date mentioned above,
in several visionary projects, among which are the facsimilation of Eminescu’s Notebooks,
the Chronology of the Romanian Literary Life (1944-2012), the General Dictionary of
Romanian Literature (8 vols) and the coordination of the Fundamental Works collection
(also known as the Pléiade Collection) from which over 300 volumes appeared. Last but not
least, the author of this article extracts from the work of Eugen Simion a series of memorable
quotes, which he considers, in a symbolic way, “badges on the lapel of his books”
Keywords: Eugen Simion, criticism and literary history, contemporary literature,

national cultural projects, sayings.
CONSIDERAŢII REFERITOARE LA RECENTELE

EDIȚII CRITICE DE TEXT LATINESC ALE OPERELOR
LUI DIMITRIE CANTEMIR
Florentina Nicolae*
Proiectul editării și reeditării critice a traducerilor vechi și noi ale operelor lui
Dimitrie Cantemir a fost o constantă în activitatea academicianului și profesorului
Eugen Simion. În diverse împrejurări științifice își manifesta dorința de a duce
la bun sfârșit proiectul aflat pe agenda de lucru a Academiei Române încă de la
înființarea acesteia. În fapt, chiar înainte de înființare, Mihail Kogălniceanu și
Costache Negruzzi menționau în suplimentul la numărul 99, din 15 decembrie 1838,
al gazetei Albina Românească, intenția de a publica ediția completă a operelor lui
Dimitrie Cantemir și ale fiului său, Antioh. Ulterior, între 1872-1901, Academia
Română a publicat opt volume cuprinzând opere ale Principelui, reeditate în ediție
anastatică, în 2010, la Iași. Treptat, au fost oferite publicului și alte lucrări, editate
de mari filologi precum Grigore Tocilescu, Stela Toma, Paul Cernovodeanu, Dan
Slușanschi, Virgil Cândea, Gh. Guțu, Ana Cristina Halichias, Vlad Alexandrescu,
Liviu Stroia etc. Acestora li s-au adăugat colaboratorii, cercetători de elită, care au
alcătuit studii introductive, traduceri, note și comentarii fără de care nu se poate
concepe o ediție critică. Trebuie subliniat și efortul lui Constantin Barbu de a
obține facsimilele manuscriselor cantemiriene aflate în diverse biblioteci aflate în
Rusia, ceea ce a constituit un stimulent în dezvoltarea cantemirologiei în secolul al
XXI-lea. În cele ce urmează, îmi propun să discut despre câteva surse bibliografice
pe care le-am identificat în contextul editării operelor cantemiriene de limbă
latină. În perioada 2017-2020, au fost publicate edițiile bilingve pentru Icoana de
nezugrăvit a științei preasfinte; Pasaje neclare în Catehism; O cercetare naturală
a monarhiilor; Elogiu pentru autor; Mic compendiu de logică (2017, cu un studiu
introductiv de Ștefan Afloroaei), Despre numele Moldaviei ‑ în vechime și azi;
Istoria moldo‑vlachică; Viața lui Constantin Cantemir; Descrierea stării Moldaviei
‑ în vechime și azi (2017, cu un studiu introductiv de Andrei Eșanu și Valentina
Eșanu), Curanus; Collectanea Orientalia; De muro Caucaseo (2018, fără un studiu
introductiv), Institutio logices (2020, cu un studiu introductiv de Alexandru Surdu).
Pentru toate aceste lucrări, publicate sub egida Fundației Naționale pentru Ştiință și
* Profesor universitar dr., Universitatea Ovidius din Constanța; E-mail: florentinanicolae.

ovidius@gmail.com
Consideraţii referitoare la recentele ediții critice de text latinesc ale operelor lui Dimitrie Cantemir 155
Artă, traducerea în limba română a fost efectuată de către Ioana Costa; dosarul de
receptare critică a fost întocmit integral de către Bogdan Crețu.
Editarea critică a textelor latine în seria Opere fundamentale am realizat-o prin
raportarea la microfilmele aflate în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, la
facsimilele publicate de Constantin Barbu și, acolo unde a fost cazul, la edițiile
precedente. Face excepție lucrarea Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae,
pentru care am folosit facsimilele celor trei manuscrise din secolul al XVIII-lea,
puse la dispoziție de acad. Andrei Eșanu. Dintre acestea, primul a fost scris sub
supravegherea Principelui însuși, care a făcut adnotări pe marginea filelor.
Astfel, au fost realizate noi ediții critice ale operelor: De antiquis et hodiernis
Moldaviae nominibus, Historia Moldo-Vlachica, Descriptio antiqui et hodierni
status Moldaviae, Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Sacro-sanctae
Scientiae indepingibilis imago, Monarchiarum physica examinatio, Encomium
in authorem et virtutem doctrinae eius, Moldavo idiomate interpretatum, Lectori
amico s(alutem) d(at) – ultimele fiind introduceri ale lucrării Ioannis Baptistae van
Helmont, Phisices universalis doctrina et Christianae fidei congrua et necessaria
philosophia – și In Compendiolum Universae Logices Institutionis.
Unele texte latinești fuseseră publicate cu mult timp în urmă. În această serie, se
înscriu In Compendiolum universae logices institutionis, Collectanea Orientalia.
Principis Demetrii Cantemiri variae schedae et excerpta e autographo descripta și
cele două introduceri la lucrarea lui Van Helmont, care nu mai fuseseră editate din
1883 (Academia Română), precum și lucrările De antiquis et hodiernis Moldaviae
nominibus, Historia Moldo-Vlachica și Monarchiarum physica examinatio, care nu
mai fuseseră editate din 1983.
Au fost realizate sub coordonarea academicianului Eugen Simion, edițiile
princeps de text latinesc pentru: Loca obscura in Catechisi, De muro Caucaseo,
Curanus (și varianta De Curani etymologico nomine), Institutio logices (lucrare
pe care Dimitrie Cantemir a atribuit-o lui Ieremia Cacavela). Ioana Costa a realizat
traduceri princeps în limba română, pentru Collectanea Orientalia, Curanus,
Institutio logices și De muro Caucaseo. Aceasta din urmă reprezintă prelucrarea
unor note făcute de Cantemir în timpul expediției din Caucaz, pe care eruditul
sinolog german T. S. Bayer le publicase pentru prima dată în revista Commentarii
Academiae Scientiarum Imperialis Petropolitanae. Tomus I. Ad annum 1726,
Petropoli, Typis Academiae, 1728, pp. 425-463, cu o hartă care reda vestigiile
zidului caucazian, forma și dimensiunile acestuia.
Lucrarea Curanus, în cele două versiuni latinești, este redactată integral de
mâna Principelui, așa cum au fost și De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus,
respectiv Historia Moldo-Vlachica. În contextul editării și traducerii pentru prima
dată a celor două texte, nu ne-am putut raporta decât la versiunea în limba rusă
și traducerea în limba română, Sistemul religiei muhamedane, realizate de Virgil
Cândea și Anca Irina Ionescu. Ediția princeps de text latin a adus precizări
importante privitoare la sursele citatelor coranice, adesea defectuoase. Am arătat
156 Florentina Nicolae
în Nota asupra ediției, faptul că toate citatele coranice utilizate de Cantemir provin
din compilația Machumetis Saracenorum principis eiusque successorum vitae ac
doctrina ipseque Alcoran, editată de Theodorus Bibliander și publicată la Basel,
în 1543. Din punct de vedere statistic, preluările cele mai numeroase provin din
Cribratio Alcorani a lui Nicolaus de Cusa, la care se adaugă prima traducere
în limba latină a Coranului, realizată în secolul al XII-lea de Robert de Ketton
și Hermannus Dalmata, lucrarea lui Riccoldo da Monte di Croce, Confutatio
Alcorani, cea a lui Ioannes Cantacuzenus, Contra Mahometicam fidem Christiana
et orthodoxa assertio, precum și lucrarea atribuită creștinului arab Abd al-Masîh
al-Kindî, intitulată De haeresi Heraclii et principatu ac lege Machumeti. Au fost
indicate în ediția critică, toate locurile din care provin citatele coranice cantemiriene,
răspunzând, peste câteva decenii, nelămuririi pe care Virgil Cândea și-o exprimase
în introducerea la Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, privitoare la
deficiențele de traducere și de consemnare a numărului versetului coranic citat sau
parafrazat.
În ceea ce privește sursele bibliografice care au stat la baza lucrării Institutio
logices, editată și tradusă pentru prima oară în 2020, am semnalat în premieră
două surse bibliografice pe care nu le-am mai regăsit în alte opere cantemiriene.
Am constatat impactul major al lucrării didactice a iezuitului francez Pierre
Gautruche / Petrus Galtruchius, Philosophiae ac mathematicae totius institutio,
cum assertionibus disputatis et vario genere problematum. Ad usum studiosae
iuventutis, publicată la Viena, în 16611. Scrierea lui Galtruchius este utilizată în a
doua parte din Institutio logices, intitulată Institutio logices ad mentem neotericorum
philosophorum, authore Ieremia Cacavella, însă fără nicio menționare a autorului
sau a lucrării sale.
În Tractatus quartus. De cognitione et speciatim de experientia, arte, scientia,
in quo et de facultatibus animae, rezumat de Cantemir în Compendiolum..., Liber I,
Tractatus III, Capita 3-5 și Liber 2, Tractatus II, Capita 1-4, am remarcat influența
lucrării filosofului bizantin Nicephorus Blemmidas, Epitomes Isagogicae liber
primus: Epitome Logica.
De muro Caucaseo este o lucrare realizată de T. S. Bayer, pe baza schițelor pe
care Dimitrie Cantemir le realizase în timpul expediției din Caucaz, cu un an înainte
de prematurul său sfârșit. Bayer primise fișele principelui de la fiul cel mic, Antioh,
și culesese informații prețioase de la Constantin, un alt fiu, care îl însoțise în celebra
expediție condusă de țarul Petru cel Mare. Bayer nu indică sursele pe care le-a
preluat de la Cantemir și le combină cu propriile sale cercetări, deoarece unele dintre
publicațiile consemnate în note apăruseră după 1723. Am observat o inconstanță
în rigoarea cu care sunt notate aceste referințe bibliografice, de la menționarea
majorității informațiilor, până la consemnări foarte vagi, precum p(agina) 400, ed.
1
Ediția princeps, Institutio totius philosophiae cum introductione ad alias facultates, vol.
I-IV, a fost tipărită la Caen, de Jean Cavelier, în 1653.
Tol<ii>, care trimite la lucrarea istoricului Appianus Alexandrinus, „Romanarum

Historiarum”, publicată de Alexander Tollius la Amsterdam, în 1670, în tipografia
lui Johannes Janssonius van Waesberge et Johannis van Someren.
În introducerea amplă la volumul de opere istorice cantemiriene publicat în 2017,
academicianul Andrei Eșanu sublinia: „Dacă unele scrieri ale autorilor arătați mai
sus au fost cunoscute direct de D. Cantemir, apoi altele, inaccesibile, au fost citate
după alți autori. De exemplu, D. Cantemir a preluat informații din Dio Cassius
după lucrarea lui Petavius. Tot printr‑un intermediar a cunoscut principele nostru
lucrarea lui Aeneas Sylvius Piccolomini In Europam, în care numele de „valahi” (id
est, români) ar veni de la generalul roman Flaccus.” (Eșanu, 2017: XL)
Tot astfel, în Divan, citează din Lactantius, prin Wissowatius:
Precum odănăoară unul din cei șépte ai grecilor înțelepți dzicea, Thalis filosoful:
„Cunoaște-te pre tine”. Căce fietece, celor cunoscători cu fapta, lesne să véde. Însă
adevărat, așijderea, celor necunoscători, cu nevoie iaste. „Aceasta dară a fără isprăvii și
a nesocotinții lor pricină iaste”, precum a scris Lactanțiu (cartea I, gl.1).
Iam olim a quodam e septem Graeciae Sapientibus prolatum, pro oraculum habitum
est; „Nosce te ipsum”. Quod quidem rudibus admodum facile factu videtur: sed revera
etiam eruditis est difficile. „Haec autem pravitas causa est, ignoratia sui: ut scripsit
Lactantius, lib.I, c.I. 2
Una dintre cele mai importante surse intermediare pentru Cantemir, în redactarea
Divanului, a fost opera lui Pierre Bersuire, călugăr francez din secolul al XIII-lea.
Virgil Cândea a subliniat impactul lucrărilor Repertorium morale și Reductorium
morale, în fapt două părți ale unei ample lucrări cu caracter enciclopedic, asupra
Cărții a II-a a Divanului, și ajungea la concluzia că numeroasele citate și contaminări
„ar pleda în favoarea unei utilizări directe de către Cantemir a operei benedictinului
francez” (1969: XXXI). În ceea ce privește sursele din literatura patristică, editorul
consemnase în Indice de autori și opere, câteva surse rămase neidentificate, între
care: Grigore de Nazianz (paginile VII, 74v) și Augustin (paginile 62v, 72, 96). Astfel,
am arătat că primul pasaj neidentificat, din Cartea către cetitoriu, pagina a VII-a, îi
aparține de fapt papei Grigore cel Mare, citatul fiind preluat din Dictionarium seu
Repertorium morale al lui Petrus Berchorius3. De asemenea, pasajele preluate de la
Fericitul Augustin provin din Reductorium morale.
Cercetarea izvoarelor bibliografice este departe de a se fi încheiat. Mărturie
stau noutăți aduse periodic de cercetători români și străini. Claudia Tărnăuceanu
a remarcat „asemănarea frapantă” între comentariile și referințele date de cărturar
în De antiquis et hodierenis Moldaviae nominibus (și parțial în Historia Moldo-
2
Vide Lactantius, Divinarum institutionum. Lib. I: De falsa religione, 1. Cf. Dimitrie
Cantemir, Divanul, ed. 1990, nota **, p. 128 și p. 324.
3
Vide Vol. I (s.v. Docere. Doctrina), ed. 1583, p. 498, Vol. II (s.v. Lingere seu lambere), ed.
1589, p. 411.
158 Florentina Nicolae
Vlachica) și o notă la toponimul Δακία, din ediția bilingvă, greacă și latină, la epitoma
intitulată Ἐθνικὰ a istoricului Stephanus Byzantinus, publicată la Lugdunum
Batavorum (i.e. Leiden), în 1688, retipărită în 1694. Analiza contrastivă realizată
de clasicista ieșeană a evidențiat faptul că „citatele din Strabo, Plinius, Iustinus și
Zonaras, cât și conținutul majorității comentariilor editorului sunt foarte apropiate
de cele din DMN” (Tărnăuceanu 2019: 153). Cercetătorul grec Nikolas Pissis a
descoperit relația directă între Monarchiarum physica examinatio și lucrarea de
alchimie Tractatus de sulphure a polonezului Michael Sendivogius (Pissis 2015),
legătură analizată în detaliu de Andrei Berenschi în introducerea la o ediție a acestei
opere cantemiriene, publicată în 2017 (Berenschi 2017: 26).
Toate aceste constatări și descoperiri nu ar fi fost posibile fără eforturile
Profesorului Eugen Simion de a susține editarea critică și traducerea lucrărilor
cantemiriene, într-o serie completă. Cercetările efectuate în contextul acesta
au condus către descoperiri legate de sursele cantemiriene, edițiile folosite de
Principe, aspecte formale ale operei, către punerea în valoare a cunoștințelor
sale de orientalist. Cantemirologia este dinamică, viguroasă și poate fi dusă mai
departe pornind de la edițiile apărute în ultimul deceniu, prin implicarea directă a
Profesorului Eugen Simion.
BIBLIOGRAFIE:
Cantemir, Dimitrie. Despre numele Moldaviei – în vechime și azi; Istoria moldo-vlachică;

Viața lui Constantin Cantemir; Descrierea stării Moldaviei – în vechime și azi, Colecția
Opere fundamentale, Editarea textului latinesc, aparat critic și indici de Florentina Nicolae.
Traducerea din limba latină de Ioana Costa. Studiu introductiv de Andrei Eșanu și Valeria
Eșanu. Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2017.
—. Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte; Pasaje neclare în Catehism; O cercetare
naturală a monarhiilor; Elogiu pentru autor; Mic compendiu de logică, Editarea textului
latinesc, aparat critic și indici de Florentina Nicolae. Traducerea din limba latină de Ioana
Costa. Studiu introductiv de Ștefan Afloroaei. Fundația Națională pentru Știință și Artă,
2017.
—. O cercetare naturală a monarhiilor. Monarchiarum physica examination, Coordonarea
volumului Andrei Berenschi, Traducere de Cristina Horotan, Introducere de Iovan Drehe (I)
și Andrei Berenschi (II), Structura textului de Andrei Berenschi, Note de Andrei Bereschi,
Iovan Drehe și Vlad Ile, Editura Școala Ardeleană, Eikon, 2017.
—. Curanus; Collectanea Orientalia; De muro Caucaseo, Colecția Opere fundamentale,
Editarea textului latinesc, aparat critic și indicele de Florentina Nicolae. Traducerea din
limba latină de Ioana Costa. Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al
Literaturii Române, 2018.
—. Ieremia Cacavela, Institutio logices, Editarea textului latinesc, aparatul critic și
indicele de Florentina Nicolae. Traducere din limba latină de Ioana Costa. Studiu introductiv
Alexandru Surdu. Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2020.
Negruzzi, Costache, Mihail Kogălniceanu, Operile întregi a lui Dimitrie și a lui Antioh
Cantimir publicate de căminarul C. Negruzzi și domnescul adiotant M. Kogălniceanu,
„Albina Românească. Supliment la nr. 99”, Iași, 15 decembrie 1838, pp. 426-427.
Pissis, Nikolas, Dimitrie Cantemir, the Monarchia Borealis and the Petrine Instauration,
„Working Paper des SFB 980 Episteme in Bewegung”, 4, Berlin, 2015. https://www.
academia.edu/16501423/Dimitrie_Cantemir_the_Monarchia_Borealis_and_the_Petrine_
Instauration
Tărnăuceanu, Claudia, O ediție din Stephanus Byzantinus, „Philologica Jassyensia”, 29
(1), 2019, pp. 151-156.
PERSPECTIVES ON THE RECENT

CRITICAL EDITIONS OF THE LATIN WORKS OF DIMITRIE CANTEMIR
Abstract: This paper aims to emphasize the role of the late Professor Eugen Simion in
stimulating research on the works of Dimitrie Cantemir, thus continuing the first project of
the Romanian Academy. His project started in 2003, with the republication of the Romanian
works of the Prince, and continued between 2014 and 2020, bringing to the public new
editions and new translations. This paper will also underline some of the discoveries
regarding Cantemir’s bibliography, such as the impact of the compilation Machumetis
Saracenorum principis eiusque successorum vitae ac doctrina ipseque Alcoran (1543) or
of the works by Petrus Berchorius, Petrus Galtruchius, Nicephoros Blemmidas etc. These
critical editions could stimulate future research on Cantemir’s intense and diverse scientific
works.
Keywords: Dimitrie Cantemir, Eugen Simion, bibliography, critical editions, Petrus

Berchorius, Petrus Galtruchius, Nicephoros Blemmidas.
PROBLEME DE CANTEMIROLOGIE
Valeriu Matei*
La 21 august 2023 s-au împlinit 300 de ani de la trecerea la cele veșnice, iar
la 26 octombrie a.c. – 350 de ani de la nașterea domnitorului Dimitrie Cantemir,
savant enciclopedist, scriitor, istoric, etnograf, compozitor, muzician și geograf de
talie internațională.
Din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și până astăzi s-au succedat vreo
zece generații de cantemirologi, au fost editate și reeditate, mai ales în România,
majoritatea operelor lui Dimitrie Cantemir, s-au publicat zeci de monografii și eseuri,
mii de articole științifice sau de popularizare, noi și noi mărturii documentare, dar,
cu toate acestea, și viața, și opera marelui savant și scriitor, mai păstrează încă
multe necunoscute, asupra cărora voi stărui în această comunicare.
Se știe că în primul deceniu de după trecerea în eternitate a marelui cărturar,
viața și opera sa n-au suscitat interesul cercetătorilor. Numele său este menționat,
în Rusia, doar în corespondența fiului său, poetul și diplomatul Antioh Cantemir,
care a încercat, în anii 1728–1729, împreună cu Johan Daniel Schumacher,
bibliotecarul Academiei de Științe din Petersburg, și cu Gotllieb (Teofil) Siegfried
Bayer, profesor de istorie, să editeze Creșterea și Descreșterea Curții Otomane.
O tentativă nereușită, care l-a descurajat pe tânărul Antioh. În anii 1726–1727
G. S. Bayer făcuse o copie a manuscrisului Descrierii Moldovei, fără expresiile în
limba greacă, iar în 1726 tot el editase, în periodicul Comentariile Academiei Imperiale
de Științe din Petersburg lucrarea lui D. Cantemir De muro Caucaseo (Despre zidul
caucazian) în varianta originală, iar doi ani mai târziu și în traducere rusească (1).
Abia după numirea lui Antioh Cantemir – posesorul întregii moșteniri științifice
și literare a tatălui său – în calitate de ambasador al Imperiului Rus în Anglia,
începe etapa de publicare a operelor cantemiriene în limbi de circulație, Antioh
Cantemir fiind hotărât de mai demult să se dedice publicării operei tatălui său. E
posibil că Antioh a luat cu sine, spre a le valorifica, nu doar manuscrisele Creșterii
și Descreșterii Curții Otomane, Vieții lui Constantin Cantemir și cel al Descrierii
Moldovei, ci și alte manuscrise ale lui D. Cantemir, care, probabil, s-au pierdut
după moartea subită a acestuia la Paris, la 11 aprilie 1744.
Antioh, precum se știe, îi încredințase pastorului-istoric Nicolas Tindal
traducerea în engleză a operei care putea suscita un interes deosebit în mediile
europene – Incrementa et Decrementa Aulae Othomannicae. Traducerea, cu unele
prelucrări și comprimări – The History of the Growth and Decay of the Othman
Empire, apare la Londra, partea I în 1734, iar partea a II-a în 1735 (2), o parte a
* Membru de onoare al Academiei Române, Membru corespondent al Academiei de Științe

a Moldovei; E-mail: valeriumatei@yahoo.ca.
Probleme de cantemirologie 161
tirajului cărții fiind difuzată 21 ani mai târziu, în 1756 cu o nouă foaie de titlu.
Ediția engleză a stat la baza realizării ediției franceze, apărută la Paris în 1743 în
două versiuni (în 4 și în 2 volume) (3), și a celei germane, publicată la Hamburg în
1745 (4). E opera cantemiriană cea mai cunoscută și care s-a bucurat de aprecierea
și prețuirea abatelui Prévost (care publica, în 1740, în revista sa Le Pour et le Contre
traducerea biografiei lui D. Cantemir și mai multe note privind istoria turcilor), a
lui Byron, Shelley, Voltaire, Diderot, a istoricului Edward Gibbon, orientalistului
William James ș.a. Dimitrie Cantemir devine cunoscut în cercurile savante
europene, numele său fiind gravat pe frontispiciul Bibliotecii Sainte Geneviève din
Paris alături de cele ale unor mari personalități ale culturii universale.
În spațiul românesc Dumitrașcu-vodă e menționat, în prima jumătate a secolului
al XVIII-lea, în Letopisețul Țării Moldovei a lui Ioan Neculce (scris în anii 1732
– 1744) și, defavorabil, în partea a doua (1688–1729) a Istoriilor domnilor Țării
Românești (1290-l729) a lui Radu Popescu (1655–l729) (5).
O altă etapă în cantemirologia rusă începe în ultimele două decenii ale veacului
al XVIII-lea. În 1783 cunoscutul tipograf Nicolai Novikov publică la Moscova
Istoria vieții și a faptelor domnitorului Constantin Cantemir, atribuită lui S.G.Bayer
(6), iar în 1789, tot acolo, e publicată o altă operă a lui D. Cantemir Descrierea
istorică, geografică și politică a Moldovei (7). În anexa primei lucrări îngrijitorul
ediției publică, pentru întâia dată în Rusia, pagini din Jurnalul campaniei în
Persia, acte originale privind biografia savantului, între care și testamentul lui D.
Cantemir.
În veacul al XVIII-lea, în spațiul românesc, în special la Blaj – important

centru de cultură românească din Transilvania, ajunge cea mai importantă operă
cantemiriană de istorie românescă Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor...
Pe la 1730 Inocențiu Klein cumpăra de la un negustor vienez, întors dintr-o călătorie
la Sankt-Petersburg, o copie a manuscrisului întitulată Hronica Românilor, păstrată
acum la Filiala Cluj-Napoca a Bibliotecii Academiei Române (8). O altă copie
după același exemplar, intitulată Fragment din istoria lui Cantemir, realizată, pe
la 1756–1757, de un dascăl al școlii de obște din Blaj, Constantin Dimitrievici (9),
va fi și ea studiată de corifeii Școlii Ardelene, în special de Gheorghe Şincai, care
a folosit această operă ca sursă, incluzând astfel numele şi opera lui Cantemir în
circuitul fundamental al istoriografei române. D. Cantemir a fost un model pentru
corifeii Școlii Ardelene, opera sa istorică fiind un argument forte al ideilor acestora
despre proveniența, continuitatea și unitatea poporului român, în sprijinul cărora ei
au adus numeroase dovezi istorice, lingvistice și demografice.
În Moldova, încă pe la 1806 mitropolitul cărturar Veniamin Costache proiecta
traducerea și publicarea Descrierii Moldovei, după versiunea germană, ediție
realizată abia în 1825 la Mănăstirea
Neamț cu titlul Scrisoarea Moldovei, traducerea aparținându-i lui Ioan
Nemișescu, funcționar la vistieria Iașului, ediție reluată patruzeci de ani mai târziu
162 Valeriu Matei
la Iași (10). În 1811 Vasile Vârnav traducea, după versiunea greacă a lui Zavira,
Întâmplările Cantacuzineștilor și Brâncovenilor din Valahia, publicate în Arhiva
românească în 1845. Viața lui Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei și Prințip în
Împărăția rusească, apărea în 1829 în Biblioteca Românească, fiind reprodusă, tot
acolo, cinci ani mai târziu (11). O altă versiune a vieții prințului Dimitrie Cantemir,
scoasă din cronicele Moldovei publica în 1841, la Iași, Gheorghe Asachi, text reluat,
un an mai târziu, la Brașov în revista Foaie pentru minte (12) În 1835 -1836 a fost
tipărut la Iași, în două volume, și Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor după
manuscrisul original, ediție pregătită de paharnicul Gheorghe Săulescu, cu multe
omisiuni și răstălmăciri ale textului cantemirian, datorate în cea mai mare parte
cenzurii guvernării turcofile (13).
Perioada de la finele secolului al XVIII-lea până în anii ’30–’40 ai secolului
al XIX-lea a fost marcată în cantemirologia din Rusia de publicațiile istoricilor
Nicolai Nicolaevici și, a fiului acestuia, Dmitrii Nicolaevici Bantâș-Kamenskii
(rude cu D. Cantemir pe linie maternă) (14), urmate, în deceniile următoare,
de lucrările academicianului P. P. Pekarskii (1827 – 1872), autor al unui studiu
privind știința și literatura rusă în epoca lui Petru cel Mare (15), precum și ale
celebrului critic literar Visarion Gr. Belinskii, autor al Galeriei de portrete
ale scriitorilor rusi (16), unde schițează un portret al lui Antioh Cantemir, cu
multe referințe la celebrul său tată. În general, în istoria literară și în studiile de
istorie din Rusia secolului al XIX-lea este evocat, de cele mai multe ori, Antioh
Cantemir, prilej cu care se amintește și de părintele său, cărturar și domnitor
al Moldovei. În 1842 era publicată lucrarea lui Mihail Shenda privind starea
învățământului din Rusia la 1725 (17), acesta elogiind creația cantemiriană
și amintind opera sa Creșterea și Descreșterea Curții Otomane, cunoscută în
deceniul trei al secolului al XVIII-lea în lumea savantă din Imperiul Rus prin
mai multe copii manuscrise.
În Țările Române generația pașoptistă manifestă interes față de personalitatea și
opera lui Dimitrie Cantemir. Încă în 1838 M.Kogălniceanu și C.Negruzzi proiectează
o ediție de opere (întregi) ale Principelui D. Cantemir în nouă volume, care însă nu a
fost realizată. M. Kogălniceanu, în 1845, includea texte cantemiriene în Fragments
tires des chroniques moldaves et valaques (18), iar C. Negruzzi prefața ediția a II-a
a Descrierii Moldovei, apărută la Iași în 1851 cu o Prescurtare din viața Principelui
Dimitrie Cantemir, în care nuvelistul menționa că D. Cantemir ...poate lua loc între
cei întâi literați ce au esistat pe la sfârșitul secolului XVII și începutul celui al
XVIII (19). În 1860 scriitorul șu savantul Alexandru Hâjdău publica în Foiţă de
istorie şi literatură din Iași o notă asupra a două opere cantemiriene (20), iar cinci
ani mai târziu, fiul acestuia, B.P.Hasdeu publica la București Divanul, transcris de
el cu caractere latine, consacrându-i și un studiu în care apreciază această creație
cantemiriană ca fiind „cea dintâi operă filozofică română originală” (21). La Iași era
reeditată, în același an, Descrierea Moldovei, apărută patru decenii mai devreme la
Mănăstirea Neamț (22).
Interesul față de opera lui D. Cantemir se intensifică odată cu crearea Academiei

Române. Alexandru Odobescu, președintele Academiei, și B. P. Hasdeu au inițiat,
în 1872, publicarea operelor lui D. Cantemir, sub îngrijirea lui Al. Papiu-Ilarian. În
anii 1873 – 1901 au fost editate opt volume, aceasta fiind prima ediție științifică de
opere cantemiriene (23).
În anii 1877–1878 are loc prima expediție arheografică a istoricului Grigore
Tocilescu la Arhivele de Stat din Sankt-Petersburg și Moscova. Au fost descoperite
și copiate sute de documente referitoare la istoria veche a voievodatelor Moldova și
Țara Românească. Documentele legate de Dimitrie Cantemir au constituit o colecție
specială în Arhiva Secției de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. Acest
fond documentar a fost studiat și valorificat de istoricul literar Ștefan Ciobanu,
care publică la București, în 1925, studiul său Dimitrie Cantemir în Rusia (24),
devenit un nou punct de plecare în cantemirologie, autorul folosind pentru prima
dată scrisorile cantemiriene ca sursă importantă în elaborarea biografiei savantului.
Studiul lui Ștefan Ciobanu a devenit unul de bază în cantemirologia românească
din prima jumătate a secolului XX. Pentru începutul secolului XX și perioada
interbelică românească menționăm și studiile lui Nicolae Iorga (25), Lucian Blaga
(26), Sextil Pușcariu (27), Giorge Pascu (28), George Vâlsan (29), Ilie Minea (30),
Ion I. Nistor (31), Constantin I. Karadja (32) ș.a.
Anii ’50–’60 ai secolului trecut au însemnat o nouă etapă în cantemirologia
românescă. Menționăm, în primul rând, studiile istoricului P. P. Panaitescu și, în
special, monografia sa riguros elaborată, apărută la București în 1958 (33), având
la bază un număr impresionant de documente apărute anterior dar și inedite,
autorul realizând un studiu argumentat al istoriei elaborării principalelor opere ale
lui Dimitrie Cantemir și ample analize ale acestora. Cantemirologia românească a
înregistrat, în aceeași perioadă, și alte contribuții importante datorate lui Gheorghe
Haupt (34), Mihail Guboglu (35), Dimitrie Panaitescu-Perpessicius (36), Emil
Petrovici (37), Ilie Gheorghiţa (38), Ioan Zugrav (39), Constantin Măciucă (40),
Vasile Netea (41), Dan Bădărău (42), Scarlat Callimachi (43), Paul Simionescu
(44) ș.a.
Multiplele studii ale academicianului Virgil Cândea (45) și ale istoricului Paul
Cernovodeanu (46) din anii ’70–’80 ai secolului trecut, marchează o altă etapă în
cantemirologia românescă.
La împlinirea a 300 ani de la nașterea lui D. Cantemir a fost proiectată și, parțial,
realizată a doua ediția a operelor lui D. Cantemir – Opere complete, din care apar
doar volumele I, IV, VI -1, VI - 2, VIII - 2 și IX -1 (47). Deceniul șapte al secolului
trecut e marcat și de apariția unui șir de studii monografice consacrate vieții și
operei lui D. Cantemir datorate lui Petru Vaida (48), Ion D. Lăudat (49), Eugenia
Popescu-Judetz (50), Maria Mușat și Silvestru Boatcă (51), Emil Pop (52), Elvira
Sorohan (53), Manuela Tănăsescu (54), Ştefan Giosu (55) ș.a. În același deceniu au
publicat studii cantemiriene Şerban Cioculescu (56), Alexandru Zub (57), Mircea
Anghelescu (58), Ion C. Chiţimia (59), Mihnea Gheorghiu (60), Mircea Maliţa
164 Valeriu Matei
(61), Mircea Muthu (62), Gheorghe Bulgăre (63), Dan Sluşanschi (64), Nicolae
Stoicescu (65), Petre Popescu-Gogan (66) ș.a.
În 1984 academicianul Virgil Cândea descoperea în SUA manuscrisul original
al Creșterii și Descreșterii Curții Otomane, cel dus cândva în Anglia de Antioh
Cantemir, dăruit lui Nicolas Tindal și ajuns în 1901 în SUA (chiar dacă traseul acestui
manuscris e cunoscut, cercetătorul Victor Țvircun în studiul său Dimitrie Cantemir.
Repere biografice (2017), consideră, fără argumente, că acesta e manuscrisul copiat
în 1729 de Gotllieb Siegfried Bayer (67).
Noi studii de cantemirologie apar în deceniul opt al secolului trecut, câteva dintre
acestea datorate unor tinerilor cercetători, care se vor afirma plenar în deceniile
următoare. Remarcăm articolele lui Ştefan S. Gorovei (68), Dragoş Moldovanu
(69), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (70), Anca Irina Ionescu (71), George Cioranesco
(72), Maria Rădulescu (73), Alexandru Andronic (74), Grigorie Ploeşteanu (75),
Ion-Radu Mircea (76), Mihai Moraru (77), dar și noile documente privind viața lui
D. Cantemir (78).
Prin volumul Dimitrie Cantemir. Contributii documentare la un portret (1989),
Ecaterina Țarălungă (79), marchează o altă etapă în cantemirologie, viața și
activitatea domnitorului-savant fiind proiectate în contextul vieții politice, sociale,
militare și culturale din epocă, atât din Țara Moldovei și Țara Românească, cât și
din Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic sau Suedia.
În anul 2003, la împlinirea a 330 ani de la nașterea savantului-enciclopedist a
fost începută o nouă ediție de opere cantemiriene, în colecția Opere fundamentale,
din care au apărut, până în anul 2018, opt volume (80).
Pentru ultimul deceniu al secolului trecut și primul deceniu al veacului XXI
remarcăm studiile lingvistului Gheorghe Mihăilă (81), ale istoricilor literari Dan
Horia Mazilu (82), N. A. Ursu (83), Stela Toma (84), Ștefan Lemny (85), Dumitru
Velciu (86), Adriana Babeți (87), istoricilor Victor Spinei (88), Cristina Bârsan
(89), Mihai Maxim (90), Adrian Tertecel (91), filosofului Constantin Noica (92) ș.a.
În Moldova de la răsărit de Prut primele monografii consacrate personalității și
operei lui D. Cantemir li se datorează lui Vasile Coroban (93) și V.N.Ermuratski
(94), studii disparate publicând și Mihai Cimpoi (95), Demir Dragnev (96),
Vladimir Potlog (97), Lazăr Ciobanu (98), Victor Cirimpei (99), Gheorghe Bobână
(100), Dumitru Grama (101), muzicologul Victor Ghilaș (102), poetul Ion Hadârcă
(103) ș.a.
O etapă distinctă în cantemirologia contemporană o constituie monografiile,
studiile și edițiile realizate de academicianul Andrei Eșanu și dr. Valentina Eșanu
(104). Cercetătorul Victor Țvircun a publicat numeroase studii documentare
consacrate vieții lui Dimitrie Cantemir (105) sintetizate, în 2017, în monografia
Dimitrie Cantemir – repere biografice, apărută în colecția Basarabica a editurilor
Istros și a Editurii Academiei Române (106). Volumul se întemeiază pe un bogat
material documentar-arhivistic, cu acte inedite anexă, dar este scris într-un limbaj
vetust, cu numeroase greșeli ortografice și de stil și conținând afirmații care țin de
arsenalul propagandistic al moldoveniștilor fundamentaliști de sorginte sovietică:

Constantă rămâne doar recunoașterea incontestabilă a contribuției deosebite a
marelui gânditor ... la menținerea și consolidarea statalității moldovenești (107).
Studii consacrate vieții și operei lui D. Cantemir au apărut în Turcia (108),
Germania (109), Austria (110), și în Rusia ultimelor decenii (111) .
În biografia domnitorului și savantului enciclopedist sunt încă multe evenimente
neelucidate sau interpretate în contradictoriu, cauza principală fiind absența unei
cercetări critice a surselor și a actelor privind biografia lui D. Cantemir. Ar fi necesară
crearea unui centru academic Dimitrie Cantemir la București și Chișinău, unde să
fie adunate și ordonate toate actele și documentele referitoare la D. Cantemir și la
cantemirești în general, copii ale manuscriselor, și, totodată, să fie susținute noile
cercetări în arhivele din Turcia, Rusia, Ucraina, Austria, Germania, Suedia ș.a.
Rămâne o enigmă, până astăzi, chiar proveniența lui D. Cantemir, savantul
ticluindu-și, el însuși, în Viața lui Constantin Cantemir, o genealogie legendară,
cum că neamul cantemirilor, de origine tătară, se trage din Timur-Han, bravul
strămoș al lui Tamerlan. Până la mijlocul secolului XX acesta a fost punctul de
vedere dominant și necontestat în literatura istorică.
O a doua ipoteză, lansată în 1958 de P.P.Panaitescu, reluată și de Constantin
Măciucă în monografia Dimitrie Cantemir, stipula că tatăl lui Dimitrie Cantemir,
Constantin, provenea din rândul oștenilor moldoveni și fusese poreclit în tinerețe
Cantemir (după A.Eșanu, de la cuvintele tătărești kan – sânge și demir – fier, adică
sânge de fier. De-abia născut, Constantin (Cantemir) a rămas orfan, tatăl său murind
în 1627, cu câteva luni înainte de a se naște fiul său Constantin, într-una din luptele
cu hoardele hanului tătarilor nohai Cantemir pașa (Arslanoglu), de la care i s-ar
fi tras și porecla. Mama ar fi murit la o jumătate de an de la nașterea sa, astfel că
întreținerea și educația copilului și-au asumat-o nașii de botez – iuzbașa (sotnicul)
Nichifor și soția acestuia, Păuta. Nu în zadar cronicarii moldoveni și munteni ai
timpului îl numeau pe domnitor Constantin-vodă, zis Cantemir.
Istoricul basarabean Anatolie Apostol (112) a lansat o altă ipoteză, cum că sânge
tătăresc a avut doar Constantin vodă Cantemir și descendenții săi, ca urmare a siluirii
săvârșite, în timpul unei invaziei, de însăși Kantemir bey Arslanoglu, hanul nogailor
din sudul Basarabiei și Dobrogea, sau de un alt tătar, asupra Mariei, prima soție a
lui Toader Silișteanul. Istoricul Apostol se bazează pe următoarea fapte: Constantin
vodă Cantemir s-a născut în 1612, anul invaziei în Țara Moldovei a tătarilor conduși
de Kantemir Arslanoglu, în contextul războaielor movileștilor. Mai mult decât atât,
autorul își întemeiază ipoteza și pe cele scrise în pomelnicul de la Bisericani, în
care alături de Toader (Teodor Șilișteanu) este menționată și Macrina, care nu era
sora lui Constantin Cantemir, ci mama sa - Macrina-călugărița, călugărită din voia
ei proprie sau silită să facă acest lucru. Aşadar, mama lui Constantin Cantemir nu
a murit la 1613 cu numele laic de Maria, ci în 1677, cu numele monahal Macrina.
Această stranie călugărire a Mariei, imediat după nașterea lui Constantin Cantemir,
istoricul Anatolie Apostol o pune în legătură cu expediția lui Kantemir bey
166 Valeriu Matei
Arslanoglu, întreprinsă între anii 1611-1612. Astfel, necinstirea Măriei, de către un

păgân, s-a soldat cu apariția unui fiu, care capătă la naștere numele de Cantemir,
ca amintire a provenienței sale. Or, după Anatolie Apostol, în logica medievală,
copiii sunt nevinovați și nu poartă responsabilitate pentru faptele părinților; iar in
cazul Mariei, retragerea din lume și călugărirea demonstrează că a avut loc un act
de violență asupra-i. Se pare că Arslanoglu Kantemir a avut motive de răzbunare pe
Toader Silișteanul, care era responsabil de paza marginii țării dinspre tătari.
O altă versiunii asupra originii cantemireștilor a fost lansată în 2010 de ziaristul
găgăuz Fiodor Angheli în cartea sa „Epoca şi arborele genealogic al neamului
Cantemir” (113): Cantemireștii din Țara Moldovei sunt la origine tătari, anume
nogai, urmași ai lui Arslanoglu Kantemir, și descind din emirul Hoardei de Aur
– Edighei. Fiodor Angheli susține: Cantemireștii moldoveni sunt înrudiți cu
Kantemireștii tătari din Bugeac apoi, în baza unor surse orientale, reconstituie
sumar ascendența lui Arslanoglu Kantemir, cel mai remarcabil reprezentant al
Kantemireștilor tătari. Spița genealogică a ascendenților lui Arslanoglu Kantemir,
reconstituită de acesta, arată că Arslanoglu descindea din emirul Edighei și nu din
Tamerlan. Cantemireștii, până la Constantin Cantemir, afirmă autorul, sunt tătari
nogai, musulmani de religie. Fenomenul „Constantin Cantemir” îl explică prin
faptul că Arslanoglu Kantemir, după cum era obișnuit în lumea musulmani avea
mai multe soții, printre care și o creștină, care avea să devină mama lui Constantin
vodă Cantemir. Însă, Fiodor Angheli nu prezintă sursa documentară ce ar confirma
realitatea acestei opinii.
Oricum, până la apariţia de noi surse documentare, proveniența lui Dimitrie
Cantemir rămâne o enigmă.
Nici locul nașterii lui D. Cantemir nu este stabilit cu exactitate, istoricii
contrazicându-se în a afirma că s-a născut la Iași, la Galați, la Fălciu sau la moșia
familiei din Silișteni. Majoritatea exegeților consideră că dacă luăm ca exactă
data nașterii lui D. Cantemir – 26 octombrie 1673, atunci el s-a născut la Galați,
unde se afla cu slujba tatăl său, bineînțeles, împreună cu familia. Nu este dezlegată
nici enigma morții mamei sale, când Dimitrie nu împlinise nici un an, afirmațiile
cronicarilor întemeindu-se pe presupuneri.
Și mai multe sunt neclaritățile legate de aflarea sa ca ostatec la Istambul în
perioada 1688 (sau 1689) – 1691. S-ar putea ca investigațiile viitoare în arhivele
din Turcia, dar și de la Iași și București, să arunce mai multă lumină asupra acestei
perioade, dar și asupra relațiilor lui D. Cantemir cu fratele său mai mare Antioh,
relații când amicale, când ostile, mai ales în cea de-a doua domnie a acestuia (1705
– 1707).
Și mai enigmatice, demne de un roman de aventuri, sunt relațiile sale cu Toma
Cantacuzino, cel trimis de C.Brâncoveanu, după 1705, ca să-l înlăture și care de
fapt l-a ocrotit și i-a fost credincios, plecând cu D. Cantemir în Rusia.
E insuficient studiată și biografia copiilor lui D. Cantemir (cu excepția lui Antioh,
poet celebru). Între aceștia a fost și Augustin Mirov, fiul nelegitim al lui D. Cantemir,
născut în 1715 din relația savantului cu o tânără iobagă – Mirov. Acest fiu a făcut carieră,
fiind locțiitor al guvernatorului orașului Sevsk, cu rangul de consilier titular. A murit în
1748 fără a avea copii și a fost înmormântat la mănăstirea Spaskii din Sevsk.
Există și suficient de multe neclarități cât privește transmiterea osemintelor lui
D. Cantemir, de la inițierea acestei acțiuni și până la predarea lor către Legația
României de la Moscova în iunie 1935.
Există și numeroase aspecte neelucidate cât privește creația cantemireană,
numărul exact al operelor sale nefiind cunoscut până în prezent. Există și multe
lacune cât privește istoricul elaborării și publicării operelor cantemiriene. Pe de altă
parte, perioadele în care autorul a fost prolific, alternează cu altele, îndelungate, în
care, la nivelul documentării actuale, el n-a creat nicio operă.
Spre exemplu, în perioada 1698 – 1705 D. Cantemir a elaborat vre-o opt - nouă
opere, în diverse genuri:
în 1698, la Iași, publică Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul
sufletului cu trupul, în limbile română și greacă, traducerea grecească fiind realizată
de Ieremia Cacavela, profesorul său, prima operă românească a savantului, după
care s-au făcut mai multe copii manuscrise și care a cunoscut și o largă răspândire
în lumea arabă (114);
în anii 1695- 1700, conform unor date mai noi, savantul a elaborat un nou sistem
de notație muzicală și a scris pe baza acestuia un tratat de muzică turcească Kitâb-ı
’ilmü’l mûsikî ’alâ vechi ’l hurûfât (Kantemi- roğlu Edvârı) / Cartea știinţei muzicii
după felul literelor, compunând și cincizeci de compoziții muzicale (peșrevuri)
(115);
aproximativ în perioada martie - septembrie 1700 D. Cantemir a scris în
latină lucrarea teologico-filosofică Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago /
Imaginea științei sacre care nu se poate zugrăvi, lucrare publicată abia în 1928 cu
titlul Metafizica, un studiu de filosofie religioasă, inspirat de lecturile sale din opera
gânditorului flamand Johannes Baptista Van Helmont;
în același an, în septembrie, sau în anul următor, încheie și culegerea de extrase
din opera aceluiași gânditor, întitulată Ioannis Baptistae Van Helmont. Phisices
universalis doctrina et christianae fidei congrua et necessaria philosophia /
Doctrina fizicii universale și a credinţei creștine strâns legate cu filosofia de Ioannis
Baptistae Van Helmont, cu o prefață în română și latină Laudă către izvoditor și
către virtutea învățăturii lui, un elogiu adus operei lui Van Helmont, până astăzi
fiind publicată doar partea introductivă (116);
în 1700 - 1701 D. Cantemir scria Compendiolum universae logices institutionis
/ Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, cunoscută și cu titlul Logica și,
legat de aceasta, e cunoscută și o e o posibilă variantă mai extinsă a „Logicii...” cu
titlul Institutio Logices Idest de philosophiae arhc habitus / Principiile logice ale
naturii filosofiei, atribuită de P.P. Panaitescu lui Ieremia Cacavela (117);
în 1704 D. Cantemir a scris și o lucrare, astăzi pierdută: Kitap. „Biringii
Mearabea Otoman Memlechet Mihai ‘a Molduvanian” / „Primele Războaie ale
168 Valeriu Matei
Ţării Otomane cu Domnul român Mihai”, care avea un însctis: „Această carte a
fost întocmită de scriitorul Dimitrie Cantemir după fragmentele scrise de turci,
găsite într-o odaie secretă din arhivele lor. Dimitrie Cantemir a scris-o în anul 1704
(1122 H.)”, Istanbul; manuscrisul cărții „scrisă în limba turcească cu litere arăbești
vechi”, găsit de Constantin Nicoară din satul Valea Ţapului, jud. Constanţa în anul
1926, și ulterior pierdut, s-a păstrat într-o traducere din 1926, făcută de turcul Cair
Memet Curt, ţăran din același sat, și scris în românește de Constantin Nicoară, caiet
14 file, trimis în 1938 la Comisiunea Monumentelor Istorice din București, unde se
păstrează până astăzi (118), și în fine, în 1705 încheie redactarea Istoriei ieroglifice,
o amplă relatare criptică, alegorică a rivalității dintre Cantemirești și Brâncoveni –
primul roman din istoria literaturii române.
Survine perioada 1705 – 1714, nouă ani în care, deocamdată inexplicabil,
D. Cantemir nu a mai scris nimic. Să fi fost perioada de documentare asupra
Hronicului..., a Istoriei Imperiului Otoman și a altor scrieri ulterioare? Nu se știe.
Abia după trei ani de la refugiul în Rusia, domnitorul își reia activitatea literară
și științifică, scriind, în 1714 Panegiricul lui Petru cel Mare, un cuvânt encomiastic
în cinstea țarului rus, rostit în grecește de fiul său Șerban, exprimând speranța tatălui
său că țarul va porni războiul de eliberare a Moldovei de sub dominația Imperiului
Otoman. Se pare că tot în 1714 D. Cantemir a realizat și prima sa scriere cu caracter
istoric – Monarchiarum phisica examinatio / Монархии физическое разсуждение
/ Cercetare naturală a monarhiilor.
Din perioada 1714 – 1717 datează o lucrare cu caracter istoric a lui D. Cantemir
Historia Moldo-Vlahica / Istoria Moldo-Vlahică, varianta latină premărgătoare a
lucrării Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicată în limba română
abia în 1983 (119).
Se pare că din perioada dinainte de 1714 datează lucrarea De antiquis et
hodiernis Moldaviae nominibus/ Despre numele antice și de astăzi ale Moldovei,
varianta latină premergătoare a capitolului I a Părţii I din Descriptio Moldaviae,
publicată în traducere românească în 1976 (120).
În 1716, D. Cantemir termină redactarea cărții Descriptio antiqui et hodierni
status Moldaviae / Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei sau
Descrierea Moldovei, una dintre lucrările promise Academiei din Berlin – o
descriere amplă geografică, fizică, dar și a sistemului de cârmuire și organizare a
statului, a vieții sociale, culturale și religioase, a școlii, tradițiilor și obiceiurilor).
Majoritatea cantemirologilor susțin că tot prin 1716 D. Cantemir a încheiat
redactarea operei sale Incrementa atque Decrementa Aulae Othomanicae /
Creșterea și Descreșterea Curții Otomane, cea mai cunoscută lucrate de istorie
a Imperiului Otoman, folosită în cercurile savante europene până la începutul
secolului al XIX-lea. În același an, 1716, D. Cantemir începe să redacteze Vita
Constantini Cantemiri, o biografie a tatălui său publicată mai întâi într-o prelucrare
din latină în rusă de G. S. Bayer.
În 1717 și în 1718 D. Cantemir continuă redactarea operei sale majore de
istorie națională – Hronicul..., întâi pre limba latinească izvodit..., apoi pre limba
românească l-a scos, operă la care va lucra până la sfârșitul vieții sale.
Din 1719 – 1721 datează opera sa Scurtă poveste despre stârpirea familiilor lui
Brâncoveanu și a Cantacuzinilor, scrisă în limba rusă, și publicată abia în 1772, la
Sankt-Petersburg în cuprinsul Jurnalului lui Petru cel Mare (121).
În 1721, D. Cantemir scrie o nouă lucrare cu caracter religios în care
polemizează cu Teofan Procopovici, cunoscut ierarh al Bisericii Ruse, intitulată
Locuri întunecate în catehismul publicat de un autor anonim în limba slavonă și
întitulat Prima învățătură a copiilor. Cantemir apără doctrina ortodoxă în expresia
ei tradițională, împotriva erorilor din manualul lui Procopovici.
În același an, 1721, D. Cantemir scrie, la solicitarea contelui Gavriil Golovkin
un scurt eseu Despre conștiință (122).
Din porunca țarului rus, D. Cantemir scrie, în 1722, Sistemul sau întocmirea
religiei muhommedane (scrisă inițial, în 1719 în limba latină cu titlul Curanus. De
Curani etymologico nomine /Despre Coran) (123).
În august 1722, în rezultatul expediției științifice în Derbent, Cantemir încheie
lucrarea De muro Caucaseo /Despre zidul Caucazului, publicată, precum am
menționat mai sus, în limba latină în 1726 și în traducere rusă în 1728.
O altă lucrare a savantului Despre guvernarea otomană, scrisă tot în 1722, și
care încheia tripticul consacrat studierii lumii otomane și musulmane (Creșterea
și Descreșterea Curții Otomane, Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane și
Despre guvernarea otomană), s-a pierdut la 8 octombrie 1722, la naufragierea în
Marea Caspică a vasului cu care călătorea D. Cantemir.
Cele mai ample, trei ediții din opera cantemiriană au fost realizate, cum era
și firesc, în România, la București. Dar niciuna nu e completă, chiar dacă cea
începută la împlinirea a 300 ani de la nașterea savantului așa și se intitula - Opere
complete. Din ediția Odobescu – Hasdeu au apărut, așa cum am menționat mai sus,
în anii 1872 – 1901 opt volume, fără că acestea să conțină Historia moldo-vlahica
sau Sistemul și întocmirea religiei muhamedane. Din ediția de Opere complete,
inițiată în 1973 de Virgil Cândea și Paul Cernovodeanu au apărut doar volumele
I, IV, VI (1), VI (2), VIII (2) și IX, iar în colecția Opere Fundamentale, inițiată de
academicianul Eugen Simion au apărut, în ultimele decenii, opt volume ample, dar
totuși, incomplete.
Câte opere cantemiriene inedite sunt? Menționăm aici Слово Панегирическое в
похвалу Великомученика Димитрия Фессалонитскаго.../ Cuvânt Panegiresc de
laudă Sfântului mucenic Dimitrie din Thesalonik..., scris de D. Cantemir în 1719,
către ziua sa de naștere – 26 octombrie, păstrat în traducere rusească, originalul
grecesc fiind pierdut sau încă nedescoperit (124). Se impune și editarea în volum
a scrisorilor și memoriilor lui D. Cantemir, câte sunt cunoscute sau așteaptă să
fie descoperite în arhivele din Turcia, Rusia, de la Iași sau București. Se spune
că în Rusia, la Sankt-Petersburg, mai sunt vre-o șaptezeci lăzi cu documente și
maniscrise cantemiriene inedite. Poate între acestea e și scrierea cantemiriană Libro
170 Valeriu Matei
Moldavicae nobilitatis genealogiae / Cartea ghenealoghiii a neamurilor boierimii

moldovenești, amintită în alte scrieri cantemiriene, sau lucrările cartografice ale
lui Cantemir: Harta Moldovei din 1716, supliment la Descriptio Moldaviae, La
petite carte Dacyarum et Moesyarum /Mica hartă a Daciei și Moesiei, supliment la
Hronicul..., Dacia vetus et nova / Dacia veche și nouă ș.a.
Poate, prin colecții private și publice din Franța sau din alte țări europene
vor fi descoperite și manuscrisele cantemiriene, pe care fiul Antioh le-a luat cu
sine când s-a încadrat în serviciul diplomatic, spre a le publica. Poate că actele
nedescoperite din arhivele din Turcia, Rusia, Austri, Germania sau Suedia ne vor
ajuta să elucidăm multe dintre aspectele necunoscute și contradictorii din biografia
și opera cantemiriană, unele dintre care le-am menționat mai sus.
NOTE
1. De muro Caucaseo. Publicat de T. S. Bayer, în Comentarii Academiae Scientiarum Imperialis

Petropolitanae, Vol. I, St. Petersburg 1726, p. 425-463; O Стене Кавказской. Перевод И.
Ильинский, в кн.: Краткое описание Комментариев Академии Наук, Санкт Петер- бург,
1728, ч. 1, с. 167-207.
2. The History of the Growth and Decay of the Othman Empire, Part I ...Written originally in Latin
by Demetrius Cantemir, late Prince of Moldavia. Transleted into English from the Authors own
manuscript, by N.Tindal, M.A. Vicar of Greath Waltham in Essex... (Londra, 1734, XVI + 4 +
272 + planțe, in folio); Part II... (1735. pp. 273 – 460 + planșe, in folio).
3. Histoire de l’empire othoman. Vol. 1 - 4. Traduite en français par M. de Joncguières. Paris,
Nyon père, 1743. Vol. 1: CXIV + 366 p. Vol. 2: 502 p., Vol. 3: 576 p., Vol. 4: 568 p.; și Histoire
de l’empire othoman où se voyent les causes de son aggrandissement et de sa décadence avec
des notes très instructives par S.A.S. Demetrius Cantimir Prince de Moldavie. Vol. 1-2. Traduite
en français par M. de Joncquières, Commandeur Chanoine. Paris, Nyon, 1743. Vol. 1: XLVIII
+ 300 p. Vol. 2: 400 p.
4. Geschichte des osmanischen Reiches nach seinem Amwachse und Abnehmen, beschrieben von
Demetrie Cantemir ebemaligen Fürsten der türckischen Kaiser, die ursprünglich. Hamburg,
Cristian Herold, 1745, 852 p. + 1 h. + gravuri.
5. Popescu Radu. Cronica lui Nicolae Mavrocordat. În: Cronicari munteni. Ediţie îngrijită de
Mihail Gregorian. Vol. 1. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1961, p. 459 - 460.
6. v.: Беер [Феофил Сигфрид]. История о жизни и делах молдавскаго государя Константина
Кантемира, с российским переводом и с приложением родословия кнезей Кантемиров,
Моcква, Унив[ерситетская] тип[ография], 1783.
7. Димитрия Кантемира, бывшаго князя в Молдавии, Историческое, географическое и
политическое описание Молдавии с жизнью сочинителя. С немецкаго преложения перевел
Василий Левшин, Москва. В Университетской Типографии, у Н[иколая] Новикова. 1789,
120, XLIV+388 c.
8. Hronica Românilor, copie manuscris. BAR, filiala Cluj-Napoca, fondul Blaj, nr. 83
9. Fragment din istoria lui Cantemir, copie ms., BAR, filiala Cluj-Napoca, fondul Blaj, nr. 46.
10. Scrisoarea Moldovei de Dimitrie Cantemir, Domnul ei. Iaşi, Imprimeria Adolf Bermann, 1865,
298 p.
11. Viața lui Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei și Prințip în Împărăția rusească, în Biblioteca
Românească, 1829, pt.I, p.27 – 58; reprodusă și în 1834, pt.I, p. 27 – 58 (31 p.).
12. Gheorghe Asachi. Viața prințului Dimitrie Cantemir, scoasă din cronicele Moldovei, în
Spicuitorul moldo-român, Iași, 1841,oct.-dec., p.18 – 70 (52 p.) și în Foaie pentru minte, V,
Brașov, 1842, p. 321 – 326; 329 – 333; 337 – 342. (12)
13. Hronicul romano-moldo-vlahilor – alcătuit de domnul Moldaviei Dimitrie Cantemir – la anii
1710. Iară acum de pe originalul manuscript depozitat de fericitul autoriu în împărăteasca
Arhivă a Moscovei – scozindu-se cu învoirea preaînălțatului nostru domn Mihail Grigoriu
Sturza V. Vd. și din orânduirea Înaltpreasfințitului arhiepiscop al Sucevei și Mitropolit Moldaviei
Dd. Veniamin Costache s-au tipărit. Tomul I, Iașii. În Tipografia S. Mitropolii, 1835 (tomul II,
1836). Ediția Gh. Săulescu. V. și: Studiu introductiv de Stela Toma la Hronicul vechimei a
romano-moldo-vlahilor în vol. D. Cantemir. Opere, vol I. Divanul. Istoria Ieroglifică. Hronicul
a vechimei romano-moldo-vlahilor. Editura Academiei Române, ed. Univers enciclopedic,
București, 2003, pp. 862 – 866.
14. Бантыш-Каменский Н.Н. Родословие князей Кантемиров, в кн.: Беер Феофил Сигфрид.
История о жизни и делах молдавскаго государя Константина Кантемира, с российским
переводом и с приложением родословия кнезей Кантемиров, Моcква, Унив[ерситетская]
тип[ография], 1783, с. 306-310; Bantâsh-Kamenskii N.N. (Bantych–Kamenski. N., Illustrations
de la Russie ou galerie des personages les plus remarquables de cet empire sous la règne de
Pierre le Grand, Paris, 1829, p. 379-390; Bantâsh-Kamenskii D.N. Kniazi Dmitrii Kantemir. În
vol.: Slovari dostopamitnih liudei Russkoi zemli. M., 1836, T. 11, pp. 34 – 42.
15. Пекарский П. П. Наука и литература в России при Петре Великом. В 2-х т. Т. 1. Введение
в историю просвещения в Росии XVIII столетия, Санкт-Петербург: Изд. Товарищества
„Общественная польза”, 1862, Приложение VIII-IX, c. 567-578.
16. V.G.Belinskii. Portretnaia galereia russkih pisatelei. Kantemir. În: V.G.Belinskii. Sobranie
socinenii v IX-ti tomah, M., 1981, vol. VII, pp.282 – 285.
17. Mihail Shenda. O sostoianii prosveshenia v Rossii v 1725 godu, în rev.: Sân Oteciestva, nr. 1 – 2,
Sankt-Petersburg, 1842, pp. 3 – 35.
18. M. Kogălniceanu. Fragments tirés des chroniques moldaves et valaques pour servir à l’histoire
de Pierre le Grand, Charles XII Stanislas Leszczynski, Démètre Cantemir et Constantin
Brancovan, Vol. 1, Iassi, 1845.
19. C.Negruzzi. Prescurtare din viața P(rincipelui) Dimitrie Cantemir, în vol. Descrierea Moldovei,
ediția a II-a, Iași, Tipografia franțezo-română, 1851, p. XIII.
20. A. Hâjdău. Notiţă asupra duor opere ale lui Cantemir voievod, în Foiţă de istorie şi literatură,
Iaşi, III, 1860;
21. B.P.Hasdeu. O scriere de filosofiă morală în limba română, în Arhiva istorică a României,
2,1865, p. 81.
22. Scrisoarea Moldovei de Dimitrie Cantemir, Domnul ei. Iaşi, Imprimeria Adolf Bermann, 1865,
298 p.
23. Operele principelui Demetriu Cantemiru: Tom I. Descriptio Moldaviae (textul latin, îngrijit și cu
o introducere de A.Papiu-Ilarian), 1872; Tom II. Descrierea Moldovei (traducere începută de A.
Papiu-Ilarian și închiată de Iosif Hodoș), 1875; Tom III. Istoria Imperiului Otoman, partea I (în
traducerea lui Iosif Hodoș), 1876; Tom IV. Istoria Imperiului Otoman, partea a II-a, 1878; Tom
5. Partea I: Evenimentele Cantacuziniloru şi Brâncoveniloru (traducere după versiunea greacă
a lui G.I.Zavira de G.Sion). Partea II: Divanulu (publicat şi îngrijit de G. Sion). Bucureşti, F.
Göbl, 1878, XVI + 242 p. + XII + 24 p.; Tom 6: Istoria ieroglifică (operă originală inedită, scrisă
în limba românească la 1704). Compendiolum universae logices institutionis. Enconium in I. B.
Van Helmont et virtutem physices universalis doctrinae eius. Publicate de Academia Română.
Bucuresci, Tipografia Academiei Române, 1883, 492 p.; Tom VII. Vita Constantini Cantemyrii
172 Valeriu Matei
și Colectanea orientalia (textul latin al ambelor scrieri), 1883; Tom 8: Hronicul vechimei a
Romano-Moldo-Vlahilor. Publicat sub auspiciile Academiei Române de pre originalul manuscris
al autorului, păstrat în Archivele Principale din Moscova ale Ministerului de Externe, de Gr. G.
Tocilescu. Cu un portret şi două facsimile. Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”,
1901.
24. Ştefan CIOBANU. Dimitrie Cantemir în Rusia. Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1925, 208
p.
25. Nicolae Iorga. Epoca lui Dimitrie Cantemir; Epoca lui Chesarie de Râmnic, Institutul de Arte
Grafice şi Editura „Minerva”, Bucureşti, 1901; Idem. O suferinţă de cărturar român între străini.
Dimitrie Cantemir în Rusia, in Revista istorică, 11 (1925), p. 7-9; Idem. Dimitrie Cantemir, Cluj,
1929; Idem. Despre Dimitrie Cantemir. Cu prilejul aducerii în ţară a rămăşiţelor lui. Vălenii
de Munte, Aşezământul tipografic „Datina românească”, 1935, 26 p.; Idem. Originalitatea
lui Dimitrie Cantemir, Vălenii-de-Munte, 1935; Idem. Practica domnească a unui ideolog:
Dimitrie Cantemir, Vălenii de Munte 1935; în Analele Academie Române. Mem. Secţ. Istorice.
Ser. III, tom. XVI, Bucureşti, 1935, p. 211-219.
26. Lucian Blaga. Dimitrie Cantemir. În vol.: Lucian Blaga, Isvoade. Eseuri. Conferinţe, articole.
Ediţie îngrijită de Dorli Blaga şi Petre Nicolau. Bucureşti, Editura Minerva, 1972, p. 142-168;
Idem. Leibnitz al nostru. În vol.: Lucian Blaga. Ceasornicul de nisip. Culegere de articole. Cluj,
Editura Dacia, 1973, p. 212-213.
27. Sextil Pușcariu. Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1921, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a,
1936; reeditată în 1987.
28. Giorge Pascu. Viaţa şi operele lui Dimitrie Cantemir.26 octomvrie 1673 - 21 august 1723.
Bucureşti, ed. Cultura Națională, 1924 (98 p.); Descrierea Moldovei de D. Cantemir, tradusă
după originalul latinesc de Giorge Pascu, 1923, ed. II, 1938; Demetrio Cantemir, trad. de Carlo
Tagliavini, Roma, 1923; Idem. Note despre Cantemir (Descrierea Moldovei), în Revista critică,
Bucureşti, 1928, nr. 4, p. 231-232.
29. George Vâlsan. Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir, 1926 (descoperită în Biblioteca Națională
din Paris și prezentată în ședința publică a Academiei Române din 6 iunie 1924).
30. Ilie Minea. Dimitrie Cantemir. Omul. Scriitorul. Domnitorul. Iaşi, Editura Viaţa Românească,
1926, 420 p.; Idem. Din corespondenţa lui Constantin Vodă Cantemir cu Mihai Apafi (I),
principele Ardealului. Şi răspuns D-lui Veress, în Cercetări istorice, 1929-1931, V-VII, p. 297-
303.
31. Ion I. Nistor. Pomenirea lui Dimitrie Cantemir Voievod (Acad. Rom.), București 1924.
32. Constantin I. Karadja. Operele lui D. Cantemir în Biblioteca Academiei din Petrograd, după
însemnările unui suedez din anul 1735, în Revista istorică, XV, nr. 1-3, ianuarie-martie 1929, p.
2.
33. P. P. Panaitescu. Contribuţii la opera geografică a lui Dimitrie Cantemir. Bucureşti, Editura
Cultura Naţională, 1928, 124 p.; Idem. Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera. Bucureşti, Editura
Academiei R.P.R., 1958, 265 p. + 1 f. potr.
34. Gheorghe Haupt. „Studiu asupra naturii monarhiilor.” Un document inedit al lui Dimitrie
Cantemir, în Studii, 4, 1 (1951), p. 210 - 222.
35. Mihail Guboglu. Dimitrie Cantemir şi istoria Imperiului otoman, în Studii şi articole de
istorie. Bucureşti, 1957, 2, p. 179-208; Idem. Dimitrie Cantemir – orientalist, în Studia et acta
orientalia. Bucureşti, 1961, 3, p. 129-160; Idem. Ţările Romвne оn “Istoria Otomană” a lui M.
Nuri Paşa, în Românii în istoria universală, vol. II/1, Coord. I. Agrigoroaiei, Gh. Buzatu, V.
Cristian, Iaşi, 1987, p.699-719.
36. Dimitrie Panairescu-Perpessicius. Locul lui Dimitrie Cantemir în literatura română. În vol.:
Menţiuni de istoriografie literară şi folclor. Bucureşti, E.S.P.L.A., 1957, p. 286-304; Idem.
Scriitori români. Vol. 1. Bucureşti, Editura Minerva, 1986, p. 26-45.
37. Emil Petrovici. Limba lui Dimitrie Cantemir. În vol. Idem. De la Varlaam la Sadoveanu. Studii
despre limba şi stilul scriitorilor. Bucureşti, E.S.P.L.A., 1958, p. 120-138.
38. Ilie Gheorghiţa. O carte ce a aparţinut lui Dimitrie Cantemir, în Iaşul literar,1958. nr. 4. p. 110-
112.
39. Ioan Zugrav. Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul, al lui
Dimitrie Cantemir exemplar de la Mănăstirea Sf. Ilie de lângă Suceava, în Mitropolia Moldovei
și Sucevei, Iași, XXXVI, 1960, nr. 5-6, p. 389-392.
40. Constantin Măciucă. Dimitrie Cantemir. Bucureşti, Editura tineretului, 1962, 301 p. ed. a II-a:
Dimitrie Cantemir. Bucureşti, s.n., 1972, 188 p.
41. Vasile Netea. Descriptio Moldaviae [de Dimitrie Cantemir]. A l’occasion de son deux cent-
cinquantenaire, оn Revue Roumaine d’Histoire. Academie de la R.S.Roumanie (Bucarest),
1967, 6, nr. 3, p. 480-482; Idem. Dimitrie Cantemir, precursor al şcoalei ardelene, în Viaţa
românească, 26, 9 (1973), p. 108-112.
42. Dan Bădărău. Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei R.P.R., București, 1964, 410
p. Idem. Problema editării operei lui Dimitrie Cantemir, în Iașul literar, 1967, nr. 1, p. 44-50.
43. Cantemir. Viaţa şi opera în imagini. Volum alcătuit de Scarlat Callimachi, Vladimir Block, Elena
Georgescu-Ionescu. Bucureşti, Muzeul româno-rus, 1963, 167 p. cu il.; Scarlat Callimachi.
Demetre Cantemir. Bucureşti, Editura Meridiane, 1966, 512 p.
44. Paul Simionescu. Dimitrie Cantemir domnitor şi savant umanist. Bucureşti, Editura
Enciclopedică română, 1969, 96 p. cu il.
45. Virgil Cândea. La diffusion de l’œuvre de Dimitrie Cantemir en Europe de Sud-Est et au
Proche Orient, în Revue des études sud-est européennes, Bucureşti, 10, 1972, nr. 2, p. 345-361;
Idem. Große Gedenktage der UNESCO. Dimitrie Cantemir 1673-1723. Zum 300. Geburtstag,
Bucureşti 1973; Idem. Locul lui Dimitrie Cantemir în cultura românească, în 300 de ani de la
naşterea lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1974, p.61-75; Idem. Quelques notes sur le pensée de
Demetrie Cantemir, în Dacoromania, 2, 1974, p. 16-20; Idem. D. Cantemir. Istoria Imperiului
Otoman, în „Manuscriptum”, 1985, nr. 2, p. 17-21; Idem. Prefaţă la Dimitrie Cantemir, „Istoria
Imperiului Otoman”, în Manuscriptum 17, 1 (1986), p. 52-56; Idem. La vie du Prince Dimitrie
Cantemir ecrite par son fils Antioh. Texte integral d’apres le manuscript original de la Houghton
Library, în Revue des études sud-est européennes, Bucureşti, tom. XXIII, 1985, nr. 3, p. 203-
221; Idem. Life story of a manuscript: Dimitrie Cantemir,s History of the Othman Empire, în
Revue des études sud-est européennes, Bucureşti, tom. XXIII, 1985, nr. 4, p. 297-312.
46. Paul Cernovodeanu. Démètre Cantmir vu par ses contemporains (le monde savant et les milieux
diplomatique européens),în Revue des études sud-est européennes, XI, 1973, nr.4. Idem. Les
oeuvres de Démètre Cantémir présentées par ”Acta eruditiorum” de Leipzig (1714–1738), în
Revue des études sud-est européennes, 1974, nr. 4, p. 537–550; Idem. Dimitrie Cantemir la
Constantinopol (1700-1710). Activitatea politică şi culturală, în Omagiu Virgil Cîndea la 75 de
ani, Coord. Paul H. Stahl, Bucureşti, 2002, p. 143-152.
47. Dimitrie Cantemir. Opere complete: Vol. I – Divanul. Ediție îngrijită, studiu introductiv și
comentarii de Virgil Cândea. Text grecesc de Maria Marinescu Himu, EAR, 1974; Vol. IV
– Istoria ieroglifică. Text stabilit și glosar de Stela Toma. Prefață de Virgil Cândea. Studiu
introductiv, comentarii, note, bibliografie și indici de Nicolae Stoicescu, EAR, 1973; Vol VI,
tomul I – Vita Constantini Cantemirii, cognomento Senis, Moldaviae Principis. Cuvânt înainte
de Virgil Cândea, studiu introductiv de Andrei Pippidi. Ediție critică, traducere și anexe de Dan
Slușanschi și Ilieș Câmpeanu. Note și comentarii de Andrei Pippidi. Indici de Ilieș Câmpeanu.
EAR. 1996; Vol VI, tomul II – Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a
Cantacuzinilor. Memorii către Petru cel Mare (1717 și 1718). Cuvânt înainte de Virgil Cândea.
Ediție critică, cu studiu introductiv, note și comentarii de Paul Cernovodeanu, în colaborare
cu Alvina Lazea, Emil Lazea și Mihai Caratașu. EAR, 1996; Vol VIII, tomul II – Sistemul sau
174 Valeriu Matei
întocmirea religiei muhammedane. Traducere, studiu introductiv, note și comentarii de Virgil

Cândea, versiunea rusă îngrijită de Anca Irina Ionescu. EAR, 1987; Vol IX, partea I – De antiquis
et hodiernis Moldaviae nominibus și Historia moldo-vlachica. Prefață de Virgil Cândea. Ediție
critică, traducere, introducere, note și indici de Dan Slușanschi. EAR, 1983.
48. Petru Vaida. Dimitrie Cantemir și umanismul. Bucureşti, Editura Minerva, 1972, 308 p.
49. Ion D. Lăudat. Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera. Iaşi, Editura Junimea, 1973, 272 p. cu il.;
Idem. Studii despre Dimitrie Cantemir. Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 1974, 209 p.;
Idem. Dimitrie Cantemir şi alte studii de literatură română şi didactică modernă. Iaşi, Editura
Universităţii „Al. I. Cuza”, 1975, 146 p.
50. Eugenia Popescu-Judetz. Dimitrie Cantemir: Cartea ştiinţei muzicii. Bucureşti, Editura
muzicală, 1973, 408 p. cu ilustr., facs. şi n. muz. + 1 f. portr.
51. Maria Mușat, Silvestru Boatcă. Dimitrie Cantemir. Bucureşti, Editura Minerva, 1975, 144 p.
52. Emil Pop. Dimitrie Cantemir şi Academia în Berlin, Bucureşti, 1969.
53. Elvira Sorohan. Cantemir în cartea ieroglifelor. Bucureşti, Editura Minerva, 1978, 287 p.
54. Manuela Tănăsescu. Despre „Istoria ieroglifică”, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1970,
p. 221.
55. Ştefan Giosu. Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic. Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1973, 351 p.
cu il.; Idem. Dimitrie Cantemir, în Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza». Lingvistică
(Iaşi), 1973, 19, p. I-XVI.
56. Şerban Cioculescu. Dimitrie Cantemir: Viaţa lui Constantin Cantemir. În vol. Varietăţi critice.
Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 50-52; Idem. Despre stilul lui Dimitrie Cantemir.
Viaţa lui Constantin Cantemir. Viaţa şi opera lui Dimitrie Cantemir. Un studiu lingvistic despre
Dimitrie Cantemir. Cantemir - retor şi artist. În vol.: Itinerar critic. Vol. 2. Bucureşti, Editura
Eminescu, 1975, p. 53-86.
57. Alexandru Zub. Cantemir şi Kogălniceanu, în Anuarul Institutului de istorie şi arheologie „A.
D. Xenopol”, Iaşi, 11 (1974), p. 261-266; Idem. Dimitrie Cantemir (1673-1723), principe român
şi cărturar european, Iaşi, 2003.
58. Mircea Anghelescu. L’histoire ottomane de Cantemir et la chronique de Saad-Eddin, în Revista
de istorie şi teorie literară, 23 (1974), p. 313-315; Idem. Sur la traduction arabe du «Divan»
de Cantemir, în Romano-Arabica, vol. II. Bucarest, Romanian Association for Oriental Studies,
1976, p. 65-68.
59. Ion C. Chiţimia. Dimitrie Cantemir, reprezentant al epocii sale în plan european, în Revista de
istorie şi teorie literară, 22 (1973), 177-186.
60. Mihnea Gheorghiu. Orizontul cultural-politic al lui Dimitrie Cantemir, în 300 de ani de la
naşterea lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1974, p. 133-140.
61. Mircea Maliţa. Cantemir and Leibnitz, în Dacoromania, 1974, 2, p. 12-15.
62. Mircea Muthu. Dimitrie Cantemir - Un Janus balcanic, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai,
18, 1 (1973), p. 3-13.
63. Gheorghe Bulgăre. Cantemir şi lupta de la Stănileşti într-un manuscris francez acum publicat în
româneşte, în Steaua, 24, 12 (1974), p. 5-7.
64. Dan Sluşanschi. Dimitrie Cantemir: O altă predoslovie la „Hronicul Vechimii Romano-Moldo-
Vlahilor”, în Manuscriptum, 7, 1976, 12-16; Idem. Dimitrie Cantemir et Philippus Cloverius,
dans Études romanes dediées à Iorgu Iordan – 90, TUB, București, 1978, p. 439-445; Dan
Sluşanschi. Ilieş Câmpeanu. Cantemiriana latina, în Studii şi cercetări lingvistice, 36, 3 (1985),
p. 254-261; Dan Sluşanschi. Prefaţă editorială, în Demertrii Cantemirii Principis Moldaviae.
Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae/ Dimitrie Cantemir Princepele Moldovei.
Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei, Bucureşti, 2006, p. 5-23.
65. Nicolae Stoicescu. Studiu introductiv, în Dimitrie Cantemir. Opere complete, Vol. IV, Istoria
ieroglifică, Bucureşti, 1973, p. 9-44; Idem. Demeter Cantemir and Niccolo Machiavelli, în
Dacoromania, 1974, 2, p. 146-154.

66. Petre Popescu-Gogan. Cantemir şi Academia, în Contemporanul, 26. Oktober, 1973, p. 8.
67. Victor Țvircun. Dimitrie Cantemir – repere biografice. EAR, Muzeul Brăilei Carol I, Editura
Istros, București – Brăila, 2017, pp. 28 – 31.
68. Ştefan S. Gorovei. Dimitrie Cantemir – o scriere pierdută, în Cronica, Iaşi, 1983, an. 18, nr.
44 (927), p. 7; Idem. Note cantemiriene, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D.
Xenopol”, Iaşi, XXI, 1984, p.492-494; Idem. Descroptio Moldaviae, în Moldova, 1990, 1, nr. 1,
p. 8-9; Idem. A patra nevastă a lui Constantin Cantemir, în Arhiva Genealogică. Iaşi, 1997, 4,
nr. 1-2, p. 215-217.
69. Dragoş Moldovanu. Autotraducerile din latină ale lui D. Cantemir (Finalitatea, caracteristici
generale, semnificaţie), în Antichitatea şi moştenirea ei spirituală, 1980, p. 84-100; Idem.
Dimitrie Cantemir între Orient şi Occident, Bucureşti, 1997; Idem. Dimitrie Cantemir între
umanism şi baroc: tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante. Iaşi, Editura
Universităţii „Al. I. Cuza”, 2002, 299 p.
70. Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Dimitrie Cantemir. Un om între veacuri. În vol.: Itinerarii prin
cultură. Bucureşti, Editura Eminescu, 1982, p. 12-22.
71. Anca Irina Ionescu. L’originalte de la version bulgare du «Livre sur la systиme de la religion
des musulmans» de D. Cantemir, traduite par Sofronie, archeveque de Vratsa, în Analele
Universităţii Bucureşti. Limbi şi literaturi străine, 1980, 29, nr.1, p. 57-62.
72. George Cioranesco. L’activité de Démètre Cantemir pendant la campagne russe en Perse
(1722), în Cahiers du Monde russe et sovietique, Paris, XXIX (2), avril-juin 1988, p. 258.
73. Maria Rădulescu. Antonimele în „Divanul” lui Dimitrie Cantemir, în Studii şi cercetări
lingvistice, 31, 4 (1980), p. 461-464.
74. Alexandru Andronic. În legătură cu o lucrare inedită atribuită lui Dimitrie Cantemir, în Muzeul
Naţional (Bucureşti), 1982, 6, p. 167-170.
75. Grigorie Ploeşteanu. Dimitrie Cantemir – ecoul operei şi personalităţii sale la maghiari, în
Vatra, 1983, 13, nr. 3, p. 14; Idem. Noi mărturii privind ecoul operei lui Dimitrie Cantemir, în
Vatra, Târgu Mureş, Seria nouă, XIV, 1984, nr. 165; Idem. Receptarea „Descrierii Moldovei”
de Dimitrie Cantemir în lumea germană, în De la umanism la luminism, Târgu Mureş, 1994, p.
67-77.
76. Ion-Radu Mircea. Constantin Brâncoveanu – Dimitrie Cantemir: rivalitate sau colaborare?, în
Magazin istoric, 1986, nr. 3, p. 1-12.
77. Mihai Moraru. Precizări privind una dintre sursele „Divanului” lui Cantemir, în Revista de
istorie şi teorie literară, 32, 4 (1984), p. 117-120.
78. Scrisori veneţiene despre domnia lui Dimitrie Cantemir (1670-1760), în Manuscriptum,
Bucureşti, An. XIX, 1988, nr. 2(71), p.166-174.
79. Ecaterina Ţarălungă. Marginalii la „Divanul...” lui Dimitrie Cantemir, în Revista de istorie
şi teorie literară, 33, 4 (1985), p. 16-19; Idem. D. Cantemir. În arhiva Gr. Tocilescu, în
„Manuscriptum”, An. XVII, 1987, nr. 2 (67), p. 88-105; Idem. Dimitrie Cantemir: Contribuţii
documentare la un portret. Bucureşti, Editura Minerva, 1989, 425 p.
80. Dimitrie Cantemir. Opere: Vol I – Divanul. Istoria ieroglifică. Hronicul a vechimei romano-
moldo-vlahilor. Text, cronologie, glosar, referințe critice și introducere Hronicul de Stela Toma.
Prefață, indice de autori și opere și introducere Divanul de Virgil Cândea. Introducere Istoria
ieroglifică de Nicolae Stoicescu. Editura Academiei Române, Univers enciclopedic, București,
2003; Vol - Istoria maririi si decaderii Curtii othmane. Vol I – II. Ed. Textului latinesc și aparatul
critic Octavian Gordon, Florentina Nicolae și Monica Vasileanu. Traducere din limba latină
Ioana Costa.; cuvânt înainte de Eugen Simion; studiu introductiv de Ștefan Lemny. Academia
Română. Fundația Națională pentru Știință și Artă. București, 2015; Vol – Dimitrie Cantemir.
Ieremia Cacavela. Institutio logices. Academia Română. Fundația Națională pentru Știință și
176 Valeriu Matei
Artă. București, 2017; Vol. - Despre numele Moldaviei: în vechime și azi. Istoria moldo-vlahică.
Viața lui Constantin Cantemir. Descrierea stării Moldaviei: în vechime și azi. Editarea textului
latinesc, aparatul critic și indicii Florentina Nicolae. Traducere din limba latină Ioana Costa.
Studiu introductiv Andrei Eșanu, Valentina Eșanu. Academia Română. Fundația Națională
pentru Știință și Artă. București, 2017; Vol. - Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte. Pasaje
neclare în Catehism. O cercetare naturală a monarhiilor. Elogiu pentru autor. Mic compendiu
de logică. Editarea textului latinesc, aparatul critic și indicii Florentina Nicolae. Traducere din
limba latină Ioana Costa. Studiu introductiv Ștefan Afloroaei. Academia Română. Fundația
Națională pentru Știință și Artă. București, 2017; Vol – Descriptio Antiqvi et Hodierni Status
Moldaviae. Descrierea Stării de Odinioară și de azi a Moldovei. Academia Română. Fundația
Națională pentru Știință și Artă. București, 2018; Vol – Curanus. Collectanea Orientalia. De
muro Caucaseo. Editarea textului latinesc, aparatul critic și indicii Florentina Nicolae. Traducere
din limba latină Ioana Costa. Academia Română. Fundația Națională pentru Știință și Artă.
București, 2018;
81. Gheorghe Mihăilă. O izbândă ştiinţifică şi editorială: Dimitrie Cantemir, Creşterile şi
Descreşterile Imperiului Otoman, în vol. Idem. Între Orient şi Occident. Studii de cultură şi
literatură română în secolele al XV-lea – al XVIII-lea, Bucureşti, 1999, p. 339 – 356; Idem.
Antioche Cantemir – biographe de son pere Démètre Cantemir, în Omagiu Virgil Cândea la 75
de ani. Coord. Paul H. Stahl, Bucureşti, 2002, p. 431-447.
82. Dan Horia Mazilu. Dimitrie Cantemir un prinţ al literelor. Bucureşti, Editura Elion, 2001, 212
p.; Idem. Voievodul dincolo de sala tronului, Iaşi, 2003.
83. N. A. Ursu. Note la bibliografia lui Dimitrie Cantemir. În vol.: Contribuţii la istoria culturii
româneşti. Iaşi, Editura Cronica, 2002, p. 34-36.
84. Stela Toma. Copiile manuscrise ale Hronicului vechimei a romano-moldo-vlahilor de Dimitrie
Cantemir, în Studii și cercetări lingvistice, LIX, București, nr. 1, ianuarie-iunie, 2008, p. 251-
265; Idem. Text, cronologie, glosar, referințe critice și introducere Hronicul de Stela Toma, îm
vol. Dimitrie Cantemir. Opere: Vol I – Divanul. Istoria ieroglifică. Hronicul a vechimei romano-
moldo-vlahilor. Editura Academiei Române, Univers enciclopedic, București, 2003; Idem.
Dimitrie Cantemir – Divanul. Ediţie îngrijită și studiu introductiv de Virgil Cândea, București,
Editura pentru literatură, 1969; și în Studii și cercetări lingvistice, București, 1970, nr. 5, p. 614-
617.
85. Ștefan Lemny. Opera lui Cantemir, în Idem, Întâlniri cu istoria în secolul XVIII: teme și figuri
din spaţiul românesc. Prefaţă de A. Zub, Iași, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, 2003, p. 32-37;
Idem. Les Cantemir. L’aventure européenne d’une famille princière au XVIIIe siècle, Paris,
Éditions Complexe, 2009; Idem. Un principe român în zorile Luminilor europene. Editura
Institutului Cultural Român, București, 2019 ș.a.
86. Dumitru Velciu. Gheorghiţă, marele spătar din 1711: ipoteze privind familia şi opera sa literară,
în Arhiva Genealogică, 1994, nr. 4-3, p. 61-65; Idem. Dimitrie Cantemir, Axinte Uricariul şi
Letopiseţul cantacuzinesc, în Anuarul Institutului de istorie «A.D.Xenopol». Iaşi, 1994, 31, p.
361-375.
87. Adriana Babeți. Bătăliile pierdute: Dimitrie Cantemir: Strategii de lectură. Timişoara, Editura
Amarcord, 1998, 300 p.
88. Victor Spinei. Un izvor otoman asupra campaniei de la Prut din 1711, în Memoria antiquitatis.
Muzeul judeţean Patra Neamţ, 1994, 19, p. 453-472.
89. Cristina Bârsan. Teologia islamică în scrierile cantemiriene, în Revista de istorie şi teorie
literară, 45, 1-2 (1997), p. 21-30; Idem. Dimitrie Cantemir and the Islamic World, Istanbul,
2004; Idem. Dimitrie Cantemir şi lumea islamică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.
90. Mihai Maxim. Romano-Ottomanica. Essays & Documents from the Turkish Archives, Istanbul,
2001, nr. IX, p.182; nr. XIV, p. 183; Idem. Brâncoveanu şi Cantemireştii. Documente noi din
arhivele turceşti, în Arta istoriei. Istoria artei. Acad. R. Theodorescu la 65 de ani, Bucureşti,
2004, p. 125-138.
91. Adrian Tertecel. Informaţii noi privind campania militară otomană din 1711 în Moldova
(„Jurnalul” lui Ahmed bin Mahmud), în Revista istorică, Bucureşti, 1992, Seria nouă, t. III, nr.
7-8, p. 793-802; Idem. Un izvor otoman necunoscut istoriografiei noastre. „Jurnalul” (defter)
lui Ahmed bin Mahmud (secretar al visteriei otomane) privind campania militară a Înaltei Porţi
din anul 1711 în Moldova, în Caietele laboratorului de studii otomane, Bucureşti, 1993, nr. 2, p.
55-132; Idem. Anexele „Jurnalului” lui Ahmed bin Mahmud privind campania de la Prut (1711),
în Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti, 1994, vol. XII, p. 201-214; Idem. Izbucnirea
războiului ruso-turc din 1710-1711 pentru stăpânirea bazinului Mării Negre (un izvor narativ
otoman), în Revista istorică, Bucureşti, 1994, Seria nouă, t. V, nr. 11-12, p. 1197-1209; Idem.
Activitatea ţarului Petru cel Mare în primele luni ale războiului ruso-otoman din 1710-1711.
Trei documente ruseşti, în vol. Istorie şi diplomaţie în relaţiile internaţionale. Omagiu istoricului
Tahsin Gemil, Constanţa, 2003, p. 329-345; Idem. Însemnările unui ofiţer otoman despre bătălia
de la Stănileşti (1711), în Document. Buletinul Arhivelor Militare Române,Bucureşti, an. VI,
2004, nr. 2-3, p. 11-14; Idem. În ajun de război. Relaţiile ruso-otomane în anii 1709-1710 şi
urcarea lui Dimitrie Cantemi pe tronul Moldovei, în vol. 330 de ani de la naşterea lui Dimitrie
Cantemir, personalitate marcantă a culturii europene, Bucureşti, 2004, p. 67-73.
92. Constantin Noica.Trei cuvinte ale lui Cantemir, în Gazeta literară, București, 1968, nr. 9, p. 7;
și în Cuvânt împreună despre rostirea românească, București, Ed. Eminescu, București, 1987,
p. 89-92; Idem. The Cantemir Model in our Culture..., Bucureşti, 1995 (Ed. bilingvă româno-
engleză).
93. Vasile Coroban. Dimitrie Cantemir – scriitor umanist. Chișinău, Ed. Cartea moldovenească,
1974, 284 p.: ediţia a II-a, Ed. Cartea Moldovei, 2003, 296 p.; Idem. Dimitrie Cantemir. În rev.
Octombrie, Chișinău, 1953, nr. 5, p. 77-83; Idem. Dimitrie Cantemir și Antioh Cantemir. În
Cultura, Chișinău, 1 septembrie 1973, nr. 35, p. 8; 8 septembrie, nr. 36, p. 8; 15 septembrie, nr.
37, p. 8.
94. Vasile N. Ermuratski. Concepiile social-politice ale lui Dimitrie Cantemir. Chișinău, 1957, 99
p.; Idem. Concepiile filosofice și social-politice ale lui Dimitrie Cantemir. În vol. Din istoria
gândirii social-politice și filosofice în Moldova. Chișinău, Ed. Cartea Moldovenească, 1970, p.
62 – 103; Idem. Dimitrie Cantemir. Chișinău, 1978; Idem. Concepțiile științifice asupra naturii
ale lui Dimitrie Cantemir. În Destinul Inorogului. Omagiu lui Dimitrie Cantemir, Chișinău,
1984, p. 173 – 182. Idem. Общественно-политические взгля-ды Дмитрия Кантемира.
Автореф. дис. на соиск. учен. степени канд. философских наук, Москва, 1954, 16 с. (АН
СССР. Инст итут философии).
95. Mihai Cimpoi. Biblioteca lui Cantemir. În vol. Cicatricea lui Ulise. Chișinău, 1982, p. 335-
338; Idem. Dimitrie Cantemir. În vol. Провидцы духа: классики румынской литературы.
Штрихи к портретам, Кишинев, 1997, p. 43-45; Idem. Dimitrie Cantemir și „lavirintul”
baroc, în Dimitrie Cantemir. Dimensiuni ale universalităţii. Studii. Sinteze. Eseuri. Coord. șt.
Pavel Balmuș și Svetlana Korolevski, Chișinău, Gunivas, 2008, p. 204-211.
96. Demir Dragnev. Sesiunea știinţifică jubiliară „Dimitrie Cantemir și epoca sa”, în Revistă de
istorie a Moldovei, Chișinău, 1994, 1 (17), p. 78-79; Idem. Iluminismul timpuriu în opera lui
Dimitrie Cantemir și în cea a Domnului fanariotr Nicolae Mavrocordat, în volumul Probleme
actuale de istorie naţională. Studii în onoarea profesorului Pavel Parasca, ULIM, Chișinău,
2009, p. 73-92.
97. Vladimir Potlog. Dimitrie Cantemir istoricul, în Destinul Inorogului: Omagiu lui Dimitrie
Cantemir, Chișinău, 1981, p. 156-169; și în Pergament. Anuarul Arhivelor Republicii Moldova,
Chișinău, V-VI, 2002-2003, p.112-120; Idem. Războaiele daco-romane la Dimitrie Cantemir,
în Conferinţa știinţifică a corpului didactico-știinţific. „Totalurile activităţii știinţifice în anii
178 Valeriu Matei
1991-1992”: Tez. refer. Vol. 2, Chișinău, 1992, p. 30; Idem. Romanizarea Daciei în viziunea
lui Dimitrie Cantemir, în Probleme actuale ale istoriei naţionale și universale, Chișinău,
Universitas, 1992, p. 126-132; Idem. Dimitrie Cantemir – un admirator al civilizaţiei antice,
în Bilanţul activităţii știinţifice a USM pe anii 1993-1994: Materialele conferinţei corpului
didactico-știinţifice. Știinţele umanistice, Chișinău, 1995, p. 12; Idem. Originea, unitatea
și continuitatea românilor în viziunea lui Dimitrie Cantemir, în Thraco-Dacica. București,
17, 1996, nr. 1-2, p. 13-21; în Literatura și arta, Chișinău, 2003, (nr. 42), p. 4; și în Dimitrie
Cantemir. Dimensiuni ale universalităţii. Studii. Sinteze. Eseuri. Coord. șt. Pavel Balmuș și
Svetlana Korolevski, Chișinău, Gunivas, 2008, p. 135-144; Idem. Aspecte din istoria Romei
antice la Dimitrie Cantemir, în Bilanţul activităţii știinţifice a USM pe anii 1996-1997.
Conferinţa corpului didactico-știinţific. Rezumate, comunicări. Știinţele umanistice, Chișinău,
1998, p. 174; Idem. Romanitatea românilor la Dimitrie Cantemir, în Romanitate și românitate
la nord de Balcani. Materialele Simpozionului Internaţional, Chișinău, 2000, p. 47-49.
98. Lazăr Ciobanu. Satira politică la Cantemir, în Limba și literatura moldovenească, Chișinău,
1973, nr. 3, p. 57 – 63; Idem. Cantemir – poetul, în Destinul Inorogului. Omagiu lui Dimitrie
Cantemir, Chișinău, 1981, p. 84 – 94.
99. Victor Cirimpei. Dimitrie Cantemir – 325 de ani. Doina / Daina – zeitate precreștină la români,
bulgari, lituanieni, în Ţara, Chișinău, 30 oct. 1998, p. 4; Idem. Dimitrie Cantemir: constituentul
etnologic, în Literatura și arta, Chișinău, 30 oct. 2003, p. 7; Idem. Dimitrie Cantemir: norocul
ca divinitate, în Timpul, Chișinău, 24 oct. 2003, p. 15.
100. Gheorghe Bobână. Filosofia istoriei la Dimitrie Cantemir, În Literatura și arta, Chișinău,
1983, nr. 43, p. 6; Idem. Umanismul în gândirea filozofică românească (sec. XVI-XVIII), în
Cugetul, Chișinău, 2000, nr. 4, p. 41-45; Idem. Scrierile filosofice ale lui Dimitrie Cantemir, în
Pergament. Anuarul Arhivelor Republicii Moldova, Chișinău, V-VI, 2002-2003, p. 90-100; și în
Dinastia Cantemireștilor. Sec XVII-XVIII. Coord. Andrei Eșanu, Chișinău, Ed. Știinţa, 2008, p.
321-331. Idem. Antioh Cantemir, poet, gânditor şi om politic, Chişinău, 2006.
101. Dumitru Grama. Reflectarea unor aspecte ale suveranităţii statale a Moldovei în tratatul dintre
Dimitrie Cantemir şi Petru I din 1711, în Pergament. Anuarul Arhivelor Republicii Moldova,
V-VI, 2002-2003, p. 134-149; Idem. Aspecte din istoria statului și dreptului Moldovei în viziunea
lui Dimitrie Cantemir, în Destin Românesc, Chișinău, 2006, nr. 2, p. 132-145; Idem. Stat și drept
în opera lui Dimitrie Cantemir, în Dinastia Cantemireștilor. Sec. XVII-XVIII. Coord. și red. șt.
acad. Andrei Eșanu, Chișinău, Ed. Știinţa, 2008, p. 332-358.
102. Victor Ghilaş. Dimitrie Cantemir – instrumentist şi pedagog muzical, înArta, Chişinău, 2003,
p. 124-129; Idem. Opera lui Dimitrie Cantemir – sursă de cercetare organologică, în Arta,
Chişinău, 2004, p.57-60; Idem. Dimitrie Cantemir în istoria culturii muzicale, Chişinău, 2004;
Idem. Dimitrie Cantemir şi muzica religioasă, în Arta, Chişinău, 2005, II, p. 63-67.
103. Ion Hadârcă. Dimitrie Cantemir – poetul, în Dimitrie Cantemir. Poemele Inorogului. Editura
Academiei Române, colecția O sută și una poezii, București, 2023.
104. Andrei Eşanu. Dimitrie Cantemir. “Descrierea Moldovei”. Manuscrise şi ediţii, Chişinău, 1987;
Idem. Prin voinţa destinului (Activitatea lui Dimitrie Cantemir în Rusia), în Tribuna, Chişinău,
1990, nr.7, p. 35-38; Idem. Dimitrie Cantemir în contextul politic de la sfârşitul sec. al XVII-
lea şi primele decenii ale sec. al XVIII-lea, în Dimitrie Cantemir (1673-1723). Materialele
simpozionului ştiinţific consacrat aniversării a 325-a de la naştere. Chişinău, 1998. Chişinău, ed.
Civitas, 1999, p.5-18; Idem. Dimitrie Cantemir (1673-1723) domn al Ţării Moldovei (martie-
aprilie 1693, noiembrie 1710- iulie 1711), în Limba Română,(Chişinău), nr. 4, 1998, p. 126-133;
Idem.„Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir în cultura rusă, în Tyragetia, Chişinău, 2002,
XI, p.137-142; Idem. Dimitrie Cantemir – savant, istoric şi om politic, în Dimitrie Cantemir -
umanist, gânditor şi om de ştiinţă. Conferinţa internaţională (4-5 aprilie 2003). Vol. I, Cahul,
2003, p. 10 – 22; Idem. Dimitrie Cantemir în viziunea iluministului rus Nicolai Novicov, în Rolul
ştiinţei şi învăţământului economic în realizarea reformelor economice din Republica Moldova.

Conferinţă internaţională ASEM (25-26 septembrie 2003), Vol. II, Chişinău, 2003, 766-768; Idem.
Manuscrisul latin din Odessa al „Descrierii Moldovei”, în 330 se ani de la naşterea lui Dimitrie
Cantemir, personalitate marcantă a culturii europene. Comunicări prezentata la cea de-a XII-a
Sesiune Ştiinţifică a Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” 23-25 mai 2003, Bucureşti, 2004,
p. 14-18; Andrei Eşanu. Valentina Eșanu. Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura
europeană. Studiu monografic şi anexă facsimilată a manuscrisului în limba latină Historicae
Moldaviae. Partes Tres. [Descrierea Moldovei] de Dimitrie Cantemir din Biblioteca regională
„A.M.Gorki” din Odessa, Chişinău, Ed. Pontos, 2004; Andrei Eşanu. Dimitrie Cantemir, în
Domnitorii Ţării Moldovei. Studii, Chişinău, 2005, p. 220-227; Andrei Eşanu. Valentina Eșanu.
Universul cărţii la Dimitrie Cantemir, în Akademos. Revistă de ştiinţă, inovare, cultură şi artă,
Chişinău, 2007, nr. 2-3 (7), p. 14-19; Andrei Eşanu. Valentina Eșanu. Studiul introductiv, în Dimitrie
Cantemir Princepele Moldovei. Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei,Bucureşti,
2007, p. 5-121.
105. Victor Țvircun. Dimitri Kantemir ve XVIII. Yüzylda Avrupa Historiografisinde Osmanli
Ìmparatorlğu Tarihi Öprenimi, in XIV. Türk Tarih Kongresi, Ankara, 2002, s. 151-153; Idem.
Dimitri Kantemir’in kisa biyografisi, Ankara, 2003; Idem. Dimitrie Cantemir in the History and
Culture of the Ottoman Empire, în Turkish Daily News, October 26, Ankara, 2003; şi în Idem.
Vitralii, Chişinău, Tipografia Centrală, 2006, p. 196-213; Idem. Dimitrii Kantemir – Ansiklopedist,
Mütefekkir, Maarifçi. 330. Doğum Gününe münasebetiyle, în Idem. Vitralii, 2006, p. 213-230;
Idem. Campania de la Prut din anul 1711, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 2006, nr.
3-4, p. 3-20; Idem. Легенды и вымыслы о жизни и деятельности Димитрия Кантемира в
России, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 1994, nr. 2 (18), p. 14-20 şi în Idem. Vitralii,
2006, p. 116-153; Idem. Димитрий Кантемир. Kраткое жизниописание, în Idem. Vitralii,
2006, p.154-195; Idem. Материалы относящихся к истории молдавских семей, которые
уехали с Дмитрием Кантемиром в Россию, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 2007,
nr. 2 (14), p.96-102; Idem. Письма Дмитрия Кантемира русским сановникам в период
персидского похода 1722 года, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău, 2007, nr. 3, p.103-
108.
106. Victor Țvircun. Dimitrie Cantemir – repere biografice. EAR, Muzeul Brăilei Carol I, Editura
Istros, București – Brăila, 2017.
107. Ibidem, p. 12.
108. Raouf Bey Yekta. Musique orientale, în La Revue musicale, Paris, VII, 1907, nr. 5, p. 117-121;
Idem. Dimitrie Cantemir și muzica, în Adevărul literar și artistic, 1923, nr. 134, p. 4; Idem. Șark
Musikisi: Kantemiroğlu, în Șehbâl, III/52, Istanbul, 1928, p. 72-73; Halil Bedri YÖNETKEN.
D. Cantemir dans l’histoire de la musique turque, dans Actes du Colloque international de
civilisation balkanique, Sinaia, 8-14 juillet 1962, București, 1962, pp. 145- 149; Idem. Dimitrie
Cantemir în istoria muzicii turce, în Muzica, București, 1962, nr. 10, p. 37-40; Seyit YÖRE.
Osmanlı/Türk Müzik Kültüründe Levanten Müzikçiler/ Levantine Musicians in Music Culture of
Ottoman/Turc, în Türk Yat Arastirmalari Dergisi, nr. 24, 2008, p. 413-437. [Despre D. Cantemir
musician, p. 418-421]; A.N. Kurat. Prut Seferi ve Barişi (Expediţia şi pacea de la Prut), Ankara,
1951, t. I, p. 38-48; Halil Inalcik. Eastern and Western Cultures in Dimitrie Cantemir’s Work, în
Revue Roumaine d’Histoire, t. XIII, 1, p. 31-42.
109. Adolf Armbruster. Dimitrie Cantemir şi lumea germană, în Viaţa românească, 26, 9 (1973), p.
122-127; Werner Bahner. Cantemir şi Academia din Berlin, în Secolul 20. Revistă de literatură
universală, Bucureşti, 1973, 16, nr. 11-12, p. 93-97; P. Hoffmann. Zur Editionsgeschichte
von Cantemirs “Descriptio Moldaviae”, Berlin, 1973; Paul Miron. Der Wortschatz Dimitrie
Cantemirs. Eine lexicalische Untersuchung von Divanul und Istoria ieroglifică, in Vergleich
zu Texten aus dem XVI, XIX und XX Jahrhundert, Frankfurt am Main (Studia Romanica et
180 Valeriu Matei
Linguistica), 1978.
110. Johanna Brucker. Demetrius Cantemir, sein Leben, sein Werk und seine Bedeutung, Wien, 1949.
111. О. В. Сухарева. Кантемир Дмитрий Константинович, в кн.: Сухарева О. В., Кто был
кто в России от Петра I до Павла I, Москва, 2005, c. 215-218; Я. Е. Водарский. Легенды
Прутского рохода (1711 г.), в Отечественная история, Москва, 2004, No5, с. 3-26;
Aббaсов А. М., Головинa Л.А. Край Кантемировский, Воронеж, 1995, 104 с.; Антонов В.
В. Рядом с мраморным. К истории особняка Кантемира, в Невский Архив, 2, Москва –
Санкт-Петерсбург, Атенеум-Феникс, 1995, с. 237-241.; Жудин И. М., Все о Дмитровске,
Орел, 1997, 194 с.; Idem. Семья Кантемира и Дмитровка, Орел, А. Воробьев, 2005, 106 с.
112. Anatolie Apostol. Soțiile voievodului Constantin Cantemir bătrânul, în Revista de Istorie a
Moldovei, nr. 1-2, Chișinău, 2006, p. 33 – 37.
113. Федор Ангели. Эпоха и оригинальное изучение рода Кантемиров: конец XIV века – первая
половина XVII века, ed. Ştiinţa, Chișinău, 2010.
114. Neamul Cantemireștilor. Bibliografie. Coordonator acad. Andrei Eșanu, ed. Pontos, Chișinău,
2010, p. 94 – 97.
115. Eugenia Popescu – Judetz. Dimitrie Cantemir – teoretician și compozitor de muzică turcă, ed.
Curtea Veche, București, 2018, 272 p.
116. Operele Principelui Demetriu Cantemiru. Tom VI: Istoria ieroglifică. Operă originală inedită,
scrisă în limba română la 1704. Compendiolum universae logices institutionis. Encomium in I.
B. Van-Helmont et virtutem physices universalis doctrinae ejus / Laudă către izvoditor și către
virtutea învăţăturii lui, București, Tipogr. Acad. Române, 1883, p. 469-492.
117. Dimitrie Cantemir. Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii. Traducere din limba
latină de Dan Slușanschi. Studiu introductiv, note și indici de Alexandru Surdu, București, Ed.
Știinţifică, 1995, p. 10.
118. Neamul Cantemireștilor. Bibliografie..., p. 105.
119. Dimitrie Cantemir. Opere complete, vol. IX, partea I, De antique et hodiernis Moldoviae
nominibus și Historia moldo-vlahica. Prefaţă de Virgil Cândea. Traducere, introducere, note și
indici de Dan Slușanschi, București, Ed. Academiei Române, 1983, p. 125-427.
120. Cantemir Dimitrie. De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus/ Despre numele antice și
de astăzi ale Moldovei. Tradusă și publicată, text paralel în limbile latină și română de Dan
Slușanschi și Radu Lăzărescu, în Manuscriptum, 1976, An. VII, nr. 2 (23), p. 10-26; nr. 3 (24),
nr. 4 (25), p. 15-27; 1977, An. VIII, nr. 1 (26), p. 95-106; nr. 2(27), p. 17-36).
121. Краткое сказание об искоренении Бранковановой и Кантакузиных фамилий, в: Журнал
или Поденная записка блаженныя и вечнодостойныя памяти государя императора
Петра Великого с 1698 года, даже до заключения Нейштатского мира. На- печатан
с обретающихся в Кабинетной архиве списков, правленых собственною рукою Его
Императорского Величества. Часть II, Санкт-петербург, 1772, с. 291-313.
122. Scrisoarea lui Dimitrie Cantemir către contele Golovkin (trad. și publ. de Nicolae Gogoneaţă),
în Revista de filozofie, București, XVII, 1970, nr. 1, p. 107-111.
123. Кантемир Дмитрий. Кнiга Систiма или состоянiе мухаммеданскiя релiгiи. Напечатася
повеленiем его велiчества Петра Велiкаго iмператора и самодержца всеросiйскаго. В
типографiи царствующаго Санктъпiтербурха. Лета 1722, Декабря в 22 день. Перев. на
русс. яз. Ивана Ильинскаго и Дмитрия Грозина, 40 , 5+12+8+379 с. [1050 ex.].
124. Muzeul Istoric de Stat (Государственный Исторический Музей), Moscova, Rusia. Fond.
(Епархиaльное собрание), Mss. rus nr. 1011. Traducerea în l. rusă (I jum. a sec. XVIII),
copertat în vol. aparte, 7 f. (14 p.).
BIBLIOGRAFIE
1. The History of the Growth and Decay of the Othman Empire, Part I ...Written originally
in Latin by Demetrius Cantemir, late Prince of Moldavia. Transleted into English from
the Authors own manuscript, by N.Tindal, M.A. Vicar of Greath Waltham in Essex...
(Londra, 1734, XVI + 4 + 272 + planțe, in folio); Part II... (1735. pp. 273 – 460 + planșe,
in folio).
2. Беер [Феофил Сигфрид]. История о жизни и делах молдавскаго государя
Константина Кантемира, с российским переводом и с приложением родословия
кнезей Кантемиров, Моcква, Унив[ерситетская] тип[ография], 1783.
3. Димитрия Кантемира, бывшаго князя в Молдавии, Историческое, географическое
и политическое описание Молдавии с жизнью сочинителя. С немецкаго преложения
перевел Василий Левшин, Москва. В Университетской Типографии, у Н[иколая]
Новикова. 1789, 120, XLIV+388 c.
4. Ştefan Ciobanu. Dimitrie Cantemir în Rusia. Bucureşti, Editura Cultura Naţională,
1925, 208 p.
5. P. P. Panaitescu. Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera. Bucureşti, Editura Academiei
R.P.R., 1958, 265 p. + 1 f. potr.
6. Constantin Măciucă. Dimitrie Cantemir. Bucureşti, Editura tineretului, 1962, 301 p. ed.
a II-a: Dimitrie Cantemir. Bucureşti, s.n., 1972, 188 p.
7. Dan Bădărău. Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei R.P.R., București,
1964, 410 p.
8. Scarlat Callimachi. Demetre Cantemir. Bucureşti, Editura Meridiane, 1966, 512 p.
9. Dimitrie Cantemir. Opere complete: Vol. I – Divanul. Ediție îngrijită, studiu introductiv
și comentarii de Virgil Cândea. Text grecesc de Maria Marinescu Himu, EAR, 1974; Vol.
IV – Istoria ieroglifică. Text stabilit și glosar de Stela Toma. Prefață de Virgil Cândea.
Studiu introductiv, comentarii, note, bibliografie și indici de Nicolae Stoicescu, EAR,
1973; Vol VI, tomul I – Vita Constantini Cantemirii, cognomento Senis, Moldaviae
Principis. Cuvânt înainte de Virgil Cândea, studiu introductiv de Andrei Pippidi. Ediție
critică, traducere și anexe de Dan Slușanschi și Ilieș Câmpeanu. Note și comentarii
de Andrei Pippidi. Indici de Ilieș Câmpeanu. EAR. 1996; Vol VI, tomul II – Scurtă
povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor. Memorii
către Petru cel Mare (1717 și 1718). Cuvânt înainte de Virgil Cândea. Ediție critică, cu
studiu introductiv, note și comentarii de Paul Cernovodeanu, în colaborare cu Alvina
Lazea, Emil Lazea și Mihai Caratașu. EAR, 1996; Vol VIII, tomul II – Sistemul sau
întocmirea religiei muhammedane. Traducere, studiu introductiv, note și comentarii de
Virgil Cândea, versiunea rusă îngrijită de Anca Irina Ionescu. EAR, 1987; Vol IX, partea
I – De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus și Historia moldo-vlachica. Prefață de
Virgil Cândea. Ediție critică, traducere, introducere, note și indici de Dan Slușanschi.
EAR, 1983.
10. Ion D. Lăudat. Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera. Iaşi, Editura Junimea, 1973, 272 p.
cu il.
11. Eugenia Popescu-Judetz. Dimitrie Cantemir: Cartea ştiinţei muzicii. Bucureşti, Editura
muzicală, 1973, 408 p. cu ilustr., facs. şi n. muz. + 1 f. Portr.; Idem. Dimitrie Cantemir
– teoretician și compozitor de muzică turcă, ed. Curtea Veche, București, 2018, 272 p.
182 Valeriu Matei
12. Elvira Sorohan. Cantemir în cartea ieroglifelor. Bucureşti, Editura Minerva, 1978, 287
p.
13. Victor Țvircun. Dimitrie Cantemir – repere biografice. EAR, Muzeul Brăilei Carol I,
Editura Istros, București – Brăila, 2017, pp. 28 – 31.
14. Ecaterina Ţarălungă. Dimitrie Cantemir: Contribuţii documentare la un portret.
Bucureşti, Editura Minerva, 1989, 425 p.
15. Dimitrie Cantemir. Opere: Vol I – Divanul. Istoria ieroglifică. Hronicul a vechimei
romano-moldo-vlahilor. Text, cronologie, glosar, referințe critice și introducere
Hronicul de Stela Toma. Prefață, indice de autori și opere și introducere Divanul de
Virgil Cândea. Introducere Istoria ieroglifică de Nicolae Stoicescu. Editura Academiei
Române, Univers enciclopedic, București, 2003; Vol - Istoria maririi si decaderii Curtii
othmane. Vol I – II. Ed. Textului latinesc și aparatul critic Octavian Gordon, Florentina
Nicolae și Monica Vasileanu. Traducere din limba latină Ioana Costa.; cuvânt înainte
de Eugen Simion; studiu introductiv de Ștefan Lemny. Academia Română. Fundația
Națională pentru Știință și Artă. București, 2015; Vol – Dimitrie Cantemir. Ieremia
Cacavela. Institutio logices. Academia Română. Fundația Națională pentru Știință și
Artă. București, 2017; Vol. - Despre numele Moldaviei: în vechime și azi. Istoria moldo-
vlahică. Viața lui Constantin Cantemir. Descrierea stării Moldaviei: în vechime și azi.
Editarea textului latinesc, aparatul critic și indicii Florentina Nicolae. Traducere din
limba latină Ioana Costa. Studiu introductiv Andrei Eșanu, Valentina Eșanu. Academia
Română. Fundația Națională pentru Știință și Artă. București, 2017; Vol. - Icoana de
nezugrăvit a științei preasfinte. Pasaje neclare în Catehism. O cercetare naturală a
monarhiilor. Elogiu pentru autor. Mic compendiu de logică. Editarea textului latinesc,
aparatul critic și indicii Florentina Nicolae. Traducere din limba latină Ioana Costa.
Studiu introductiv Ștefan Afloroaei. Academia Română. Fundația Națională pentru
Știință și Artă. București, 2017; Vol – Descriptio Antiqvi et Hodierni Status Moldaviae.
Descrierea Stării de Odinioară și de azi a Moldovei. Academia Română. Fundația
Națională pentru Știință și Artă. București, 2018; Vol – Curanus. Collectanea Orientalia.
De muro Caucaseo. Editarea textului latinesc, aparatul critic și indicii Florentina
Nicolae. Traducere din limba latină Ioana Costa. Academia Română. Fundația Națională
pentru Știință și Artă. București, 2018.
16. Gheorghe Mihăilă. O izbândă ştiinţifică şi editorială: Dimitrie Cantemir, Creşterile
şi Descreşterile Imperiului Otoman, în vol. Idem. Între Orient şi Occident. Studii de
cultură şi literatură română în secolele al XV-lea – al XVIII-lea, Bucureşti, 1999, p.
339 – 356.
17. Ștefan Lemny. Un principe român în zorile Luminilor europene. Editura Institutului
Cultural Român, București, 2019 ș.a.
18. Ion Hadârcă. Dimitrie Cantemir – poetul, în Dimitrie Cantemir. Poemele Inorogului.
Editura Academiei Române, colecția O sută și una poezii, București, 2023.
19. Anatolie Apostol. Soțiile voievodului Constantin Cantemir bătrânul, în Revista de
Istorie a Moldovei, nr. 1-2, Chișinău, 2006, p. 33 – 37.
20. Neamul Cantemireștilor. Bibliografie. Coordonator acad. Andrei Eșanu, ed. Pontos,
Chișinău, 2010.
CANTEMIROLOGY ISSUES
Abstract: In this article are highlighted the main achievements of generations of

researchers of Dimitrie Cantemir’s life and work, which have succeeded during three
centuries since the passing of the great encyclopaedist and scholar, writer, historian,
philosopher, geographer, cartographer, ethnologist, composer and musician. At the same
time, there are mentioned the controversial issues related to the biography of the scholar,
from the origin of his family, the place of birth, to the less known periods of his life (for
example, being in Istanbul in 1688 (1689) – 1691), including his relations with various
personalities of his time, also the biographies of his descendants. The author also addresses
the many issues related to the genesis and publication of Cantemirian works, the need to
edit the complete works of D. Cantemir, which would include the original texts and his
correspondence.
Keywords: cantemirology, Enlightenment, genealogy, Romanianism, encyclopaedism,

Orientalism.
DIMITRIE CANTEMIR
DE LA UN CENTENAR LA ALTUL
Ștefan Lemny*
Efervescența evocărilor ca urmare a proclamării solemne și oficiale a Anului

Cantemir nu este lipsită de precedente în lunga istorie a felului în care amintirea
prințului savant s-a perpetuat în posteritate. Anumite momente ale receptării sale
în timp au prilejuit studii aprofundate1. Acordându-le toată importanța cuvenită,
ca texte de neocolit ale evocării prezente, ceea ce propunem să urmărim aici este
evoluția de mai lungă durată a perceperii și reprezentării personalității lui Cantemir,
ca element al istoriei culturale, în general, nu în fiecare domeniu aparte de studii.
Analiza ilustrului istoric al culturii, al literaturii comparate și al mentalităților,
Alexandru Duțu, în studiul Opera lui Dimitrie Cantemir în cultura română2 rămâne
în acest sens un model și o primă ingenioasă reconstituire a « fazelor unui destin »,
a manierei în care Dimitrie Cantemir s-a impus în conștiința posterității.
Marile date aniversare pot servi ca jaloane ale acestei istorii, exprimând nivelul
la care a ajuns cunoașterea lui Cantemir la un moment sau altul, și semnificația
moștenirii sale în rezonanță cu întrebările și căutările proprii de la o generaţie
la alta. Fiindcă, trebuie spus, amintirea lui Cantemir a fost marcată nu doar de
progresul linear al cercetărilor, ci și de evoluția sensibilității colective, de nevoia
acesteia de a găsi în personalitatea prințului savant repere pentru întrebările proprii
fiecărei epoci.
Momentul inaugural al acestei istorii se situează în anii vieții și în perioada

imediat următoare morții sale prin viziunea pe care contemporanii săi, compatrioți
și străini, au avut-o despre opera și despre personalitatea sa. Cunoașterea lui
Cantemir a fost posibilă în acest moment în primul rând grație contactelor directe
și eventual a impresiilor ce s-au vehiculat despre el prin spusele altora. Nimeni, în
afară de autor nu putea să aprecieze diversitatea și conținutul operei sale întrucât
numai două lucrări au văzut lumina tiparului până la moartea sa : Divanul sau
Gâlceava Înțeleptului cu Lumea (în greacă și română, apărută la Iași, 1698) și
scrierea Sistemul religiei mohamedane, publicată în rusă, în locurile îndepărtate
ale exilului său în imperiul lui Petru cel Mare (Sankt Petersburg, 1722). Câteva
persoane din anturajul său apropiat– secretarii săi, ei înşişi oameni de cultură, care
au colaborat la traducerea sau transcrierea unor texte, membrii avizi de învățătură
* Bibliothèque nationale de France; e-mail: stlemny@gmail.com.

1
Ele umează a fi citate în parte în notele ce urmează.
2
Alexandru Duțu, Opera lui Dimitrie Cantemir în cultura română, „Viața românească”,
1973, nr. 9, p. 6-13.
Dimitrie Cantemir de la un centenar la altul 185
din sânul familiei, poate Maria, dar mai ales Antioh – aveau cunoștință de o parte
din scrierile sale manuscrise. Dar cei mai mulți dintre cei care l-au cunoscut
îndeaproape, l-au putut judeca fără a-i fi citit opera, doar din impresiile pe care
Cantemir le-a lăsat prin fapte și modul său de a fi sau de a vorbi. Impresiilor
lor, departe de a fi encomiastice, sesizează totuși esențialul: pentru Ion Neculce,
el era « om învățat », pentru Neculai Costin, mai avar în aprecieri, « om isteț,
știind și carte turcească3 ». Străinii au fost mai generoși în a-i recunoaște maniere
alese și calitățile intelectuale, încă din anii săi de tinerețe când, în trecere prin
Iași, emisarul polonez Rafael Leszczynski se arăta impresionat de cunoștințele
sale latinești, « ca și cum ar fi fost educat în Polonia», până puțin înainte de
sfârșitul vieții sale în Rusia: Jacques de Campredon, ambasadorul Franței remarca
la el « mult spirit și rafinement », iar Friedrich Christian Weber, reprezentantul
Hanovrei, îl aprecia pentru « plăcutele conversații »4. Din timpul vieții au existat și
alte fațete ale personalității recunoscute, la nivel restrâns desigur, și în alte locuri
peste hotare : aceea de foarte bun interpret la tambur – după cunoscuta precizare
a lui Ion Neculce – „Că așa știia a dzice bine în tambură, cât nici un țărigrădean
nu putea dzice ca dânsul5” – sau aceea de savant, prin alegerea sa ca membru al
Societății academice berlineze în 1714.
N-ar trebui să uităm însă că Dimitrie Cantemir n-a lăsat contemporanilor doar
impresii pozitive. Reproșul pe care i l-a făcut chiar un colaborator apropiat (Ion
Neculce) – „Te-ai cam grăbit, măriia-ta, cu chiematul moscalilor” – este sugestiv
pentru atitudinea unei părți însemnate a boierimii moldovene, ostilă angajamentelor
sale politice. Adversitatea la adresa lui era și mai mare din partea cronicarilor
munteni, înfeudați cu pana domnitorilor săi rivali (Constantin Brâncoveanu,
dușmanul său de moarte, sau Nicolae Mavrocordat, adversar respectat) : pentru
Radu Greceanu el era « vestit telpiz » (viclean) și « cumplitul Cantemir », iar pentru
Radu Popescu, « nebunul domn6 ».
Sfârșitul lui Cantemir departe de țară, purtând în plus stigmatul infamant de
„trădător” al Porții n-a servit perpetuării memoriei sale, cu atât mai mult cu cât
opera sa a rămas în manuscris. Într-adevăr, timp de câteva decenii în secolul al
XVIII-lea, numele său pare ostracizat în societatea română, prezent în amintirile
acelora care l-au cunoscut și prin câteva copii manuscrise, destul de rare, ale unor
scrieri. În Moldova și Țara Românească, el revine în „actualite” mai ales în contextul
reluării luptei antiotomane sub stindardele rusești. În timpul războiului ruso-turc
din 1736-1739, ideea revenirii Cantemireștilor la domnia Moldovei își face din
nou drum : pe 29 iulie 1736, Maria Cantemir îi scrie fratelui ei Antioh, ambasador
3
Gheorghe G. Ursu, Memorialistica în opera cronicarilor, Editura Minerva, Bucures̡ti,
1972, p. 18-24.
4
Ștefan Lemny, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al
XVIII-lea. Traducere de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 120-125.
5
Ion Neculce, Opere, ed. Gabriel Ştrempel, București, 1982, p. 209.
6
Gheorghe G. Ursu, Memorialistica în opera cronicarilor, op. cit.
186 Ștefan Lemny
al Rusiei la Londra, despre speranța ei de a-l vedea pe tronul „patri[ei] noastr[ă]

de odinioară”, iar în 1739, un alt membru al familiei, Constantin Cantemir, are
aspirații asemănătoare, sperând într-o victorie rusească7.
Visul dinastic transmis de Dimitrie Cantemir urmașilor săi s-a dovedit până la
urmă o himeră, nu în măsură în orice caz să redea viață amintirii aceluia care l-a
cultivat. Nimic nu va egala în această privință rolul destinat operei sale, singura
care a perpetuat durabil imaginea sa în posteritate. Or, drumul parcurs pentru
descoperirea acesteia a fost lung și anevoios. Ea lipsește, cu unele rare excepții
sub formă de manuscrise, din peisajul cultural al secolul al XVIII-lea românesc,
pentru a fi prezentă la nivel european unde unele lucrări au avut șansa de a vedea
lumina tiparului : De muro Caucaseo, publicată mai întâi în latină (1726), apoi
în rusă (1728), Istoria creșterilor și descreșterilor Imperiului otoman, în edițiile
engleză (1734-1735), franceză (1743) și germană (1745), harta Moldovei,
imprimată la Amsterdam (1737), Descrierea Moldovei, în traducere germană (1769
și 1771) și rusă (1789), Viața lui Constantin Cantemir, în rusă (1783), Întâmplările
Cantacuzineștilor și Brâncovenilor (cunoscută și sub alte titluri), în rusă (1772),
germană (1783) și greacă (1795). Nu este vorba doar de palmaresul titlurilor,
remarcabil în sine pentru un autor din spațiul carpato-dunărean până în secolul
al XVIII-lea, ci mai ales de importanța lor la cunoașterea unui subiect major în
mediile politice și intelectuale europene – Imperiul otoman -, dar și a principatelor
române, îndeosebi a Moldovei.
Cu totul altul era destinul operei lui Cantemir în rândul compatrioților săi,
vitregiți de editarea ei în propria limbă, cu excepţia Divanului (Iași, 1698). Doar
copiile manuscrise au putut răspunde curiozității lor asa cum a fost cazul scrierii
Hronicul vechimii a româno-moldo-vlahilor, cumpărată la Viena în anii 1730
de episcopul Inochentie Micu Klein, scriere ce va constitui o sursă importantă a
revirimentului intelectual și național produs de Școala ardeleană ai cărei corifei
descoperă în Cantemir un ilustru predecesor8. Mult mai important este apelul la
ideile lui Dimitrie Cantemir – inclusiv prin intermediul edițiilor de peste hotare
– în contextul războiului ruso-turc din 1768-1774, când teoria capitulațiilor
și argumentele sale istorice privind apărarea statutului politic al Principatelor
în raporturile cu Poarta au influențat autorii a numeroase proiecte de reformă.
Semnificativă este și însemnătatea scrierilor cantemiriene în opera noilor generații
de intelectuali români precum Mihai Cantacuzino, Ienăchiță Văcărescu și greci ca
Petre Depasta, Dionisie Fotino, ba chiar în vederile unui domn fanariot ca Nicolae
Mavrogheni9.
7
Ștefan Lemny, Cantemirestii, op. cit., p. 319 și 328.
8
David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, ed. a II-a, Editura Ştiințifică,București, 1967,
p. 141 & 198. O altă copie va fi realizată de Constantin Dimitrievici, în 1756. Pompiliu
Teodor, Interferențe iluministe europene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984 ; Nicolae
Bocșan, Contribuții la istoria iluminismului românesc, Editura Facla, Timișoara, 1986.
9
Vlad Georgescu, Ideile politice și iluminismul în Principatele române. 1750-1831, Editura
Făcând bilanțul cunoașterii lui Cantemir în secolul al XVIII-lea se impun cel

puțin două constatări principale. Prima privește audiența de care a beneficiat opera
peste hotare, grație edițiilor tipărite, autorul devenind astfel (fără a nega meritul
unor predecesori) prima figură emblematică a culturii române în cultura europeană.
Dar, la acest nivel, opera a reprezentat interes îndeosebi ca sursă de informare,
răspunzând setei de cunoaștere din Secolul luminilor.
În schimb, în spațiul românesc – este a doua constatare – în ciuda circulației
limitate, ea a avut o valoare culturală dublată de una de ordin spiritual, ca sursă
fecundă de idei pentru dezvoltarea sentimentelor naționale : respectiv, în cazul
Transilvaniei, demonstrarea vechimii și a nobleței de origine a poporului român si,
în Principatele de la est și sud de Carpați, oferirea de argumente istorice în favoarea
unui nou statut internaţional. Prin importanța acestor idei în noua fază a afirmării
conștiinței naționale la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului
următor, opera lui Cantemir era promisă unui interes și mai viu, dar dificil de servit
câtă vreme ea rămânea inaccesibilă, prin intermediul tiparului, cititorilor români.
Secolul al XIX-lea începe sub auspiciile preocupărilor de a răspunde acestei

nevoi, fie că este vorba de prima traducere în română a Descrierii Moldovei, în
1806 (datorată lui Ioan Nemișescu, potrivit demonstrației lui N. A. Ursu10), sau de
Întâmplările Cantacuzineștilor și Brâncovenilor, tradusă în 1811 din limba greacă
de Vasile Vârnav. Au trecut însă încă două decenii pentru ca prima dintre aceste
traduceri să vadă efectiv lumina tiparului, « în sfânta Monastire Neamțul, la anul
1825, august în 19 ».11
Într-un scurt cuvânt „Cătră iubitorii de știință cititori”, în numele monahilor
tipografi care au tipărit cartea, Gherontie Ieromonahul amintește rolul luminatului
mitropolit al Moldovei Veniamin Costache prin încurajarea traducerii lucrării din
germană în română, motivele pentru care publicarea a survenit așa târziu – „știutele
întîmplări ale vremilor”! –, dar omite numele traducătorului, ceea ce avea să dea
loc la controverse despre identitatea sa12. Trecută prea uşor cu vederea, lucrarea
Academiei, București, 1972, p. 55, 75, 90, 144 etc.

10
N. A. Ursu, Ioan Nemisescu, autorul primei traduceri românești a operei lui Dimitrie
Cantemir, Descriptio Moldaviae, „Arhivele Moldovei”, 3-4, 1996-1997, Iași, 1999, p. 7-21.
11
Eugen Munteanu, „Scrisoarea Moldovei, Neamț, 1825. Preliminarii la o ediție a primei
versiuni românești a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparație cu
originalul latinesc și cu versiunea germană princeps, Frankfurt/ Leipzig, 1769 și 1771”,
comunicare în cadrul sesiunii „Dimitrie Cantemir – 350”, organizată de Biblioteca Centrală
Universitară „Mihai Eminescu” din Iași și de Institutul de Filologie Română „Alexandru
Philippide” din Iași, la data de 12 iunie 2023 și publicată în mai multe numere din „Ziarul
de Iași”, începând din 15 iulie 2023.
12
Scrisoarea Moldovei, de Dimitrie Cantimir, domnul ei, carea acum întîiu s‑au typărit, în
zilele binecredinciosului și de Hristos iubitoriului Domnului nostru Ioann Sandul Sturdza
Voevod, cu blagosloveniia preaosfințitului arhiepiscop și mitropolit Kyrio Kyrio Veniamin
188 Ștefan Lemny
apărută în tiparnița Mănăstirii Neamț are o importanță capitală în perpetuarea

operei cantemiriene condamnată până atunci unei circulații oarecum subterane,
prin copii manuscrise. Nu întâmplător, imprimarea ei a devenit posibilă puțin după
sfârșitul epocii fanariote în Principatele române, când „cenzura” invizibilă asupra
numelui lui Cantemir a încetat să mai influențeze activitatea culturală. Scrisoarea
Moldovei cum era intitulată Descrierea Moldovei în ediția respectivă reprezenta în
același timp prima lucrare a prințului savant tipărită în locurile pe care le-a părăsit
și în limba compatrioților săi, opera marcând o simbolică „întoarcere acasă” din
exil. Dar evenimentul tipografic din 1825 mai are o semnificație ce scapă la prima
vedere : el survine la trecerea a 100 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir
– un centenar trecut atunci neobservat atât pentru că descoperirea autorului de
compatrioții săi era la început dar și pentru că ritualurile aniversare (azi devenite
curente) încă nu se instalaseră în peisajul vieții culturale.
Sunt tot atâtea motive pentru care ediția din 1825 inaugurează o nouă etapă
în cunoașterea lui Cantemir, o cunoaștere întemeiată pe lectura operei sale spre
folosul cititorilor români. În continuitatea acestui început, același mitropolit și
cărturar Veniamin Costache a dat impulsul publicării unei noi lucrări fundamentale :
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, realizată de George Săulescu după o
copie adusă din Rusia, în contextul favorizat de regimul Regulamentului organic și
de bunele oficii ale generalului Kisselef13. Grație primelor scrieri ale lui Cantemir
tipărite în română, generațiile intelectuale din prima jumătate a secolului al XIX-lea
au putut descoperi importanța moștenirii culturale a autorului. Din această perioadă,
opera sa a început să joace un anume rol în completarea instrucției școlare, mai
multe exemplare din Hronic servind ca premii pentru cei mai sârguincioși elevi.
Ea a căpătat un loc și mai însemnat în viața culturală și în lupta pentru împlinirea
idealurilor de libertate și unitate națională. Pentru Constantin Negruzzi și Mihail
Kogălniceau, animați în 1839, de un proiect grandios de publicare a operei lui
Dimitrie Cantemir și a fiului său, Antioh, cei doi autori „au făcut poate cu condeiul
tot atât de bine patriei lor ca Ştefan cel Mare cu sabia14”. Pus pe același plan cu
personalitatea cea mai emblematică a trecutului național, Cantemir devenea un
nume din panteonul marilor figuri istorice din epoca romantismului, a cărui efigie
al Moldovei, pre vremea preacuviosului stareț al sfintelor monastiri Neamțului și Secului

Kyr Domentian, în Sfînta Monastire Neamțul, la anul 1825, Avgust, în 19. Cităm după
ediția în curs de publicare, sub îngrijirea științifică a lui Eugen Munteanu, care ne-a pus-o
cu amabilitate la dispoziție.
13
Dimitrie Cantemir, Hronicul romano-moldo-vlahilor, 2 vol., Iași, în tip. S. Mitropolii,
1835-1836.
14
Vasile Cristian, L’œuvre historique de Démètre Cantemir et la génération de 1848,
„Dacoromania”, II, 1974, p. 123. Lansat de Constantin Negruzzi și Mihail Kogălniceanu,
în 1839, proiectul ediției operei lui Dimitrie și Antioh Cantemir în nouă volume (!) nu
s-a realizat. Kogălniceanu a reluat ideea după un an într-o formă restrînsă dedicată doar
cronicilor vechi românești, în șase volume, din care trei erau rezervate lui Dimitrie Cantemir.
se instala treptat și în imaginarul colectiv grație compozițiilor litografice ale lui

Asachi, în Moldova, sau Constatin Lecca, în Transilvania15. Cu toate acestea, opera
sa a constituit, nu mai puțin, subiectul unor priviri critice față de unele din ideile
sale – epurarea populației dace de către romani, elogiul guvernării de tip absolutist,
speranțele în rolul politic al Rusiei – contribuind cu atât mai mult prin discuțiile
provocate la dezvoltarea istoriografiei române moderne16.
Ignorat la mijlocul secolului al XVIII-lea de compatrioții săi, Dimitrie Cantemir

devine pentru generația pașoptistă o sursă de mândrie ca fiind cel mai în măsură
să reprezinte cultura română dincolo de hotare. Faptul că înscrierea sa în friza de
nume prestigioase ale culturii universale ce împodobește fațada bibliotecii Sainte-
Geneviève din Paris este poate și rodul întâlnirii dintre revoluționarii francezi și cei
români, în afară de motivul determinant : recunoașterea autorului încă din secolul
trecut ca o autoritate în studiile otomane17.
Locul lui Cantemir în cultura națională intră într-o nouă fază mai ales după
virajul modernizator al societății române marcat de revoluția de la 1848, de Unirea
principatelor, de reformarea instituțiilor, de instalarea monarhiei constituționale și
de câștigarea Independenței. Primele ediții apărute în limba română, în caractere
chirilice, ba chiar trădând alocuri originalul – cazul Hronicului tradus de Săulescu18
– deveniseră obsolete în noile condiții, reclamând o nouă punere în valoare, mai
riguroasă, ceea ce a constituit unul din obiectivele majore ale Academiei române,
chiar de la începuturile existenței ei19 – inițiativă menită să pună la temelia activității
15
Cf. Laetiția Cartojan, Legenda « Mama lui Ștefan cel Mare ». D. Cantemir, izvorul
baladelor din secolul al XIX-lea, „Cercetări literare”, V, 1943, p. 65-98.
16
Vasile Cristian, Contribuția lui Dimitrie Cantemir la dezvoltarea istoriografiei românești,
„Analele științifice ale Universității « Al. I. Cuza » din Iași”. Serie nouă. Sec. III. Istorie,
XIX, 1973, fasc. 2, p. 145-164 ; Idem, Contribuția istoriografiei la pregǎtirea ideologicǎ a
revoluției române de la 1848, Editura Academiei, București, 1985.
17
Ipoteza contactelor revoluționarilor francezi și români nu este luată în considerație de
Cristina Bîrsan, Dimitrie Cantemir și Biblioteca Sainte-Geneviève, „Caiete critice”, 10
(204) / 2004, p. 41-43
18
Vasile Cristian, L’œuvre historique de Démètre Cantemir et la génération de 1848, loc.
cit., p. 120.
19
Operele principeluǐ Demetriu Cantemirǔ. Typǎrite de Societatea academica românǎ
Bucuresci, typ. Curții, 1872-1883. Cele șapte volume apărute în acest interval privesc: I.
Descriptio-Moldaviae (edita ab A. Papiu Ilarianu) ; II. Descrierea Moldavieǐ. (Traducere
românǎ de A. Papiu Ilarianu și Iosifǔ Hodosiǔ.) ; III-IV. Istoria imperiuluǐ Ottomanǔ...
Traducere românǎ de Dr. Ios. Hodosiǔ (fără mențiunea de a aparține colecției) ; V. Partea I.
Evenimentele Cantacuzinilorǔ și Brâncovenilorǔ. Partea II. Divanulǔ. Publicate și însocite
cu prefatia și unǔ glossariǔ de G. Sion; VI. Istoria ieroglificǎ. Compendiolum universae
logices institutionis. Encomium in I. B. Van-Helmont; VII. Vita Constantini Cantemyrii,
cognomento senis, Moldaviae principis. Collectanea orientalia. Tomul VIII va apare mai
190 Ștefan Lemny
ei palmaresul unui ilustru înaintaș, primul academician român prin alegerea sa

ca membru al Societății academice berlineze. Așa au apărut între 1872 și 1901
opt volume, prin eforturile lui Al. Papiu-Ilarian, Iosif Hodoș, G. Sion, Grigore
Tocilescu, acestuia din urmă revenindu-i de altfel meritul de a explora manuscrisele
păstrate în Rusia.
Importanța acestei prime editări a operei lui Cantemir a fost adesea subliniată.
Din perspectiva evocării pe care ne-am propus-o aici, am dori să insistăm asupra
altor semnificații, poate nu îndeajuns de subliniate. Coincidență sau nu, proiectul
editorial al Academiei survenea chiar în contextul în care, în 1873, trecuseră 200 de
ani de la nașterea lui Dimitrie Cantemir. La data respectivă, manifestările memoriale
începeau să preocupe și societatea română, dar comemorarea lui Cantemir nu pare
să fi constituit, nici acum ca cincizeci de ani mai înainte, obiectivul acțiuni omagiale
mai largi, cel puțin cum se poate vedea din răsfoirea presei și a altor publicații ale
timpului. În absența oricărui festivism public și cultural – faptul trebuie subliniat
–, ediția academică a fixat cu toate acestea durabil opera cantemiriană la temelia
culturii naționale. Dacă, în prima parte a secolului XIX, ea a văzut lumina tiparului
numai în Moldova (circulând desigur și în principatele surori), prin publicarea ei la
mijlocul celei de-a doua jumătăți, în noua capitală a Principatelor Unite, România,
ea devenea un bun cultural al întregii entități statale, participând la noua dinamică
a dezvoltării culturii românești.
În același timp, amploarea proiectului editorial, reunind lucrările lui Cantemir în
diversele domenii ale creației sale a oferit posibilitatea noilor generații de intelectuali
de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, de a descoperi noi
dimensiuni ale creației sale, în afară de cea istorică. Publicarea Istoriei ieroglifice,
de exemplu, în 1883, deschidea un nou capitol în istoria literaturii române, așa cum
Compendiolum universae logices, editat în aceleași circumstanţe academice, anunța
interesul contribuției lui Cantemir pentru istoria gândirii filosofice românești. Tot
atât de surprinzător s-a dovedit profilul artistic al principelui pus în lumină de
studiul lui Teodor T. Burada despre activitatea sa de instrumentalist, de creator și
de teoretician muzical20.
Ca o încununare a descoperirii, prin valențele multiple ale operei sale a unui
nou Cantemir, mult mai complex decât se știa până atunci, a fost și descoperirea
unor noi reprezentări portretistice ale sale : tabloul, pierdut între timp, pe care
Grigore Tocilescu l-a putut vedea și fotografia în Arhivele rusești, probabil modelul
renumitei gravuri ce deschide ediția engleză a Istoriei Imperiului otoman, dar și
tabloul tânărului stambuliot în perucă și cu turban, remarcat de Maria Bengescu
în colecțiile Muzeului de artă din Rouen, pe care Nicolae Iorga avea să-l consacre
târziu : Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor. publicat de pre originalul autorului
de Gr. G. Tocilescu, București, 1901.
20
Teodor T. Burada, Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir Domnitorul Moldovei.
Extras din „Analele Academiei Române”. Seria II, tom XXXII, Memoriile secțiunii literare,
București, Librăriile Socec & Comp., 1911.
ca o autentică reprezentare a prințului moldav în perioada sejurului pe malurile

Bosforului21.
Până la Primul Război mondial, opera lui Cantemir câștigase un loc mult mai
important în cultura naţională față de nivelul pe care-l cunoscuse cu jumate de
secol înainte, atât în lumea intelectuală – ca subiect de studii și de alte ediții, în
afara proiectelor academice amintite – și, în general, în rândul publicului instruit
prin intermediul învățământului general. Constatarea era cu atât mai mult valabilă
în Vechiul regat. În provinciile aflate sub ocupaţie străină, numele domnului savant
era cunoscut îndeosebi prin eforturile cărturărimii patriotice românești, fără a
atinge cotele asigurate de instrucția oficială dominată de alte imperative culturale și
politice. Întregirea teritoriului național a avut consecințe și din acest punct de vedere,
dând un nou imbold cunoașterii lui Cantemir și în regiunile în care valorile culturale
românești au fost vitregite. Revenirea unei parți a Moldovei în hotarele românești
după îndelungata ei ocupație rusească a avut și alte urmări în acest sens pentru că a
permis integrarea în viața ştiinţifică a unor specialiști, buni cunoscători ai limbii și
arhivelor rusești, precum Ștefan Ciobanu. Studiul său despre Dimitrie Cantemir în
Rusia22, prețios din punct de vedere al informațiilor, apărea dealtfel într-un context
în care pentru prima oară Cantemir devenea subiect al unei activității memoriale, în
adevăratul sens al cuvântului : dacă marile date aniversare în legătură cu viața lui
n-au constituit în trecut motive ale unor evocări omagiale, împlinirea a 250 de ani
de la nașterea sa și a două secole de la moarte n-a trecut neobservată în 1923, fără
ca ea să fie – se pare – obiectul unor decizii luate în sfera lumii politice, datorându-
se mai ales unor inițiative și pasiuni personale : atribuirea numelui lui Dimitrie
Cantemir unor locuri și instituții școlare23, evocarea sa în articole sau în conferințe,
şi, mai ales, elaborarea primelor lucrări de proporții destinate în întregime vieții și
operei sale24. Rolul lui Nicolae Iorga este poate cel mai important, atât prin scrierile
publicate cât și prin talentul său oratoric25. În această efervescentă comemorativă
21
Ștefan Lemny, Cantemireștii, op. cit., p. 69-73 și, mai recent, Idem, Dimitrie Cantemir.
Un destin românesc în Luminile europene, Editura Junimea, Iași, 2023, p. 34-36.
22
Ştefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia, „Analele Academiei române”. Seria III,
tom II, Memoriile secțiunii literare,1924, p. 382-548, și volume separat, Cultura națională,
București, 1925, 168 p. Ediția a II-a, Ed. Elion, București, 2000, 208 p.
23
Virgiliu Z. Teodorescu, Simboluri de for public dedicate cinstirii lui Dimitrie Cantemir,
în Gheorghe Anghelescu (ed.), Dimitrie Cantemir – savant de dimensiune europeană : 300
de ani de la plecarea din domnie : [1711-2011], București, Mica Valahie, Bucureşti, 2012,
p. 53 și urm.
24
Cf. Andrei Eșanu (coordonator), Neamul Cantemireștilor. Bibliografie, Editura Pontos,
Chișinău, 2010.
25
Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin vodă Cantemir. Text latin revăzut și traducere
românească de N. Iorga, 2 vol., Bucuresti, 1924. Pentru intervențiile sale din 1923, cf.
Andrei Eșanu (coordonator), Neamul Cantemireștilor, op. cit., ref. 3171-3174.
192 Ștefan Lemny
se înscriu, pe lângă contribuția menționată a lui Ştefan Ciobanu, lucrările lui Ilie
Minea26, George Pascu27, Gh. Vâlsan28 sau începuturile cercetărilor lui Petru P.
Panaitescu29, autorul la data respectivă a unuia din primele studii despre Cantemir
apărut într-o revistă străină de prestigiu științific etc30.
Pe fondul acestei emulații memoriale, un alt eveniment avea să contribuie la
propulsarea numelui lui Cantemir în conștiința culturală și afecțiunea patriotică
a românilor din perioada interbelică : spectaculara repatriere a osemintelor sale,
în 1935, în contextul restabilirii legăturilor dintre România și Uniunea Sovietică,
grație acțiunii diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Relicvele osuare ale fostului
domnitor din care lipsea totuși craniul și pietrele sepultrale aveau să provoace
discuții, rumori și speculații, dar ele n-au umbrit semnificația evenimentului în viața
spirituală românească : aceea a unei simbolice reîntoarceri acasă a principelui, în
necropola de la biserica Trei Ierarhi, alături de Vasile Lupu și Alexandru Ioan Cuza,
alți domnitori uniți prin același sfârşit al vieții în exil31. Semnificațiile erau însă
mult mai complexe, așa cum bine le-a surprins Andi Mihalache : „Potrivit retoricii
patrimoniale – scrie el –, repatrierea rămășițelor unui erou reîntregea, metaforic
26
Ilie Minea, Despre Dimitrie Cantemir. Omul. Scriitorul. Domnitorul, Iași, Institutul de
Arte Grafice și Editura Viața Românească, 1926, 422 p.
27
George Pascu, Viața și operele lui Dimitrie Cantemir, Editura Cultura națională, București,
1924, 99 p.
28
Gheorghe Vâlsan, Opera geografică a principelui Dimitrie Cantemir, „Lucrările
Institutului de geografie al Universității din Cluj”, II, 1924-1925, p. 3-20.
29
P. P. Panaitescu, Le prince Démètre Cantemir et le mouvement intellectuel russe sous
Pierre le Grand, „Revue des études slaves”, VI, 1926, fasc. 3-4, p. 245-262.
30
Tot în 1923 apărea eseul lui Lucian Blaga, Leibniz al nostru, „Patria”, Cluj, 1923, Nr. 214,
p. 1 republicat în Idem, Ceasornicul de nisip, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973, p. 212-213.
31
Dintre numeroase evocări și studii ale acestui moment, semnalăm mai ales contribuțiile
lui Sorin Iftimi, Aducerea osemintelor lui Dimitrie Cantemir de la Moscova la Iași (1935),
în Andrei Eșanu (coordonator), Dinastia Cantemireștilor. Secolele XVII-XVIII, Chișinău,
Ştiința, 2008, p. 243-252 ; Andi Mihalache, Politică și patrimoniu. Documente privitoare
la aducerea osemintelor lui Dimitrie Cantemir la Iași (iunie-august 1935), „Anuarul
Institutului de istorie « A. D. Xenopol »”, XLV, 2008, p. 345-364 ; Victor Ţvircun,
Problema controversată privind identificarea și aducerea osementelor lui Dimitrie
Cantemir în România, în Idem, Viața și activitatea lui Dimitrie Cantemir (probleme
controversate), Referat științific al tezei de doctor habilitat în istorie (în baza lucrărilor
publicate), Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2019, online : Chrome-extension://
efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/http://www.cnaa.md/files/theses/2019/54477/victor_
tvircun_abstract.pdf.
Doru Liciu, Repatrierea osemintelor atribuite lui Dimitrie Cantemir din 1935 – un act
sincer de bunăvoință pentru reconciliere sau un subterfugiu tactic sovietic în problema
restituirii Tezaurului României depozitat la Moscova în timpul Primului Război Mondial?”
comunicare la Conferința anuală a Institutului de cercetări socio-umane din Craiova «C. S.
Nicolăescu-Plopșor», 11 octombrie 2023.
vorbind, trupul simbolic al țării sale”, ba chiar, mai mult decât atât, încuraja speranțele
contemporanilor într-o posibilă recunoaștere a frontierelor răsăritene ale României
de către Rusia32. Dar demersurile politice și simbolistica manifestărilor având în
centrul atenției numele lui Cantemir anunțau și o altă etapă în recuperarea amintirii
sale, devenită una din componentele preocupărilor ideologice și propagandistice
în slujba idealurilor patriotice ale unei societăți încercate de amenințările totalitare
din anii 1930. Transformările politice și teritoriale din cursul celui de-al Doilea
Război Mondial și, mai ales, din perioada următoare, au condus în mod paradoxal
și mai mult la aservirea ideologică a numelui lui Cantemir pentru a servi discursul
ideologic și propagandei în serviciul apropierii de puterea de la Răsărit. Este ceea
ce l-a salvat dealtfel de punerea sa la index la care au fost supuse numeroase nume
de prestigiu ale culturii naționale de către regimul instalat de Sovietici în România.
Primele rânduri ale articolului lui Gh. Haupt, istoric refugiat ulterior în Franța,
despre lucrarea Monarchiarum phisica examinatio de Cantemir, articol publicat în
Studii. Revista de istorie aflată sub conducerea vigilentă a lui Mihai Roller exprimau
bine ideologia dominantă în acest sens :
« Istoriografia burgheză românească din ultimele decenii a căutat prin toate căile
să denatureze viața și opera celebrului Dimitrie Cantemir, răstalmăcind în primul rând
legăturile sale politice, științifice și literare cu Rusia, unde el a trăit și a creat. N. Iorga,
I. Minea, Șt. Ciobanu, I. Nistor, G. Pascu etc. căutau pe deoparte să demonstreze că
în Rusia, Dimitrie Cantemir trăia în singurătate, departe de viața cultural-ştiinţifică a
acelei țări, care i-a devenit a doua sa patrie, că această viață cultural științifică i-ar fi
fost străină, iar pe de altă parte ei negau rolul influenței culturii ruse și rolul personal al
lui Petru în activitatea creatoare a lui Cantemir și în dezvoltarea operei sale. Sub acest
semn s-a desfășurat jubileul de 200 ani dela moartea lui Cantemir. Jubileul a format
o parte din acea campanie antisovietică pe care o ducea istoriografia românească
oficială al cărei centru era vechea Academie Română. Având după Marea Revoluție
Socialistă din Octombrie o atitudine deosebit de dușmănoasă față de tot ce era rus, ea
a căutat să denatureze și să treacă sub tăcere legăturile rodnice, seculare ale poporului
român cu Rusia. Istoricii burghezi nu s-au dat în lături chiar să falsifice opera lui
D. Cantemir care s-a evidențiat în istoria legăturilor ruso-române prin rolul său
deosebit de însemnat. Prin aceasta se explică marele număr de lucrări ale istoricilor
burghezi privitoare la Cantemir în perioada dintre anii 1922-194433 ».
Cu prețul acestor servituți ideologice, Dimitrie Cantemir a fost subiectul unor
studii până la mijlocul anilor 1950, după care s-a putut observa un relativ dezgheț,
grație unor specialiști riguroși : Mihail Guboglu34, C. Şerban35 şi, mai ales, P. P.
32
Andi Mihalache, loc. cit., p. 347.
33
Gh. Haupt, Monarchiarum phisica examinatio – Studiu asupra naturii monarhiilor. Un
document inedit al lui D. Cantemir”, „Studii. Revistă de istorie”, IV, 1951, nr. 1, p. 210.
34
M. Guboglu, Dimitrie Cantemir și istoria Imperiului otoman, „Studii și articole de
istorie”, II, 1957, p. 179-208.
35
Constantin Şerban, Jurnalul lui Ivan Ilinski (1721-1730), „Studii. Revistă de istorie”,
194 Ștefan Lemny
Panaitescu, autorul lucrării Dimitrie Cantemir. Viața și opera, fundamentală până

azi 36.
Crearea Moldovei Sovietice peste Prut a deschis în același timp o breșă în
evoluția istoriografiei românești, inclusiv în studiile despre Cantemir a cărui
imagine rămânea tributară clișeului ideologic dorit de Moscova. Principele
Moldovei devenea astfel un subiect privilegiat de studiu din perspectiva a două
istoriografii apropiate, complementare, dar uneori și într-o anume competiție,
în consens cu clivajele politice și ideologice româno-sovietic. Pe acest fundal a
survenit în 1973 cea mai fastuoasă comemorare consacrată vreodată lui Dimitrie
Cantemir.
În România, tonul nu putea fi dat de altcineva decât de Nicolae Ceaușescu
în persoană. În cuvântarea sa cu ocazia alegerii, pe 26 ianuarie 1973, ca doctor
Honoris Causa al Universității din București, el amintea în galeria de voievozi al
căror continuator se considera și numele lui Cantemir, anunțând că împlinirea a
300 de ani de la nașterea sa « va fi sărbătorit[ă] așa cum se cuvine de întregul
popor37 ». Şi, desigur, totul s-a pus cu rapiditate în mișcare, cu supervizarea directă
a conducerii de Partid care a constituit în acest sens un Comitet național, reunind
personalități de prim plan ale vieții politice, științifice și culturale38.
Interesul la cel mai înalt nivel pentru Cantemir reprezenta astfel pentru specialiști
o oportunitate excepțională pentru dezvoltarea cercetărilor, cum se entuziasma Virgil
Cândea în articolul intitulat A început ˶anul Cantemir˶ , publicat în paginile revistei
„Luceafărul”39. Un « an Cantemir » care depășea cu mult numărul de publicații
apărute cu același prilej cu jumate de veac mai înainte, în 1923, și, poate ceea ce se
realizează azi, după încă 50 de ani, mai ales în privința conținutului ! Ceea ce arată
capacitatea lui Dimitrie Cantemir de a marca sensibilitatea societății românești
în perioada respectivă, un motiv pe care programele de activitate culturală l-au
exploatat din plin prin numeroase conferințe și colocvii, expoziții, inaugurări de
statui, busturi și a unei emisiuni filatelice, momentul cel mai solemn constituindu-l
Adunarea festivă de sub cupola Ateneului român în prezența oficialităților de Stat
și de Partid, și a responsabililor vieții academice40. În suita acestor manifestări,
un efect cu totul deosebit l-a avut aducerea de la Muzeul de artă de la Rouen a
portretului despre care se credea că-l reprezenta pe Cantemir în perioada tinereții
sale la Constantinopol, expus în cadrul expoziției dedicată domnitorului la Muzeul
național de istorie, acolo unde se află și azi.
1955, N° 5-6, p. 119-136 ; Idem, Un episod al campaniei de la Prut : cucerirea Brăilei
(1711), „Studii și materiale de istorie medie”, II, 1957, p. 449-456.
36
P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viața și opera, București, Ed. Academiei, 1958.
37
Scînteia, 27 ianuarie 1973, p. 3.
38
Constituirea Comitetului naționul pentru aniversarea a 300 de ani de la nașterea lui
Dimitrie Cantemir, „Scînteia”, 23 februarie 1973, p. 5.
39
„Luceafărul”, nr. 5, 1973, p. 1.
40
„Scînteia”, 26 octombrie 1973, p. 4.
Una din principalele caracteristici ale tricentenarului Cantemir din 1973 este
juxtapunerea între inițiativele venite din sfera puterii, pe de-o parte, și, pe de altă
parte, pasiunile cărturărești, remarcabile și serioase, care au permis și lansarea
unuia dintre cele mai cutezătoare proiecte de editare științifică a operei lui Dimitrie
Cantemir, după exemplul programului Academiei de la finele veacului al XIX-lea
și la înălțimea noilor exigențe critice de peste un secol.
Privind ansamblul acestor realizări, opinia unui autor din zilele noastre,
potrivit căreia « cultul lui Cantemir din 1973 fusese tot atât de fals pe cât fusese
și prețuirea sa cu două decenii mai devreme », apare exagerată și nedreaptă41. Ea
este însă valabilă doar în ceea ce privește recuperarea exemplului lui Cantemir
potrivit nevoilor propagandei de Partid și de Stat și a cultului personalității42. Faptul
s-a văzut cel mai bine din realizările cinematografice ale lui Gheorghe Vitanidis
(Dimitrie Cantemir, în 1973, Mușchetarul român, în 1975), după scenariul semnat
de Mihnea Gheorghiu, un prea versatil intelectual și ideolog pentru a nu face din
personajul istoric un mesager al discursului vehiculat de Putere, așa cum s-a mai
făcut în filmele despre Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul43.
Exploatarea cinematografică a lui Cantemir era simptomatică în același timp
de climatul ideologic ce a subminat înţelegerea lui Cantemir în România și în
Moldova sovietică, filmul realizat de Vlad Iovița despre Cantemir, dovedindu-se
nu mai puțin un discurs propagadistic, în replică la viziunea oficială românească.
La adăpostul fanteziei artistice, proiecțiile filmice exprimau astfel fără echivoc ceea
ce apărea mai puțin evident în subtextul criticii literare și istoriografice : ele lăsau
să transpară, pe fondul acelorași date istorice, contrastele ce existau în imaginea
lui Cantemir vehiculată de-o parte și de alta a Prutului. În deplin acord asupra
importanței operei sale și a prestigiului european al autorului, forurile politice din
România și Republica Moldova – acestea din urmă supravizate direct de Moscova
– propuneau două viziuni diferite ale rolului său istoric și cultural : dacă pentru
liderii de la București, Cantemir trebuia să exprime înainte de toate aspirațiile
românești de independență și unitate naţională, jucând un rol de prim plan în
cursul evenimentelor istorice la cumpăna imperiilor, pentru cei de la Chișinău el
era o strălucită încarnare a identității moldovenești, eliberată de jugul otoman cu
ajutorul primordial al imperiului de la Răsărit și al lui Petru cel Mare44. Ca și în
România din epoca lui Ceaușescu, istoricii din Moldova n-au fost condiționați în
41
Răzvan Pârâianu, Dimitrie Cantemir. Cultură, umanism și educație socialistă, loc. cit.,
p. 247.
42
Ibidem, p. 215-216.
43
Aurelia Vasile, Le cinéma roumain dans la période communiste. Représentations de
l’histoire nationale, Editura Universității București, București, 2011, p. 355-360.
44
Cf. Marina Dumbrava, Geschichte im Film und Film als Geschichte. Das Bild Cantemirs
im gleichnamigen Speilfilm (Moldova-Film), 1973, in Klaus Bochmann, Vasile Dumbrava
(Hg.), Dimitrie Cantemir : Fürst der Moldau, Gelehrter, Akteur der europäischen
Kulturgeschichte, op. cit., p. 253-272.
196 Ștefan Lemny
întregime de imperativele politice și ideologice, contribuind la dezvoltarea studiilor

cantemiriene, adesea în condiții de ignorare reciprocă între cele două comunități
dar și de competiție în punerea în valoare a numelui lui Cantemir în viața publică
prin ritualul memorial.
O mutație radicală în acest peisaj a survenit după anii 1989-1991 și continuă
până azi în contextul comemorativ ale anului 2023. Eliberarea cercetărilor de
presiunea ideologică, punțile de dialog între specialiștii din Republica Moldova
și România, posibilitățile de studiu prin reunirea forțelor în arhivele și biblioteci
din Rusia, Turcia și din alte țări (Austria, Franța, Anglia etc.), valorificarea unor
grile de analiză diferite de acelea realizate cu ochelarii istoricilor pozitiviști din
secolul al XIX-lea, intrarea în arena vieții intelectuale a noi generații în pas cu
exigențele universale ale vieții științifice sunt doar câteva din principalele motive
care au imprimat un nou avânt cunoașterii moștenirii cantemiriene până în ajunul
aniversării actuale. Dar, revers al medaliei, liberalizarea excesivă a cercetării,
intrarea în scenă a unor autori lipsiți de acreditarea științifică necesară, abandonarea
proiectelor colective sub direcția instituțiilor competente au umbrit considerabil
șansele unor realizări pe măsura importanței pe care o merită celebrarea lui
Cantemir. Marile proiecte academice dorite în 1973 de un Virgil Cândea și ceilalți
cărturari de prestigiu își așteaptă urmarea, lăsând ca singurele speranțe să depindă
mai mult de inițiativele personale, fără îndoială demne de stimă când ele au girul
unor specialiști recunoscuți.
Ar fi desigur prematur să apreciem acum ceea ce tricentenarul prezent va
reprezenta în destinul multisecular al moșteniri operei lui Cantemir. Dar privirea
retrospectivă propusă aici îngăduie cel puțin câteva concluzii generale.
Prima este de la sine înțeles : trecerea timpului a îmbogățit considerabil
cunoașterea lui Cantemir. Azi știm mai multe despre el decât contemporanii săi,
mai ales sub unghiul operei, dar nu știm probabil și multe din ceea ce ei știau
din secretul culiselor și intrigile vremii. Cu siguranță însă, știm mult mai multe
decât la centenarul nesărbătorit al morții sale în 1823. Dar nu suntem prea departe
de cunoștințele dobândite în cunoașterea sa în jurul altor evenimente aniversative
ulterioare : 1873, 1923 şi, mai ales, 1973. S-a avansat enorm în precizarea unor date
de viață sau a unor texte, s-au adus contribuții substanțiale lingvistice, filosofice,
geografice, literare – dar, în ansamblu, continuăm să vehiculăm cam aceleași
imagini, inclusiv atunci când ele relevă de supoziții și fantezii : a se vedea cazul
tabloului lui Cantemir în anii tinereții la Constantantinopol, care continuă a fi numit
« de la Rouen » când el se află în custodie perenă în colecțiile Muzeului național de
istorie de la București !
A doua concluzie priveşte cunoașterea lui Cantemir la diferite nivele ale

societății. Iniţial, ea n-a depăşit straturile elitare, îndeosebi intelectuale, pentru a
progresa treptat, în timp, până și la nivelul celor de jos. Va fi opera învățământului
și ulterior a politicii culturale pentru a asista la o evoluție și la acest nivel mai ales
de la finele secolului XIX până azi, când, în mod paradoxal – din câte se pare –
locul lui Cantemir își pierde din importanță în manualele școlare !
Din îmbinarea acestor două nivele, ar mai fi poate de propus o constatare :

evoluția imaginii lui Cantemir în reprezentarea posterității în raport cu curentele
de gândire și sensibilitățile fiecărei epoci : de la un Cantemir așa cum era văzut de
reprezentanții Luminilor românești, la Cantemir valorizat în secolul al XIX-lea, al
istorismului și naționalismul, la Cantemir înfeudat unor comandamente ideologice,
și în fine, Cantemir pe care îl evocăm azi, liberați de pasiuni naționaliste, trăitori în
climatul unei lumi hrănite de idealul european, dar și de cunoașterea și apropierea
între culturile occidental-europene și oriental-asiatice.
În funcție de aceste realități mentale și culturale, posteritatea a priveligiat
și anume fațete ale vieții și operei. Cert, creația sa a hrănit mereu cunoștințe și
reflecții, iar atunci când conținutul ei a devenit depășit, prin acțiunea corozivă a
timpului, ea se dovedește o sursă de inepuizabilă valoare pentru a-l înțelege pe
autor, și prin el, epoca sa. Mai mult decât atât : dacă opera de erudiție a lui Dimitre
Cantemir este perisabilă prin natura sa, arta sa, prin creația muzicală otomană își
păstrează puterea de fascinație, capabilă să umple sălile de spectacol europene, cum
o dovedesc concertele regelui muzicii baroce, Jordi Savall.
S-a putut vedea măsura în care imaginea lui Cantemir a evoluat în timp, în
care ea s-a îmbogățit neîncetat cu noi cunoştinţe. Nimeni n-ar putea pretinde cu
toate acestea că eforturile pentru cunoașterea sa au fost epuizate. Pierre Bourdieu a
ironizat pe drept cuvânt « iluziile biografice »45. Când cunoașterea de sine este atât
de complexă, când cunoașterea celor apropiați nouă din timpul vieții este atât de
relativă, cu ce drept am putea pretinde să înțelegem toate misterele vieții și operei
acelora din trecut ? Ar trebui atunci să ne resemnăm, să ne condamnăm pasivității
în cercetare ? Nicidecum. În formidabila analiză intelectuală consacrată lui Martin
Luther, Lucien Febvre, unul din părinții Analelor, a avut modestia să nu vadă o
biografie, ci o « versiune plauzibilă46 » a acesteia – o cale în plus spre înțelegerea
misterului marelui reformator al religiei. Este calea urmată și de generații de
cercetători ieri și azi pentru cunoașterea lui Cantemir, întrebările unora fiind mai
importante adesea decât certitudinile altora.
45
Pierre Bourdieu, L’illusion biographique, „Actes de la recherche en sciences sociales”,
62-63, juin 1986, p. 70.
46
Lucien Febvre, Un destin. Martin Luther, PUF, Paris, 1928, p. 37.
198 Ștefan Lemny
DIMITRIE CANTEMIR, FROM ONE CENTENARY TO ANOTHER
Abstract: Occasioned by the proclamation of the Year of Cantemir, the present study
aims to follow how the knowledge of Dimitrie Cantemir’s work has been reconfigured
from one century to another and from one “centenary” of his birth to another. The editing of
his writings, their exegesis, the dimensions of cultural institutionalization, as well as other
aspects related to the reception of his work and biography are systematically followed,
depending on the agenda of each political regime and the priorities of each epoch that
naturally selects a Cantemir’ “of its own’’; the approach thus contributes to the creation
of a multifaceted profile of the illustrious Moldovan and European voivode and scholar.
Whether it be the historical and philosophical recovery, the literary and musical one, the
fictional images in prose and cinematography or the political implications, the Cantemirian
image is continuously enriched, amplifying the potential of interest of a personality that
continues to provoke stimulating intellectual debates among the community of specialists,
while increasing, its societal relevance in posterity.
Keywords: Cantemir, tricentenary, assessment, posterity, image.

ZIUA LIMBII ROMÂNE
BĂTĂLIA PENTRU LEGIFERAREA LIMBII ROMÂNE ȘI A

ALFABETULUI LATIN ÎN BASARABIA (1986 – 1989)
(Discurs ținut în cadrul ședinței comune a Academiei Române și a Academiei
de Științe a Moldovei, 31 August 2023 – Ziua Limbii Române).
Valeriu Matei*
Pentru mine e, deopotrivă, și simplu și greu să vorbesc despre bătălia, din anii
1986 - 1989, pentru legiferarea limbii române și a alfabetului latin în Basarabia:
simplu, fiindcă am fost martor și participant la evenimentele din acei ani, devenite
deja istorie, și, totodată greu, fiindcă o investigație istorică presupune distanțare și
detașare, întru a le reda cu maximum de obiectivitate. Cu atât mai mult că fenome-
nul nu a fost abordat de istorici decât parțial, pentru perioade limitate de timp (1).
Iată de ce, voi evidenția patru etape în istoria acelor ani - de la Congresul
Scriitorilor din mai 1986 - până la 31 August 1989, ziua legiferării limbii române și
a alfabetului latin, având ca temei evenimente de referință care au dus la amplificarea
Mișcării Democratice de Renaștere și Eliberare Națională:
- perioada mai 1986, Congresul al VII-lea al Scriitorilor - 19-20 mai 1987,
Adunarea Generală extraordinară a Scriitorilor;
- intervalul 20 mai 1987 - 27 mai 1988, zi în care scriitorii, întruniți într-o nouă
Adunare Generală au exprimat vot de neîncredere întregii conduceri comuniste a
RSSM;
- perioada iunie 1988 - decembrie 1988, perioadă de confruntări, încheiată cu
adoptarea de către conducerea comunistă de la Chișinău a faimoaselor ,,Teze” prin
care erau respinse revendicările democratice; și
- ultima etapă - decembrie 1988 - 31 August 1989 - perioada manifestărilor
stradale de amploare, încheiată cu cea dintâi Mare Adunare Națională din 27 august
1989 și cu Sesiunea Sovietului Suprem al RSSM din 29 august - 1 septembrie 1989,
care a aprobat deciziile de legiferare a limbii române și de revenire la alfabetul latin.
Cea dintâi etapă - din mai 1986 până în mai 1987 - e marcată de acumularea
nemulțumirilor scriitorilor față de cele întâmplate la Congresul al VII-lea al breslei
din mai 1986, eveniment de care mulți dintre scriitori își legaseră speranțele lor de
democratizare a societății sau, cel puțin, a vieții literare. Uniunea Scriitorilor era un
organism mort - unii o botezaseră ,,locul unde nu se întâmplă nimic” - fiind condusă
* Membru de onoare al Academiei Române, Membru corespondent al Academiei de Științe

a Moldovei; E-mail: valeriumatei@yahoo.ca.
200 Valeriu Matei
de aproape douăzeci și doi de ani de unele și aceleași persoane: Pavel Boțu, în ca-
litate de prim-secretar, Aureliu Busuioc, în calitate de secretar doi, Arhip Cibotaru,
secretar și redactor-șef al revistei ,,Nistru”, și de echipele de scriitori favorizați de
regim, unite în jurul acestora. Partidul unic conducea breasla, făcea ierarhii literare,
acorda premii și distincții. Literatura și cultura, în general, erau pentru partidul unic
încă o dovadă a statutului Moldovei sovietice de colonie comunistă ,,înfloritoare”,
un ținut al vinurilor și fructelor, unde nu existau probleme de niciun fel și unde se
cânta și se dansa mereu, dar, mai ales, în fața delegațiilor străine și a celor venite
de la Moscova.
În realitate situația era tot mai dramatică: experiențele agricole au dus la distru-
gerea și otrăvirea solurilor și a apelor, tăierea necontrolată a pădurilor, a luncilor
râurilor, secarea bălților, au provocat erozii masive, extinderea sărăturilor, dispariția
a peste 1500 de râuri și râulețe, fenomenul deșertificării câmpurilor lua amploare,
cultivarea intensă a tutunului și chimizarea excesivă au cauzat îmbolnăvirea a sute de
mii de oameni și, mai ales, a zeci de mii de copii. Limba română - limba majorității
populației - era izgonită din viața societății, subcultura de tip sovietic era stimulată
pentru a înlătura tradițiile și obiceiurile moștenite din moși-strămoși, valorile cul-
turale autentice erau marginalizate, iar istoria națională interzisă. Erau probleme și
teme pe care mai mulți scriitori ar fi vrut să le ia în discuție la Congresul breslei.
Însă, conducerea comunistă și cea a Uniunii Scriitorilor au reușit, prin manevre de
culise și intimidări, să organizeze un congres amorf, cu oratori aleși pe sprânceană și
discursuri ticluite în birourile de la CC, de fapt, o demonstarție de forță a partidului
unic și a executorilor docili ai acestuia din rândul vechii nomenclaturi comuniste
scriitoricești. Puținele voci care au încercat să pună în discuție probleme reale din
societate și cultură, au fost acoperite de strigătele și replicile isterice ale veleitarilor
pregătiți la CC, care răstălmăceau orice spusă a oponenților puterii, astfel că sintag-
ma literatură excesiv ideologizată, rostită critic de Serafim Saka, a devenit în gura
Elizei Botezatu, exponentă a ,,pepinierei” comuniste de la Bălți, literatură excesiv
partinizată, prilej de a sări în apărarea partidului comunist și a idolului Lenin.
La acest ,,congres al marilor decepții” a fost ales un nou consiliu, în care pre-
dominau vechii ștabi ai partidului unic și un secretariat în care, pe lângă eternii
secretari - P. Boțu, A. Busuioc și A. Cibotaru - li s-a făcut loc și propagandistului
de la CC al PCM Gh. Ciocoi și istericei apărătoare a partinității literaturii sovietice
moldovenești E. Botezatu, adusă de la Bălți pe aripile vântului dirijat de P. P. Petric,
secretarul pentru ideologie al CC al PCM.
Deși, în aparență, conducerea unor publicații literare a fost schimbată, în presa
din RSSM, în 1986, n-a apărut niciun articol care să abordeze probleme reale din
societate și care să nu fi fost pe placul autorităților comuniste. În RSSM și la Uniunea
Scriitorilor era, în 1986, o ,,liniște de mormânt”.
Nici revolta unor tineri scriitori, muzicieni și artiști plastici, participanți la reu-
niunea de creație a tinerilor de la Ivancea, Orhei, în vara anului 1986, nu i-a deran-
jat pe cei ce conduceau uniunile profesionale de creație respective. Cele spuse de
Bătălia pentru legiferarea limbii române și a alfabetului latin în Basarabia (1986 – 1989) 201
tinerii scriitori, muzicieni și artiști plastici în cadrul unei mese rotunde (după ce au
părăsit reuniunea respectivă în semn de protest față de discursurile proletcultiste ale
Elizei Botezatu, secretar al Uniunii Scriitorilor, Viaceslav Obuh, secretar al Uniunii
Artiștilor Plastici și al stăpânului acestora - P. P. Petric, secretar al CC al PCM), au
fost publicate trunchiat și denaturat în săptămânalul ,,Literatura și arta”.
Nemulțumirea creștea și în rândul unui grup de scriitori care nu erau membri ai
partidului comunist (S. Saka, M. Cimpoi, L. Lari și subsemnatul) și care în toamna
anului 1986 s-au întrunit pentru a discuta ce-i de făcut. Cercul s-a lărgit treptat (cu
participarea lui A. Marinat, D. Matcovschi, I. Gheorghiță, Iu. Grecov, E. Kondratov
ș.a.), discuțiile purtate pornind de la necesitatea abordării unor probleme importan-
te pentru societate: starea limbii materne, revenirea la alfabetul latin, distrugerea
solurilor, a pădurilor și apelor, schimbarea stării de lucruri la Uniunea Scriitorilor,
abolirea moștenirii bodiuliste și democratizarea societății.
Primele articole privind starea reală de lucruri din RSSM au apărut în ziarul
,,Literaturnaia gazeta” (,,Gazeta literară”), publicație a Uniunii Scriitorilor din URSS,
grație susținerii din partea a doi redactori Capitolina Kojevnikova, care în anii 50 -
70 ai secolului trecut a activat în presa de la Chișinău și a fost nevoită să plece din
cauza unor conflicte cu conducerea comunistă de atunci, și Iurii Bughelskii, tânăt
ziarist, coordonator al secției de publicistică. În decembrie 1986 apărea articolul lui
Serafim Saka Mecenați și imitatori, despre politica de cadre, simularea ,,permanen-
tei înfloriri” a economiei, starea jalnică a literaturii și culturii din RSSM, iar la 4
februarie 1987, în aceeași ,,Literaturnaia gazeta”, era publicat articolul lui Dumitru
Matcovschi Hoț în rezervație, în care autorul vorbea despre exploatarea copiilor pe
imensele plantații de tutun, despre foametea din anii 1946 - 1947 și despre cauzele
subiective ale acesteia, despre felul cum autoritățile comuniste căutau ,,chiaburi”
chiar și în anii de după foamete, despre seceta spirituală din RSSM, cadrele de con-
ducere din cultură și derapajele de la ultimul Congres al scriitorilor din mai 1986.
Articolele în cauză au stârnit indignarea conducerii comuniste din RSSM, dar și a
secretariatului Uniunii Scriitorilor, ales în mai 1986. Membrii secretariatului (P. Boțu,
A.Busuioc, A. Cibotaru, E.Botezatu, A. Lupan, H.Corbu, K.Șișkan, I.C.Ciobanu,
N.Dabija) au scris o scrisoare colectivă și, fiecare dintre ei, scrisori individuale (evi-
dențiindu-se, prin limbajul agresiv-calomnios, A. Cibotaru, și, la polul opus - mai
,,toleranți” - I. C. Ciobanu și N. Dabija) către CC al PCUS și secretariatul Uniunii
Scriitorilor din URSS, calificând articolele scriitorilor S. Saka și D. Matcovschi drept
calomnioase și cerând aplicarea de măsuri de pedeapsă față de ziarul ,,Literaturnaia
gazeta”. De la CC al PCUS scrisorile din Moldova au fost readresate secretariatului
Uniunii Scriitorilor din URSS, unde au decis ca secretarul responsabil de literaturile
naționale, criticul literar Iurii Surovțev, să le răspundă petiționarilor. Acesta din urmă
l-a invitat pentru consultări pe fostul reprezentant al Uniunii Scriitorilor din Moldova
la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS Nicolae Romanenco. Scrisorile au
ajuns, în mai multe copii, înapoi la Chișinău, declanșând revolta în rândul scriitorilor.
Se redactează o petiție prin care se cere convocarea unui nou congres scriitoricesc.
202 Valeriu Matei
La 24 februarie 1987 Pavel Boțu, prim-secretar al Comitetului de conducere

al Uniunii Scriitorilor, chestionat de autoritățile moscovite în procesul intentat lui
V. Vâșcu, prim vicepreședinte al Consiliului de miniștri din RSSM, se sinucide.
Conducerea comunistă din RSSM și cea a Uniunii Scriitorilor de la Chișinău, deși
cunoșteau cauzele reale ale sinuciderii lui P. Boțu (unul din secretarii promovați de
P. Boțu era chiar turnătorul acestuia la KGB, informații care au stat la baza implicării
primului secretar al Uniunii Scriitorilor în ,,procesul Vâșcu”), au încercat să dea vina
pe scriitorii care publicaseră articole critice privind situația generală din RSSM și
cea din cadrul breslei scriitoricești. Cât de cinic suna, în context, fraza lui Aureliu
Busuioc: ,,E vremea să ne păzim, să ne ocrotim unii pe alții”, din articolul Pavel,
publicat în ,,Literatura și arta” la 26 februarie 1987.
Și după aceste evenimente, majoritatea publicațiilor de la Chișinău continuau
să fie obediente regimului, chiar și ,,Literatura și arta” insera numeroase materiale
dedicate împlinirii, la 16 mai 1987, a 175 de ani de la anexarea Moldovei dintre Prut
și Nistru de către Imperiul Rus, prezentată de unii istorici-propagandiști ai regimului
sovietic drept ,,act de unire” a Basarabiei cu Rusia.
Până la mijlocul lunii mai 1987 mai mult de jumătate dintre membrii Uniunii
Scriitorilor din Moldova semnaseră petiția de convocare a unui nou Congres al scriito-
rilor, astfel că pentru 19 mai 1987 a fost convocată o Adunare Generală a Scriitorilor,
dar, cu o zi înainte, vechea conducere a încercat să deturneze acest eveniment prin
convocarea unei adunări de partid a Uniunii Scriitorilor, care trebuia să condamne
,,grupările” care au dus la convocarea Adunării Generale. În prezența reprezentan-
ților puterii comuniste de la Chișinău, inițiatorii adunării de partid au suferit un eșec
răsunător, majoritatea scriitorilor, membri de partid comunist, susținând dezideratele
grupului de inițiativă pentru convocarea Adunării Generale. Adunarea Generală a
Scriitorilor a început la ora 10.00, în ziua de 19 mai, și s-a încheiat spre dimineața
zilei de 20 mai 1987. În cadrul acesteia, în dezbateri incendiare, în prezența secreta-
rului Uniunii Scriitorilor din URSS Iurii Gribov și a secretarului pentru probleme de
ideologie a CC al PCM Nicolai F. Bondarciuc, și împotriva dorinței acestora, vechea
conducere a Uniunii Scriitorilor din Moldova a fost demisă, doar doi dintre vechii
secretari - I. C. Ciobanu și N. Dabija, care în cadrul Adunării Generale au susținut
revendicările democratice, au supraviețuit. Se va ,,schimba la față”, începând cu
luna mai 1987, și săptămânalul ,,Literatura și arta”.
În cadrul acestei Adunări Generale au fost formulate mai multe revendicări:
oficializarea limbii române, revenirea la alfabetul latin și la istoria națională, exclusă
din învățământul de toate nivelurile, abolirea cenzurii și libertatea presei, a radioului
și televiziunii publice, protecția mediului ambiant ș.a. - susținute de majoritatea
scriitorilor.
Era începutul unei noi etape în Mișcarea Democratică de Renaștere și Eliberare
Națională din Basarabia, care va dura mai bine de un an de zile, până la o nouă
Adunarea Generală a scriitorilor, cea din 27 mai 1988. Era începutul confruntării
directe dintre scriitori și CC al PCM.
La 29 mai 1987 CC al PCM trece la atac, calificându-i pe scriitori, într-un articol

de fond, nesemnat, în oficiosul CC al PCM ,,Sovietskaia Moldavia”, drept ,,cămile
care se uită peste Prut”, ,,reziduuri încă nedistruse ale țărăniștilot și liberalilor ro-
mâni”, ,,demagogi străini de interesele poporului”. Atacurile devin și mai virulente
la plenara din iulie 1987 a CC al PCM, în cadrul căreia, atât primul secretar al CC
al PCM S. K. Grossu, dar mai ales Aleksandr Jucenko, președintele Academiei de
Științe a RSSM, Fiodor Angheli, directorul Agenției de Știri (ATEM), Stepan Lozan,
președintele Companiei de Stat de Radio-televiziune, Dmitrii Zidu, ministrul învă-
țământului, Vladimir Țaranov, istoric oficial al regimului, și Gheorghii Nechit, prim
secretar de partid la Taraclia, au lansat, în stil tipic stalinist, acuzații grave în adresa
scriitorilor cerând să se ia măsuri de pedepsire a acestora.
Scriitorii răspund prin articole argumentate, vizând starea de lucruri deplorabilă
de la Academia de Științe (2), de la Radioteleviziune, iar Consiliul de Conducere
al Uniunii Scriitorilor le răspunde punctual atacatorilor. La 23 iulie 1987, Consiliul
Uniunii Scriitorilor îl exclude din rândurile breslei, pentru plagiat demonstrat, pe
Vasile Stati, șef-adjunct al secției de propagandă al CC al PCM.
Pentru ,,a drege busuiocul”, la 28 iulie 1987, S. K. Grossu, prim secretar al CC
al PCM, se întâlnește cu scriitorii, cerându-le să-și revizuiască revendicările, dar
scriitorii îl înfruntă și fiecare dintre părți rămâne pe pozițiile sale. Două zile mai
târziu în presa comunistă de la Chișinău apare un nou articol de fond, tot anonim,
Democratia presupune o înaltă răspundere, în care sunt atacați scriitorii care ,,critică
orânduirea de stat sovietică, vor să revizuiască istoria” (sunt vizare articolele care
abordau problema foametei organizate din 1946 - 1947), dar și revista ,,Orizontul”,
publicație a Uniunii Scriitorilor, pentru simplul fapt că a publicat materiale despre
formația ,,The Beatles”.
La 29 iulie 1987 în ziarul ,,Literaturnaia Gazeta” apăreau, deodată, două articole
ample despre situația din Moldova. Cel dintâi, Pământul, apa și virgulele, îi apar-
ținea lui Ion Druță, care, iritat de discursurile la plenara din iulie a CC al PCM, s-a
decis să se includă în luptă. El reia un șir de probleme abordate de scriitori: otrăvirea
pământurilor Basarabiei, a apelor, cauzele secetei, lipsa simțului măsurii la cei din
administrația comunistă (despotismul bodiulist), dezechilibrul ecologic, reglarea
debitelor râurilor și distrugerea acestora, tragedia fluviului Nistru, otrăvit în câteva
rânduri prin deversări de la uzinele din Ucraina, distrugerea tradițiilor, a obiceiurilor
și a principiilor morale, represaliile împotriva intelectualității, fabricarea de etichete,
distrugerea unor destine, a inițiativelor bune, ,,furia distrugerii sub steagul făuririi”,
folosirea abuzivă a pesticidelor și a altor chimicale în agricultură și distrugerea
sănătății populației Basarabiei, mai ales a copiilor (existau mai mult de 50 de școli
pentru copiii cu handicap mental) ș.a. ,,Schimonosirea limbii materne, degradarea
limbii”, scria Ion Druță, era legată nu doar de politicile abuzive ci și ,,de starea de
sănătate a oamenilor otrăviți cu chimicale”.
În cel de-al doilea articol - Durerea pământului - Capitolina Kojevnikova, pe
care am menționat-o mai sus, se referea la experiențele din agricultura Basarabiei
204 Valeriu Matei
pe timpul ,,domniei” de peste 20 de ani a primului secretar comunist Ivan Bodiul, la

proiectele gigantice, dar falimentare, realizate atunci - livezi uriașe, așa-zisele fabrici
de lapte și carne, fermele uriașe, asociațiile agroindustriale intergospodărești, dar și
la rapoartele economice false trimise Moscovei de aparatul birocratic comunist din
RSSM, imens, incompetent și ineficient. Referindu-se la prezent, ea menționa: ,,Nu
e nicio restructurare în Moldova. S-a produs doar o anumită mutare la etajul de sus.
Doar fotoliile îndrăgite au fost mutate dintr-un loc într-altul” (3).
În ședința Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din 30 octombrie 1987,
la care au participat majoritatea scriitorilor, în raportul prezentat de scriitorul Ion
Hadârcă și în discursurile multor scriitori, li s-a răspuns din nou tuturor celor care
au atacat scriitorii la plenara din iulie a CC al PCM.
Conducerea comunistă de la Chișinău încerca să blocheze orice activitate a Uniunii
Scriitorilor. La începutul anului 1988, CC al PCM a încercat să interzică intrarea în
RSSM a scriitorilor Ioan Alexandru, Mircea Tomuș și Arcadie Donos, îngrijitorii
antologiei de poezie basarabeană Constelația lirei, invitați la Chișinău să prezinte
această apariție editorială. Doar după intervenția poetului Robert Rojdestvenskii,
secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS, responsabil de relațiile internaționale,
care i-a cerit lui Alexandr Iakovlev, secretar al CC al PCUS să intervină, problema
a fost soluționată. Înainte de aceasta R.Rojdestvenskii, pe care-l sesizasem, încer-
case să soluționeze problema, telefonându-i la Chișinău lui N. Bondarciuc, secretar
al CC al PCM. Acesta din urmă a fost brutal și nerespectuos, fapt care l-a enervat
pe R.Rojdestvenskii, acesta telefonându-i imediat lui A. Iakovlev și numindu-l pe
N. Bondarciuc ,,grobian și incult”.
La 26 februarie 1988, în ziua când se împlineau 150 ani de la nasterea lui B. P.
Hasdeu, la Casa Scriitorilor din Chișinău a avut loc lansarea antologiei Constelația
lirei, cu prezența celor trei scriitori români.
Autoritățile comuniste de la Chișinău au oprit, la începutul lunii aprilie 1987,
apariția nr. 4 al revistei ,,Nistru”, publicație a Uniunii Scriitorilor, din cauza artico-
lului lingvistului și publicistului Valentin Mândâcanu, Veșmântul ființei noastre, în
care se aduceau dovezi de netăgăduit ale necesității revenirii la alfabetul latin. Și
din nou, doar după intervenția lui Alexandr Iakovlev, secretar al CC al PCUS, care
i-a telefonat lui S.K.Grossu, prim secretar al CC al PCM, problema apariției revistei
a fost soluționată.
În perioada ianuarie - mai 1988 publicațiile oficiale ale CC al PCM ,,Moldova
Socialistă” și ,,Sovietskaia Moldavia”, precum și organul de presă al CC al komso-
molului ,,Molodeji Moldavii” au publicat numeroase articole denigratoare în adresa
scriitorilor și a breslei scriitoricești.
În aceste condiții, la 27 mai 1988, este convocată o nouă Adunare Generală a
Scriitorilor, în cadrul căreia este adoptat un Apel către Conferința a XIXI-a unională
a PCUS prin care scriitorii ,,exprimă neîncredere actualei conduceri a republicii și
consideră incompetentă delegația moldovenească desemnată pentru Conferința a
XIX-a unională de partid și-l roagă pe Mihail Gorbaciov să reprezinte la Conferința
de partid interesele intelectualității de creație din RSSM, precum și ale tuturor for-
țelor din republică ce aderă la restructurare”. Gorbaciov mai era rugat să îi invite la
Conferință pe scriitorii Ion Hadârcă și Dumitru Matcovschi pentru a vorbi despre
situația reală din RSSM.
Era un caz unic în tot imperiul sovietic, ca o uniune de creație să-i dea vot de
blam conducerii comuniste a unei republici unionale.
Apelul scriitorilor din Moldova impresionează Moscova. Intelectualii cu vederi
democratice admiră curajul celor de la Chișinău, dar unii secretari ai Comitetului
de Conducere al Uniunii Scriitorilor din URSS, între care și Iurii Surovțev, respon-
sabil pentru literaturile din republicile unionale, sunt iritați, considerând că scriito-
rii din Moldova își permit prea multe. Astfel, este convocată, pentru 7 iunie 1988,
ședința secretariatului Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din URSS
care urma să ia în discuție situația din Moldova și activitatea Uniunii Scriitorilor
din Moldova. Iurii Vercenko, secretarul II al Uniunii Scriitorilor din URSS, un
scriitor fără de operă dar cu înalt grad în KGB, Iurii Surovțev și adjunctul aces-
tuia, Serghei Kolov, alt scriitor fără de operă dar cu grade în KGB, pregăteau o
ședință în care să fie condamnată Uniunea Scriitorilor din Moldova, scop în care ei
căutau vorbitori printre rușii șovini - gen V. Osipov de la ,,Literaturnaia Rossia”,
care publicase articole denigratoare despre scriitorii basarabeni - sau scriitori
din alte republici unionale (în special din Ucraina), care să critice activitatea
Uniunii Scriitorilor din Moldova și revendicările scriitorilor ca fiind naționaliste
și antisovietice. Iurii Surovțev pregătise proiectul unei rezoluții în acest sens, ce
trebuia adoptată în această ședință. Ei făceau tot posibilul ca secretarii incomozi
- Andrei Voznesenskii, Valentin Rasputin, Cinghiz Aitmatov, Vitalii Korotici,
Evghenii Evtușenco, Serghei Baruzdin ș.a. - să nu fie informați în timp util și să
nu particitpe la ședință.
Aflând de intențiile acestor secretari, am pregătit un amplu material privind situ-
ația din RSSM și activitatea, în aceste condiții, a Uniunii Scriitorilor din Moldova și
am avut întrevederi cu A. Voznesenskii, R. Rojdestvenskii, C. Aitmatov, V. Korotici,
E. Evtușenco, S. Baruzdin ș.a., informându-i asupra realităților din Moldova. I-am
invitat la ședință, informându-i asupra situației create, și pe membrii Consiliului
pentru literatura din Moldova Vladimir Gusev, Zoia B. Boguslavskaia (soția lui
A. Voznesenskii), Iurii Kojevnikov, Kiril Kovalgi, și pe alți scriitori care erau inte-
resați de situația din Moldova: Pavel Uliașov (autorul unor articole critice despre
conducerea bodiulistă de la Chișinău și despre plagiatorul V. Stati, apărute în ziarul
,,Izvestia”), Iosif Gerasimov (soțul Capitolinei Kojevnikova, autorul primei nuvele
despre deportările în Siberia a basarabenilor - Bătăi în ușă), Feodosie Vidrașcu,
Valentin Oskoțkii, A. Iakubov, secretar al Uniunii Scriitorilor din Uzbekistan ș.a.
I-am trimis două exemplare ale materialelor elaborate și lui V. K. Egorov, fost rector
al Institutului de Literatură, atunci șef-adjunct al secției de proppagandă a CC al
PCUS (un exemplar pentru A. Iakovlev, secretar al CC al PCUS pentru probleme
de ideologie).
206 Valeriu Matei
Delegația venită din Moldova a fost reprezentativă: Ion C. Ciobanu, prim secretar
al USM, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă, Leonida Lari, Ion Ciocanu, Nicolae Dabija,
Ion Gheorghiță ș.a. S-a prezentat și Nikolai Bondarciuc, secretarul CC al PCM,
însoțit de doi șefi de secție, precum și Vladimir K. Egorov, din partea CC al PCUS.
La vederea celor adunați în sala de ședințe a Uniunii Scriitorilor din URSS,
Iu.Vercenko, Iu. Surovțev și S. Kolov, au rămas înmărmuriți (dintre oratorii lor dresați
s-a prezentat doar V. Osipov). Au amânat cu aproape un sfert de oră începerea ședinței,
s-au retras să se consulte, apoi Iu. Vercenco a ținut un scurt discurs inaugural intitulat
Pe calea înnoirii - despre toate și despre nimic, iar Iu. Surovțev a renunțat să-și mai
susțină referatul. Din partea Uniunii Scriitorilor din Moldova au fost susținute două
rapoarte, prezentate de I. C.Ciobanu și M. Cimpoi, în care au făcut o prezentare amplă,
critică asupra situației din RSS Moldovenească, a politicii de confruntare promovată
de CC al PCM, și a activității intelectualității de creație, în special a scriitorilor. Le-a
urmat la cuvânt scriitorul și publicistul moscovit Pavel Uliașov, care a salutat curajul
scriitorilor din Moldova, a vorbit despre politicile grupării bodiuliste aflate la condu-
cerea RSSM, despre veleitarismul acestora, despre plagiatorul V. Stati, subalternul
lui N. Bondarciuc, exclus pe bună dreptate din randurile Uniunii Scriitorilor. Iosif
Gerasimov a vorbit despre deportările în Siberia ale moldovenilor, despre necesitatea
reintroducerii în Moldova, unde el a locuit o lungă perioadă, a alfabetului latin, firesc
pentru o limbă neolatină, Nicolae Dabija s-a referit la situația presei din Moldova
supusă mereu presiunilor și cenzurii, Serghei Baruzdin, secretar al Uniunii Scriitorilor
din URSS și-a declarat sprijinul pentru scriitorii din Moldova, salutând activismul
lor social, Ion Hadârcă a vorbit despre curajul scriitorilor din Moldova de a aborda
problemele cele mai dureroase din societate, Valentin Oskoțki, scriitor și publicist
moscovit, a relatat despre prigonirea lui Ion Druță de către Ivan Bodiul, prim secretar
al CC al PCM în anii 1964-1986, concluzionând, în special pentru N. Bondarciuc: ,,e
timpul ca cei din conducere să mai asculte de scriitori”; Vitalie Korotici, secretar al
Uniunii Scriitorilor din URSS a salutat Apelul scriitorilor moldoveni către Conferința
a XIX unională de partid, o dovadă de curaj și conștiință civică, și i-a îndemnat pe
scriitorii din Moldova să colaboreze cu revista ,,Ogoniok”, pe care o conduce (având
atunci cel mai mare tiraj în URSS).
Secretarul Uniunii Scriitorilor din URSS Robert Rojdestvenskii, care avuse
anterior o confruntare telefonică cu N. Bondarciuc, a vorbit, privindu-l mereu
pe acesta, despre obstrucționarea de către CC al PCM a activităților Uniunii
Scriitorilor din Moldova, concluzionând: ,,protestul legitim al scriitorilor împo-
triva unei conduceri proaste e înțeles de unii ca un protest împotriva conducerii
de partid în general”.
Iu. Surovțev, debusolat de situația creată la ședință, a trecut și el subit de partea
democrației, relatând cum i-a denaturat agenția oficială moldovenească ATEM sensul
discursului său susținut la plenara Uniunii Scriitorilor din Moldova din 27 mai 1988,
apoi a lăudat activitatea scriitorilor moldoveni, cerându-le să dea dovadă de ,,spirit
constructiv” și, în fine, dându-și seama că proiectul de rezoluție a ședinței, pregătit de
el anterior, n-are nicio șansă să fie aprobat, a propus ca proiectul rezoluției ședinței
secretariatului să fie elaborat de Mihai Cimpoi și Valeriu Matei.
Au urmat la cuvânt Iurii Kojevnicov, cunoscutul eminescolog și traducător
din poezia românescă, Kiril Kovalgi, scriitor originar din Basarabia, ambii spriji-
nind dezideratele promovate de Uniunea Scriitorilor din Moldova, Ion Ciocanu,
care a vorbit despre cenzura draconică din RSSM, Leonida Lari, polemizând și
ironizându-l pe N. Bondarciuc, Feodosie Vidrașcu, Ion Gheorghiță, criticând
dur politica CC al PCM, Vladimir Gusev, declarându-le sprijin scriitorilor din
Mioldova, A. Iakubov din Uzbekistan, afirmând că scriitorii din Moldova sunt
un exemplu pentru ei. A vorbit și N. F. Bondarciuc, secretarul CC al PCM,
incoerent și confuz, atacând din nou scriitorii, fapt ce a trezit dezaprobarea
celor prezenți. Iu. Vercenko s-a văzut nevoit să facă un bilanț favorabil Uniunii
Scriitorilor din Moldova. V. K. Egorov, reprezentantul CC al PCUS a preferat
să nu vorbească.
A fost aprobată rezoluția secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS, pregătită
de M. Cimpoi și V. Matei, privind activitatea Uniunii Scriitorilor din Moldova în
anii 1987 - 1988, prin care se declara sprijin ,,experienței valoroase acumulate de
organizația scriitoricească din Moldova pe calea dezvoltării ei democratice” și se
recomanda:
- crearea la Chișinău a unei edituri specializate în editarea de cărți pentru copii
și adolescenți;
- transformarea almanahului de traduceri din literatura universală ,,Meridiane”
în publicație periodică;
- editura Literatura artistică din Chișinău să editeze prioritar literatura contem-
porană din Moldova, inclusiv traduceri în rusește din aceste opere, literatura clasică,
traduceri din opera altor scriitori din republicile unionale și din literatura universală
și să editeze, experimental, cărți cu grafie latină;
- editura Sovietskii pisateli să publice mai multe traduceri din literatura din
Moldova;
- săptămânalul ,,Literaturnaia gazeta” să reflecte mai des procesele ce au loc în
republicile unionale și în special cele din Moldova;
- crearea unui centru cultural moldovenesc la Moscova;
- conducerea Fondului Literar unional să ajute financiar Uniunea Scriitorilor din
Moldova.
Trecut de partea revoluției, Iu. Surovțev citește o scurtă scrisoare de protest față de
agenția oficială de informații a RSSM - ATEM și anunță că o va trimite la Chișinău,
anexând și textul discursului său de la Chișinău din 27 mai 1988. Agenția oficială de
știri a RSSM - ATEM va ignora această scrisoare, care va apare, însă, în ,,Literatura
și arta” nr. 31 din 28 iunie 1988 împreună cu textul discursului său.
Ședința Secretariatului Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din URSS
din 7 iunie 1988 a însemnat o victorie categorică a Uniunii Scriitorilor din Moldova
asupra CC al PCM.
208 Valeriu Matei
La 3 iunie 1988 la Chișinău, în sala mare a Uniunii Scriitorilor, se constituie

Mișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării, nucleul căreia îl constituie
scriitorii, unii artiști plastici, muzicieni, savanți lingviști și istorici, cadre didactice.
Va deveni, pentru aproape un an de zile, principala organizație de opoziție față de CC
al PCM și organizator al acțiunilor de protest. La 15 iunie 1988, la bustul lui Mihai
Eminescu, este lansat Cenaclul Alexie Mateevici, care va avea un rol important în
derularea evenimentelor ulterioare.
În iunie 1988, sub presiunea opiniei publice, Sovietul Suprem al RSSM a creat
Comisia interdepartamentală a Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească
pentru studierea istoriei și problemelor dezvoltării limbii moldovenești, în cadrul
căreia au fost incluși scriitorii Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Ion Ciocanu, Nicolae
Dabija și Andrei Lupan (care se arătase ostil revendicărilor formulate de scriitori),
lingviştii Silviu Berejan, Nicolae Mătcaş și Alexandru Dârul, istoricul Anton Moraru,
dar şi persoane din aparatul de partid comunist, care s-au manifestat ca adversari
ai limbii române și ai alfabetului latin: Dmitrii Zidu, Fiodor Angheli, precum și
Alexandru Mocanu, preşedintele Sovietului Suprem al RSSM.
La 28 iunie 1988 (ziua ocupației sovietice din 1940), în piața centrală a Chișinăului,
are loc un mare miting de doliu, la care iau cuvântul mai mulți scriitori și istorici -
A. Moșanu, L. Lari, N. Negru, V. Matei, I. Conțescu, N. Dabija, N. Josu ș.a., care
au cerut condamnarea oficială a Pactului Molotov-Ribbentrop și încetarea stării de
ocupație sovietică, repunerea în drepturi a istoriei naționale, oficializarea limbii
române și revenirea la alfabetul latin.
Presa oficială, comunistă, de la Chișinău continuă să atace scriitorii, și în special
săptămânalul ,,Literatura și arta”, astfel că la 1 septembrie 1988 Uniunea Scriitorilor
din Moldova dă un răspuns tăios colegiului de redacție al ziarului ,,Moldova
Socialistă”, publicație a CC al PCM. Între timp, tot mai mulți basarabeni aderă la
Mișcarea Democratică, astfel că formațiunea se extinde pe întreg teritoriul RSSM.
La 17 septembrie 1988 în ziarul ,,Învățământul public” apare o scrisoare semnată
de șaizeci și șase de lingviști, istorici, scriitori, artiști, adresată recent createi ,,Comisii
Interdepartamentale a Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească pentru
studierea istoriei și problemelor dezvoltării limbii moldovenești”, în care semnatarii,
salutând decizia conducerii de partid de a crea Comisia Interdepartamentală, îi cer
acesteia:
- să soluționeze problema statutului social al limbii noastre;
- să activeze cu ușile deschise;
- să-i pună capăt teoriei rușinoase a existenței celor două limbi romanice din
nordul Dunării și să recunoască unitatea limbii române;
- în soluționarea problemei statutului limbii române să aplice doar criterii ling-
vistice și nu politice, geografice ș.a.;
- să recomande trecerea limbii oficiale din RSSM la alfabetul latin;
- limba noastră să fie aplicată și utilizată în toate sferele vieții din RSSM.
Scrisoarea în cauză e reprodusă și în ,,Literatura și arta”.
La 25 octombrie 1988 Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din Moldova

lansează un Apel către toți oamenii de bună credință să susțină oficializarea limbii
române și revenirea la alfabetul latin. Apelul e semnat de toți scriitorii, cu excepția
lui Andrei Lupan (va da mai târziu explicații), Haralambie Corbu, Eliza Botezatu,
Arhip Cibotaru și Nicolae Corlăteanu.
Începe o amplă campanie de susținere a revendicărilor lingvistice: în fiece număr
al ziarelor ,,Literatura și arta” și ,,Învățământul public” sunt publicate zeci de scrisori
cu sute de semnături ale susținătorilor, adresate Comisiei Interdepartamentale. Între
acestea, la 1 decembrie 1988, e publicată, în ,,Literatura și arta”, și scrisoarea unor
mari personalități din Moldova, stabilite la Moscova, pe care am pregătit-o, printre
semnatari fiind: Eugen Grebenicov, Ion Ungureanu, Lilia Amarfi, Maria Codreanu,
Ștefan Vetrilă, Nicolae Romanenco, Vasile Cepoi, Nicolae Dodiță, Valeria Grosu,
Eugen Cioclea, Sandu Grecu ș.a. În aceeași zi apărea și scrisoarea de susținere a celor
mai importanți zece scriitori letoni: Imants Ziedonis, Ianis Peters, Vizma Belsevits,
Maris Ciaclais, Knut Skuienieks, Imants Auzini, Leons Briedis ș.a. O altă scrisoare
de susținere a fost semnată 30 de personalități ale literaturii și culturii lituaniene.
În pofida tuturor așteptărilor, în decembrie 1988 erau publicate Tezele CC al
PCM, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM și Consiliul de Ministri al RSSM, Să
afirmăm restructurarea prin fapte concrete, prin care conducerea bodiulistă de la
Chișinău relua toate dogmele comunist-staliniste: „întărirea unității poporului so-
vietic”, consolidarea „prieteniei popoarelor”, menţinerea limbii ruse drept limbă de
comunicare interetnică, păstrarea alfabetului chirilic pentru limba moldovenească
și a controlului partidului comunist asupra intelectualității ș.a. Erau respinse, astfel,
toate revendicările intelectualității și ale societății basarabene: necesitatea repunerii
în drepturi a limbii române și revenirea acesteia la alfabetul latin, condamnarea de-
portărilor în masă staliniste și încălcarea drepturilor omului în deceniile bodiuliste,
adevărul despre foametea organizată din 1946-1947, gravele probleme ecologice
din Moldova.
Aceste teze, numite în popor ,,proteze”, au trezit revolta generală. Încep demon-
strațiile și marșurile stradale atât la Chișinău, cât și în alte orașe. Acestea au loc în
fiece sâmbătă și duminică și vor ține până la 31 august 1989, marcând a patra etapă
a luptei pentru legiferarea limbii române și a alfabetului latin. Amintim manifestările
cele mai ample din 15 și 22 ianuarie, 12 martie (când demonstranții au asediat clădirea
CC al PCM), marele miting de doliu din 28 iunie 1989 (ziua ocupației sovietice din
1940), manifestările din 23 august 1989 (ziua semnării în 1939 a Pactului Molotov-
Ribbentrop) și, în fine, prima Marea Adunare Națională din 27 august 1989.
La 23 decembrie 1988, Plenara Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorior
se întrunește într-o ședință deschisă cu tema Scriitorii și destinele limbii materne
(la care au luat cuvântul scriitorii I. C. Ciobanu, V. Badiu, I. Hadârcă, Iu. Grecov, V.
Matei, L. Lari, E. Tarlapan, I. Ciocanu, D. Matcovschi, L. Istrati, N. Josu, Iu. Filip, T.
Bragă ş.a.) și adoptă o rezoluție prin care, salutând sprijinul venit din partea a sute de
mii de concetățeni, cer ,,consfințirea în Constituție a limbii materne a moldovenilor
210 Valeriu Matei
ca limbă de stat și revenirea acesteia la alfabetul latin”. Scriitorii aprobă și textul

unei scrisori deschise către Biroul CC al PCM, prin care le cer oprirea campaniei de
denigrare a scriitorilor desfășurată de redacția oficiosului CC al PCM ,,Sovetskaia
Moldavia”, care reflectă tendențios starea de lucruri din domeniul limbii noastre,
stimulând vrajba interetnică, dar și persecuțiile împotriva intelectualității de creație și,
în special, asupra redactorului-șef al ziarului ,,Învățământul public” Anton Grăjdieru. .
La 28 decembrie 1988, în urma unei dezbateri îndelungate, Comisia
Interdepartamentală adoptă o hotărâre, semnată de președintele Alexandru Mocanu
și secretarul Nicolae Matcaș, care va fi făcută publică la 5 ianuarie 1989, prin care își
propunea să facă un demers pe lângă Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM ca limba
moldovenilor să fie decretată ca limbă de stat pe teritoriul RSSM; ruga Prezidiul
Sovietului Suprem să creeze un grup de lucru pentru pregătirea proiectelor de lege
și-i solicita Prezidiului Sovietului Suprem să aprobe hotărârea privind trecerea limbii
noastre la grafia latină. În aceeași zi se publică și cele două rapoarte prezentate la
ședința Comisiei Interdepartamentale din 28 decembrie 1988 de lingviștii Silviu
Berejan Cu privire la statutul lingvistic și social al limbii noastre și A. M. Dârul
Legătura dintre caracterul romanic al limbii moldovenilor și grafia latină. Aceștia
menționau că în adresa Comisiei Interdepartamentale au sosit peste 130 de scrisori și
demersuri colecțive (fără a șine cont de sutele de scrisori publicate în presă) cu peste
zece mii semnături care cereau acordarea statutului de limbă de stat limbii noastre,
recunoașterea identității lingvistice moldo-române și revenirea la grafia latină.
La 25 ianuarie 1989 era publicată Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al
RSSM despre pregătirea proiectelor de legi Cu privire la statutul limbii moldovenești
și Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM, prin care se hotăra
să se editeze o parte a săptămânalului ,,Literatura și arta” cu alfabet latin, la fel și
operele unor clasici al literaturii noastre.
Însă autorităţile din RSSM nu se grăbeau să acționeze, iar formularea ambiguă
privind trecerea la alfabetul latin era o dovadă în plus că liderii comuniști de la
Chișinău voiau doar să calmeze spiritele, să câștige timp și să deturneze mișcarea
democratică din societate. Pentru a simula dialogul, CC al PCM a invitat de la
Moscova un grup de așa-ziși ,,experți”, unii dintre care se developaseră prin atitudini
ostile față de limba română și alfabetul latin (de ex. Vladislav Iakimovici Grossul,
unul din ideologii ,,Interfronfului” din RSSM), Gh. Gh. Litavrin, membru-corspon-
dent al Academiei de Științe a URSS (conducătorul grupului), M. D. Ereșcenko, I.
Ia. Semionova, doctori în știinţe istorice, cercetători ai Institutului de Slavistică și
Balcanistică a Academiei, T. N. Sfeșnikova și B. P. Narumov, lingviști. Autoritățile
comuniste de la Chișinău au înscenat organizarea unor mese rotunde la redacţia
oficiosului CC al PCM ,,Moldova Socialistă” și la Academia de Știinţe a RSSM,
condusă încă de sinistrul A. Jucenko, manifestări în cadrul cărora aceștia s-au referit
mai mult la scrisul slavon, decât la cel latin, ideologizând problema și încercând să
demonstreze prioritatea alfabetului rus și inutilitatea trecerii la alfabetul latin, pre-
cum și inoportunitatea oficializării limbii moldovenilor. Prestația pseudo-savanţilor
moscoviţi a fost atât de jenantă, încât nici cei care i-au invitat n-au mai făcut, pe
parcursul anului 1989, referire la concluziile acestora.
Deși majoritatea membrilor Comisiei Interdepartamentale ajunseră la concluzia
că aşa-zisa limbă moldovenească este identică cu limba română, Simion K. Grossu,
prim-secretar al CC a PCM, și alți câțiva acoliți ai săi, insistau asupra diferenţelor,
forțând nota și sfidând evidențele, ceea ce a dus la o și mai mare tensionare a situației.
Era tot mai evident că întreaga conducere de partid comunist a RSSM era depășită
de timp, s-a compromis și nu avea nimic în comun cu dezideratele majorității po-
pulației din Moldova.
În ziua de 15 februarie 1989 aparea la Riga și era adus la Chișinău primul ziar cu
alfabet latin din Basarabia postbelică - ,,Glasul”, devenit ulterior ,,Glasul Națiunii”.
Această acțiune a fost realizată cu sprijinul diasporei basarabene din Letonia și a so-
ților-scriitori Maria Briede-Macovei și Leons Briedis. Tirajul de 60.000 de exemplare
al acestui ziar s-a epuizat foarte repede, iar în săptămânile ce au urmat, în adresa
Uniunii Scriitorilor din Moldova au sosit peste 100 de mii de cărţi poștale în care
oamenii își exprimau dorinţa de a abona acest ziar (4).
La 23 februarie 1989 scriitorii publicau în ,,Literatura și arta”, ca exemplu,
Decretul Sovietului Suprem al Lituaniei Cu privire la folosirea limbii de stat a RSS
Lituaniene. În aceeași zi era publicat și protestul a 182 de colaboratori științifici de
la Academia de Științe a Moldovei în legătură cu includerea în Comisia de elaborare
a proiectelor de lege a lui A. Iakovlev și L. Donețki, care se pronunțaseră în repetate
rânduri împotriva oficializării limbii române și a revenirii la alfabetul latin.
Conform deciziei din 10 martie 1989 a Comisiei Sovietului Suprem al RSSM
pentru învăţământul public, știinţă și cultură, a fost creat un grup de lucru pentru
efectuarea unor sondaje de opinie în problema grafiei latine, din care făceau parte
lingviștii Alexandru Dârul, director adjunct al Institutulii de Limbă și Literatură
al AȘ a RSSM (președinte al grupului), Anatol Ciobanu, profesor, șef al catedrei
de lingvistică generală și romanică a Universităţii de Stat din Chișinău, Nicolae
Mătcaș, șef al catedrei de limbă moldovenească a Institutului Pedagogic de Stat
,,Ion Creangă”, Ion Dumeniuc, docent la facultatea de lologie a Universităţii
de Stat din Chișinău, scriitorul Victor Prohin, redactor șef-adjunct al revistei
,,Nistru”, ziaristul Anton Grăjdieru, redactor șef al ziarului ,,Învăţământul public”,
precum și Gheorghe Călcâi, candidat în știinţe filozofice, cercetător știinţific în
cadrul sectorului pentru sondarea opiniei publice a Institutului de Filozoșie și
Drept al AȘ a RSSM și Gheorghe Bostan, candidat în știinţe fizico-matematice,
docent la catedra de limbaje algoritmice și programare a Universităţii de Stat
din Chișinău. În ziarele „Literatura și arta”, „Învățământul public”, „Moldova
socialistă”, „Viața satului” și „Tinerimea Moldovei”, tirajul total al cărora era de
700.000 de exemplare, a fost publicat un chestionar privind adoptarea alfabetului
latin ca formă oficială de scriere în limba „moldovenească”. În cele peste 100.000
de răspunsuri sosite, până la sfârșitul lunii aprilie 1989, pe adresa respectivelor
publicații, circa 99,33% din respondenți s-au pronunțat în favoarea trecerii la
212 Valeriu Matei
grafia latină, circa 50% din chestionare fiind expediate din localitățile rurale ale
Basarabiei (5).
La 16 martie 1989 Uniunea Scriitorilor publica proiectul său de lege Limba de
stat. Principii de funcționare (6), sprijinit de majoritatea intelectualității și de cadrele
didactice.
La 6 aprilie 1989 erau publicate și proiectele de legi ale Prezidiului Sovietului
Suprem al RSSM, aprobate la 30 martie 1989 (7).
Sub directa conducere a secretarului II al CC al PCM V. Pșenicinikov încep ac-
țiunile de organizare în Transnistria a așa-ziselor Soviete Unite ale Colectivelor de
Muncă, cu detașamente de autoapărare, organizații paramilitare susținute de Moscova
și de Armata a 14-a a URSS, dislocată în RSSM. Totodată, pentru a impresiona opinia
publică rusească, populația rusofonă din RSSM este îndemnată să scrie scrisori și
demersuri la Moscova împotriva ,,naționaliștilor români” de la Chișinău (8).
În lunile martie-aprilie 1989 au avut loc alegeri în Congresul Deputaţilor Poporului
din URSS, alegeri semi-libere, în cadrul cărora, în RSS Moldovenească au învins,
în luptă cu reprezentanții nomenclaturii CC al PCM, mai mulți scriitori (Grigore
Vieru, Nicolae Dabija, Ion Druţă, Ion Hadârcă, Dumitru Matcovschi, Leonida Lari,
Mihai Cimpoi), ziaristul Anton Grăjdieru, inginerul Constantin Oboroc, preotul Petru
Buburuz, medicii Gheorghe Ghidirim și Gheorghe Russu ș.a., fiind astfel curmată
dominația pe plan local a partidului comunist.
La 13 aprilie 1989, treisprezece deputați ai poporului din URSS, proaspăt aleși -
între care șapte scriitori - publică o Scrisoare deschisă către CC al PCM, Prezidiul
Sovietului Suprem și Consiliul de Miniștri al RSSM, prin care cereau accelerarea
examinării proiectelor lingvistice.
La 20 mai 1989 are loc congresul de constituire a Frontului Popular din Moldova,
prin fuzionarea Mișcării Democratice și a altor organizații culturale. Raportul politic
a fost prezentat de doctorul în istorie Alexandru Moșanu. Congresul a ales organele
de conducere și a adoptat Programul, Statutul si o serie de rezoluții, a hotărât editarea
buletinului informativ ,,Deșteptarea”. Președinte al FPM a fost ales Ion Hadârcă, iar
din Consiliu făceau parte personalități ale vieții publice: Gr. Vieru, D. Matcovschi,
L. Lari, M. Cimpoi, N. Dabija, V. Matei, L. Istrati, V. Beșleagă, Gh. Ghimpu,
M. Ghimpu, A. Șalaru ș.a.
La 25 mai 1989 este publicat proiectul Hotărârii Prezidiului Sovietului Suprem
Cu privire la trecerea scrisului limbii moldovenești la grafia latină.
La finele lunii mai 1989 apare ziarul ,,Deșteptarea”, publicație a Frontului Popular,
tipărit cu alfabet latin, iar din 29 iunie 1989 și săptămânalul ,,Literatura și arta”
apare cu alfabet latin (alternativ până la nr. 30 din 20 iulie același an, apoi, de la nr.
31/1989 doar cu alfabet latin).
În ziua de 28 iunie 1989 la Teatrul de Vară din Chișinău, în prezența a circa
douăzeci de mii participanți, are loc un miting de doliu, în cadrul căruia am pre-
zentat discursul de bază, consacrat istoriei problemei basarabene, de la apariția
acesteia în 1812, odată cu anexarea și ocuparea de către Imperiul Rus a Moldovei
dintre Prut și Nistru, și până în anul 1988, text apărut ulterior și în buletinul
,,Desteptarea”, nr. 2. Participanții la miting au cerut, în rezoluția adoptată, ofi-
cializarea limbii române, revenirea la alfabetul latin, lichidarea consecințelor
Pactului Molotov - Ribbentrop.
Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM publica, la 18 august 1989, Hotărârea
despre proiectele legilor Cu privire la statutul limbii moldovenești și Cu privire la
funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM, și proiectul Hotărârii Cu privire la
trecerea la alfabetul latin, anunțând, totodată deschiderea Sesiunii Sovietului Suprem
al RSSM în data de 29 august 1989. Majoritatea propunerilor făcute de scriitori și
lingviști nu au fost luate în considerație de Prezidiu și era clar că la Sesiune se va
da bătălia decisivă pentru legiferarea limbii române și revenirea acesteia la alfabetul
latin.
Consiliul Frontului Popular, la 28 iunie 1989, a luat decizia de a convoca, la
27 august 1989, cu începere de la ora 10.00, în piața centrală a Chișinăului - Piața
Biruinței - cea dintâi Mare Adunare Națională la care să participe reprezentanți
din toate localitățile Basarabiei. Ca model au servit Marea Adunare de la Blaj din
1848 și, mai ales, Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918.
La Adunare au fost invitați și reprezentanți ai mișcărilor democratice naționale din
Lituania, Letonia, Estonia și Georgia.
La Adunare au sosit, din toate raioanele RSSM, dar și din nordul Bucovinei și
sudul Basarabiei, circa opt sute de mii de oameni, cu tricoloruri românești, icoane
și imaginile lui Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare. A fost cea mai impresionantă și
reprezentativă manifestare în istoria contemporană a Basarabiei. În documentul final,
întitulat Despre suveranitate și despre dreptul nostru la viitor, pe care l-am scris în
ajunul manifestării, au fost cuprinse principalele deziderate ale Mișcării Democratice
de Eliberare Națională: legiferarea limbii noastre și revenirea la adevăratul ei nume
- limba română, reintroducerea alfabetului latin, a tricolorului, introducerea în in-
stituțiile de învățământ preuniversitar și universitar a istoriei românilor, stăvilirea
imigrărilor în teritoriul Basarabiei din cuprinsul imperiului sovietic, suveranitatea
național-statală, supremația legilor adoptate de Parlamentul Basarabiei și, în fine,
lichidarea consecințelor Pactului Molotov - Ribbentrop - abolirea ocupației sovietive.
Manifestările de amploare au continuat și în zilele de 29, 30 și 31 august 1989 în
jurul Teatrului de Operă și Balet din Chișinău, în incinta căruia se desfășura Sesiunea
Sovietului Suprem. Sub presiunea mulțimilor deputații au votat în ziua de 31 august
1989 legiferarea limbii române ca limbă de stat în Basarabia și revenirea acesteia la
alfabetul latin. Era prima victorie mare a Mișcării Democratice de Eliberare Națională
din Basarabia. Dar lupta nu se încheiase încă…
214 Valeriu Matei
NOTE.
1. I. Dumeniuc, N. Mătcaș. Coloana infinită a graiului matern. File din marea
bătălie pentru limbă, ed. Hiperion, Chișinău, 1990; E.Negru. Bătălia pentru limbă
și alfabet din RSSM în anul 1989, în Reviata de istorie a Moldovei, nr. 3 - 4 (119 -
120), 2019.
2. S.Saka, Tragic aerostat, în „Literatura și arta” din 16 iulie 1987.
3. Traducerea în limba română a articolului, în „Literatura și arta”, 20 august 1987.
4. I. Dumeniuc, N. Mătcaș. Op. cit., p. 121.
5. Elena Negru. Bătălia pentru limbă și alfabet din RSSM în anul 1989, p. 117.
6. v. „Literatura și arta”, nr. 12 (2276), din 16 martie 1989, pp. 1, 3 - 4.
7. „Literatura și arta”, nr. 15 (2279), din 6 aprilie 1989.
8. v. V. Matei. Despre anonimii agresivi, în „Literatura și arta”, nr. 35 (2299),
p. 2 - 3.
THE STRUGGLE FOR THE OFFICIALIZATION OF THE ROMANIAN

LANGUAGE AND THE LATIN ALPHABET IN BESSARABIA (1986-1989)
Abstract: The article refers to the period 1986–1989 in the contemporary history of
Bessarabia (the Republic of Moldova), then part of the Soviet Empire, and addresses the
struggle of the intelligentsia and the majority of the population for the officialization of the
Romanian language and its return to the Latin alphabet (forbidden by the Soviet communist
power in January 1941). The author highlights four stages of this struggle, bringing for each
of them, many new data, related to the events he witnessed and participated in.
Keywords: Bessarabia, USSR, Romanian language, Latin alphabet.

RESTITUIRI
CONTRIBUȚII LA BIBLIOGRAFIA
LUI VLADIMIR STREINU
text îngrijit de Alexandra Ciocârlie*
QUANTUM MUTATUS…
Într-un ziar de curând se putea citi: „la Paris lumea se mai bate pentru idei.
Astfel, doi pictori, Jean d’Esparbès și René Gaillart, au încrucișat spadele în
înțelesul adevărat al cuvântului, dintr-o discuție asupra existențialismului. Dintre
cei doi vechi prieteni, unul – d’Esparbès – ținea cu Sartre, enunțiatorul teoriei,
celălalt era împotrivă. Din discuție, au ajuns la insulte, apoi la bătaie, terminând
prin a se hotărî să rezolve conflictul pe teren“.
Ziarul adăoga și două clișee fotografice, unul cu controversa în toi, din care
apărea foarte clară încrucișarea ultimelor argumente (amândouă de oțel), văzându-
se tot atât de clar martorul-arbitru deplin hotărât să stabilească cine are dreptate,
iar altul care arăta din nenorocire, pe un agent al forței publice redactând procesul-
verbal al contravenției de duel. Ce țară!
E nemaiauzit ca legea să interzică o luptă de idei și să acționeze în virtutea
contravenției abominabile de adevăr! În definitiv, doi oameni aparținând culturii
se bat în duel ca să dovedească irecuzabil, în concret, cu sângele de la nasul
rămas cârn sau de la urechea retezată a adversarului, îndreptățirea unei concepții
filosofice. De când se pedepsește ingenuitatea? Ei au plecat în mod sincer de la
convingerea că dreptatea și adevărul sunt de partea celui mai tare. Și, pe un alt
plan, e admirabil dacă o broboană de sânge preopinent poate pune punct acelei
milenare, dar inepte, dezbateri asupra ideii de adevăr. Omenirea și-a descoperit
în sfârșit leacul neliniștii fundamentale. Nu încape îndoială că spiritul dialectic,
care în mai bine de patru sute de ani a dat culturii franceze preponderență elenică
în lume, trece astfel în disponibilitate, dar în același timp e tot atât de însemnat
și faptul că omenirea se vindecă de patima adevărului. Ce amestec are poliția în
bolile metafizice?
Dar informația în chestiune mai cuprinde ceva: aparent, ea spune că la Paris mai
sunt posibile motive nobile de bătaie, numai acolo „lumea se mai bate pentru idei“;
în miezul ei, informația e însă deprimantă. Ea denunță o stare sufletească improprie
culturii, stare de barbarie sau, cum e cazul mai curând, de barbarizare morală. Dacă
* C.S. II, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”; e-mail: aciocarlie@gmail.com.
216 text îngrijit de Alexandra Ciocârlie
duelul neașteptat al înfierbântaților pictori are cumva vreo putere de a semnifica

transformarea sufletească a Franței de după al Doilea Război Mondial, în acest caz
Germania dreptului forței, cu toată catastrofa ei militaro-politică, a învins glorioasa
țară a forței dreptului. Roma și Atena și-au modificat raporturile, complicându-și-le
de data aceasta aproape de neînțeles.
Duelul a fost provocat așadar de disputa oricum academică asupra
„existențialismului“, al cărui enunțător e Jean Paul Sartre. Dar d. J.P. Sartre știe
probabil mai bine decât ziaristul, care ne-a servit această informație, cine este
enunțătorul; de aceea e profitabil să-l credem pe d-sa, mai ales că nu-și ține în taină
predecesorii, reclamându-se foarte deschis de la germanul Heidegger. Cartea d-lui
Sartre, Etre et Neant, apărută acum doi ani, a creat în Franța contemporană, prin
accesul ei de spaimă metafizică, o adevărată contagiune cu caracter endemic.
Nimic nu se mai dezbate azi în cultura franceză decât „existențialismul“ d-lui
Sartre: e unica problemă de cultură contemporană, deși tradiția acestei culturi constă
într-o complexitate de probleme. Frenetismul disperat al spiritului și confruntarea
lui deodată cu toate marile idei pe care omenirea le-a descoperit dialectic, cu ideea
de Destin, de Istorie, de Libertate, de Dumnezeu, de Patrie etc. ... au ajuns pe
neașteptate să se propună ca singure legitime, dacă nu și existente, în țara care,
oricât, a fost între altele și a cartezianismului. Avem a face prin urmare cu o reducție
certă de orizont, oricât de puternică ar fi iluzia de mai multă lărgime în haotizarea
spiritelor prin existențialism.
Dar noua concepție vine de peste Rin, de la ultimii romani. Gândind la un loc
duelul celor doi pictori și dependența cugetării franceze de azi, prin personalitatea ei
cea mai celebrată, de cultura germană, s-ar zice că filosofii Atenei s-au preschimbat
în gladiatori, care discurează despre filosofia luptei, în toate sensurile. Barbarizată și
dependentă, așa ne apare discuția de idei din Franța de după al Doilea Război Mondial.
Fiind vorba însă de d. Sartre, ca să ne dăm seama mai bine despre ce se petrece
în cultura, care până deunăzi n-a fost numai a țării sale, să ne oprim un moment
la articolul retipărit la București în „Ecrits de France’’ (nr. 3, a.c.). E vorba în el
despre „naționalizarea literaturii“. Nevoia de a înlocui pe scriitorii compromiși prin
colaboraționism sau refugiați și de aceea uitați face ca în literatură să fi apărut unele
nume din „rezistență“, cu mari merite civice și patriotice, dar fără vreo valoare literară
deosebită. Există tendința, observă d. Sartre, ca scriitorii să fie suplantați de eroi.
Împrejurarea, după intoleranța pe care o comportă, duce la transformarea
scriitorului în funcționar public. Spiritul politic asuprește, cu alte cuvinte, și chiar
interzice spiritul creator. Resursele spirituale sunt de altă natură decât resursele, să
zicem, ale subsolului, cărora li se poate da oricând prin „naționalizare“, o folosire
obștească. Și d. Sartre protestează în numele libertății scriitorilor. Protestul e spre
onoarea sa.
Cât privește literatura franceză contemporană, e cât se poate de adevărat că ea
glorifică opere care binemerită de la o Patrie atât de lovită cum a fost Franța în
ultimii ani, dar care nu au ce aștepta din partea unei Franțe redevenită, într-un viitor
Contribuții la bibliografia lui Vladimir Streinu 217
oarecare, Patrie a libertății artei. Am văzut din publicațiile franceze de la noi ce anume
se propune Europei ca opere ale gloriosului spirit francez: manifeste versificate, o
poezie minoră prin aservirea ei la momentul politic, atitudini mai mult sau mai puțin
susținute de luptători sociali proveniți cu deosebire din suprarealiștii, care, născându-
se pe hotarul dintre literatură și psihologie și dând apoi buzna în politică, n-au nicio
atingere cu poezia. Aragon – oricum, oricât și oricând, în spiritul celei mai limpezi
propagande, și niciodată Patrice de la Tour du Pin, acesta un adevărat poet, care, deși
a fost prizonier la germani până la sfârșitul ultimului război și având deci dreptul la
o atenție națională și de alt ordin decât literar, îndură o tăcere oficială nemeritată.
Confuzie frenetică în discuția de idei, dependență de fostul inamic, confuzie
în criteriile de valorificare literară, servitute politică asupra poeziei, acestea sunt
liniile mari și stările mai notabile ale culturii franceze contemporane. E de la sine
înțeles că nu le semnalăm cu inima ușoară. Cine, la vârsta studiilor, a respirat cât de
cât aerul de Atenă modernă a Parisului, cine, până să i se servească o carte cerută, a
făurit planuri de viitor, visând un moment sub cupola de înțelepciune a Bibliotecii
Naționale, cine în sfârșit a meditat, fără să aibă aparența, în bătaia lungă de lumină
gălbuie a amurgurilor pariziene de pe Champs Elysées, acela nu semnalează cu
inimă dușmană decăderea culturii care l-a născut la viața spiritului. O melancolie
secretă îi îngreunează cuvintele.
Numai refugiul într-un trecut mai glorios îl poate ușura. Și forța analogiei istorice
îl duce la stările din Franța de după Primul Război Mondial: în filosofie – Bergson,
în eseistică și poezie – Valéry și Claudel, în roman – Proust și Gide, în literatura
umanitaristă – Barbusse, iar în critică Jacques Rivière (mort înainte de vreme) și
Thibaudet. Lumea întreagă, inclusiv Germania învinsă, privea la torța călăuzitoare,
care ardea deasupra Parisului.
Departe însă de a ne consola comparația cu stările de atunci, devine o altă cauză
de melancolie.
Știind servituțile și dependența sub care se zbate azi spiritul culturii franceze,
știind strălucirea și exemplaritatea lui europeană după Primul Război Mondial, cum
să nu avem sentimentul lui Enea, când neînvinsul Hector i s-a arătat în vis plin de
răni și cum să ne mirăm altfel decât cu vorba lui suspinătoare:
Quantum mutatus ab illo!
„Semnalul”, IX, nr. 1310, marți, 3 septembrie 1946,

p. 1, 2 (Cronica literară), semnat „Vladimir Streinu”.
ORTODOXIE ȘI NAȚIONALITATE
Procesul critic cel mai necesar în materie de istorie literară este, la noi,
reexaminarea ideilor-deprinderi. Pe nesimțite, s-a constituit un fel de tradiție a
istoricizării culturii, tradiție care, dacă a fost binevenită la vremea ei, începe de
acum încolo să devină cel puțin incomodă pentru aflarea adevărului. Confundându-
se literatura cu orice aspirație la cultură, istoricii noștri literari se află încă, în
majoritate, la momentul politic al culturii românești, când chiar iluziile și deci
neadevărul puteau fi profitabile. Se spune astfel că valorile cele mai de seamă ale
istoriei noastre literare sunt naționalismul și ortodoxismul.
Un manual întocmit pe bază de idei nereexaminate critic (e vorba de manualul
d-lui D. Murărașu), deși sub titlul de „istoria literaturii române“, face în materialul
culturii noastre patru mari secțiuni, după cum urmează: I. Epoca unității de neam
prin ortodoxie (Literatura religioasă în sec. al XV-lea și al XVI-lea; Istoriografia în
sec. al XV-lea și al XVI-lea; Cărțile populare în secolul al XV-lea și al XVI-lea);
II. Epoca unității de neam prin limbă (Înainte de Matei Basarab și Vasile Lupu;
Avântul cultural din vremea lui Matei Basarab și Vasile Lupu; Cultura românească
pe linia tradiției; Mișcarea culturală în vremea lui Brâncoveanu; Mișcarea culturală
în vremea lui D. Cantemir; Rezistența limbii românești în vremea domniei fanariote;
Chesarie al Râmnicului și vremea semnelor de înnoire); III. Epoca unității de neam
prin conștiință (Închegarea crezului latin în Transilvania; Pătrunderea crezului latin
în Moldova și în Țara Românească; Înnoirea literaturii prin influență apuseană;
Înnoirea literaturii prin naționalizarea inspirației); IV. Epoca formării idealului
artistic (Întronarea principiului artă pentru artă; Reacțiunea antijunimistă; Risipirea
hegemoniei „Junimii“; Etapa formulelor contradictorii; Sinteza autohtonă;
Încheiere). Nimic de zis: împărțirea și organizarea materiei pe apariția felurită
și progresivă a ideii de națiune e posibilă, dar în acest caz autorul înțelege prin
literatură cam ceea ce înțeleg medicii prin literatura unui medicament.
Punctul de vedere inițial este evident impropriu. Istoria literaturii nu însemnează
istoria culturii. Este adevărat însă că așa au procedat toți istorici literari anteriori și d.
Murărașu, fără să mai reflecteze la vremea când scriau ei și când scrie d-sa, a crezut
că bine au procedat, conformându-se exemplului lor. Cel mai urmat dintre toți pare
a fi N. Iorga. Dar, deși impropriu și alimentând de aceea confuzii încă persistente în
privința valorilor literare, punctul de vedere naționalist obliga cel puțin la un capitol
special de literatură populară. N. Iorga vedea bineînțeles mai organic. Primele patru
capitole, înaintea tipăriturilor slavone și a traducerilor religioase, sunt la el Balada
populară românească (Originea și ciclurile ei), Poezia populară lirică și satirică,
Poveștile și snoavele, Literatura gnomică. Dacă totuși e vorba de istoricul „unității
de neam“, cu atât mai de urmărit, în secolul de proveniență și în legătura dintre
oamenii de același neam stabilită prin circulația lor orală, devin manifestările unui
popor care nu știuse să scrie.
Când ni se vorbește de „unitate de neam“ numai prin călugării sud-dunăreni
fugăriți de turci și oploșiți pe la mănăstirile noastre, numai prin limba știutorilor de
carte, care încep să traducă în românește textele bisericești și numai prin conștiința
națională a cărturarilor de mai târziu, veniți în atingere cu Apusul de cultură latină,
nu vom nega acțiunea binevenită a acestor reprezentanți ai „păturii conducătoare“,
dar fundamentală rămâne rezistența mută, nedocumentară, a literaturii grăite,
adevăratul cheag al naționalității noastre. Și o istorie literară, văzută exclusiv din

punctul de vedere al clasei conducătoare, este în orice caz incompletă, dacă nu
tendențioasă. Încă odată însă, istoria literaturii nu se mai confundă azi cu istoricul
conștiinței naționale.
În privința ortodoxismului, d. D. Murărașu primește de asemeni punctul de vedere
tradițional din N. Iorga, Sextil Pușcariu și N. Cartojan. E vorba despre păstrarea
naționalității prin ortodoxism. Ca să luăm ideea de la cei care au acreditat-o, Sextil
Pușcariu, urmând pe N. Iorga, vorbește de călugării străini, „emigranții de la miazăzi“,
care, sub presiunea cuceririlor turcești, au „inundat“ mânăstirile de la noi; și cum
„pe vremile acestea, când sentiment național nu exista încă, criteriul care despărțea
sufletește un popor nu era limba“, ci religia, „ortodoxismul nostru a fost cea mai
puternică pavăză pentru conservarea... naționalității“; totuși, „mănăstirile... erau mai
mult sau mai puțin internaționale... prin învățătura fundamentală a Mântuitorului,
care excludea ideea naționalismului“, având un „caracter cosmopolit“ și deci idei
de același fel, „care au împiedicat atâta timp naționalizarea literaturii române“.
Afirmațiile acestea, posibile numai într-o țară ortodoxă cu biserică de Stat și
suspecte deci ca oficiale sunt în ele înseși, după cum se vede, destul de contradictorii.
Dacă nu e vorba de secolele anterioare, ci de al XV-lea și al XVI-lea, când încep
traducerile în românește, păstrarea naționalității era atunci un rezultat al limbii și
nu al ortodoxiei. Dar se pune întrebarea: până la apariția traducerilor, care a fost
factorul conservării naționalității? „Ortodoxismul“ cosmopolit?
E o ceață aici, nerisipită încă de niciun cercetător. Mai precaut, N. Cartojan
afirmă că slavismul, și nu atât ortodoxia, „a contribuit într-o măsură oarecare la
păstrarea intactă a unității noastre etnice“ și argumentează: „Căci dacă noi, în
epoca de așezare a vieții noastre românești, am fi avut în biserică și în viața de
stat aceeași limbă ca și ungurii, atunci este probabil că, precum o parte din pătura
conducătoare a poporului nostru din Ardeal – care sub presiunea statului, primind
catolicismul și mai târziu calvinismul – s-a pierdut în nobilimea maghiară și a fost
deznaționalizată, tot astfel nu ar fi fost exclus ca în aceleași împrejurări și o parte din
pătura populară să fi fost pierdută pentru românism“; iar concluzia „Ortodoxia și
slavismul nostru au format într-o vreme, în care credința religioasă era o puternică
realitate sufletească, cimentul care a ținut strâns legate sufletește ramurile neamului
răzlețite și încăpute sub stăpâniri diferite“. Cu toată deplasarea discuției de la
ortodoxie la slavism, care este a unui om de știință, și față de argumentarea în pură
conjectură („am fi avut“, „este probabil“, „nu ar fi fost exclus“), concluzia asociind
ortodoxia la rezultatele slavismului, e izbitor de categorică. Se simte și la omul de
știință intervenția punctului de vedere oficial.
„Semnalul”, IX, nr. 1381, 24 noiembrie 1946,

p. 1, 2 (Cronica literară), semnat „Vladimir Streinu”.
VALOAREA IDEILOR
Printre intelectualii trecuți în tinerețe pe lângă filosofie, expresia „idee-forță”

circula până mai deunăzi cu mare intensitate. Expresia era pe cale să devină un
bun al limbajului comun. În orice caz, mai nimeni dintre cei care o întrebuințau,
nu mai amintea și numele filosofului care o pusese în circulație: unii îl socoteau
prea cunoscut ca să-l mai pronunțe, alții, aceștia fiind cei mai mulți, nu‑l știuseră
niciodată. Frecvența și răspândirea expresiei de „idee-forță” arătau într‑un fel
victoria cea din urmă a idealismului filosofic asupra gândirii oamenilor obișnuiți;
sub forma unui respect aproape mistic (ceea ce nu era deloc un semn bun), lumea
ideilor își supunea spiritul public. Succesul mai mult verbal și deci conversativ
al „ideilor forțe” coincida oricum cu convingerea generală despre „forța ideilor”.
Lumea credea într‑adevăr, de la profesioniștii filosofiei până la ultimul profan, în
puterea de preformație a cugetării, în virtutea ei de a modela pe om după un tipar
etern, în intervenția ei decisivă ca factor de viață. S‑ar putea spune că lumea ca
re gândea astfel, se afla la vârsta idealistă. Dar această arătare de formă istorică
vine de peste drum adică de la oponenții concepției idealiste, care o privesc ca
formă trecătoare. Și într‑adevăr afirmația acestora nu este cu neputință de susținut.
Plecând de la aceeași expresie, de la „ideile-forțe”, putea observa că termenul se
întrebuințează din ce în ce mai rar de intelectualii, care altădată îi creaseră o soartă
excepțională în societate; încetul cu încetul cea mai populară expresie filosofică
s‑a retras între specialiști. În acelaș timp, forța operantă a ideilor a fost lovită de
un discredit general. Lumea de azi pare a nu mai crede în idei. Ideile au devenit,
prin degradare, lozinci, iar vechea dispută orientată sincer către aflarea adevărului,
o luptă crâncenă, un teribil corp la corp mânat exclusiv de voința exterminării.
Credințele „ideologice”, combative, intransigente, fanatice, au luat locul liniștitelor
convingeri. Poate că școala viitorului după ce va fi fost mai întâi o arenă însângerată,
va deveni o biserică, biserica unei singure credințe. Se va vedea. Ceea ce este
însă sigur, deocamdată, e ruinarea aproape totală, în ochii mulțimilor și în opinia
publică chiar cea mai luminată, a atitudinii idealiste. Pentru mai multă limpezime,
să ne referim puțin la realitățile sociale. Politica se pune de bună bucată de vreme
în funcție de economic și numai de economic, înțelesul mai adânc al acestei
determinări excluzive este uzurparea concepției idealiste de concepția mai nouă
materialist istorică. E o dovadă, dacă nu de martirism, în orice caz de recunoaștere
parțială a adevărurilor marxiste, când un partid burghez manifestă în toate felurile
preocupări numai economice. Dar aceasta e o altă chestiune care, comportând o
discuție proprie, ne interesează acum numai în măsura în care ea exprimă altfel
mișcarea societății însăși de la încrederea în forța ideilor la neîncredere și chiar
la înlocuirea lor cu jocul forțelor materiale. E destul de curios că technica, acest
complex automatic al devenirilor materiei, după ce s-a născut din idee, a ajuns
să înfrunte ideea disputându-i autoritatea de forță diriguitoare. Dar fapt este că
societățile omenești și chiar gândirea filosofică, în reprezentanții ei mai de seamă
din ultimii cincizeci de ani, par obosite de atâta idealism, de atâta încredere în
forța ideilor. Dacă însă asistăm cu adevărat dintr‑o cauză sau alta la suplantarea
autorității spiritului prin forța de conducere, multă vreme necunoscută, a materiei și
a technicei, aceasta nu însemnează câtuși de puțin lichidarea ideilor. Se lichidează
astfel numai un mic romantism filosofic, care ajunsese să cucerească până și opinia
publică mai largă și într‑o măsură chiar s‑o vatăme. Dar se păstrează intactă puterea
ideilor ca factor de viață. E adevărat că ceea ce iluzionează în adaos cu privire la
detronarea ideilor e conduita față de intelectuali a câte unui guvern. Guvernele,
de la un timp, profesează un dispreț notoriu pentru intelectuali; sub cuvânt că îi
prețuiește (e vorba firește de intelectualii producători de idei, nu de intelectualii
categorie socială), pe unii îi ademenește și chiar îi cumpără, adică îi compromite,
iar pe alții îi limitează în libertatea de a se exprima, îi supune la restricții și obligații
(autorizarea publicației, cenzura, acordarea hârtiei etc.), care echivalează cu însăși
prăbușirea cugetării libere. Dar în această conduită față de intelectuali, cu mult
mai mult decât dispreț, e teamă de puterea glasului lor. Orice sofisme ale teoriei și
orice practici guvernamentale nu vor putea acoperi adevărul că ideile continuă să
conducă omenirea.
„Dreptatea”, seria III-a, an. XXII, nr. 275, joi 6 februarie 1947,
p. 1, 2, ca editorial, semnat „Vladimir Streinu”.
POPOR ȘI ȚĂRĂNIME
E mult de când dreptul și deci puterea de a guverna izvorau din voința regilor. Pe
vremea aceea, se și zicea: „așa Rege, așa lege” („Si veut le Roi, si veut la loi”), iar,
mai târziu regii înșiși își îndreptățeau hotărârile cu vorba: „așa e bunul nostru plac”
(„Par tel est notre bon plaisir”). Dreptul de a guverna a fost însă smuls regilor fie
încetul cu încetul, fie prin câte o revoluție sau mai multe, până ce a trecut pe seama
poporului.
Înainte vreme poporul era guvernat, în timp ce azi se guvernează singur.
Adevărul este că de fapt se guvernează prin reprezentanți. Între popor și dreptul
lui de a se guverna s-au introdus reprezentanții, care de mai multe ori, în loc să
reprezinte voința populară și să acționeze conform ei, se întâmplă să reprezinte o
minoritate bine organizată, care acționează conform intereselor proprii.
Dar în definitiv poporul ce este?
Este bineînțeles o realitate socială permanentă, fiind însă și o noțiune istorică,
adică o idee variabilă. A fost o vreme când regii, văzând încercările de a fi limitați
în puterea lor de către nobilii nemulțumiți, confundau „poporul” cu „nobilimea”
rebelă; mai târziu, nobilimea însăși, văzând încercările de a fi limitată în puterea și
privilegiile ei de către burghezia nemulțumită, confunda „poporul” cu „burghezia”
insurectă; abia în zilele, așa zicând, ale noastre, când nemulțumiri profunde au în
ceput să zguduie dedesubt burghezia guvernantă, noțiunea istorică de „popor” s‑a

mai apropiat de conținutul ei firesc, de acea realitate socială permanentă și domi
nantă!
Dar sistemul de neînlăturat al guvernării prin reprezentanți a făcut de nenumărate
ori ca poporul să nu se poate autoguverna. S‑a mai întâmplat câteodată (cam prea
de multe ori în vremea din urmă) ca o mână de însetați ai Puterii, profitând de o
descurajare publică sau de dezorientări prielnice să confiște dreptul de a guverna,
motivându-și acțiunea cu datoria față de „popor” și, nu odată, chiar cu voința
„poporului’’.
Aceasta însemnează că trezirea conștiinței populare e numai o iluzie, când
privim la răsturnarea regilor prin nobili, a nobililor prin burghezie și a burgheziei
prin muncitorimea industrială; iluzia dispare tocmai când ea trebuia să devină
realitate: guvernarea în numele poporului, de unde ar fi urmat să însemneze o
lărgire compactă a noțiunii istorice de „popor” până la a cuprinde realitatea socială
permanentă cea mai numeroasă, a fost în chip cu totul paradoxal prilej ca o clasă de
oameni să înlocuiască la beneficiile Puteri altă clasă și, mai rău încă, a fost zis ca o
minoritate energică sau chiar un singur om, adăpostindu-se la ideea de libertate, să
ajungă a edicta normele guvernării.
De la dictatura oarecum amabilă a regilor arbitrari până la dictatura încruntată
a tiranilor timpului nostru, lumea a tot urmărit să-și încredințeze destinul politic
maselor populare, izbutind să-l treacă însă mai totdeauna în altfel de mâini. Nici
la noi, bineînțeles, lucrurile nu stau altfel. Voievozi, boieri, boerinași, burghezie și
apoi muncitorime industrială, acestea sunt treptele pe care s-a mers către „popor”,
fără să se ajungă la el. Ţărănimea care, ajunsă să se autoguverneze o singură dată,
a și fost scoasă din dreptul ei prin manevrele ascunse ale celor puțini, s-a văzut
redevenind din nou aceeași mare adâncă […]1.
Mai mult decât oriunde, la noi se vede bine eludarea din conducerea treburilor
publice a „poporului” ca realitate concretă prin „poporul” ca noțiune istorică. Ni se
spune că azi se guvernează în numele poporului! Poate! Numai că dintre noi aceia
care au singuri dreptul să-și spună „popor” sunt țăranii, cu identitatea și statorni
cia lor milenară. Căci nu e vorba aci de a exalta o clasă socială, pe care am dori-o
în locul celei atât de neînsemnate, care ne guvernează astăzi. Nu. Cine crede că
țărănimea e o clasă se dovedește sau un orășean, care din moși-strămoși n‑a trăit
niciodată o săptămână-două într‑un sat românesc, sau un element alogen, o viitură
întâmplătoare, statornicită prin vreun oraș de pe la noi, neavând putința să reflecteze
analitic realitățile sociale. Țărănimea nu e o clasă, ci o societate completă. În stricta
logică […]2 s‑ar putea scutura de noi, orășenii, continuând să dăinuiască totuși; în
timp ce noi, fără țărănime, am fi și fără zi de mâine. Oameni care nu-i aparțineau, dar
care puteau să înlăture interesele personale, ce le-ar fi acoperit-o, un Maiorescu, un
1
Textul este alterat în ziar unde apare un rând alb (n.ed.)
2
Textul este alterat în ziar unde apare un rând alb (n.ed.)
Carp și un Eminescu, o recunoșteau public drept singura realitate socială românea

scă. De aceea numai țărănimea se poate chema la noi „popor”.
„Dreptatea”, seria a III-a, an. XXII, nr. 295, sâmbătă 1 martie 1947,
p. 1, 2, ca editorial, semnat „Vladimir Streinu”.
PANEM ET CIRCENSES
Partidul comunist francez înștiințează aproape săptămânal, prin reprezentanții

săi din sectorul publicistic, că are o estetică proprie.
Această estetică se poate rezuma cam astfel: în arhitectură ‒ stilul cazarmă sau
fabrică, în pictură și sculptură ‒ aspectele muncii industriale, în literatură ‒ eroismul
„rezistenții“, avântul „reconstrucției” și fericirea proletară, adică stilul propagandă,
în teatru și cinematograf ‒ aceleași teme, transformate însă, printr‑o regie de mare
spectacol, în distracție populară.
Numai muzicii e ceva mai greu să i se găsească un stil partizan, dar asta nu
împiedică să se vadă că noua estetică e o concepție a utilității și a distracției.
E frumos așadar ceea ce este folositor maselor muncitoare, privite ca mase, nu
ca indivizi; îndeosebi, arta viitorului va fi deci spectacolul, contemplația în comun,
teatrul și cinematograful, arta-amuzament, care odihnește, destinde și procură buna
dispoziție necesară reluării muncii.
Lipsește deocamdată „pâinea”, dar e sigur că în timp politica o va asigura
fiecărui muncitor, după cum caută să-i asigure și distracția „jocurilor”; se va vedea
limpede atunci că noua concepție artistică e o estetică de panem et circenses.
Acest progres nu duce lumea înapoi decât cu două mii de ani. Poporul este din
nou privit cu ochi cezarieni.
Va trebui să urmeze o perioadă de alte două mii de ani sau poate mai scurtă
(lucrul n‑are nicio importanță), ca să se ajungă din nou la desrobirea esteticei de
politică.
Se spune că istoria este memoria omenirii. Ce vorbă proastă! Popoarele n‑au
memorie. Și ceea ce pare cu atât mai de neînțeles, este că unii francezi de azi se
așează, în materie de artă, pe pozițiile agresorului de peste Rhin.
Germanii hitleriști, câți vor mai fi rămas, au desigur satisfacția nemărginită de a
vedea pe francezii comuniști că ridică la rang de concepție estetică acea organizație
a lor denumită „Muncă și Voie bună”.
Chiar o memorie mai scurtă ar fi deci destul de utilă.
În numele aceleiași estetici optimiste și populare n‑a interzis hitlerismul, prin
1938‒39, unui sculptor în lemn să-și continue lucrul său de stil gotic (trupuri
omenești supte) chiar în atelierul propriu? Și sculptorul a preferat să se spânzure.
Sau poate, cine știe, nu e nicio deosebire esențială între concepția de artă a
germanului hitlerist și aceea a francezului comunist.
Și atunci nu mai înțelegem nimic. Mai bine zis, nu vrem să înțelegem o epocă, în
care focul și apa nu mai reprezintă opoziția cunoscută, ci o identitate „revoluționară”.
„Dreptatea” seria a III-a, an. XXII, nr. 298,

miercuri 5 martie 1947, p. 1, semnat „Vladimir Streinu”.
SOFISMELE PUTERII
Informam, acum câteva zile, pe cititorii noștri asupra gravei confuzii ce se face
între politică și estetică, nu într‑o cultură mai nouă, ci chiar în cultura franceză,
a cărei glorie nediscutată, de patru sute de ani, era mai cu seamă claritatea în
idei. Și totuși, prin acțiunea comunismului francez, se caută azi a se ajunge la
reaservirea ideii de frumos față de concepția politică momentană, la estetica de
școală de adulți, cu alte cuvinte la confuzia ideii de frumos cu ideea de utilitate
publică.
Credem că se va fi înțeles destul de limpede că ceea ce ni se părea cu totul grav
în această acțiune, era nu acțiunea în sine justificabilă pentru un anumit sector al
vieții publice, ci exclusivitatea, monopolul, adică tirania ei.
Dar iată că nu numai ideea de frumos e denaturată și silită din nou la o
promiscuitate, din care o ridicaseră patru sute de ani de cultură. Ideea de justiție și
ideea de adevăr primesc de asemenea lovituri tot atât de grele, în aceeași patrie a
clarității spiritului, chiar cu mult mai grele. Căci nimeni până acum n‑a mers până
la negarea necesității ideii de frumos. Acesteia i se aduce încă omagiul ipocriziei.
Cu ideea de justiție și de adevăr se întâmplă însă un fapt de natura asasinatului.
Ele nu mai există. Sau, cel puțin, așa ne asigură prin două articole din „Les Temps
Modernes’’ d. Merleau-Ponty, filosof chipurile „fenomenolog” (nu strică să
adăugăm: format la o școală filosofică mai nouă, germană).
D. Merleau-Ponty susține în esență următoarele: ne aflăm, să zicem, în fața unui
proces juridic de „colaboraționism’’. E posibil ca inculpatul să fie inocent, să nu
fi comis faptele care i se impută. Lucrul în sine n‑are nicio importanță. Inculpatul
trebuie totuși condamnat.
Inocența e ceva relativ. Ea nu se mai definește după concepția liberalistă, a
trecutului, prin raportare la crima necomisă, ci după concepția „responsabilității
istorice” a viitorului, prin raportare la crima posibilă sau eventuală. E suficient de
culpabil, dacă o singură victimă a colaborării cu inamicul vine să-și povestească
în restanță suferințele; este mai culpabil dacă stăruie în inocență, în situația de
neprovocator al acestor suferințe, fiindcă se face a nu ști că victima, care „astăzi
are dreptate”, îi atribuie în producerea lor un „rol” transformând deci individul
inocent într-un fel de „fantomă” a vinovăției; și este peste măsură de culpabil dacă
pe deasupra mai e și opozant față de momentul politic actual („opoziția e trădare și
trădarea nu e decât opoziție”).
Inculpatul are deci să dea seama de un cumul de crime: crimă de opoziție, crimă
de inocență, crimă de ignorare a „responsabilității istorice”, crimă în sfârșit de libe
ralism juridic și politic.
Bineînțeles, aceste speculații în jurul ideilor de inocență, de justiție și de adevăr
sunt, după cum bine se vede, niște sofisme ale puterii. Ele constituie un rechizitor
pe care nu-1 poate face decât filosoful format la doctrina violenții de dincolo de
Rhin, a dușmanului de până ieri, filosof care uită că, învingându-și dușmanul, i-a
înfrânt sau ar fi trebuit să-i înfrângă însăși concepția lui de viață, izvor de eroare și
injustiție, de suferință, de sânge omenesc nevinovat.
Hitleriștii credeau de asemeni că au dreptate numai pentru că sunt la putere. Și
teoria atât de negurosului filosof francez dă dreptul oricărui aventurier ridicat la
putere în cine știe ce moment de leșin, al istoriei, să se servească de aceeași teroare
a sofismelor puterii.
Acest aventurier, moralmente, e liber să instituie teroarea sofismelor. El nu se
reclamă de la nicio concepție.
E un om nou, care impune lumii obosite voința lui sângeroasă. Când însă
comportarea lui e înălțată la rang de doctrină politică chiar de către cei care au
luptat împotriva aventurierului și care cred că l-au și învins e semn că victoria
n-a fost a învingătorului sau nu e încă a lui. Inamicul trebuie înfrânt încă o dată în
concepția lui de partizan al puterii.
Iar când francezul democrat care adoptă conduita germanului hitlerist face
politica partidului comunist, crezând prin urmare în funcția dialectică a istoriei,
atunci încă o dată, ca și în cazul confundării esteticei cu politica, nu mai înțelegem
nimic. În adevăr, ce catastrofă s-a putut petrece în acea minte de filosof, care,
profesând ideile politice ce decurg din materialismul dialectic, afirmă cu seninătate
că „opoziția e trădare”? Domnule filosof, opoziția e al doilea termen al „dialecticei”
d-tale sau altfel dialectica istorică însemnează mersul țopăit într-un singur picior,
dacă nu cumva va fi însemnând un instrument provizoriu de luptă opoziționistă și
în acest caz d-ta ești orice altceva, nu însă filosof.
Cu sofismele puterii, pentru întâia dată un om de carte practică tâlhăria de
idei. E1 descarcă pistolul violenții drept în pieptul ideii de justiție și adevăr, dar
îl descarcă, fără să observe, chiar în acela al ideii dialectice. Claritate franceză, pe
unde vei fi rătăcind!
„Dreptatea”, seria a III-a, an. XXII, nr. 306,

sâmbătă 15 martie 1947, p. 1, 2, semnat „Vladimir Streinu”.
OMUL MECANIC
Pe omul mecanic, domnul Robot, l-am cunoscut acum vreo douăzeci și ceva de
ani prin scriitorul cehoslovac Karel Ceapek.
Îl mai întrevăzusem pe când școlăream cursurile secundare: profesorul de științe
naturale, ca să‑și lămurească școlarii asupra vieții omenești fiziologice, agăța de
pereții clasei planșa colorată a tuturor organelor interne, cărora le zicea „aparate”,
dar planșă în acelaș timp și a legăturilor funcționale dintre ele. Corpul întreg apărea
secționat în așa fel, că fiecare organ cu funcția respectivă putea fi privit sub forma
unei imagini de muncă mecanică. În loc de stomac, vedeam pietrele unei mori
în plină activitate și cu coșul sub capătul de jos al esofagului; în loc de inimă o
pompă aspiratoare-respingătoare, cu un cilindru roșu, iar altul albastru; în loc de
rinichi niște mături alternante, care curățau regiunea sub un șuvoi de apă; etc., etc.
Totul făcea impresia de angrenaj foarte complicat, ingenios și exact, impresie de
roți dințate suprapuse și roți simple acționate de tot felul de curelării crucișe. Era o
minune de exactitate, minune a riglei, a echerului și a compasului, dar mai cu seamă
minune a cooperării mecanice!
Uitasem această prefigurație a omului-automat. Dar ne-a amintit-o robotul lui
Karel Ceapek. Creat de un Dumnezeu-inginer, robotul nu se arăta ca în planșele
școlare cu toracele și abdomenul deschis, ca să i se poată vedea șurubăria
lăuntrică; se opunea la aceasta toată făptura lui metalică, sistem de paralelipipede
regulate (cap, trunchi și membre), un fel de cavaler medieval evoluat la geometria
muchiilor. Robotul însă era cu mult mai minunat decât în planșele didactice; el
se mișca în adevăr tridimensional, era deci viu și, cu viața lui automatică, punea
în mișcare o vastă uzină, care pentru fiecare trebuință (manivelă, roată, resort,
ungere și alimentare) avea la dispoziție câte un alt robot. Cititorul e rugat să
țină minte că roboții nu sunt indivizi decât prin specializarea înnăscută a unei
singure mișcări sau activități de producție; ei pot fi gândiți cu mult mai ușor în
masă, în speță, în serie și în patent. Erau atât de mulți în uzina imaginației lui
Ceapek, încât noaptea, în câte un moment rarisim și neverosimil de repaos, când
le sclipeau numai celulele fotoelectrice din fundul orbitelor, încăperea uzinei va
fi părut, cui o putea privi, un cer clandestin.
Uitasem planșele profesorului de științe naturale; pe robotul lui Ceapek, nu
l-am putut uita însă niciodată. N‑am putut uita mai cu seamă revolta lor; căci deși
neorganizați în sindicate profesionale, acești muncitori de fier, ajungând inexplicabil
la conștiința automatismului și a exploatării lipsei lor de viață, se revoltaseră chiar
împotriva uzinei pe care ei înșiși o acționau și îndeosebi împotriva inginerului
Dumnezeu care îi născocise. Ei distruseră uzina, asasinaseră, în acel moment de
demență paricidă, dar și de eliberare, pe inginerul părinte și unul dintre ei, privind
cu o scânteiere nemaicunoscută a celulelor fotoelectrice pe o femeie (fata in
ginerului sau oricine ar fi fost, în definitiv), simțise că începe să iubească. Ni se
pare că așa se termină piesa de teatru a lui Karel Ceapek. Dar oricum s‑ar termina,
scriitorul montase această fantasmagorie mașinistă ca să‑și exprime convingerea că

după epoca mecanică va urma o epocă simplu umană.
Cum aș fi putut să uit pe omul mecanic, când de atunci, de când l-am cunoscut,
mi s‑a părut că îl întâlnesc, sub diverse fizionomii și atitudini, în fiecare zi? După
Werther, generații întregi de wertheri au viețuit anonim în stilul ficțiunii lui Goethe;
e foarte posibil ca ficțiunea lui Ceapek deasemenea să fi populat lumea cu „roboți’’.
Nu vorbesc acum de roboții vieții, ai deprinderilor, ai tabietelor și ticurilor; sunt
roboți ai moralei, ai gândirii, adică ai similigândirii, roboți ai clișeului verbal;
sunt roboți ai instinctului și ai eredității. Lumea e plină de roboți, adică de ființe
automatizate, dacă nu de la început automatice. De aceea pe unii oameni îi privesc
nedumerit și lung, cu o fixitate stranie, până ce mă iau la ochi. Cum pot fi atât de
morți! Trebuie neapărat o revoltă generală împotriva acestei condiții de viață, care
de fapt e o condiție de moarte.
Dar nu despre aceștia vreau să scriu, ci despre robotul profesional.
El nu mai este un om, ci o întruchipare omenească, mișcându‑se somnambulic și
automat pe liniile profesiunii lui neproductive. Este robotul profesiunii.
Când îl văd atât de mort, îmi vine să-l apuc de un nasture al hainei, pe care
rutina profesională o uzează fără să i-o mai poată da înapoi nouă, să-l scutur puțin
de somnul ce l-a cuprins și să-i spun: Omule automat, domnule Robot, prietene,
iubitule și frate, trezește-te la viață!

joi 20 martie 1947, p. 1, 2, semnat „Vladimir Streinu”.
MONOPOLURI
Monopolul, adică dreptul unuia singur sau al câtorva, Stat sau particulari, de
a vinde anumite bunuri de folosință publică, este un mijloc economic de a ține în
robie o colectivitate. Dorința monopolizării e nedespărțită de îngrămădirea banului.
Cine a strâns, pe căi cinstite sau necinstite, un capital important, are numaidecât
la îndemână mijlocul de a exploata agoniseala măruntă sau numai munca acelora
dintre oameni, cărora chiar agoniseala măruntă le este interzisă.
Dar cine poate capitaliza nemăsurat? Bineînțeles, Statul și marile întreprinderi ban-
caro-industriale. Acestea sunt și organizațiile monopoliste cele mai crude. Lupta îm-
potriva monopolurilor este firește o luptă a democrației. Denunțând neîntrerupt aceas-
tă ipocrită confiscare de bunuri, democrația a trebuit să se înjghebeze puternic, pentru
ca monopolismul să-și mai măsoare lipsa de sațiu și să-și mai ajusteze cuprinderea.
La noi, Partidul Național-Țărănesc ‒ și nu e nevoie să fii membru al acestui
partid, ca să fi observat aceasta ‒ a fost singura organizație democratică, ale cărei
sforțări au constituit atacul cel mai plin de urmări dat neomenoasei apucături
monopoliste.
În teorie, democrația dușmănește de la naștere, din primul moment al înfiripării

ei, puterea celor puțini, care de atâtea ori a fost numai puterea banului, puterea cu
alte cuvinte a monopolurilor.
În fapt însă lupta cea mai crâncenă s‑a dus între concurenți. Ura democrației
împotriva monopolismului este nu numai teoretică, dar și teoretică [sic!], pe când
ura monopoliștilor între ei este o ură teribilă de concurenți, de oameni (citește
fiare) care nu pot prospera decât din ruinarea celor de aceeași meserie. Și de aceea
Statul […]3 chiar când, ca să înșele opinia publică, își zice „democratic” s‑a do
vedit, ori de câte ori a apărut, ca dușmanul în adevăr de moarte al monopolismului
particular. Justă până la un punct, lupta unui stat împotriva plutocrației bancaro-
industriale devine de la un timp ipocrită și este perfidie curată, deoarece statul
totalitar urmărește nu desființarea ideii monopoliste, ci preluarea pe seama sa a
monopolurilor particulare.
Și astfel se face că în locul unui număr oarecare de societăți exploatatoare,
cetățenii, când nu sunt ținuți atenți, se trezesc pe nesimțite cu un singur exploatator,
mai crud decât societățile desființate, luate în parte: e Statul exploatator.
Cu aceasta nu s‑a pus însă capăt apucăturii monopoliste. Fie că este administrat
de Stat, fie că e de particulari, monopolul rămâne tot vechea boală de lecuit a sis
temului capitalist. Cartelurile industriale au același scop de sângeroasă exploatare
a nevoilor populare. Vechea luptă, așadar, a Partidului Național-Țărănesc este încă,
și mai mult decât oricând, la ordinea zilei.
De altfel, pe toate planurile vieții noastre politice, Partidul Național-Țărănesc a
dat piept cu monstrul monopolist. Căci pe lângă monopolul bunurilor materiale de
folosință obștească, a existat și există încă tendința dictatorială de a monopoliza și
bunurile de alt ordin. În acelaș timp cu lupta împotriva monopolurilor materiale,
Partidul Național-Țărănesc a trebuit să facă față încontinuu luptei împotriva
monopolului unor anumite idei.
Va fi observat oricine că există în fiecare perioadă politică o anumită idee
generatoare de putere. Între 1920-1930, ideea monarhică era considerată ca
dominantă în jocul forțelor politice. Bineînțeles, Partidul Național-Țărănesc trebuia
să fie arătat ca antimonarhic. Între 1930-1940, ceea ce comanda viața politică era
ideea națională.
După monopoliștii acelei perioade, fie albaștri, fie verzi evident, care partid era
antinațional și deci internaționalist decât Partidul Național Țărănesc? În sfarșit azi
ideile centrale ale politicei românești, coordonatele puterii ‒ cum am zice altfel,
sunt două: democrația și prietenia cu marea vecină și aliată U.R.S.S. Care partid
este arătat, zi și noapte ca mai antidemocratic, mai tiranic și în definitiv mai hitlerist,
decât partidul cel mai popular din ultimii treizeci de ani? Nimic surprinzător, așadar.
Până în cele din urmă, Coroana confiscată de unii și alții, rând pe rând, a putut
vedea că Partidul Național Țărănesc nu este antimonarhic; națiunea, al cărei suflet
3
Text alterat în ziar unde apare un cuvânt hașurat (n.ed.).
nu putuse fi înghesuit într‑un buzunar de bluză albastră, verde sau de orice altă
culoare, a văzut de asemeni că partidul nu este antinațional, după cum, suntem
adânc convinși că până la urmă toți democrații din țară și din lume, între care marea
vecină și aliată stă în frunte, își vor da seama că Partidul Național-Țărănesc nu
este nici nazi-fascist și nici împotriva unei prietenii firești și temeinice, pe care
guvernanții noștri, despărțind-o în toate felurile de sufletul popular, caută să și-o
rezerve la infinit.
Monopolul ideilor continuă să se practice cu aceeași înverșunare ca în trecut și
cu aceleași foloase ale exploatării celor mulți ca și monopolul bunurilor materiale.
Oricât de felurit pare și este în adevăr aspectul monopolurilor sistemul este unul: e
sistemul opreliștilor materiale și morale, cu care se sugrumă respirația liberă a unei
națiuni cuminți.

vineri 21 martie 1947, p. 1, 2, semnat „Vladimir Streinu”.
RAȚIUNE ȘI FANATISM
Este atâta contradicție între Rațiune și Fanatism, contradicție internă și

contradicție de comportare, încât, deși apărător al unei culturi românești întemeiate
rațional și al unei politici necomandate de moaște, de strigoi sau de orice alte
năzăriri, am eliminat totdeauna din felul discuțiilor noastre până și fatalismul
rațiunii, chiar dacă ne-am ispitit de atâtea ori sub denumirea înșelătoare de dogmă.
Rațiunea este acuitatea sceptică a îndoielii critice, sub al cărei examen în chip
neîntrerupt se ține mai ales pe ea însăși. Spiritele dogmatice sunt suspecte.
Oricât de raționaliste s-ar declara, le pândește fanatismul antifanatismului.
Cum am mai putea crede prin urmare în opoziția ce ar fi exitând, după d. Petre
P. Suciu (Marxism și Indeterminism, 1943) între marxism și misticism? Concluzia
studiului său, cam prea trompetată ca să mai fie convingătoare, ne spune: „Aceasta
este lupta. Este vorba ca în fruntea taberei tuturor care stau pe baza rațiunei, a
conștientului și a progresului pozitiv, marxismul, stegarul cel mai înaintat al
determinismului științific, să stea dârz pe poziția lui de apărare și de atac împotriva
misticismului...”
„Misticismul, iată adevăratul inamic al progresului uman”. Ar fi putut prea bine
să urmeze, într‑un parentez „vii aplauze”.
Tonul e retoric, imaginile sunt electorale și războinice, luptătorul pare fanatic și
vrea să combată misticismul ca formă de cunoaștere cu alt misticism, mai mărunt
acesta și de ordin evident politic. Aceasta este concluzia concluziei sale.
Teoretic, se înțelege, marxismul e o doctrină raționalistă; numai că doctrina
aceasta, fundamentată filosofic pe mișcarea continuă și determinismul materiei,
este în primul rând o concepție socială și într‑un fel o profeție. Profeția vizionează
societatea fără clase, iar concepția socială e dublată de o metodă politică și anume
politica proletariatului fanatizat la cauza socialismului, politica minorității energice
și constrângătoare, cu alte cuvinte politica Puterii.
Această doctrină urmează deci să fie mai studiată și mai fidel expusă nu atât pe
latura ei de teorie inaplicată, cât ca metodă de a smulge și de a păstra puterea, ca
practică paradoxal înrudită cu practicele antidemocratice ale „iluminaților politici”.
Putem privi în jurul nostru, la felul cum suntem guvernați. O minoritate sorelistă
ce pare a nu fi venit încă în atingere cu latura pur doctrinară, adică raționalistă, a
marxismului, guvernează prin violență, la care ajung numai iluminații, fanaticii
sau, ca să le zicem pe celălalt nume, misticii.
Așa încât dacă o inteligență matură vrea neapărat să se exercite în acest domeniu,
ea va dovedi nu opoziția teoretică dintre marxism și misticism, exercițiu fie zis în
treacăt destul de adolescent, ci opoziția practică a acestor atitudini ale spiritului în
lupta de a dobândi puterea precum și în metoda de a guverna.

marți 1 aprilie 1947, p. 1, semnat „Vladimir Streinu“.
ECONOMIST FĂRĂ VOIE
Am întâlnit zilele trecute un intelectual. Era unul dintre adevărații intelectuali ai

țării, un cunoscut producător de cultură. Întâlnirea avea ceva destul de neașteptat. Îl
știam reținut de studiu prin biblioteci sau acasă.
„E adevărat, mi-a spus el, numai la asta nu te așteptai. Dar mi-am întrerupt
lucrarea, la care te gândești. Sunt câteva săptămâni de când nu mai pot lucra. |Am
tot materialul trebuincios în fișe, iar fișierul, bine organizat, urmează numai să fie
legat redacțional. Am părăsit însă treaba, ca să fac față vieții. În fiecare dimineață și
după amiază, nevastă-mea, femeia de servici și cu mine ieșim pe poartă la aceeași
oră și ne îndreptăm în trei direcții deosebite. Ne spune și nouă câte un vecin că în
piața Matache Măcelaru oul e mai ieftin cu o mie de lei, că în piața Puișor loboda
sau ștevia aia comestibilă, de-i zic oltenii dragavei, e mai lată și se vinde cu două mii
mai puțin decât la Obor, că în fine ceapa, în piața Chibrit, nu este chiar o sută de mii
kilogramul, ci optzeci și cinci. Diferența e mică, dar și veniturile noastre sunt mici.
Așa că ne luăm tăpășița fiecare către o piață, fără să ne gândim la tramvai, care nu
numai că ar mânca diferența de preț, după care alergăm, dar ar scumpi alimentele
cu mult mai mult și către orele unsprezece sau spre seară ne reîntâlnim toți trei
acasă, unde se pregătește ceva în grabă din oul, dragaveiul și ceapa cumpărată din
trei puncte cardinale. Dacă am fi patru, am mânca fără îndoială din toate punctele
cardinale. Așa, facem și ceva economie. Iată de ce mă vezi, când poate nu te așteptai”.
Eram să plec îngreunat de gândul, care mi se limpezise deodată, că politica
prețurilor de azi ne‑a redus pe toți la biologie, la întreținerea numai a vieții organice.
Dar m‑am corectat numaidecât în mine însumi: politica prețuirilor de azi ne-a
constrâns pe toți nu la biologie (ceea ce ar fi încă o fericire), ci la preocuparea
biologică și la un fel de răsturnare a ierarhiei organelor; unde o fi ajuns creierul
bucureșteanului, nu se știe, dar stomacul i se află precis în cap, la orice oră din zi.
Și aș fi plecat dacă omul de cultură nu adăuga:
„Stai să vezi însă altceva. Când a trebuit să încep și eu să umblu ba după un

cartof, ba după câte-o ceapă, am luat cunoștință de unele lucruri foarte hazlii. Am
văzut la piață și carne de vită, și păsări vii sau tăiate și tot felul, dragă, de alimente.
Bineînțeles că niciodată nu m‑am apropiat de ele din cauza prețului. La fel mi s‑a
întâmplat și cu peștele. Totuși, după câteva zile de târguit cu de-amănuntul, m‑am
apropiat de un pește enorm, un adevărat porc de mare, trunchi spintecat în lung și
lăsând să se vadă cele mai suave culori de alb și roșu, în care puteai deosebi smalțul
ivoriu și petala de răsură. Cum prețul îmi stinsese definitiv apetitul, am fost liber
să contemplu jocul nemaivăzut de culori, această «natură moartă» unică. Și am
privit îndelung fără să mă satur de atâta frumusețe, când deodată negustorul tăie în
curmeziș ca un kg. de «natură moartă»! Mi-a venit să strig, dar, în loc să strig, m-am
trezit înghițind în sec și am plecat.
Altădată, am văzut cum prețurile se dădeau peste cap sub ochii mei. Treceam în
jos și alimentele aveau un preț; treceam în sus, după firul meu de mărar, și aceleași
alimente aveau prețul întreit sau încincit. Niciodată n-am văzut o acrobație mai
înaltă și mai frenetică. Era ca un joc de iele în plină zi. Şi iarăși am plecat, de data
aceasta însă de teamă să nu mi se dezvolte viziunea în cine știe ce nebunie subită.”
Omul nostru de cultură devenise în câteva săptămâni economist fără voie.
Personajul nu era însă de comedie.

duminică 4 mai 1947, p. 1, 2, semnat „Vladimir Streinu”.
REZULTATE
Dintre formele de cultură, două au devenit cu totul rare. Una este discursul
politic, iar cealaltă articolul de ziar.
Explicația e simplă. Aceste forme ale culturii, ca să existe, au nevoie, mai mult
decât oricare altele, de un regim politic întemeiat pe ideea de libertate.
Discursul se ține și azi, nici vorbă, și oratori există. Mai ales în dealul
Mitropoliei, Parlamentul, repus în ființă prin alegerile din 19 noiembrie pe anul
trecut, funcționează din plin.
Totuși, discursuri nu se mai aud. Cu siguranță însă că nu oratorii lipsesc. Lipsește
numai condiția de naștere a discursurilor. Și această stare de lucruri, trebuie să
recunoaștem, nu e foarte nouă. Regimul de astăzi numai a moștenit-o și, cum este
comodă, a păstrat-o.
Nu alta este situația articolului de ziar. Considerația pe care o avem pentru câteva
condeie ale presei de azi nu ne poate împiedica că nu observăm că niciun ziarist
nu s-a format în ultimii zece ani. Când se întâmplă să citim din când în când câte
un cuvânt mai sfârâitor, câte o frază mai bine gândită sau vreo idee mai susținută,
vedem numaidecât sub articolul în chestiune semnătura unui vechi gazetar.
Gazetarul nou nu există. Nici n-ar fi putut apărea, fiindcă starea de libertate, din
care răsar oratorii, este condiția prielnică a gazetarului. Ca să luăm exemplul cel
mai faimos de la noi, Eminescu însuși n-ar fi putut să se formeze ca ziarist în acești
ultimi zece ani.
Bineînțeles, deocamdată nu e nicio nenorocire că n-am mai dobândit noi oratori
și noi ziariști. Literatura respectivă ne este destul de aprovizionată din trecutul când
nu existau numai deputații guvernamentali.
E nenorocită însă perspectiva în care se poate dezvolta această stare de lucruri.
Problema cărții […]4 economice a devenit un obiect de mare lux, traduce în alți
termeni aceeași îngrijorare legitimă cu privire la soarta culturii înseși.

duminică 25 mai 1947, p. 1, 2, semnat „V.S.”
CONTRIBUTIONS ABOUT VLADIMIR STREINU’S BIBLIOGRAPHY
Abstract: We publish in this issue eleven articles by Vladimir Streinu, which were not
selected by the editor George Muntean in the postumuous 3 volumes collection entitled
Pagini de critică literară (Pages of Literary Criticism), published in 1974, 1976 and
respectively in 1976. Two of them were found in “Semnalul” (“The Signal”) newspaper,
in 1946. The other nine were discovered in “Dreptatea” (“The Righteousness”), the main
daily journal of the National Peasant Party led by Iuliu Maniu, in 1947. It is relevant to
highlight that these less known texts have ideologic and political coordinates. Vladimir
Streinu, a member of the National Peasant Party between 1932 and 1938, displayed real
courage returning in the doctrinary battles, although his party had been sabotaged during
the elections from 19th of November 1946 and thus did not benefit of any spot in the Deputy
Assembly. This situation, which eventually led to the suppression of the National Peasant
Party and to the abusive arresting of a series of important figures in July 1947, hints that
Vladimir Streinu resisted that time to certain typs of compromises.
Keywords: Vladimir Streinu, National Peasant Party, “Semnalul”, “Dreptatea”, politics.
4
Cuvânt indescifrabil în ziar (n.ed.).
CONST. MELETIE/ B. FUNDOIANU,
CRONICAR TEATRAL, PLASTIC ȘI LITERAR
ÎN ADOLESCENȚĂ
Ștefan Firică*, Alexandru Farcaș**
Benjamin Wechsler (semnând la început Const. Meletie și mai apoi B.

Fundoianu) colaborează, în calitate de cronicar al Teatrului Național din Iași, la
ziarul „Rampa nouă și ilustrată” încă de la finele lui 1915, așadar de când abia
împlinise 17 ani. Primul pseudonim, Const. Meletie, e menționat atât în Dicționarul
de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și
publiciștilor români de Mihail Straje, cât și în Bibliographie des oeuvres publiées
– 1912-2008 – de Benjamin Fondane de Eric Freedman (în secțiunea bibliografică
întocmită de cercetătorul Remus Zăstroiu). Procesul preschimbării pseudonimului e
pomenit în primele paragrafe ale articolului din 27 ianuarie 1916, în care cronicarul
vorbește despre „schimbarea de iscălitură” și apoi revenirea „la funcția și la locul
meu din stal, ca un bețiv la care toate drumurile duc la crâșmă”. Nu doar în stalul
Teatrului Național din Iași îl aflăm pe tânărul publicist, ci și la expoziția de pictură
și sculptură din același oraș. Seria de cronici teatrale mai e întreruptă de un semnal
prompt al volumului Plumb al lui Bacovia, apărut în librării la sfârșitul lui ianuarie
1916. Mult mai cunoscut este medalionul dedicat aceluiași Bacovia în Rampa din
13 mai 1921 (datat, acela, 1918 și inclus în antologia Imagini și cărți, editată de
Vasile Teodorescu în 1980), dar semnalul din 17 februarie 1916 are atuul de a se
număra printre cele dintâi reacții la publicarea plachetei de versuri. Eseul despre
drama istorică Torquemada de Victor Hugo prilejuiește, printre alte digresiuni,
câteva reflecții despre rolul traducerii în constituirea unei literaturi naționale (într-o
perioadă în care Fundoianu traducea și prelucra, la rândul lui, din idiș, franceză și
germană). Comparatismul riscant, pe baza unor serii de analogii, e ilustrat în eseul
despre Hamlet și Electra, iar abilitatea de a jongla între registrul encomiului și cel
al pamfletului se poate confirma confruntând „estampa” dedicată actriței Mărioara
Ventura cu portretul caricatural schițat într-o scrisoare trimisă de Beno unui amic,
de la mare (inclusă, aici, în nota articolului-elogiu). Avântat, uneori patetic, alteori
de un umor casant ce îl prefigurează pe Eugen Ionescu (mai ales în cronicile
teatrale), Const. Meletie/ B. Fundoianu arată, deja, în textele sale din 1915-1916
acea uluitoare disponibilitate pentru toate laturile actului artistic care îl va defini
* Lector univ. dr., Facultatea de Litere, Universitatea din București; e-mail: stefanfirica@
litere.unibuc.ro
** C.ș. III, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română;
România; e-mail: alexfarcas74@gmail.com.

234 Ștefan Firică, Alexandru Farcaș
până în 1944. În grupajul de mai jos, am selectat o parte dintre contribuțiile sale
la cotidianul „Rampa nouă și ilustrată”, din anii 1915-1916. (Ș.F.)
TEATRUL NAȚIONAL DIN IAȘI

Papa Lebonnard – Un beneficiu –
Raportul între public și actor – Reflecțiile unei vecine1
Succesul cel mai stabil al actualei stagiuni e fără îndoială Papa Lebonnard de
Jean Aicard.
De ce o fi însă Papa Lebonnard „succesul cel mai stabil al actualei stagiuni”?
Mărturisesc că nu știu. Poate pentru că e de Jean Aicard. Poate pentru că nu l-a jucat
Novelli, ci Demetrescu Radu? Poate...
Lucrul acesta însă puțin importă. De ce se joacă piesele lui Eftimiu la Național?
De ce aleargă lumea să ocupe stalurile? Nu cred să fie de vină mutra bucălată a
poetului și nici unele reale calități ale pieselor. De ajuns că publicul vine.
Am fost de câteva ori la Papa Lebonnard. Mărturisesc, mă ierte cititorul, că n-am
știut de ce vine lumea. Doar n-o fi venind pentru Demetrescu! Ultima oară însă m-am
dumirit. S-a dat în beneficiu piesa și publicul – o, publicul de la beneficii! –, publicul
doct și mai de simț ca obișnuiții oligarhi, a subliniat pasagiile dramatice cu râsete
ori cu aplauze, doveditoare de-un admirabil bun simț.
Dar să povestesc întâi subiectul.
Papa Lebonnard, om la care bunătatea și cu bonomia se împletesc ca iedera pe
gratii de balcon, fost giuvaergiu, quasi om de știință, parvenit la o fericită stare
materială, își are propria soție și doi copii, unul major și altul aproape major, de
sexe diferite.
Băiatul, nobil din fire și superficial, e logodit cu fiica marchizului d’Estray. Fata
e înamorată de dr. Andrei și-l vrea, deși mama ei, cu aluri nobile și îngâmfate, îi
oferă un conte care își poartă „cu multă demnitate numele”. Sunt toți aproape învoiți,
când doctorul, solicitat de Lebonnard, îi mărturisește că e un bastard recunoscut
prin actele tribunalului. Marchizul, dna Lebonnard și Robert feciorul lucrează cu
toții în comun ca să-l sape pe doctor. O intrigă țesută bine îl scoate pe acesta din
rândurile oamenilor cinstiți și chiar din beneficii materiale, în urma unui scandal
public infamant. Lebonnard, care până aci, supus și moale, își topise nervii energiei,
se deșteaptă. El mărturisește soției sale că știe de faptul că fusese înșelat și că Robert
ar fi al altuia. I-arată că numai prin mila lui, Robert nu ajunsese în situația doctorului.
Robert însă intervine și-l bruschează. Ești un bastard! O scenă zguduitoare aci, ca
1
A apărut în cotidianul „Rampa nouă ilustrată”, an I, nr. 93, 9 decembrie 1915, p. 2, semnată
Const. Meletie.
Versurile citate în germană în ultima parte a cronicii îi aparțin dramaturgului Ernst Frie-
drich Ludwig Robert-Tornow (1778-1832): „Sper ca nimeni să nu fie ofensat/ Căci nimeni
nu este publicul”.
Const. Meletie/ B. Fundoianu, cronicar teatral, plastic și literar în adolescență 235
în ultimul act fiul pocăit s-o ia pe Blancha, fiica marchizului d’Estray, care știuse
faptele, iar doctorul o ia pe Jeana.
Subiectul e cam acesta. Mărturisesc că e cam greu ca să rezumezi quintesențiind
o piesă. Se cere o dexteritate pe care, din nefericire, n-o am.
Dar să revenim din nou la raportul între public și piesă. E vorba însă de publicul
de la beneficiu.
Spuneam că nu știam de ce are succes piesa. Cu toate acestea publicul a aplaudat
și, pentru că, incompetent de data asta, vreau totuși să informez publicul, voi schița
atitudinea critică a publicului. Publicul de la beneficiu!
Așa de pildă, publicul a aplaudat când d. Demetrescu a zis: „Sunt un om cinstit.”
Am vrut întâi să protestez, dar m-am răzgândit apoi. La urma urmei, nu e „cinstea”
baza unei societăți morale? Și nu e oare teatrul o „instituție culturală” supusă aceleiași
legi? Am aplaudat și eu deci cu freneticul entuziasm (parol!) al sălii. Artiștii s-au
uitat mirați în jur. Se vede că nu știau că „cinstea e baza unei...” etc.
Dar publicul a mai aplaudat scena în care d. Demetrescu (Papa Lebonnard) i-a
arătat soției sale (dna Momuleanu) ușa. A mai aplaudat cu mânele, cu picioarele, cu
ciomegele și cu scâncetul plozilor scena în care d. Demetrescu s-a repezit patetic
asupra fiului său strigându-i „bastard”. S-au remarcat în sală râsete de bucurie,
accente de trombon și piculină și o ușurare deplină. Vecinul meu din stânga și-a
descheiat chiar cingătoarea.
Vecinele mele din dreapta, cu buzele cu cârmâz, cu ochii lăcuiți și cu fața văruită,
râdeau necontenit. Mi-erau tare dragi vecinele. Una, mai ales, avea un zâmbet de
pește prăjit.
De la ele am auzit că Papa Lebonnard are „niște gesturi tare frumoase”, dar că
prea face multă dragoste cu fiică-sa, că Profir (doctorul André) e prea țeapăn și că
n-are temperament (auzi ce infamie!), că dna Braborescu era mai răsfățată și că dra
Anicuța Cârjă (rolul a fost dublat) e mai vibrantă, că d. Borgovan, în fine, n-ar fi
trebuit să vie, convalescent cum era și proaspăt scos din pat, îmbrăcat ca de paradă
și cravatat ca un dandy. Dar toate astea-s răutăți. Numai vecine ca ale mele le-ar fi
putut spune.
Un poet german (mă ierte cetitoarele francofile!), dar un poet obscur ca toți poeții
germani, compara publicul pe rând cu o servitoare, cu un bărbat „ce nu știe ce știe
satul”, cu o femeie ce nu vrea decât să-și treacă de urât ș.a.m.d. Poetul însă, ca să
previe pe cetitorii cari se vor revolta de această aspră judecată, termină: Ich hoffe
das nimmt keiner krumm – denn einer ist kein Publikum.
Când m-am dus însă acasă m-am revoltat. „E-un animal publicul ieșean!” Firește
însă că numai cel de la beneficiu!...
Dar văd acum că n-am spus de ce are piesa succes. O voi spune deci altă dată.

L’Assomoir – Peripețiile unei premiere – Glossa unei discuții –
Prolog și epilog – Subiect și interpretare2
Premieră! Noapte neagră, ca un șvarț funebru, fulgerat de lumini licăritoare:

clinchete de tramvaie intermitente și acute și, printre scorburile săpate-n trotuare,
ca niște ferestre luminate, lucii oglinzi de bălți, șnuruite de pâsle fibrate și verzi.
Galoșii, potriviți pe măsura capului, îmi dănțuie în picioare și din când în când mă
precipită în haosul de noroi pe care edilii, pururi îngrijați de asanarea moravurilor,
au cercat să-l înlăture, afișând pe toate zidurile: „Murdăria oprită!”
Dar cine e de vină? De-o săptămână-ncoa zidurile toate au fost violate și afișul
policrom al „Otravei” a luat locul, preventiv deocamdată, al „Murdăriei oprite”.
Premieră! La teatru, mase mobile, obraji roșii de dudui, ca pișcați... de ger,
dansuri de miresme și de înghesuieli la casă. Zadarnic te-ndeși, pelerine! Venit
târziu, cu auxiliarul sincer al galoșilor, ți-a fost imposibil să obții bilet și la actul al
doilea abia te-ai strecurat prin portalul Thaliei, ținând în mâni trofeul unui bilet...
de stat în picioare.
Nu mă plâng, dar nici cititoarele să nu se plângă de faptul că, știind piesa numai
fragmentar, nu o voi putea povesti decât la fel. Am venit la actul al doilea (după
actul I), iar la sfârșit, după cum e obiceiul frecvent la noi, am fugit din sală înainte
cu un act, să-mi îmbrac paltonul. Cum aș putea deci să vă povestesc subiectul când
eu însumi n-am văzut decât 6/8 din piesă?
Cât despre chestiunea transformării romanului în piesă, mă lasă cu totul rece. Nu
prea obișnuiesc vrăjmășii și deci nu voi lupta împotriva pieselor de soiul acesteia.
Ce-a rămas în piesă din toată măreția arhitectonică a capodoperei lui Zola? Ce-a
rămas din analiza măruntă, evocativă și viguroasă cu care Zola și-a dăruit eroii; din
fragmentul de viață (căci, în multilateralitatea operei lui Zola, L’Assommoir e un
fragment!) pe care l-a disecat cu scalpelul observației agere și pătrunzătoare marele
autor francez?
O succesiune de tablouri, copiate bine din roman, tablouri perfecte din punct de
vedere scenic, dar false ca sugestiune și comunicativitate. Puternica dramatizare
a vieții din Zola, topită în tiparul actelor și scenelor, s-a prefăcut într-o hilariantă
comedie cu rare explozii de adevărate patimi, țâșnite intermitent și învăluit.
L’Assommoir? Un fragment de o epopeică obiectivitate, ruptă din viața lucră-
torilor, pe încetul otrăviți de rachiul doborâtor, otravă, ferment de distrugere și
degenerescență. De altfel, romanul face parte din ciclul „Rougon-Macquart”.
Gervaise (dna Lucia Braborescu), spălătoreasă, despărțită de bărbatul ei Lantier,
un bețiv și un stricat care petrece cu Victorina (dra A. Cârjă), soția lui Boisson, după
ce se sfădește cu Victorina, care-i jură răzbunare, îl ia, după multă chibzuire, de bărbat
2
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, an I, nr. 101, 17 decembrie 1915, p. 2, semnată Const.
Meletie.
pe Coupeau (d. Vlad Cuzinsky). Coupeau, deși întru întâi sănătos și fără defect, în
urma unei căderi de pe o schelă prinde gustul beției, ca apoi, după peripețiile comice
ale unui ospăț în care intervine și Lantier (d. Damira), răzbunător, să devie omul
sobru și sârguitor de odinioară.
Dar o intrigă a lui Lantier, un silit popas în crâșmă spre a putea fi împăcat cu
acesta, îl face nevolnic – malgré lui – să cadă pentru a doua oară în vechiul păcat.
El intră la spital bolnav, în timp ce Gervaise se zbuciumă după o pâine, iar fiica lor,
Nana (dra M. Horga), eroina romanului celebru, petrece, insensibilă lucrurilor din jur.
Coupeau se întoarnă însă, scăpat din spital, cu o amenințare: un singur pahar de
rachiu – de otravă – îl va distruge. Dar o sticlă de rachiu, trimisă de Victorina, care
auzise aceasta, în episodul tragic al foamei și al singurătății, îl face pe Coupeau să
bea. Urmarea – un delirium tremens. Victorina nu scapă însă. Poisson (Mitrofan),
soțul ei, o ucide pe ea și pe Lantier. Sfârșitul e-o scenă de renunțare sentimentală
între Gervaise și fierarul Goujet (d. Profir).
Ca de obicei, ca în Procuror și apaș, ca în Vinovat, în Banii, în sfârșit în tot
repertoriul Cuzinsky, d. Vlad Cuzinsky are adevărate creații superioare. Dacă d-sa
a trecut prin cele dintâi tablouri șters, câteodată stângaci, e pentru că d-sa nu se
complace în rolurile mici. Ne-a dat însă prilejul unei comoții sufletești, în actul
nebuniei lui Coupeau. Un artist de forță și o podoabă a teatrului ieșean.
În rolul Gervaisei, dna Braborescu, o artistă cu un rar temperament, ne-a oferit
un admirabil joc de scenă, mărit de farmecul pătimaș și pătrunzător al ochilor d-sale
cu cearcăne vinete, narcotizante.
Dra A. Cârjă, ca totdeauna vibrantă și dotată... de un exces de temperament. Dra
Cârjă simte prea mult rolurile. Cu o sensibilitate fină ca membrana unui timpan,
d-sa, în cadrul complimentar, pare un fragment al unui cer de toamnă înșurubat
unei zile de vară.
D. Profir, slab în tabloul al doilea și în cel de la sfârșit. În celelalte a fost bine.
D. Damira, același ca întotdeauna. D-sa ca doctor, baron, criminal ori lucrător
are aceeași figură. Asta nu înseamnă că-i lipsește talentul.
Foarte bine d. Georgescu, îndeosebi, d. Pizone, d. Momuleanu și dna Castriș.
Cântecele, costumele și dansul d-lor, ațâțător la râs, a fost apreciat.
De altfel, o mențiune regisorului – dacă am avea regisor –, costumele au fost cât
se poate de bine alese.
În genere, un ansamblu mulțumitor, o creație splendidă și perspectiva unui mare
număr de reprezentații.

Fetița – Ipoteză și concluzie – Beatitudine – Un eveniment –
Petrone ori Pizone? – Publicație – Două cunoștințe3
În sfârșit! Silit să îndur atâta vreme repertoriul cu renume, silit să-l digerez
pe nemestecate, ca pe-un aliment etichetat și bățos, silit în fine chiar să-l aplaud
din pricina mănușiților fine, care aplaudau din loji cu frenetică dezinteresare – am
avut – în sfârșit! – prilejul aseară ca să ascult o piesă pe placul meu.
Și încă ce piesă! Patru acte, ceea ce înseamnă că piesa are acțiune; doi autori,
unul neamț și altul gal, ceea ce înseamnă că piesa... e neutrală; și a ținut până la unu
după miezul nopții, ceea ce înseamnă... că avea extindere.
Dar să încep. Ipoteza: Nu trebuie să te măriți cu un bădăran, chiar când ești artistă
și el e fecior de notar.
Subiectul: Colette (dna L. Braborescu) – fetița – în ajunul logodnei sale cu Alcide
Pingois (d. Petrone) fuge de acasă și, după scurte peregrinări, se adăpostește la
pictorul Delanoy (d. Braborescu), pe care-l cunoștea și care-i aprecia talentul ei
întru artele plastice. Dintru-ntâi, pictorul ezită s-o primească. Cei 55 de ani ai lui, o
amantă, prietenii și mai ales perspectiva închisorii îi ciupesc pictorului nerăbdarea
și-l fac, după multe chibzuieli nechibzuite, să cedeze.
Fetița însă se amorezează de pictor și e geloasă pe Nancy, amanta acestuia. După
o scenă picantă ca o supă cu piper, Colette mărturisește pictorului că-l iubește; dar,
respinsă și umilită, se refugiază în brațele prietenului Petre Vernin (d. V. Popa),
discipolul talentat al lui Delanoy, înamorat nebun de dânsa. Delanoy, găsindu-i în
situația asta și gelos pe Vernin, îl gonește. Peste o lună, la mare, unde, subit, mătușile
Colettei vin s-o caute. Ca să nu o dea înapoi, Delanoy hotărăște s-o ia de soție.
Prietenul său Simoneau (d. Damira) îl face însă să-și priceapă situația și să priceapă
sacrificiul Colettei. El îi explică că Colette îl iubea pe când era încă fetiță și că azi,
când e femeie, e fatal să-l iubească pe Vernin. Scurt: Colette se mărită cu Vernin,
spre marea satisfacție a spectatorilor, care desperaseră că se făcuse ceasul unu.
3
Apărută în „Rampa nouă ilustrată”, an I, nr. 107, 23 decembrie 1915, p. 2, semnată Const.
Meletie.
Cronica e dedicată comediei în patru acte La Gamine (1911) de Pierre Veber și Henry de
Gorsse, reprezentată la Iași sub titlul Fetița. Versul citat parțial în franceză („Minuit, l’heure
où l’on meurt”) încheie poemul anatolefrancian La Mort du singe.
În următorul paragraf, cronicarul face aluzie la bătălia desfășurată în septembrie 1914, pe
Frontul de Est, lângă Lacurile Mazuriene, între forțele germane și cele rusești, soldată cu o
sângeroasă înfrângere a celor din urmă. Introducerea aceasta amplifică eroi-comic un con-
flict care ținuse, recent, prima pagină în presa ieșeană. În septembrie 1915, deci în stagiunea
tocmai încheiată, actorul societar P. Petrone demisionase din funcția de secretar contabil al
Teatrului Național din Iași, în pofida insistențelor protectorului său și directorului instituției,
M. Sadoveanu. Scandalul, având și valențe politice, e urmărit în „Evenimentul” (nesemnat,
Ce se petrece la Teatru, „Evenimentul”, anul XXIII, nr. 186, 29 septembrie 1915, p. 1).
Atât! Iar concluzia, după cum fiecine și-o poate închipui, e: Cine poate ști... ce
deosebire e între o fetiță și o femeie? Iar, parafrazând: O fetiță... poate iubi un om
bătrân, chiar dacă e pictor; o femeie însă e necesar să iubească un om tânăr, fiindcă-și
pricepe necesitatea.
Dar ce seară delicioasă! Răzimat într-un dolce farniente pe o coloană, mă țineam

bine pe picioare să nu adorm. O ațipeală mulcomă și insinuantă mă cucerea din ce
în ce, o somnolență vagă, caldă, amețitoare îmi injecta globulele cărnii, iar glasurile
artiștilor îmi păreau că vin de departe, ca un ecou muzical și somnifer al simfoniilor
paradisiace. Nu știu cât a durat așa! La 12 însă m-am trezit! Sonore, versurile lui
France sunau cu zvon de clopot grav: Minuit, l’heure où l’on meurt. Și simțeam o
bucurie latentă, înviorătoare, liniștitoare, că astă-seară nu puteam muri. Ca să mă
conving privii în jur. Un bărbos cu ochii de mărgele își sufla nasul care, revoltat,
expectora sunete ce se certau cu cele de pe scenă. O doamnă plângea în hohot,
spălându-și fardul de pe obraji, iar un spectator indignat dădea lecții de bună purtare
unui artist al Teatrului Național. Încolo, o acalmie splendidă; sala întreagă răsufla
ritmic și viguros, ca o cireadă de boi la zalhana.
Cu toate astea, nu cunoașteți evenimentul serii. Un spectator îngrozit năvălise în
sală vestind nu că ar fi înviat rușii din lacrimile mazurice, nici că ar fi avortat toate
femeile siluite în actualul război, ci ceva și mai grav: că un oarecare Petrone, artist
decedat în ultima stagiune, s-ar fi aflând sub pielea unuia din actori.
A fost un tumult de nedescris. S-au deschis evantaliile, programele și gurițele,
s-au auzit chiar aplauze, discuții, râsete, dar mai ales a planat o generală confuzie.
Publicul îl confunda pe Petrone cu Pizone. În urma acesteia, direcțiunea Teatrului
Național, în vederea altui defunct care-o să învie în curând, a hotărât să se deschidă
o listă de subscripție publică ca să se poată tipări o broșură cu biografiile și mutrele
artiștilor prezenți ori defuncți. Polemistul Rodion, desenatorul Ross și tipografia
„Versuri și proză” s-au angajat să o ilustreze gratuit.
Astea toate nu m-au putut însă opri de a vedea și pe ceilalți artiști.
Dna Braborescu, ca întotdeauna, grațioasă, naivă, talentată și admirată – a, mai
ales admirată! D-sa m-a îmbătat ca un narcotic puternic, mai puternic decât i-a
îmbătat hidromelul pe eroii lui Sienkiewicz din Par le fer et par le feu. (Se știe
că hidromelul, contrar părerei unui mic autor de polemici ieșane, nu e laxativ ori
purgativ decât pentru cel ce are abțineri... de spirit.)
D. Braborescu în rolul pictorului Delanoy, talentat și puțin exagerat, a câștigat
publicul prin comunicativitatea sufletească ce o imprimă.
„Dulcea Veronică”, în rolul unei mătuși bătrâne și virgine, a fost extrem de aspră.
De vină-s autorii Veber și De Gorsse.
Dra Zinca Condurato, Horga și Olga Popovici reprezintă în teatrul nostru o
trinitate infailibilă. Despre cea de-a doua, a spus-o chiar poetul Topîrceanu:
„Aș lăuda pe dra Horga

Dar ce-o să zică d. Ibrăileanu?”
Paranteză: Atât Ibrăileanu cât și Topîrceanu sunt ieșani, elevi și profesori univer-
sitari, poeți și critici (adjectivul din urmă e-al lui Coșbuc).
D. Popa, d. Victor Popa, cunoscutul poet, desenator și artist, a fost – relativ – bine.
D-sa are însă un organ slab ca și versurile d-sale (chiar cele publicate în Vestala) și un
temperament vădit ca în desenurile d-sale. D-sa a fost sentimental, simpatic, aplaudat și
a făcut curte cu multă stângăcie. De vină-i dna Braborescu! De ce l-a încurajat așa puțin?
Încolo, bine cu toții. Petrone admirabil, Damira mai bine ca altădată. Mitrofan,
dulce... ca o bomboană fondantă, dna Castriș, dnii Pizone și Vernescu bine.
Apropo! De ce au rechemat studenții pe Popa la rampă? Să-i mai admire o dată
hainele ori figura palidă și emoționată?
EXPOZIȚIA DE PICTURĂ LA IAȘI4
Manifestările de artă au început a fi din ce în ce mai dese. Astfel, avem și în Iași

o mișcare artistică din ce în ce mai accentuată și din ce în ce mai îmbucurătoare.
Dăunăzi, expoziția Bries – Cosmovici – Hette. Pe urmă, expoziția reușită a lui Băncilă
în Capitală. Pentru noi, expoziția Băncilă e o expoziție ieșană și revendicăm titlul.
Acum o nouă expoziție s-a deschis și s-a închis după ce a funcționat câteva săptămâni.
Expozanții, tineri toți, nepretențioși și mult promițători, au ocupat o odăiță mică,
cu gust ornată, și au atras puternic luarea aminte a publicului.
Bries și-a expus numai câteva tablouri, icoane învăluite și sugestive, ca să încu-
rajeze oarecum. Dna Angela Gherghely, o pictoră tânără, care a mai expus de câteva
ori la „Tinerimea artistică”, ne-a dat câteva tablouri cu colorit intens și cu linii sigure.
Țiganca d-sale aducea mult cu aceea a lui Grigorescu, iar copia d-sale din Rembrandt
(mi se pare) aducea destul de bine cu tabloul lui Rembrandt. I se cuvine o mențiune
oarecum. Faptul că a vestit că tabloul e o copie merită îndestul a fi menționat. Pe
Valea Nilului putea fi însă și pe Valea Bistriței ori Prutului. Abia cu ajutorul unei
lupe am descoperit chirciți, mărunți și șterși, niște evantaiuri de palmieri. Nu putea
să orneze tabloul cu unele din nenumăratele caracteristici ale Egiptului?
Nici Nilul nu era Nil. – Dar poate că, în sfârșit, d-sa nici nu cunoaște das Land wo
die Zitronen blühn. În genere, tablourile dnei Gherghely, interesante și promițătoare.
De d. Verona, nepotul lui Arthur Verona, aș putea spune același lucru. Coloritul
d-sale e puternic de tot și intens. Asfințitul de soare – cumpărat de dna Penescu
4
Cronică plastică apărută în „Rampa nouă ilustrată”, an I, nr. 115, 8 ianuarie 1916, p. 2, sub
semnătura Const. Meletie.
Pictorii la care face referire autorul în primul paragraf sunt Otto Briese (1889-1963),
Jean L. Cosmovici (1888-1952) și Richard Hette (1890-1981), a căror expoziție avusese loc
la Iași în octombrie 1915.
– posedă un colorit de o intensitate rară și de un înțeles vag, care ține de simbolism.

Granitul dealului e parcă prefăcut în dale roșii. O altă pânză, reușită și ca concepție,
și ca execuție, e Aurora. Drumețul care abia se lămurește în punctul concentric al
perspectivei îndepărtate, admirabil prins. Încolo, luminișuri de pădure și adâncuri de
codri; game de nuanțe și de tonuri; feerii de basm și mai ales, pretutindeni în glastre,
în ghiveciuri ori pe sânuri de femeie, mandatarii imenselor grădini de flori își tremură
caliciile și pistilurile, trâmbițând imperceptibilele lor miresme, care multiplică în
văzduhul imaginar dansul atomelor de parfum.
Un alt expozant e d. Popa. D-sa însă, chemat în pripă, a cules de unde împrăștiase
câteva desene, mai mult ori mai puțin nimerite, și le-a etalat pe un carton, spre... viză.
Cei cari cunosc însă caricaturile și desenurile dlui Popa, cei cari au văzut portretele
din Versuri și proză și altele multe expuse prin vitrine n-au fost mulțumiți. Obrajii
lui Leonard erau parcă satinați și d. Demetriad, Hamlet adică, purta parcă în pântece
vreun fruct oprit. Nădăjduim că d. Popa nu se va mai juca cu publicul și în viitor ne
va da adevărata măsură a talentului d-sale, fecund și de viitor.
O expoziție mulțumitoare și pentru artiști, și pentru public. O manifestare sim-
patică și nepretențioasă de artă, care poate aduce altele după sine.

Alt om la patrat – On revient toujours – Veleități și influențe –
Iarăși marionetele! –
O înviere – Complimente5
O scurtă peregrinare prin metropolă, care mi-a întrerupt seria cronicelor, n-a fost
îndestul pentru a mă transforma în alt om, cu toată schimbarea de iscălitură, sau cel
puțin tot atât de îndestul cât a fost și pentru eroul piesei Alt om.
5
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, an I, nr. 138, 27 ianuarie 1916, p. 2, sub semnătura B.
Fundoianu.
Alt om este traducerea, de către H.G. Lecca, a comediei în două acte Peau neuve (1911)
de Étienne Rey (și nu Eugen Rey, cum greșit notează cronicarul).
Actorul Mircea Pella, retras de mai multă vreme de pe scena Naționalului ieșean, își face re-
intrarea în acest spectacol, iar evenimentul stârnește oarece rumoare în presa orașului: „Comedia
Alt om a lui Rey a arătat primului interpret, d. Mircea Pella, că prietenii săi nu sunt tocmai rei...
când îi impută faptul că nu joacă. Reapariția lui M. Pella pe scena Teatrului Național, de care a
fost străin atâția ani, a dat prilej artistului să constate că iubitorii de teatru au multă dreptate când
îi fac această imputare. Când, la o replică din piesă, i s-a spus lui Pella «Ești un leneș, nu faci
nimic!», toată sala a izbucnit în aplauze. Pella a înțeles, desigur, ce au subliniat aceste aplauze;
de aceea, în teatru, pe scenă, așteptăm să-l vedem într-adevăr alt om...” („Mișcarea”, anul VII,
nr. 282, 22 decembrie 1915, p. 1). Acesta e subtextul afirmației aparent paradoxale din articolul
de față: „D. Pella, decedat în actuala stagiune, și-a ales ca debut Alt om [...]”.
Am revenit deci la funcția și locul meu din stal, ca un bețiv la care toate drumurile
duc la crâșmă: fără să-mi sufragez urechile, nici ochii, nici sensibilitatea.
Odată instalat, puteam fără doar și poate să dorm. Nu că aceasta ar fi oarecum
vreo veleitate personală, ci dimpotrivă, mediul împrejmuitor e cel dintâi împricinat
în cauză. E atâta calm, atâta insinuantă căldură, atâta monotonie plânge în ecourile
sălei goale și sonore că, fără anumite predispoziții, adormi, chiar dacă conștiincios
ți se zbate în suflet ca un șarpe rănit impulsul atenției agere și silnice.
O fi existând, desigur, după cum afirmau și cei vechi – scriptores veteres –, și un
noroc relativ, rezervat fiecărui. Din parte-mi, nu știu în ce zodie m-oi fi născut, că
toate lucrurile îmi stau împotrivă. Așa de pildă cu teatrul. După ce-am lipsit patru
săptămâni, a fost să încep ciclul cu cea mai insignifiantă și plicticoasă piesă.
Subiectul ar fi cam acesta. François Villiers (d. M. Pella), un parizian berbant,
ușuratec și asemănător unui fluture, e căsătorit cu Germaine (dna Braborescu), pe
care o iubește și pe care totuși o înșeală printr-o imperioasă necesitate de a trăi intens
și multiplu. Germaine îl prinde însă și, după o scenă în care simulează o trădare a
ei cu prietenul casei Prévost (d. Petrone), revine la François, care promite că va
deveni „alt om”. Se subînțelege însă că François nu-și va schimba firea – nu vrem
să mergem mai departe să-i urmărim perspectivele de reușită.
După cum se vede, o piesă pariziană (autorul e Eugen Rey) cu câteva spirite abile,
cu scene trase de sfoară ușor și neobosit, ca un teatru de marionete, cu o acțiune
fizică și psihologică nulă.
Poate însă să se bucure d. Rey de interpreți. D. Pella, decedat în actuala stagiune,
și-a ales ca debut Alt om și foarte rău a făcut.
Într-adevăr, d-sa și-a împlinit rolul cu o deosebită grație, bonhomie și siguranță de
sine. Ne-a fost dat foarte rar să vedem pe scenă un rol atât de bine studiat și executat.
Cu toate astea, d-sa n-a reușit și pricina stă în piesa aleasă. Până când repertoriul
de banale elucubrații și de fade producțiuni culese de pe bulevardele franceze, fără
gust, fără bun simț și pricepere?
D. Petrone l-a secondat perfect pe d. Pella – d-sa are un minunat talent și o
aplicație perfectă pentru adaptarea tipurilor de proști și de naivi. Nu facem nicio
malițiozitate! Ne amintim însă de Zile vesele după război și de Fetița.
Ca întotdeauna, dna Braborescu, grațioasă, zveltă, comunicativă, plină de tem-
perament și de frumusețe. O minunată redare a patimei și a suferinței în dragoste.
O artistă rară și un rar temperament.
Alături de d-sa, dra Cârjă a fost vibrantă, tremurătoare, cu intonări cuceritoare
în glas și cu un gust ales în îmbrăcăminte.

Voința – Două euri – O dilemă și o alternativă – Stupefacție-Lasciate –
Nedumerire – Sfaturi în detaliu – O explicație cu un catren –
O apostrofă spirituală6
Mergeam și nu prea mergeam. Eu mă sileam să merg încet, iar celălalt din mine,
impulsiv și plin de temperament, zorea. Zadarnică a fost orice încercare. Am cercat
să-i spui câte și mărunte. I-am citat chiar pe Voltaire, Maeterlinck, Tolstoi și am
terminat cu Boileau: „Hâtez-vous lentement!”; dar celalt „eu” din mine, mai abitir
ca un măgar de îndărătnic, se făcea că n-aude. Hotărâsem în fine să-i potrivesc un
cornet acustic, când o idee satanică îmi năzări și se contură cu o uimitoare preciziune
de minte. Mă plecai și șoptii la urechea tovarășului meu de suferință o vorbă cât se
poate de suficientă: „Nu iuți; mă duc la teatru.”
Dacă însă până aci o dusei cam pe sponci, de aci calea îmi fu imposibilă. Odată
lăsat pe rână, nu se mai deștepta așa ușor. Firește că am ajuns târziu la teatru.
Pe drum, mă băteam însă cu gândul. Și cugetam ca orice cronicar care se respectă:
îmi iau bilet de-un franc, ori escaladez scena, eroic și gratuit? Stam încă în cumpănă
între aceste două ipostaze, ca odinioară Heine între mamă și fecioară, și nu știam
ce trebuia să fac. S-o iau pe mamă ori pe fecioară? Adică: să intru cu un franc sau
fără un franc?
Firește că, pus în dilema lui Heine, nu mă codeam mult: deoarece ambele erau
frumoase le-asediam pe amândouă! La mine însă era mai greu: un franc sau gratis.
În fine, după o îndelungă deliberare, m-am hotărât să intru pe din față. Tot gratis
însă.
Când însă ușa se deschise largă, ca o draperie roșie de carmin, rămăsei uluit – uluit
ca Iorga când află încă un jidan de talent. Într-adevăr: în locul obișnuitului bordei
sărăcăcios care „la noi” ține loc de salon, am aflat un decor fantasmagoric, un castel
medieval cu turnuri, cu bolți, cu ziduri și cu mobilier.
Vă aduceți aminte La Vie de bohème? Nu știu care muză, vorbind de balul ami-
cilor, se lăuda de participare: „Erau și lumânări, draga mea!” Așa și eu. Emoționat,
fascinat, zăpăcit de atâta policromie fastidioasă de nuanțe, m-am crezut undeva,
departe, un rătăcit poate în pivnițele lui Mefistofel.
Lucru natural deci: am fugit din sală și nu m-aș mai fi întors dacă portarul, văzând
în spaima mea un semn că n-o să mă mai întorc și speriat că-i scapă singurul spectator
neadormit, nu m-ar fi făcut să înțeleg printr-o întreagă gamă de semne cabalistice că
ieșirea e oprită, odată intrat în teatru:
Lasciate ogni speranza voi ch’entrate.
6
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, anul I, nr. 145, 3 februarie 1916, p. 2, semnat R.
Fundoianu.
Am intrat în sală și, după ce m-am limpezit, m-am întrebat și mă întreb și acum:
nu-mi cerea oare portarul să-i cumpăr un program, pe când eu, bietul, crezusem că-l
recita pe Dante?
Acum, după ce făcurăm toate aceste ocoluri, îmi las spiritul deoparte, ca un
musulman papucii pe treptele geamiei, și să luăm aminte:
Voința, jucată la Comedia Franceză sub patronajul autorului G. Guiches, susține
ca multe opere dramatice de azi o teză: triumful voinței. Triumful voinței asupra
unei atmosfere bolnave, asupra unui neurastenic și asupra ta însuți.
Lemas (d. Braborescu), un savant, un teoretician al voinței, pleacă după o dragoste
nemărturisită prin lume, să o uite, și revine în casa prietenului său Filip d’Estal, un
neurastenic căruia vrea să-i dea, spre însănătoșire, o femeie. Femeia care se ivește
însă cea dintâi, ca și în balada Meșterului Manole, e însăși femeia iubită de dânsul.
Voința lui pusă în față cu conflictul de ordin sentimental triumfă totuși.
Filip d’Estal se căsătorește cu Laurence, dar, deși veșnic sub stăpânirea voinței
dr-ului, devinează de la o vreme ce se petrece în acesta. Un duel pe care doctorul
îl are în ascuns pentru Laurence grăbește explicația și deznodământul. Umilită și
respinsă de Filip, Laurence se refugiază în brațele doctorului și află pentru prima
oară că acesta o iubea. Laurence vrea să plece cu doctorul. Filip se căiește însă
și – oroare! – apelează la voința acestuia ca să i-o readucă lui. Dar doctorul, savantul,
teoreticianul se supune și le împlinește din nou fericirea cu voința lui.
Și această piesă – vestește un ziar ieșean – e adusă de soții Braborescu. O bănuiam,
totuși fără s-o știu. Asta e pricina că d. Braborescu își joacă exact aceleași roluri
cu exact aceleași evoluții și deznodăminte sufletești: d. Braborescu joacă pe soțul,
pe pictorul, pe prietenul vârstnic neobservat, amorezat dar fără să se mărturisească
vreodată, care la sfârșit totdeauna își sacrifică persoana în fața fericirii ce-i vine. – Îmi
amintesc, în afară de Voința, de Fetița, de Gustul viciului ș.a.m.d.
Nu înțeleg de ce d. Br. își alege acest anumit fel de roluri. D-sa juca minunat
odinioară în Cometa, și rolul lui Tity, romantic, sentimental, erotic, îl prindea de
minune. – De ce nu mai revine?
În piesa din urmă, a fost totuși cât se poate de bine – zic cât se poate în mod relativ,
firește – deși d. Br. e un artist desăvârșit. Asta nu l-a împiedicat cu toate acestea să-și
precipite vorbele până la ininteligibil în tirada ținută bolnavilor din actul I. În genere
d. Br. vorbește prea repede și pentru spectator e neplăcut. Dar de ce să-i căutăm nod
în papură? D. Braborescu merită întreaga noastră admirație.
De dna Braborescu am vorbit totdeauna. Pentru d-sa aceeași observație de mai
sus. Sufletul femeii caste, care totuși vrea să înșele și e împiedicată, revine obsedant.
S-ar mai putea varia situațiile psihologice!
O mențiune dlui Profir – e întâia oară! Nădăjduim. Momuleanu, admirabil în
rolul lui Didier.
Acum o explicație pentru spectatorii primi și viitori ai piesei. Se vorbea veșnic
de un sonet. Le pot face eu plăcerea să le citez o strofă:
„Mon âme a son secret, ma vie a son mystère,

Un amour éternel en un moment conçu
Le mal est sans espoir – aussi j’ai dû le taire
Et celle qui l’a fait n’en a jamais rien su.”
Aș cita întreg sonetul dacă l-aș cunoaște pe de rost. Autorul e Félix Arvers, poet
francez, celebru prin acest singur sonet dedicat, zice-se, dnei V. Hugo.
Poate însă părea inoportună explicația aceasta, deși 99 la sută din spectatori n-au
cunoscut-o. Am dat-o totuși pentru că un vecin al meu, vorbind despre sonet, a râs cu
un râs spiritual de măgar – de altfel toți măgarii sunt spirituali! – și m-a apostrofat:
– Ce? Viu eu la teatru să auz sonete? Eu viu să mă distrez, iacă!
O OPERĂ MERITORIE
Plumb de Bacovia7
Monstruoasă, barbară, proteică și insensibilă, societatea e un conglomerat. Un

amestec îngrozitor, un organism, o mașină în care fiecare șurub își are funcțiunea-i
respectivă și fixată. Un tot searbăd și monoton, în care fiecare forță împlinește o
chemare; o alternativă de pietre rare și de zgrunțuroase cremeni; un mozaic.
Ca în cunoscuta fabulă latină, celebră printr-o insinuare în domeniul istoriei, toate
elementele conlucrează și se împlinesc, cu obișnuința și regularitatea unei familii de
lucrători care-și depun chenzinele laolaltă, pentru traiul comun.
Un izolat e un dezertor. Un pretext de a-ți refuza obolul datorit societății, o
absență de la datorie.
Întotdeauna societatea și-a avut izolații ei. Îndepărtați de centrul vieții, în jurul
căreia facem o veșnică mișcare de rotație, asceți a patimelor pământene, adepți ai
apropierii către natură și căutători ai iluzoriei Nirvane budice, ei s-au concentrat în
sine, în grațiile nelămurite ale trecutului, în amintire:
„Aux yeux du souvenir, que le monde est petit!”
Artiștii au format totdeauna o lume deosebită. Cu toate aceste, istoria literară

numără foarte puțini cu adevărat izolați. Cei mai mulți au trăit în vârtejul patimelor
multe, au contribuit cu lutul lor înaripat în istoria veacurilor, au palpitat sub toate
cutremurele noroadelor și și-au avut totdeauna sufletul
„Mis au centre du tout comme un écho sonore”.
7
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, anul I, nr. 159, 17 februarie 1916, p. 2, semnat „B.
Fundoianu”.
Într-adevăr, toți poeții au iubit singurătatea, natura și o fragmentară izolare. Aceste

toate nu sunt însă adevărata izolare. Sunt mai mult o recreare, adesea o trebuință,
un refugiu.
Dacă am avut puțin de tot faliții noștri, am avut într-un număr tot așa de restrâns
și izolații noștri.
Unul dintre aceștia este Bacovia. N-am dat însă definiția izolatului pentru a-l
caracteriza. Un izolat artist nu e un șurub imobil.
Poetul Bacovia, îndestul cunoscut publicului cetitor, intră desigur în categoria
nevrozaților și degenerescenței. Îmi amintesc de studiul incidental al lui Nordau
asupra simboliștilor. Nu se poate admite că orice simbolist e un degenerat. Procedeele
diferite, repețirile și alte se găsesc și în Heine și în alți poeți germani, atât de lăudați
de dânsul.
Nu e vorba de procedee însă și nici Nordau nu contestă valoarea reală a produc-
țiilor simboliste decât în parte.
Nu găsiți în Bacovia incoherențele celebre ale lui Verlaine, vreun „l’abbé diva-
gue”, Pantomimes ori Fantoches.
Bacovia nu e un cugetător și nici măcar un cântăreț al sentimentelor veșnice,
al acelei „alte Geschichte”, cum o numește Heine. E un impresionist sensibil ca o
membrană, atent la fiece tresărire impulsivă a sufletului. Și pentru aceasta nu e o
abatere de la adevărul emotiv:
„Les plus désespérés sont les chants les plus beaux

Et je sais d’immortels qui sont des purs sanglots.”
Concentrat în sine, contemplativ și solitar, Bacovia e cântărețul – o caracteristică

a degeneraților simboliști – unui singur anotimp: toamna.
Într-adevăr, dintre toate anotimpurile, cel mai variat, mai policrom și mai provo-
cător de nuanțe stranii și intense e toamna.
Cântăreții clasicismului, senini și mulțumiți, și-au epuizat resursele inspiratrice
în căutarea celor mai sonore și admirative accente de proslăvire a primăverei. Poeții
veacului trecut însă, nu vorbim de școlile literare voite, nespontane, ci de izolați ca
Verlaine ori Baudelaire, au îmbogățit portativele opulente de imnurile primăverei
cu acorduri noi, adagii intense și mulcome.
Cine nu cunoaște celebrul cântec autumnal al lui Verlaine:
„Les sanglots longs

Des violons
De l’automne.
Blessent mon coeur
D’une langueur
Monotone.”
Răsărit în ultimul deceniu, nu ca produs al unui curent importat și la noi, ci izolat și

original, fără prețiozitate, ba chiar cu neglijență în formă, cu obscurități impulsive de
gândire și de senzații, Bacovia, înconjurat de o voită obscuritate, și-a împletit clipită
cu clipită un mănunchi de flori firave, veștede ca aspect, dar puternice și nervoase în
cuprins, flori palide ce-și scutură petalele răvășite pe răzoarele îngălbenite din grădini.
L-am urmărit prin toate foile literare. Le-am căutat și pe acele pe când, adolescent,
intona primele accente de o viguroasă poezie:
„Amurg de toamnă violet –

Doi plopi, în fund, apar în siluete.
Apostoli în odăjdii violete,
Orașul tot e violet.”
L-am urmărit prin versurile bogate în nuanțe și înflorite de-un colorit puternic:
„Havuzul din dosul palatului mort

Mai aruncă, mai plouă, mai plânge.
Iar stropii căzând în amurg iau culori
De sineală, de aur, de sânge.”
L-am urmărit prin situații sufletești:
„Iarna, de-o vreme, mă poartă regretul

Prin crânguri, pe margini de linii ferate
Trec singur spre seară pe ape-nghețate
Când fâlfâie pe lume violetul.”
Și i-am ghicit cutele nebănuite ale simțirii:
„Tălăngile trist
Tot sună dogit
Și tare-i târziu
Și n-am mai murit.”
Deși nouă și interesantă ca latură psihologică și originalitate, poezia aceasta cu

evocări de tablouri rare, cu toamne târzii, cu plâns de vânt, cu viori îndepărtate,
cu plante de ieri și cu izbucniri de nervi aduce o atmosferă prielnică emoțiunilor
sufletești.
Ceva din elegiile lui Samain ori din estampele estampate ale lui Régnier; ceva vag,
frânt și înduioșător de albatros rănit, ori de falenă ce se zbate în insectarul unui elev.
Un volum ce trebuie în curând să apară – Plumb de G. Bacovia – va cuprinde
întreagă această atmosferă, cu umbre alungite de seră, cu emotive tristeți de toamnă.
Aprecierile acestea anticipate pe care le fac sunt prilejite tocmai de anunțarea

apariției acestui volum.
TORQUEMADA8
[I]
Atât studiile cât și traducerile despre sau din vreo limbă oarecare își au însemnăta-
tea lor firească și fixată în literatura oricărui popor. Se știe revelația produsă altădată
de studiul asupra Germaniei al dnei de Staël, cum se știe considerabila înrâurire a
lui Walt Whitman asupra actualei literaturi franceze – în traducere franceză însă.
Traducerile sunt biblioteca populară a celui ce ignorează alte limbi: și chiar a
celui ce nu poate simți, a celui ce nu este dotat cu perceperea sensibilă a verbului, a
rimei, a frumuseții indisolubile, proprii fiecărui neam.
Nu toate limbile sunt proprii modelării; mulajul de ceară nu poate reda decât
inform trăsăturile cizelate și rare ale feței. Literatura franceză, sonoră, cizelată,
somptuoasă și turnată ca o medalie de Pisanello, e refractară cu totul traducerii în
versuri. I-a dat Leconte de Lisle aspecte haotice de piatră; José Maria de Heredia
i-a cultivat aceleași forme, sculptate ca de mâna lui Cellini. Și-așa, pe rând, de la
Hugo până la Baudelaire, literatura franceză a avut drept principiu versurile acestuia:
„Je hais le mouvement qui déplace les lignes

Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.”
Nobilă, curgătoare și suculentă, arta franceză n-a creat însă nemișcătoarea statuie
a Galateei. Ci s-a sforțat apururi, ca Pygmalion, să-i imprime viața mobilă și eternă:
să-i păteze alabastrul marmurei cu carminul sângelui, efervescent și viu:
„Ainsi que Çavitri, faisons-nous impassible

Mais comme elle dans l’âme ayons un haut dessein...”
Natural, excepții ca Verlaine i-au îmbogățit literatura cu forme ușoare, mlădiete,

ades incoherente și greoaie din pricina neregularității ritmului. Cu toate aceste,
traducerile franțuzești în zdrobitoarea lor majoritate sunt în proză. Însuși Gérard de
Nerval îl traducea pe Heine în proză.
Cu totul altfel se petrece la barbarii vecini de peste Rin. Deși Musset îi povățuia
așa de mândru
8
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, anul I, nr. 176, 5 martie 1916, p. 2, semnat „B.
Fundoianu”, cu supratitlul Literatura traducerilor (I); nr. 187, 16 martie 1916, p. 2, semnat
„B. Fundoianu”, cu supratitlul Divagațiuni despre artă (II); nr. 198, 27 martie 1916, p. 2, cu
supratitlul Digresii despre artă (III); nr. 207, 5 aprilie 1916, pp. 1-2, cu supratitlul Divagații
despre artă (IV).
„Que vos cathédrales gothiques

S’y reflètent modestement”,
totuși limba acestora, statuie impasibilă sub dalta lui Goethe și ceară mlădioasă
în mâna poetului din Düsseldorf, prezintă în vaste biblioteci întreaga literatură a
popoarelor cunoscute și ades necunoscute în cele mai fericite și versificate traduceri.
Într-adevăr, limba teutonă e excepțională și din pricina aceasta și liedul e excepțional
și particular rasei teutone.
Noi, poate datorită elementelor slave din limba noastră, poate altor elemente
necercetate încă, avem aceleași proprietăți ca și germanii. Ni s-ar părea curios nouă
apariția și definitivarea unor traduceri în proză, fie din poeți actuali, fie din cântăreții
anticei Elade.
Tânără însă și străbătută de multe și variate curente care, când au optat pentru și
când contra, literatura noastră posedă abia câteva traduceri definitive; căci nu pot fi
socotite ca tâlmăciri citibile pentru intelectualul de astăzi traducerile anoste ale lui
Scheletti ori Naum.
Un fragmentar și incomplect articol asupra „literaturii traducerilor” la noi, publicat
de curând în Rampa, excludea din câmpul traducerilor pe unii din cei mai de seamă
ai ei reprezentanți.
Pe masă, Torquemada, în tâlmăcirea lui Rodion, îmi stăruie mustrătoare. Mă voi
opri deci, fiind și de actualitate, la unul din traducătorii pe care îi neglijase ori îi
ignorase autorul articolașului citat.
Dr. Steuerman-Rodion are, în arena traducerilor în românește, o deosebită
însemnătate.
Traducerile din Sully Prudhomme, din Hervieu, din Heine, din Carmen Sylva
(Mărioara, Ullranda, Loiza, Vrăjitoarea), din Rudolf von Gottschall și din Hugo,
recent apăruta Torquemada, închipuie o activitate demnă, alături de celelalte opere
originale, merituoase și ele.
Torquemada are însă o deosebită importanță.
Noi am avut puțini traducători în arta dramatică. Se pot număra pe degete:
traducerile neîntrecute ale lui Codreanu și Iosif (Wagner, Shakespeare) și cele ale
dnilor H.G. Lecca și Nanu, pentru a nu fi silit să-l număr și pe d. Dragomirescu, ca
traducător al lui Sofocle ori pe d. P.P. Carp, al lui Shakespeare.
Avem deci, presupun că am uitat pe cineva în grabă, șase ori șapte traducători ai
operelor de teatru. Printre aceștia, Rodion își ocupă cu cinste locul, deși nu-i membru
în Societatea Scriitorilor Români.
Tradusă „în versuri barbare”, cum ar spune d. Dragomirescu, ori în „sclipitoare
rime”, cum ar spune vreun oarecare saprofet al recenzentului și polemistului iașan,
Torquemada, jucată pentru întâia oară la Iași și creată de vigurosul artist Cârjă,
prezintă o structură continuă de versuri frumoase, curate, nesupărătoare.
Un volum în care traducătorul și-a exteriorizat toată simțirea pentru a putea
turna din alte tipare „limba veche și înțeleaptă”. I-a mai venit în ajutor stăruitoarea
imagine retrospectivă a poporului său, chinuit în celulele Inchiziției, de eroul prea

filosoficește interpretat de Hugo.
Un volum în care puține versuri sunt regretabile ca acesta:
„... pe când
Eram eu încă tânăr, ori poate abia născând”,
dar multe frumoase ca cele de la începutul volumului:
„Stau paznici mânăstirei și scaiul și urzica;

O, tu, păgână vreme, nu vrei să cruți nimica!
În zid, o crăpătură; ne pot fugi novicii –
Iar zidu-ntreg îmi pare că i-ar lăsa. Aici-i
Pustiu și trist – iar toate sunt de asemuit
Cu drepturile noastre...”
S-ar putea încă mult stărui atât asupra traducerii în sine cât și asupra lucrării și
concepției pe care Hugo i-a împrumutat-o lui Torquemada.
Vom reveni însă altădată.
II
Pornită din lăuntrica nevoie de a-și masca trăsăturile informe și zbârcite – produs
de degenerescență și desfrâu –, literatura ultimului veac și-a luat conștient și spontan
misiunea de cioclu profan.
Nemulțumită de propria-i figură, jucăușa pe apele oglinzii – ca în poema lui
Baudelaire – a căutat să-și refacă viața, să-și înăbușe filoanele de apă izvodite sigur
și perpetuu din ghizdurile cioplite în marmur, dar mânjite astăzi de noroiul pe care
morenele vremilor l-a lăsat încetul cu încetul; să-și farmece auzul îmbibat de orăcăit
de broaște cu fluidul impalpabil și turbure al muzicii.
„De la musique encore et toujours!”
Ori, voluntar și abulic, și-a adâncit gândul, retrospectiv, în urmă, pe vremea inte-
rimatului lui Adam; s-a amestecat cu quintesența de cea mai pură speță a musafirilor
lui Noe și a rătăcit, pesimist, sub balcoane săpate în vreji de iederă ori de acățătoare
liane – prin anul una mie patru sute unu ori ceva mai încoace.
Dar, trecând vremurile, drumețul reprezentativ al literaturii ultimului secol nu s-a
plecat să pipăie, să curețe, să descifreze, să prescrie inscripțiile săpate (dar umplute
de nisipul vremii) pe laturea unei pietre culcate într-un țintirim. Ci s-a plimbat
cu nonșalanța unei perechi în lună de miere ce vizitează în trei săptămâni Viena,
Parisul, Berlinul, plus Scoția și Industanul. Iar pietrele funerare i-au apărut ca niște
indescifrabili sfinxi, misterioși și gârbovi, rătăciți undeva, pe drumul către Piramide.

Figura a rămas deci întipărită slab și nedefinit în opulența encefalului biped.
Nu era totuși prea mult schimbată. Cel mult, dacă în locul lui Goliat se năzărea...
Gulliver, ori în locul lui Borgia se lămurea Huss.
Intelectualul contemporan a înfăptuit deci chipul după cum avusese ochi să-l
vadă. Dar mai era ceva. Obiectul, trecut odată prin alambicul creierului intelectual,
se filtra și se schimba complect.
Obișnuiți și modelați după ușa scundă a Panteonului vieții, i-am socotit și pe cei
vechi după același concept, deși, pe atunci, metrul nu era încă unitate de măsură și
oamenii nu cunoșteau încă sosurile și peștii moderni.
La noi, aparențele scuză și gătesc pe om; vițelul de aur ascunde Sahara intrinsecă.
Judecăm, formulăm și ne închinăm, după cum omul e maigre ori burtos, timid ori
insolent, dospit din icre negre ori din ceapă, dotat ori nu cu certificat... de capacitate.
Am socotit deci prin analogie că și celor cărora le facem cinstea de a-i dezgropa
le trebuie brevete de capacitate. Și le-am inventat!
L-am făcut pe Iuda credincios și domestic, pe Cain conștient și omorându-și fratele
de frica Dumnezeirii, cum era s-o facă patriarhul biblic cu Isac. Barabas se revoltă de
alegerea norodului, ce-l preferase lui Isus, și Vasilache de aceea a publicului, care-l
preferă lui Wagner. Se petrece o interesantă intervertire de roluri, criminalii devin
onești și oneștii criminali; Cicero devine advocat și Catilina, geniu.
O altă latură psihologică modernă vine în ajutorul acestui transformism à la
minute, care ar putea schimba prin etichetă țeasta lui Hamlet cu aceea a lui Yorick
pentru simplul fapt că au stat de vorbă-n Elseneur.
Suntem umani și iertători; suntem în secolul în care Zola clădea „cetatea viitoare”
pe ruinele procesului Dreyfus; în secolul în care Fabre declară că nu-i uman să ucizi
o insectă, iar popoarele înjugate pe hotare se împung colectiv cu milioanele.
E firesc, deci, ca prostituata să devină în scenă eroină romantică și Torquemada să
devie erou, călău prin milă, om deci și, în consecință, o figură frumoasă a trecutului
– din călău sanguinar, feroce și brută.
Ne vom opri la Torquemada și la concepția lui Hugo. Găsim și cele două alter-
native din care avea să-și aleagă eroul piesei, prezentată astăzi în traducere.
„Părerile istoricilor sunt împărțite asupra lui Torquemada. Pentru unii e un
sanguinar, călău prin fire; pentru alții e un vizionar, călău prin milă.
Între aceste două date, autorul a ales pe aceea care i s-a părut din punct de vedere
omenesc cea mai filosofică și, din punct de vedere literar, cea mai dramatică.”
Hugo, ca și altădată în Barabas, nu alege adevărul, ci își asumă latura care, din
punctul de vedere omenesc, nu e mai omenească – ci mai filosofică.
Crede însă că, „din punctul de vedere literar”, concepția din urmă, „călău prin
milă”, e mai dramatică. Nu era oare mai dramatică dacă reprezenta cu adevărat un
colț din viață, un segment din istoria dureroasă a unui popor, o epocă din istoria
suferințelor umane?
Iași III 1916
III
Nebun ori conștient, Torquemada vrea să izbăvească totul prin foc. În jurul
concepției acesteia se învârtește întreaga acțiune. Principiul triumfă: neobservat
întâi, lămurit apoi din ce în ce mai mult, principiul destructibil crește odată cu eroul.
Hrănit de seva regeneratoare și suculentă a credinței infailibile, sprijinit și susținut
de pârghia unei energii de fier, era fatal să se dezvolte necontenit, ca o bacteriacee
într-un mediu prielnic.
În actul I, Torquemada, nebun ori aproape nebun, rătăcitor ca un Hamlet și obscur,
își confesează credința:
„Saint Paul a dit: La foi brûle par charité”
ori:
„La flamme de l’enfer enfle et monte à mesure

Que celle des bûchers décroît.”
Firește însă că pofta aceasta sanguinară, motivată chiar oricât de argumentat, nu

poate satisface sufletul celorlalți. Viitorul inchizitor e aruncat morții prin foame în
peșteră, după ce refuzase hotărât orice lepădare a credinței sale:
„L’aboiement du chien réveille le berger.

Moi, je réveillerai pape.”
E frumos: caracterul hotărât și imuabil al lui Torquemada se fixează. Energic și

clădit intens, pe rădăcinele voinței alternate cu cele ale credinței, inchizitorul nu
putea să facă ca Galileu: nu putea să-și renege părerea, când vedea ori i se părea că
vede „Ca Galilei, că comedia se mișcă”.
Scapă însă: tortura încetează imediat. Don Sancho și Doña Rosa se plimbă prin
curtea mânăstirii. Afară-i cald, frumos, îmbietor. Răsadurile dragostei își împletesc
ghirlănzile erotice. Poezie roză ca o pagină de album, sârmuită de sentimente, stră-
bătută de cirip de pasăre, înflorită de toată frumusețea decorativă, tributară tuturor
începuturilor de sentiment.
Un strigăt însă înfige ca un cuțit tăcerea: adolescenții îngaimă, tremură, dar în
sfârșit înțeleg: un crucifix de fier rupt din adâncul solului ajută; piatra ce închidea
un labirint de gânduri cade. Torquemada e deci scăpat.
Iar acum actul episodic asupra căruia voi insista în urmă. În actul II (după tra-
ducerea românească), în desfășurarea subiectului. Torquemada e absent. Vorbele,
șoaptele și convoiul, efemer, întregesc însă înțelesul. Torquemada căpătase învoirea
papei și-și ocupase locul, împlinindu-și concepția. Individul se lămurește din ce în ce,
puterile naturale se întregesc cu altele extraordinare, Spania e învinsă; tabloul țării,
spăimântător: ca în timpuri de bejenii, oamenii fug, casele ard, iar rugurile imense
își spânzură flăcările purificatoare în văzduhul însângerat. Omor, sânge, nelegiuire,
spaimă. Totul se pleacă, se scufundă... Despotismul tronează. Iar după emotiva și
îndeosebi psihologica întâlnire a altețelor de Aragon cu Moise Ben Habib, însuși
regele și regina se pleacă voinței neînfrânte.
Un singur om: Torquemada. În afară de el, o singură persoană, deasupra celorlalți,
prin viclenie și dragoste: nu poate însă reacționa adânc. Un satelit, nu o planetă; e
marchizul de Fuentel.
Torquemada se mai explică însă. Principiul obscur, abia rostit, abrupt se filtrează
acum în elocvență. Pornit din lăuntruri neguroase, izbucnește. Lava clocotește acum,
sprintenă dar umană.
„Ô, fête, ô gloire, ô joie!

La clémence terrible et superbe flamboie!
Délivrance à jamais! Damnés, soyez absous!
Le bûcher sur la terre éteint l’enfer dessous.
Sois béni, toi, par qui l’âme au bonheur remonte
Bûcher, gloire du feu, dont l’enfer est la honte
Issue aboutissant au radieux chemin,
Porte du paradis rouverte au genre humain,
Autodafé! pardon, bonté, lumière, feu,
Vie! éblouissement de la face de Dieu!”
Iar mulțumirea de sine se vădește complect în acest extaz isteric în fața efluviului
de sânge, abundent, pretutindeni groaznic.
„Oh! j’ai pansé la plaie effrayante de l’ombre.

Le paradis souffrait; le ciel avait au flanc
Cet ulcère, l’enfer brûlant, l’enfer sanglant;
J’ai posé sur l’enfer la flamme bienfaitrice,
Et j’en vois, dans l’immense azur, la cicatrice.
C’était ton coup de lance au coté, Jésus-Christ!
Hosanna! la blessure éternelle guérit.
Plus d’enfer. C’est fini. Les douleurs sont taries.”
Până aici structura-i continuă: ca pietrele unui edificiu. Torquemada se clădește

încet. Concepția filosofică a lui Hugo trăiește.
Conflictul însă nu întârzie să survie; trebuia! Ar fi trebuit să fie opera unui scriitor
mediocru ca desfășurarea sufletească să fi fost complectă, fără stavilă, care să cearnă
și să definitiveze totul.
Regele Ferdinand, deși pocăit în fața inchizitorului care-i întrecuse puterea,
flagelat și biciuit de flăcările dorinței pentru Doña Rosa, o urmărește. După o evadare
din sobrele mânăstiri spaniole, iată-i pe amândoi, Rosa și Sancho, sortiți pieirii,
tentând, sub oblăduirea marchizului de Fuentel, scăparea. Primejdii pretutindeni: o
absență a marchizului; auspiciile nopții și cobea singurătății.
Acum apare Torquemada. Recunoscându-și salvatorii, le promite scăpare, ajutor,
cârmă. Aici se deschide supapa amintirii: copiii readuc lent și insinuant pe tapet,
ca o bonă căruciorul, hieroglifele amintirii. Vară, frumos, dragoste, lugubru, piatră,
crucifix…
Aici tresare inchizitorul. La întrebare, bisarea obișnuită în teatrele noastre.
Conflictul sălășluit în suflet se răscoală o clipă și se precizează hotărât și taciturn,
ca acele unui cronometru.
De vreme ce păcătuiseră, de vreme ce însuși crucifixul slujise – o, atunci totul
era zadarnic. În suflet se târâie o părere. Trebuie scăpați! Se luminează ochii, ca o
vitrină de Crăciun; creierul își scutură plebea gândurilor, ca un cal muștele, și înscrie
o pagină nouă: purificare prin foc.
Principiul triumfă deci. E drept că și conflictul nu era destul de însemnat pentru
a putea lăsa vestigii ori cicatrice în sufletul inchizitorului. Totuși se putea îndupleca;
deoarece legea lui nu era pentru toți deopotrivă. De ce regii Spaniei, deși vinovați,
scapă martiriului crud și nu e cruțată curăția adolescenței?
Torquemada e deci un învingător. Asasin, el îmbracă capuchonul concepției
filosofice la Hugo. E prea mult însă. Noi facem astăzi artă pentru artă. Nu este însă
puțin adevărat că arta în sâmbure conține germenul uman, etic, pe lângă acel estetic.
Teatrul asupra noastră reacționează: efervescența sufletească e un produs al acțiunei
lui. Are deci, prin consecință, o menire socială și prin excelență umană.
Atunci de ce spectatorul grăbit și prea puțin obișnuit să-și digereze impresiile
primite să primească de-a gata alimentul sufletesc otrăvitor? De ce scuza crimei și
nu pedeapsa ei?
E pedantism poate. O excepție e însă totdeauna binevenită. Simplificată însă la
rangul de ipoteză, în orice operă modernă, devine stereotipă.
Înțelegerea sufletelor nu înseamnă și scuza lor. O scuză însă pentru Hugo actul
episodic pe care ni l-am rezervat la urmă.
Iași III 1916
IV
O dramă romantică prin excelență. Caracterizarea prin însăși definiția ei e evo-

cativă și expresivă. Cuvântul aduce cu sine o perspectivă. Marchizi, conți, regi de
contrabandă, falșuri, mânăstiri, catacombe, crime, în sfârșit, întreg amalgamul de
panglicuțe inspiratrice, caracteristice teatrului romantic, ca și eroului recent al lui
Sorbul.
Un recenzent numește romantismul fad. Fad au numit romanticii produsul
clasicismului antic, fazi i-au numit pe aceștia parnasianii, parnasianii la rândul lor
au fost găsiți fazi de către simboliști și probabil aceeași măgulitoare atenție ne-o
rezervă nouă viitorul sibilic.
E drept: fiecare școală și-a avut peisajul măsurat de kilometri cubici. Regulele au
fost bare de fier ale inspirației. Fiecare nou sosit își văruia locuința – aceeași locuință,
însă, a artei pururea și plastic înfăptuite.
Fiecare puisa nu unde îl mânau puterile, ci unde eticheta contemporană fulgera
strălucitoare corole, ca lustrul și găteala complexă a unor flori menite să ademenească
rotitorii fluturi.
Era deci fatal ca Hugo, care întronase romantismul cu Hernani și care prefațase
convingerile și decalogul în Cromwell, să-i fie sclav, vrând-nevrând. Cu toate acestea,
dacă în toate dramele lui întreaga această menajerie nobilă circulă de dragul inspirației
fastuoase a autorului, în Torquemada, dimpotrivă, personagiile prejmuitoare sunt
aduse de dragul eroului principal.
Acolo rugurile, focul, marchizii, catacombele și clericii atotstăpânitori nu sunt
inventați de fantazia negrănițată a autorului, ci – lucrul e îndeajuns cunoscut – toate
aceste anexe sunt necesare ca fiind existente pe vremile când se petrece acțiunea.
Nu se poate deci desprinde din personagii neverosimilul, ci numai din conflictul
sufletesc. Capitelurile și frizele, împodobitoare în templul celorlalte piese, devin
aici simple dar trebuincioase colonade.
Spuneam – cu citații din franțuzește, ca să păstrez mai bine pecetea cugetării – că
acțiunea pregătitoare și însuși conflictul e slab. E slab, ca în toate lucrările lui Hugo,
care, poet genial, e gustat în liricile Orientale și puțin apreciat în tiradele lui politice
și în cealaltă operă, multă și insignifiantă.
Spuneam, totodată, că singura scuză a lui Hugo e actul II. Aici, ca într-o vatră,
se plămădește întreaga materie nutritivă din care celelalte acte aveau să puiseze.
În Italia. Culme. O grotă de pustnic. Feuda papei Borgia. Departe – spațiu
nemăsurat; buchete de păduri; clopote de ape și spăimântătoare precipicii. Peisajul
are perspective largi. Murmure mistice de rugăciune, profane pușcături; apariții
neașteptate; triumvir.
Drumeț ros de trudă, vlăguit, călugărul în actul I numit simplu le moine sosește
în fața peșterii Sfântului François de Paule. Ca un lemn ațâțat de spirtul inflamabil,
flacăra discuției se încinge. Paralelă. De o parte, Sf. Paule, uman, iubitor de aproapele,
naiv și sensitiv, vrednic urmaș al religiei catacombelor. De cealaltă, Torquemada,
port-drapelul uciderii spre mântuire.
De o parte, acesta din urmă, răzvrătitor neînfrânt, altruist prin fluidul concepției;
de cealaltă: Sf. Paule, masca tipică a individului care nu se poate ridica deasupra
nivelului comun:
„Le pape, homme de Dieu, règne. Il n’est pas deux Romes”
dar care totuși e îndeosebi simpatic prin aluvionarea la masa celorlalți. E însăși
quintesența nealterată și pură ca un cristal a doctrinei primitiv creștine:
„L’homme est sur terre

Pour tout aimer. Il est le frère; il est l’ami.
Il doit savoir pourquoi, s’il tue une fourmi.
À tous la paix. Jamais de chaîne. Point de cage.”
E frumusețea gestului biblic, în dialog:
„Voici de l’eau, du pain et des châtaignes.

Buvez à votre soif; mangez à votre faim.
Et quant à vos projets, dont j’entrevois la fin,
Avant que le premier de vos bûchers flamboie,
Je prierai Dieu pour vous, afin qu’il vous foudroie”.
Atât. Paralela e interesantă. Antiteza e sângeroasă; ea naște unuia cuvinte calde

și rostogolește lent, ca apa unei surse ori ca o algă pe ocean. Iar celuilalt, cuvinte
largi, profetizatoare, conținând în germene iubire și blasfem, datorie și credință.
„Ta loi, c’est la clarté ; ma loi, c’est le mystère.

Tu n’es que l’espérance, et je suis le salut.
J’aide Dieu.”
Dar nu se isprăvește aici. Un călător, un vânător sosește. Cu urechile îmbuibate

de confesiunile ambilor prelați, cu zâmbetul batjocoritor, cu spuma râsului gata să
zbucnească, vorbește amândurora. Ar părea că e însuși Omul:
„Vivre, ce serait fort ennuyeux, si c’était

Ce que vous dites.”
Doctrina adevărată a vieței, independentă de legi și de religii, pulsează. Licențioasă

uneori, nepotrivită cu ceea ce am obișnuit să atribuim fiecăruia, ca unui artist un rol,
eclatantă, dar în cele mai multe cazuri, adevărată, se evidențiază:
„A quoi bon taire

La vérité? Jouir, c’est vivre. Amis, je vois
Hors de ce monde rien, et dans ce monde moi.”
El vrea să cunoască, să simtă, să prețuiască, să guste totul. De ce cumpăna aridă,

nefolositoare, neproductivă a rațiunii, când
„prin această viață să trecem ne e scris

Ca visul unei umbre și umbra unui vis?”
Cuvintele, ca și imaginile, sporesc în progresiune.

Iar „banditul” acesta, cum îl numește Sf. Paule, vânătorul libertin, licențios amant
al formelor și al vieții, cântăreț și sprijinitor al propriului eu, e însuși papa Borgia.
După cum se vede, actul acesta, nodul explicativ al lucrării lui Hugo, deși e inutil,
poate supărător în scenă, la citire devine inevitabil.
E deci o greșeală a traducătorului piesei în românește faptul că a evitat să traducă
acum, la publicare, actul în care se face admirabil legătura între celelalte acte. Altfel
trecerea de la călugăr la inchizitor e prea bruscă și deci dăunătoare înțelegerii.
O greșeală care, la a doua ediție, se poate îndrepta. Mulțumim totuși admirabilului
traducător Rodion pentru faptul de a ne fi putut readuce cu versurile-i frumoase și
bogat tâlmăcite o clipă de poezie, drept strai concepției, în succesiunea articolelor
publicate despre care am vorbit.
Iași, martie 1916

O reprezentație de adio – Trandafirii roșii – Concursul Metropolei –
Artistul Cârjă – O creație și o dedicație – Concurs de împrejurări –
O mențiune – Caragiale, Caragiale – Un afișel – Intenții9
După Lăutarul din Cremona, Trandafirii roșii, aceeași atmosferă de emotivitate

erotică, același țesut de fire policrome, aceleași perspective cu rezonanțe intense de
edificii goale de cleștar.
De astă dată, însă, subiectul aparține altei lumi. Ruptă din materialul folcloristic,
abundent și interesant, al poporului nostru, culeasă din florile rare și particulare ale
imaginației și îmbrăcată în straie abile și, în parte, sonore, piesa dlui Bârsan a plăcut.
A știut d. Bârsan ce să aleagă; deși versurile d-sale sunt mai slabe ca ale lui
Eftimiu din Înșir-te mărgărite, totuși fondul, subiectul Trandafirilor roșii e mai
prielnic emoțiunilor sufletești.
Subiectul e cunoscut, citit, discutat, comentat. Un cântăreț care-și împinge într-atât
dragostea până la sacrificiu, încât își jertfește propriul lui sânge spre a înroși trandafirii
albi pentru fiica de împărat ce nu putea altfel să trăiască, îi cântă, o leagănă în versuri,
o apără, îi apără și-i scapă țara, o iubește și se pierde pentru dânsa, fără a îndrăzni
ori cuteza o singură dată să-i confeseze sentimentul ce-l rodea și care se frământa
în el, risipindu-se în cântece, în gesturi, în mișcare, ca o apă revărsată peste țărmuri.
Crăiasa însă nu înțelegea nimic. O știau ceilalți, o bănuia logodnicul Val-Voievod,
o știa și suferea din pricina aceasta Lăcrămioara, dar nu o știa cine trebuia s-o știe.
N-a mărturisit-o cântărețul, deși ar fi putut să-i spună:
9
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, anul I, nr. 182, 11 martie 1916, p. 2, semnat
„B. Fundoianu”.
„Mă cunoșteau vecinii toți,

Tu nu m-ai cunoscut.”
Ziua cununiei sosește însă. Logodnicul, scăpat de primejdia morții de însuși

cântărețul, sosește – istovit însă de sângele curs atâtea săptămâni de-a rândul, poetul
cade la picioarele domniței, după ce-i oferă cea din urmă floare, floarea nădejdei
risipite, a dragostei, a renunțării.
Pe acest motiv și-a țesut d. Bârsan gobelinul.
Decorurile largi, cu perspective nebănuite, în cadrul cărora se agitau costumele
admirabile, și versurile foarte bune – pentru scenă – au întregit mulțumitor și re-
marcabil lucrarea.
A excelat d. Demetriade în Zefir, nu toate versurile au fost însă bine spuse. Patetic
și simpatic autorul în rolul împăratului; deosebit d. Mihalescu în Șagă și dra Lili
Popovici în Lăcrămioara. Incontestabil însă că cel mai reușit tip al piesei a fost Liana,
interpretată nuanțat și fin de dna Olimpia Bârsan. De altfel, o voce minunată: naivă,
fermecată, cu alternative de cântec.
Steaua lui Richepin.

D. Cârjă și-a ales pentru reprezentația de adio o piesetă pe care o jucase acum 12
ani, o piesetă în care trebuia să apară publicului ieșan, un public select și deosebit,
venit să-și ia rămas bun.
Că a reușit, e firesc. Că a fost aplaudat, e și mai firesc. D. Cârjă a creat rolul dificil
și ingrat al lui Manasse. Cum l-a creat se știe! A rămas cel mai bun interpret, a avut
o strălucită creație și a salvat piesa, izgonită și fluierată pe scena Teatrului Național,
pentru simplul motiv că era bună și că e specificat în legea teatrului că nu trebuie să-i
intre în repertor așa ceva. D. Cârjă a fost deci un salvator. Faptul acesta a motivat de
altfel numeroasele articole, dedicații, epigrame câte i s-au făcut maestrului. Amintim
o strofă din cea mai recentă, dar inedită dedicație, un monolog intitulat „Manasse”,
aparținând revistei iașane Cahalandala și cântat pe aria „De ce nu vii?”:
„Când disperat căzusem jos,

Veni din zări un spân milos;
Mă ridică – suport avui
În cârja lui, în cârja lui.”
D. Cârjă, care are în trecutul lui nenumărate creații, prin peregrinările prin țară
și prin străinătate, a rămas în amintirea ieșenilor cu câteva remarcabile: Franz Moor
din Hoții, Mefistofel din Faust, Torquemada din piesa cu același nume ș.a.m.d.
D. Cârjă e însă și un bun artist. Ar trebui, dar, să evităm să amintim și conflictul
din pricina căruia se retrage d. Cârjă. Ar depăși însă cadrul unei cronici teatrale.
S-a retras deci Cârjă și sărbătorirea au venit să o facă artiștii din București. Aceștia
i-au oferit un bust, cuvinte calde, joc dezinteresat și aplauze. Acei care ar fi trebuit însă
să fie au lipsit. O mențiune teatrului ieșan, care știe să aprecieze munca și talentul.
Deși ieșită din cadrul artistic, survenirea drei Anicuța Cârjă la sărbătorirea tatălui
ei a fost îndeosebi emoționantă.
N-a fost însă numai atât. Trebuia să survie – și a survenit, căci e nelipsit la noi – și
ridicolul. Și-a venit sub forma unui afișel, aruncat din galerie și conceput cu termeni
rari și aleși, cum se pot găsi numai la Caragiale. Îl cităm în întregime, ca material
gata pentru un scriitor al viitorimei. Afișelul e închinat lui Gh. A. Cârjă, e semnat de
„Un grup de cetățeni ieșeni” și poartă drept titlu „Farul scenei noastre”:
„Azi se sărbătorește o viață întreagă de muncă artistică! Retragerea artistului Gh.

A. Cârjă! Regretăm cu toții.
Acesta este sentimentul și părerea unanimă a ieșenilor, judecata sănătoasă a celora
ce cunosc pe Conu Ghiță.
E trist, așa pare, când artistul nu își mai vede numele afișat printre colegii și elevii
săi, căci de la maestrul Cârjă au învățat; dar fericirea lui atinge culmea (?!) când, deși
inconștiența unora și răutatea altora l-a îndepărtat pe nedrept și prea de timpuriu, atunci
când Gh. Al. Cârjă, plin de tinerețe artistică, a mai voit să-și tocească până și ultimii nervi
pe scena noastră ieșană – a voit să plângă și să râdă cu noi; totuși Iașul este în sărbătoare și
am venit cu toții împreună și alături de colegii tăi, bucureșteni, ca să retrăim, ca să fim răpiți
de lumina ta (?). «Far de dulce și blândă lumină artistică» (sublinierile sunt ale afișului).
Azi când încununat de lauri te retragi, Coane Ghiță, lăsând un gol în teatrul ieșan,
îți spunem vorba lui Neculai Iorga: «Sunt unii oameni spre amintirea cărora peste
100 ani tot neamul se va îndrepta cu recunoștință.»
Un om dintre aceștia ești și tu, frate Cârjă!
Te duci, ne lași pe noi pentru ca prin bine-stabilitul tău talent și renume să faci
față altora, față de care noi suntem mândri, dar noi după tine strigăm: «Sănătate și
izbândă, să-ți fie casa casă și masa masă! Ura! Să ne trăiești! Ura!»”
Urările sunt ca pentru o fecioară la logodnă; iar semnatarii care știu că Iașul a
venit să-l sărbătorească pe artist, încă de la tipografie, constituie o notă interesantă.
Intenții lăudabile.
HAMLET ȘI ELECTRA10
Un complex de linii, abstract și intangibil pentru obișnuita percepere. Linia

deschide orizont; străvezi ce nu e indicat și chiar ceea ce nici autorului nu i-a trecut
prin gând să indice.
Un tablou sub auspicii sobre de muzeu internațional, ʼnaintea căruia veacurile
și-au depus sedimentele ori bancurile surplusurilor de admirație.
Iscălitura artistului se vădește amplu, turnată în grafit, în colțul tabloului, cu
cadru și contur șterpelit. „Expresia” nu mai e a artistului: quintesența pură și reflexă
a sufletului – ca o apă fără nămol în fund – pitită în ridurile trase pe sârma nervilor
în mulajul feței.
Tablou cu lemnul putred de fermenții erozivi ai vremurilor, cu vopseaua risipită ici
și colo, păstrând însă intensitate rară în liniile poligonal abrupte în chinuita expresie
a lui Christ din portretul lui Guido Reni: Hamlet.
Ca în toate lucrările sale, Shakespeare – tricentenarul sărbătorit contemporan –
clădește acțiunea sufletească pe schelele împrumutate de la alții.
Se știe origina italiană a celor mai multe din piesele sale, ca și aceea din Minunata
istorie a negustorului din Veneția, cu înfiorătoarea cruzime a evreului Shylock, care
voia să-i taie numitului negustor tocmai un pfund de carne, și cu câștigarea Portiei
prin alegerea între cele trei lădițe11, luată din Giovanni Fiorentino, un elev al școalei
lui Boccaccio, inspirat la rându-i de latina Gesta Romanorum.
Se știe iarăși că Shakespeare își alege drept subiecte diferitele povestiri ce circulau
în gura poporului, importate din țările tangente, ori din variile districte ale Angliei,
câteodată exploatate în producțiile beletristice și chiar pe înseși scenele mari ale
Londrei.
Dacă Shakespeare e mai mult căutat pentru defectele lui; dacă, cu toate
aceste, fiecare din cele mai principale piese ale lui filtrează linia sculptată și
complicată a unei pasiuni (patima dragostei în Romeo și Julieta, a geloziei în
Othello, a urei în Shylock), e fapt că în Hamlet sufletul uman și-a durat cel
mai etern edificiu.
Nu voi face apologia lui Hamlet. Suntem mai mult porniți – chiar când, incompe-
tenți ori temători de urletele gloatei, nu îndrăznim să o mărturisim – să recunoaștem
și să prețuim mai ușor abundentele defecte decât uriașele calități ale lui Shakespeare.
Hamlet, visătorul, nebunul și filosoful prinț din Elseneur, a sfredelit îndeajuns
imaginația și sufletele: e vorba de țesut; ne vom opri însă asupra legendei pe care
s-a brodat gobelinul tragediei.
E știut: legenda e copiată din cronicele daneze ale lui Saxus Gramaticus. Nu
numai atât; legenda trebuia să-l fi chinuit mult pe Shakespeare, cu atât mai mult
cu cât pe la mijlocul veacului al XVI-lea legenda fusese adaptată pentru teatru de
10
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, anul I, nr. 216, 17 aprilie 1916, pp. 1-2, cu supratitlul
Țesut și legendă.
11
Titlul cărței elaborat de Shakespeare [n.a.].
către scriitorul Belleforest și, cu câțiva ani mai înainte de dânsul, născu o tragedie
cu același subiect, de Thomas Kyd.
Din legenda aceasta, cum am zis, copiată și numai în punctul final augmentată
printr-o exemplificare etică, Shakespeare a durat o operă eternă.
Cu toate aceste – curiozitate de amator –, se pare că legenda aceasta stabilită
și-ar putea avea origina ori asemănarea cu alt subiect de tragedie, care a servit drept
amplă colonadă Electrei lui Sofocle.
Firește însă că, deși același plan servește ambilor dramaturgi drept port pentru
îmbarcarea întru ancorarea țărmurilor sufletești virgine, fondul nu avea să fie la fel
tratat. Sofocle – clasic prin excelență, deci încătușat, sobru, clar și străbătut, ca fir
conducător al acțiunei, de Fatalitatea dominatoare în operele dramaturgilor eleni – și
Shakespeare, reflexiv, obscur, intens: întemeietorul romantismului.
Îmbiat și încunoștiințat de umbra tatălui său, prințul Hamlet află că acesta fusese
ucis de către un unchi, actualul rege, în complicitate cu mama sa, care, după acest
incestuos omor, deveni soția cumnatului său.
Aflând, Hamlet vrea să se răzbune. Aici un întreg complex de situații psihologice:
filosofie, nebunie, abdicare voită la viață și la dragostea Ofeliei.
Virilă în repaos, dar impotentă în acțiune, cumpăna rațiunei lui e pururea mobilă.
Vrea să ucidă, dar, laș, construiește scrupule, formule, scuze, drept mască nehotărârei
și șovăirei lui. Abulic, n-are curajul să înfăptuiască ceea ce voia. Brève: părinții află
bănuiala crimei ce i se zbuciuma ca o reptilă-n suflet, îmbibându-i-l de secrețiile-i
otrăvitoare. Atâta e destul: Hamlet e expediat pe-o navă și ursit pieirii. Scapă însă.
Sfârșitul? Tragedie în stil mare. Moare Hamlet, moare Ofelia, mor ambii regi,
se prăbușește – ca o rămășiță de pământ terțiar – regatul putred al Danemarcei, iar
stăpân peste regat rămâne cuceritorul norveg Fortinbras; simbolul acțiunei și energiei.
Subiectul din Hamlet.
Legenda din Electra? Aceeași temă: răzbunarea.
Anterior acțiunei din scenă – (ca și în Hamlet): Egist, în complicitate cu
Clitemnestra, soția lui Agamemnon, îl ucid pe acesta din urmă și, căsătoriți, urcă pe
tronul Micenei și Argosului.
Aici începe acțiunea scenică: rolul răzbunării e încredințat copiilor lui Agamemnon
și-ai Clitemnestrei – (ca și în Hamlet) Electra, Hrisotemis – și Oreste. (De altfel,
prima parte, fondul pe care e brodată Electra, adică omorul lui Agamemnon, e
subiectul unei întregi tragedii de Eschyle: Agamemnon.)
Electra – (ca și Antigona) – reprezintă voința – în caracterul lui Hamlet.
Hrisotemis, suflet simplu și de nivel comun, asemănător aceluia al Ismenei, vrea
să-și răzbune, dar n-are tăria energiei, nehotărârea, șovăirea din caracterul lui Hamlet.
Piesa întreagă, animată de singurul mobil (ca și în Hamlet), răzbunarea, se zbu-
ciumă între povețele corului, plângerile Electrei, șovăirile Hrisotemisei – amănuntele
nu interesează – și așteptarea lui Oreste.
În Hamlet, regilor le era teamă de destăinuirile prințului. În Electra, crima însă
e cunoscută. Cu toate aceste, Egist, neputând suferi plângerile și insultele Electrei,
îi hotărăște surghiunul într-o peșteră scundă – nu seamănă proiectul de surghiun al

Electrei cu îndepărtarea lui Hamlet?
Venit însă, prin auxiliul unui vicleșug care-l trece drept postum în ochii tuturor,
Oreste își îndeplinește răzbunarea.
S-ar putea susține că rolul lui Oreste ar fi acel al lui Fortinbras din Hamlet. Nu
înlocuiesc oare ambii terenul putred de moliile crimei cu aroma virilă și calmă a
vieții sănătoase și pure?
După cum se vede, în tragedia lui Shakespeare, un singur personaj reprezintă – de
aceea și minunata conciziune – două, poate trei din piesa lui Sofocle.
Interesant – ca latură critică – este studiul invenției și acel al comparației, pentru
cercetător.
Până acum – după teoriile din vremile din urmă, elaborate și expuse cel dintâi de
Taine – cercetătorii au studiat mediul, viața, organizația, manuscrisele, izvoarele de
inspirație etc. din viața și dimprejurul celei a scriitorului, întru aprofundarea operei
scrise.
Până acum, nenumăratele adâncuri forestiere și-au jertfit celuloza pentru acest
enorm holocaust, ridicat – vorbim de Shakespeare – marelui dramaturg englez.
Adăugăm și noi o pagină. Nu uzităm însă obișnuitele două coloane. Suntem puțin
pretențioși.
Un amănunt însă, cu privire la Hamlet. Nici rolul umbrei nu e nou și necunoscut
în templul tragediei elene.
Vorbește umbra tatălui lui Hamlet. Vorbește însă și umbra lui Darius în tragedia
Perșii a întemeietorului tragediei grecești, Eschyle.
Iași, aprilie 1916

MĂRIOARA VENTURA
Estampă12
„J’ai l’art de toutes les écoles

J’ai les âmes de tous les temps.”
Laforgue
Stăvilită și zăgăzuită în apartamentul luxos al trupului – ca un torent ce-și crește

îndărătul digului forțele-i motrice –, aburul de expansiune al Venturei zbucnește tu-
multuos și cald, tumultuos – ca zbuciumul tempestei – și cald – ca amuletul credinței.
Cuvântul țâșnește scurt; țevile plesnesc; firul de apă rostogolit o clipă nu-ți
stâmpără dintr-odată setea.
Tăvălit prin bogății nestrăbătute, de carne și de nervi, împrumută țipătul șuierător
de vrere neîndestulată; de spasm. Și-n albia pe care vine, împletit pe algele spiralate
12
A apărut în „Rampa nouă ilustrată”, anul I, nr. 229, 30 aprilie 1916, p. 1. Elogiul este
însoțit de un portret al actriței, desenat de Victor Ion Popa. Manuscrisul textului s-a păstrat
în arhiva Bibliotecii Naționale (Ms. 35850).
Citatul folosit ca motto e inexact. De fapt, versurile 7-8 ale poemului Notre petite compag-
ne de Jules Laforgue sunt: „J’ai l’art de toutes les écoles,/ J’ai des âmes pour tous les goûts.”
Mărioara Ventura îi va citi „estampa” cu mulțumire, așa cum aflăm dintr-o scrisoare
trimisă de autor unui amic necunoscut. Aflat în vilegiatură la Constanța în iunie 1916, Beno,
încă elev de liceu, o întâlnește pe chei pe actriță, însoțită de un mic cortegiu ad hoc. Sceneta
relatată epistolar face un contrast stilistic cu solemnitatea articolului:
„În sfârșit – mirții gloriei și laurii curajului – am întâlnit-o pe Ventura pe chei cu fa-
voritul ei cățel, cu o dră, c-un domn etc. Cu humorul meu obișnuit, tenace, perseverent și
îndărătnic, mi-am luat inima în dinți, tot cu aceiași dinți mi-am mușcat limba, am schițat în
aer un portativ minor, am vomitat o înjurătură și-o fugă de cal – iată-mă în fața ei.
– D-ra Ventura?
– Da... (aici perspectiva ochilor).
– Cer scuze de îndrăzneală, dar misiva s-a renturnat din insuficiență de adresă; cronica-
rul tragic (aici gest patetic) al Rampei: B. Fundoianu...
Pe urmă cuvinte, spirit, rugăminți, demandări și altele cari toate s-ar putea rezuma în cel
mai delicios cuvânt al Venturii: o mână lungă, lungă, grăsulie, albă, unghiată fin și întinsă
longuement spre pupătură. Dacă nu mă-nșel, mâna ei era înmănușată... Se zice însă – dicitur
– că la rostirea numelui de Fundoianu, apele mării au vuetat, publicul de pe stradă au mers,
cei cari se aflau cu berile spre gură... au băut, un câne care se afla pe drum s-a slobozit și – o,
tempora – un copil care se afla în ceartă c-un părinte pleș a desfășurat o limbă lungă, lungă,
îngrozitor de lungă. Dintre impresiile pe cari Ventura a binevoit să mi le împărtășească
numai mie, este aceasta una, memorabilă, care ți-o scriu numai ție, cu condiția inexorabilă
de-a nu-i strica ineditul. Mi-a spus, languros de tot: E foarte plăcută apa și aerul e foarte
plăcut – Ei nu-i așa?” (B. Fundoianu, Despre dragoste și prietenie. Corespondență inedită,
Ediție și postfață de Mădălina Lascu, prefață de Ion Pop, cuvânt-înainte de Cristinel Popa,
Editura Tracus Arte, București, 2023, pp. 152-153).
de vine și de-artere, pare pornit din adâncurile unui clavecin cu clape virgine de
ivoriu; rostit întâia oară și smuls Infinitului ca expresie.
Vioi, conrupt, tumultuos, sălbatec, trupul se zbate, se alungă, se ridică, se farmă
întru Frumos. În poligonul ochilor, pleoapele irizate sunt nimicite de creșterea con-
tinuă a pupilei. Ca niște grămăjoare ce s-ar multiplica și ar dispărea ca să se adune
iar aiurea, luminile se frâng și se împrăștie dintr-un ungher în celălalt, tăioase ca un
pumnal bizantin, otrăvitoare ca un toxin de șarpe.
Impalpabilă, ca o flacără ce străjuie-o comoară, cu trup de odaliscă ori de
bacantă – ca o băutură amară și perversă ce-ar solvi într-însa pupile de gorgone
– Ventura se împrăștie ca un arc de praștie și s-adună-n loc: mozaic policrom de
pietre îmbucate.
Resort de nervi, efervescenți de sânge. Trupul s-apleacă și revine, piere și dispare,
se mulcomește și se frământă. Ventura se-nalță și scoboară. Incandescentă, își topește
și-și fluidizează pârghia oaselor, cu nevinovăția fecioarei din Domrémy, ori cu brațele
albe, tremurătoare, reptilice, opulente, cu capul răsturnat pe spate, cu gura fărâmițată
și abruptă în ritmul Salomeei: „Dă-mi gura ta, Ioane!”
Șarpe ucigător din pampas ori agitat boa, Ventura-i quintesența și laboratorul
Femeii în speță. E Julieta și-i Lady Macbeth. E Desdemona și-i Jessica; e Teodora
și-i Messalina; e Salamita și-i Imperia; e Cleopatra...
Închis în fiola etichetată, senzuală, de perfectă simetrie a trupului, parfumul
Venturei nu-i arpej de crin regal, nici gama turburătoare de roze. Ci-i parfum conrupt,
opulent, insinuant, țipător, feroce; parfum de seră, de mosc, de smirnă; exuberant,
belșugat, otrăvitor...
Parfum ce modelează „transportul spiritului și simțurilor”, parfumul Venturei
se-nalță-n mistic holocaust spre Cer ca o petiție de scuză a păcatului originar, cu
parodia gesturilor Magdalenei scăldând, cu turburătoarea-i esență de curtezană,
divinele picioare ale lui Christ.
Și-n portul ce străjuiește marea severă a vieții, cu curbe de valuri și catart de nave,
gestul de binecuvântare al Vieții adulmecă mirosul zaimfului de artă plastică și s-a
pitit în Tarsul înfrigurării, ca altădată Antoniu în așteptarea Cleopatrei.
ȘERBAN CIOCULESCU LA FACULTATEA
DE LITERE ȘI FILOSOFIE A UNIVERSITĂȚII
DIN IAȘI (25 MAI 1946–31 AUGUST 1947)
George Neagoe*
În cele ce urmează, publicăm câteva acte privitoare la numirea și revocarea lui

Șerban Cioculescu în postul de profesor universitar, la catedra de Istoria literaturii
române moderne a Facultății de Litere și Filosofie (Universitatea din Iași). Am
corectat tacit majoritatea greșelilor de ortografie. Am păstrat forma specifică de G-D
„criticei” și pluralul pronumelui relativ „cari”. Am constatat că perfectul compus
„a hotărât” era redat cu „î”, lucru care n-a influențat alegerea lui „â” în această
editare. Am însoțit materialele cu note de istorie literară.
Primul document se intitulează Raport de chemare pria numire ca titular la

catedra de Istoria literaturii române moderne de la Facultatea de Litere și Filosofie
din Iași (25 mai 1946), semnat de G. Călinescu, D. Simonescu și N. Bagdasar. În
legătură cu procedurile de câștigare a funcției, criticul literar a relatat unele detalii
într-un articol tipărit la senectute. Aparent, s-a creat o conjunctură favorabilă, după
23 August 1944. În acea toamnă – „pe culoarele Ministerului Educației Naționale”
(Șerban Cioculescu, Peripeții universitare, în vol. Amintiri, Editura Eminescu,
București, 1981, p. 402) – criticul literar s-a întâlnit cu un apropriat al lui G. Călinescu
și al Uniunii Patrioților, mai precis cu profesorul universitar Constantin Balmuș1,
* Asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”; e-mail:
georgeflorianneagoe@gmail.com
1
Potrivit spuselor lui P. Constantinescu-Iași, C. Balmuș s-a înscris în Uniunea Patrioților la
scurt timp după 23 August 1944 (vezi Petre Constantinescu-Iași, Constantin Balmuș, în Analele
Academiei R.P.R., vol. VIII, București, 1960, apud În anii socialismului victorios, Editura
Politică, București, 1976, p. 46). O altă ipoteză se referă la evacuarea Universității din Iași
în 1944, a cărei titulatură era Universitatea „Cuza Vodă“ (Monitorul oficial. Partea I-a, anul
CXI, nr. 274, marți 23 noiembrie 1943, p. 10839), găsim într-o cercetare efectuată pe temeiul
Arhivei Rectoratului Universității din București: „[...] C. Balmuș își putea permite să vină în
octombrie 1944 la București, pentru a participa puțin mai târziu la constituirea sindicatului
corpului didactic universitar alături de P. Constantinescu-Iași, C. I. Parhon, S. Stoilow,
Gheorghe Nicolae, Gr. Moisil, E. Mezincescu etc. Balmuș profită de sejurul său bucureștean
pentru a adresa prin intermediul lui Al. Graur cererea de a fi admis în P.M.R (decembrie 1944),
eveniment care se petrece în anul 1945“ (Adina Berciu-Drăghicescu, Facultatea de Litere a
Universității din București: 150 de ani de învățământ filologic românesc: tradiție și valoare:
1863-2013, Partea I, Editura Universității din București, 2013, p. 188, nota 118).
266 George Neagoe
care, în calitate de prodecan2, l-ar fi îndemnat să accepte invitația de a se muta din

București la Iași: „Eu îți ofer o certitudine. Noi nu publicăm anul acesta catedra
vacantă. Dacă-ți iei doctoratul în răstimp, te votăm în unanimitate, pe baza artico-
lului 64 din legea Petrovici, cu privire la chemarea cea largă” (Șerban Cioculescu,
op. cit., p. 403). O ipoteză referitoare la prezența celor doi la sediul Ministerului
Educației Naționale, care, în realitate, purta încă denumirea mai veche, din perioada
guvernării antonesciene, ar fi faptul că lui Șerban Cioculescu i se repartizase o
funcție dependentă de acest departament, prin Ordinul Nr. 147.851/ 1944, emis de
Generalul de corp de armată I. Boițeanu, ministrul Culturii Naționale și Cultelor:
„Art. 4. «Revista Tineretului» va continua să mai apară sub direcția d-lui inspector
general Șerban Cioculescu, care se va ocupa cu partea redacțională” („Monitorul
oficial. Partea I-a”, anul CXII, nr. 246, marți 24 octombrie 1944, p. 6832). Respectiva
publicație fusese editată (ianuarie 1943–august 1944) de Oficiul național pentru
educarea tineretului, înființat de ministrul de atunci, I. Petrovici. I. Boițeanu, cooptat
de Constantin Sănătescu pe 23 August 1944 în guvern, hotăra, prin art. 1 din Ordinul
Nr. 147.851/ 1944, ca, de la 1 noiembrie 1944, această structură să-și „înceteze
activitatea” (ibidem, p. 6832). Șerban Cioculescu fusese colaborator al periodicului,
alături de Tudor Vianu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu și Vladimir Streinu.
Mai mult, noul director al „Revistei tineretului” beneficia în continuarea de con-
secințele Ordinului Nr. 1624/ 29 mai 1942, semnat de Ion Antonescu, președintele
Consiliului de Miniștri, și de I. Petrovici. Este vorba despre numirea în calitate
de „inspector general”, cu data de 1 iunie 1942, „pentru învățământul secundar
teoretic”. N-a fost o funcție unică din punct de vedere ierarhic. Concomitent au
fost instalate cu același titlu, profesoarele Elena Rarincescu și Ecaterina Bălăcioiu,
soția lui E. Lovinescu. Ambele, spre deosebire de Șerban Cioculescu, lucrau deja,
potrivit Ordinului Nr. 1624/ 29 mai 1942, în calitate de „inspector secundar”, fiind,
așadar, promovate („Monitorul oficial. Partea I-a”, anul CX, nr. 123, sâmbătă 30
mai 1942, p. 4481). În schimb, Șerban Cioculescu figurează astfel: „D-l Șerban
Cioculescu, profesor titular definitiv cu 3 gradații la Colegiul Național «Sf. Sava»
din București, specialitatea limba franceză, este numit inspector general pentru
învățământul secundar teoretic, fiind încadrat la grupa A. 8 bis, tip 213, categoria
I, cu salariul lunar de 28.450 lei, în locul d-lui Octavian Gheorghiu, rechemat la
catedră” (Ibidem, p. 4481). În contextul deselor schimbări guvernamentale din
toamna lui 1944, pare că Șerban Cioculescu n-a reușit să mai îngrijească vreun
număr din „Revista tineretului”, dat fiind faptul că, pe 4 noiembrie 1944, a depus
2
Cu toate că, în dialogul reprodus din memorie, Șerban Cioculescu afirmă faptul că
interlocutorul său i se recomandase că ar fi „decanul’’, avem motive de îndoială: „La
începutul lui noiembrie 1944, ministrul I. Boițeanu îl numește pe matematicianul Ilie Popa
prorector al Universității din Iași, iar Constantin Balmuș e instalat prodecan la Facultatea
de Litere și Filosofie din Iași“ (Pavel Țugui, G. Călinescu la universitate și la Academia
Română. Precizări și adăugiri (II), în „Revista de istorie și teorie literară’’, nr. 1-4, 2009,
p. 84).
Șerban Cioculescu la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași 267
jurământul al doilea cabinet condus de generalul Constantin Sănătescu. Atunci,

aparatul administrativ s-a scindat. Ministerul Culturii și Artelor a fost preluat de
Ghiță Pop, unul dintre reprezentanții României la semnarea Convenției de armistițiu
cu U.R.S.S. pe 12 septembrie 1944. Iar Ministerul Educației Naționale i-a revenit lui
Ștefan Voitec, din partea Partidului Social Democrat Român, formațiune angrenată
cu Partidul Comunist din România, cu Frontul Plugarilor, cu Uniunea Patrioților și
cu MADOSZ, în alianța denumită Frontul Național Democrat. În decurs de câteva
zile, momentul nu mai arăta convenabil pentru potențialul candidat la catedra de
Istoria literaturii române moderne a Facultății de Litere și Filosofie din Iași. Șerban
Cioculescu păstra totuși raporturi cordiale cu Uniunea Patrioților, o asociație de
intelectuali filosocialiști, dar condusă de facto de politicieni comuniști precum G.
Vlădescu-Răcoasa sau Petre Constantinescu-Iași, și mai ales cu oficiosul acestei
organizații, „Tribuna poporului”3, care îl avea pe G. Călinescu în postura de director
(Șerban Cioculescu, O inspecție... cu bucluc, în op. cit., p. 177).
În privința aspectului normativ invocat de Constantin Balmuș, art. 64 din legea
I. Petrovici, aflăm următoarele: „În caz de neocuparea catedrei, respectiv a conferinței
pe baza chemării prin transferare, se procedează, fără altă publicare, la chemare prin
numirea ca titular, după următoarele norme: 1. Pot fi chemați: a) Ca profesori titulari,
profesorii agregați, agregații proveniți din înaintarea pe loc, conferențiarii, profesorii
acreditați la instituții de învățământ superior în străinătate, precum și șefii de lucrări
sau lectorii cu cel puțin 6 ani, asistenții definitivi cu cel puțin 8 ani de funcțiune și
doctorii cu cel puțin 10 ani de activitate științifică în specialitatea catedrei”4. Șerban
Cioculescu s-a conformat prevederilor legale, înscriindu-se la doctorat. Subiectul
ales, viața și opera lui D. Anghel, a fost acceptat de Tudor Vianu: „Am găsit la acest
vechi și bun prieten o caldă înțelegere: a primit cu bucurie” (Șerban Cioculescu,
Peripeții universitare, în op. cit., p. 403). Gestul era elegant și în măsura în care cei
doi, împreună cu Vladimir Streinu, scriseseră Istoria literaturii române moderne
(vol. I, București, Casa Școalelor, 1944), doctorandul redactase un capitol care să
reflecte specialitatea postului – Începuturile literaturii artistice. Din afirmațiile lui
Șerban Cioculescu deducem faptul că teza a fost susținută în iunie 1945 (Peripeții
universitare, în op. cit., p. 403). Deocamdată, n-am găsit ecouri despre ziua susținerii
3
Pentru detalii despre colaborarea la cotidianul Tribuna poporului, vezi Șerban Cioculescu,
Opere. I. Aspecte literare contemporane, volum îngrijit, tabel cronologic şi note de Bianca
Burţa Cernat, Introducere de Eugen Simion, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru
Știinţă şi Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2019, pp. CXLIV CXLVI.
4
Decret-lege relativ la organizarea învățământului superior (Legea nr. 386), emisă de
„Antonescu, mareșal al României și Conducătorul Statului“, în temeiul „raportului d-lui
ministru secretat de Stat la Departamentul Culturii Naționale și al Cultelor sub nr. 49621 din
4 martie 1942’’, în „Monitorul oficial. Partea I-a’’, anul CX, nr. 118, sâmbătă 23 mai 1942,
p. 4235. Actul normativ se întinde între pp. 4228 și 4247. Data emiterii Legii nr. 386 este 19
mai 1942 (p. 4247). Raportul ministrului I. Petrovici, privitor la necesitatea publicării unui
nou document se găsește la p. 4248.
268 George Neagoe
doctoratului. Este însă plauzibil, de asemenea, ca însuși G. Călinescu să-i fi transmis

direct lui Șerban Cioculescu o frumoasă propunere, deși n-avem nicio certitudine
dacă asistase la acest eveniment. Mai degrabă, memorialistul anticipează o discuție
ce s-a petrecut prin primăvara lui 1946: „Ești candidatul meu. Voi fi președintele
comisiei de largă chemare, compusă din omologul meu de la Cluj, D. Popovici, și
trei profesori de la Iași. Nu e o problemă. De altfel, dumneata nu candidezi. Nu e
vorba de un concurs. Prezinți un memoriu de titluri și lucrări, iar la Iași vei ține
înaintea studenților respectivi o prelegere și o lecție de seminar. Asta-i tot. Simple
formalități” (Ibidem, p. 404)5. Afirmațiile lui G. Călinescu se bazau pe art. 64, alin.
3 din Legea nr. 386 din 19 mai 1942: „În termen de cel mult 30 zile, comisia întoc-
mește un raport amănunțit și motivat asupra activității științifice, didactice și de
organizator a persoanelor promise pentru chemare. În cazul când persoanele propuse
pentru chemare nu fac parte din cadrele corpului didactic universitar, ele vor fi supuse
unei probe didactice, care va consta dintr-o prelegere ținută în fața comisiei și a
studenților si dintr-o probă practică”6. Dar din nou, ceea se întrezărea ca o misiune
ușoară s-a dovedit o situație delicată. Ziua precedentă examenului, 24 mai 1946, a
fost încordată. Întâlnindu-l la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași pe G. Călinescu
(n. 1899) – președintele comisiei, în absența celui mai vârstnic dintre componenți,
respectiv P. Caraman (n. 1898) –, Șerban Cioculescu a auzit această recomandare:
„Știi ce? Momentul nu ți-e prielnic acum. Poate se îndreaptă până la primăvară. N-ai
vrea să te amân, firește, cu consimțământul dumitale? În cazul contrar, pe riscul
dumitale” (Șerban Cioculescu, Peripeții universitare, în op. cit., p. 404). Candidatul
a acceptat însă provocarea și procedura s-a derulat a doua zi. Rezultatul pozitiv a
fost prezentat la distanță de o săptămână în cotidianul „Adevărul”, al cărui cronicar
literar era Șerban Cioculescu7. G. Călinescu avea serioase motive de îndoială.
Raportul favorabil „redactat de G. Călinescu” (Șerban Cioculescu, Peripeții univer-
sitare, în op. cit., p. 405) constituia doar un prim pas legal. Următoarea etapă era
întrunirea consiliului profesoral și care să decidă cu „2/3 voturi din numărul profe-
sorilor titulari, în cazul chemării unor persoane, care nu sunt nici profesori agregați,
nici conferențiari8. După această fază trebuia ca „Încheierea consiliului profesoral
5
G. Călinescu era prevenit cu privire la aceste chestiuni (vezi Pavel Țugui, art. cit., p.
78-79). De asemenea, există această propoziție din Legea nr. 386: „Președintele comisiei e
numit de minister“ (Decret-lege relativ la organizarea învățământului superior, „Monitorul
oficial’’, 23 mai 1942, p. 4235).
6
Ibidem, p. 4235.
7
„O comisie universitară, prezidată de de d. prof. G. Călinescu, s-a întrunit vinerea trecută
la Iași și a decis chemarea d-lui Șerban Cioculescu la catedra vacantă de Istoria literaturii
române moderne.// A doua zi, d. Șerban Cioculescu a susținut două probe practice (o prelegere
și o lecție de seminar), în amfiteatrul Al. Philippide, de la Universitatea din Iași. Consiliul
Facultății de Litere va fi convocat să examineze recomandarea făcută în persoana colaboratului
nostru“ („Adevărul vremii’’, anul 60, nr. 16576, vineri 1 iunie 1946, la Știri diverse, p. 4)
8
Decret-lege relativ la organizarea învățământului superior – Legea nr. 386 –, în „Monitorul
este înaintată, cu întreg dosarul rectorului, care o supune Senatului pentru verificarea
formelor”9. Numai că, în continuare, mai era nevoia de bunăvoința autorității emitente
a legii: „Numirea se face prin decret la propunerea Ministrului, după publicarea
raportului comisiei în «Monitorul Oficial»”10. Raportul, pe care îl aducem acum în
atenție, după ce Șerban Cioculescu oferise câteva extrase (Peripeții universitare, în
op. cit., p. 405), a urmat, într-un termen rezonabil, calea cerută, apărând în „Monitorul
oficial. Partea I B” -Dispozițiuni și publicațiuni care nu au caracter normativ, anul
CXIV, nr. 155, luni, 8 iulie 1946, pp. 7121-7122. La data respectivă, ministrul
Educației Naționale era Ștefan Voitec, factor defavorabil lui Șerban Cioculescu11.
Încă n-am avut ocazia să vedem unde s-a publicat ordinul de numire în postul de
profesor la catedra de Istoria literaturii române. Știm însă că Șerban Cioculescu și-a
început lecțiile undeva la sfârșit de februarie sau început de martie 1947, potrivit
unui comentariu nesemnat din „Lupta Moldovei”, subintitulat ziar regional pentru
Moldova al P.C.R. (anul III, nr. 208, 2 martie 1947, la Fapte și comentarii, p. 1,
nesemnat). Textul respectiv are caracterul unui colportaj infamant și insinuează
câteva chestiuni despre orientarea paradoxală a lui Șerban Cioculescu – un socialist
declarat, optând să colaboreze la oficiosul Partidului Național Țărănesc („Dreptatea”).
Lucrul era perfect justificabil, fiindcă, în acel context, formațiunea prezidată de Iuliu
Maniu nu mai reprezenta neapărat doctrina de stânga pe care se întemeiase, ci apăra
interesele pluralismului democratic în România amenințată de dictatură. De aseme-
nea, pare că, la respectiva prelegere inițială, Șerban Cioculescu ar fi făcut unele
considerații despre trecerea lui G. Călinescu în tabăra Partidului Național Popular,
petrecută deja din 10–12 ianuarie 1946. Prin urmare, ne îngăduim să cităm în între-
gime materialul, pentru a observa cum, în momente critice, au existat oameni care
s-au străduit să rostească adevărul. După atâtea amânări, Șerban Cioculescu era
conștient probabil de faptul că, în curând, va fi epurat: „D. prof. Șerban Cioculescu
și-a inaugurat cursul de istoria literaturii române moderne cu o prelegere de deschi-
dere în care s-a încercat evocarea înaintașilor care au ilustrat această catedră. D.
Șerban Cioculescu a oficiat ca un călugăr iezuit subliniind cu mâna dreaptă îngreuiată
de un inel papagal personalitatea «covârșitoare» a lui G. Ibrăileanu, activitatea de
«fin impresionist» a lui Octav Botez și personalitatea «dinamică» a lui G. Călinescu.//
oficial’’, 23 mai 1942, p. 4235.

9
Ibidem.
10
Ibidem.
11
Portofoliul i-a aparținut lui Ștefan Voitec, în primul cabinet prezidat de Petru Groza (6
martie 1945–30 noiembrie 1946). Membru al Partidului Social Democrat Român, Voitec
a militat pentru alianța cu Partidul Comunist Român în alegerile din 1946. Moțiunea lor a
câștigat în fața celei depus de președintele formațiunii lor, C. Titel Petrescu, de a participa
pe liste proprii. Cel din urmă a fost exclus din PSDR în primăvara lui 1946. Voitec, în
calitate de ministru al Educației Naționale în al doilea guvern condus de Petru Groza (1
decembrie 1946– 30 decembrie 1947), a emis Ordinul Nr. 266979, din 14.X.1947, care l-a
afectat și pe Șerban Cioculescu. Vezi infra, al doilea document pe care îl edităm.
270 George Neagoe
D. Șerban Cioculescu este un spirit malign care privește crunt pe sub gene. Judecățile
formulate în prelegerea amintită aparțin unui critic notoriu. Totuși ele nu sunt infai-
libile. A asenta gutural că Ibrăileanu deși... e mai mult romancier decât critic, că
Octav Botez combătea «mecanicismul» (așa a numit d. Cioculescu marxismul) și
că acesta a scris «o singură carte», că G. Călinescu este atât de «dinamic» încât astăzi
este «gazetar» înseamnă a mișca judecata și după alte criterii. Șerban Cioculescu a
scris o Istorie a literaturii române moderne, drept răspuns la opera călinesciană,
care înregistrase just pe Ion Petrovici ca literat, este după contesta d-sale un «om de
stânga». Ca «om de stânga» privește totuși încruntat, repudiază principial explicarea
sociologică și științifică a operei de artă (deși de acest instrument se folosește d-sa,
deși nu admite unilateralitatea metodologică) și mai ales insinuează printr-o sofismă
subțire ca un fir de păr că G. Călinescu folosește în istoria literaturii criteriul rasial.//
D. Șerban Cioculescu urmează la catedră pe G. Ibrăileanu, socialist consecvent, pe
Octav Botez care a evocat sub teroare pe N. Iorga, pe G. Călinescu, care nu a schițat
niciun gest de admirație față de Ion Petrovici. Și totuși, noul titular nu a spus un
cuvânt în această privință (nu pentru a «face concesie regimului», ci pentru a fi
obiectiv) despre înaintașii săi. Semnificativă abținere la un critic care a fost numit
profesor sub «tiranicul» regim dr. Groza!”. Sarcasmul de la capătul istorisirii are și
un alt tâlc. Puterea totalitară n-a avut nevoie de informatori recrutați de structurile
de forță, ci fost sprijinită de ascultători „binevoitori” din spațiul public, care au
răstălmăcit sensul datoriei civice.
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

Direcțiunea învățământului superior
În conformitate cu dispozițiunile art. 64 din legea relativă la organizarea învă-

țământului superior, Ministerul Educației Naționale publică raportul comisiei de
chemare, în vederea numirii ca titular la catedra de Istoria literaturii române moderne
vacante la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași.
Nr. 208.009/ 946
Raport de chemare pria numire ca titular la catedra de Istoria literaturii române

moderne de la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași
Dintre membrii comisiei de chemare prin numire ca titular la catedra de Istoria

literaturii române moderne, de la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, convocată
de președintele ei pe data de 24 mai 1946, ora 16, au lipsit d-nii D. Popovici, profesor
la Universitatea din Cluj, și P. Caraman de la Universitatea din Iași cari, scuzându-se
că nu pot lua parte la lucrări, și-au exprimat totuși părerea în câte o scrisoare, din care
nu se poate desprinde o propunere hotărâtă, d-le-lor fiind pentru concurs sau amânare
și pentru chemarea d-lui Șerban Cioculescu12. Prezentăm scrisorile în originalul, la

dosar.
Comisia constituită legal în prezența președintelui din d-l G. Călinescu, profesor la
Universitatea din București și d-nii Dan Simonescu și N. Bagdasar de la Universitatea
din Iași, după o examinare prealabilă a situației, consemnată în procesul-verbal Nr.
1, și după rezultatul probelor didactice, consemnate și ele în procesele-verbale Nr.
2 și 3, a hotărât în unanimitate să propună onoratului consiliu a-și da avizul dacă e
cazul a fi chemat ca titular al catedrei d-l Șerban Cioculescu.
D-l Șerban Cioculescu are o activitate de cronicar literar de peste 20 ani13, în
care timp a receptat și judecat toate operele literare apărute în aceste ultime decenii.
A ne da o opinie asupra valorii în sine a acestor cronici nu este posibil acum, și de
altfel în general și cu privire la orice alt cronicar, această operație aparținând istoriei
literare. Putem afirma, însă cu certitudine, că acele cronici sunt făcute în spiritul înalt
profesional, cu năzuința vădită de a folosi o metodă, a ajunge la rezultate obiective și
a da judecăți în raport cu sfera mai clar văzătoare a familiei critice. Importanța acestei
activități, din punct de vedere universitar, stă în faptul că d-l Șerban Cioculescu,
dintre toți candidații posibili, este acela care a avut un contact continuu și profesional
cu literatura contemporană, putând astfel să orienteze pe tineri, în mișcarea noastră
literară actuală14.
12
„Decanul în cel mult 15 zile de la încheierea lucrărilor de transferare, anunță Ministerul
că este cazul să se procedeze la chemarea prin numire ca titular, iar Ministerul completează
comisia de raportori cu încă 2 profesori titulari de specialitatea catedrei vacante sau, în
lipsă, de o specialitate înrudită de la alte facultăți decât aceea unde urmează să se facă
chemarea prin numire de titular. Nu va putea figura în această comisie un profesor titular
care a fost propus la transferare pentru aceeași catedră, dar nu a întrunit majoritatea legală.
În cazul chemării unui titular la o conferință vacantă, din comisie pot face parte profesori
agregați, însă tot de la alte facultăți similare sau înrudite. Comisia va putea lucra în mod
valabil cu majoritatea membrilor ei. Ea este prezidată de cel mai în vârstă dintre mem-
brii ei“ (Decret-lege relativ la organizarea învățământului superior – Legea nr. 386 –, în
„Monitorul oficial’’, 23 mai 1942, p. 4235).
13
Indicația despre numărul de ani justifica organizarea colocviului pentru numire potrivit
cerințelor impuse de Legea nr. 386, art. 64, alin. 1), lit. a. Activitatea lui Șerban Cioculescu
a fost prodigioasă, concurând, în perioada dintre cele Două Războaie Mondiale, cu cea a
lui Pompiliu Constantinescu: „a debutat cu foiletoane critice în 1923 la «Facla literară» a
lui N.D. Cocea“ (Eugen Simion, coordonator general; Gabriela Danțiș, Gabriela Drăgoi,
Laurențiu Hanganu, coordonare și revizie, Dicționarul general al literaturii române, Ediția
a 2-a, revizuită, adăugită și adusă la zi, vol. 2: C, Editura Muzeul Literaturii Române,
București, 2016, p. 383).
14
În pofida acestei capacități, Șerban Cioculescu s-a distanțat de rolul pedagogic al ofi-
ciului critic, susținând, în vremuri delicate, după rebeliunea Mișcării legionare din 21-23
ianuarie 1941, chiar desprinderea completă a comentatorului de potențialii cititori: „Un
deziderat dintre cele mai curente este acela care tânjește după critica de directivă. De câte
ori nu ne-a fost hărăzit să citim că viciul fundamental al criticii actuale n-ar fi altul decât
272 George Neagoe
Din activitatea de cronicar, d-l Șerban Cioculescu s-a desprins în mici

atitudini recente de aspect monografic (D. Anghel15, T. Arghezi16), în care
fără a proceda la situări concentrice istorico-geografice, fără a face ceea ce se
numește literatură comparată și fără a recurge la erudiție, idei generale ori la
speculația estetică (astfel de preocupări lipsind din opera sa, în mod obișnuit),
d-sa analizează empiric autorii respectivi, încercând a se ridica de la impresii
la o viziune de sus a operei. Aceste studii, din punct de vedere universitar,
dovedesc competența d-lui Șerban Cioculescu în privința unor autori, mai clar,
lectura critică a acelor autori.
Tot o dovadă de lectură atentă și deci de cunoaștere specializată este și activitatea
de editor a candidatului. Ediția poeziilor lui St. O. Iosif17 relevă criteriile editorului,
întrucât poeziile au fost alese. Mai importantă este continuarea ediției operelor
complete ale lui I. L. Caragiale, începută de P. Zarifopol. Aceasta acțiune este, din
punctul nostru de vedere, un semn că d-l Ș. Cioculescu, cunoaște cu de-amănuntul
opera unui clasic, urmărind-o în periodice și manuscrise.
lipsa unei directive statornice, cu care ea este înainte de orice datoare publicului! Prin alte
cuvinte, criticul ar fi obligat să orienteze publicul pe linia unui dogmatism oarecare, spre
a-i impune cu autoritate îndreptările lui. Funcția de cenzor pare așadar legată indisolubil
de imaginea ideală a criticului. Într-un moment când conceptul autorității predomină în
domeniul politic, nu e de mirare că el se răsfrânge și asupra sectorului însemnat al culturii
care este literatura.// […] Mai ciudată pare nostalgia după dogmatism când provine din
rândul tineretului, în care se zbat cele mai diverse năzuințe, cu aparența haosului și a
anarhiei. În ceasul nostru și în ciuda esenței individualiste a temperamentului juvenil,
se constată însă militarea convergentă a tineretului pentru dogmă și autoritate. Ne inter-
zicem deocamdată stăruința asupra configurației morale a tinerimii de azi, spre a nu ne
îndepărta prea mult de raportul de necesitate stabilit între critică și directivă” (Şerban
Cioculescu, Critica de directivă, în „Universul literar’’, anul L, 15 februarie 1941, p. 1,
apud Opere. II. Aspecte literare contemporane, Viața lui I.L. Caragiale, I.L. Caragiale,
Text ales și stabilit, note, comentarii, variante și indici de Bianca Burța-Cernat, Ştefan
Firică și Alexandru Farcaș, Introducere de Eugen Simion, Academia Română, Fundația
Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, 2019, București,
pp. 231-232).
15
Șerban Cioculescu, Dimitrie Anghel: viața și opera, Editura Publicom, București,
[s.a.] [1945]. În secțiunea de „Note și comentarii“ din ediția Șerban Cioculescu, Opere.
IV. Introducere în opera lui Dimitrie Anghel; Argheziana, Text stabilit, note, comentarii,
variante și indici de Ștefan Firică și Alexandru Farcaș, Fundația Națională pentru Știință
și Artă, București, 2022, găsim următoarea precizare: „Volumul Dimitrie Anghel. Viaţa şi
opera apare la Editura Publicom din Bucureşti către sfârşitul lui 1945, la şase luni după
susţinerea tezei de doctorat“ (p. 996).
16
Idem, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, București, Fundația Regele Mihai I,
Colecția Natura și Cultura, 1946.
17
St. O. Iosif, Poezii, Ediție definitivă îngrijită de Șerban Cioculescu, Fundația Regală pentru
Literatură și Artă „Regele Carol II“, Colecția Scriitori Români Contemporani, București, 1939.
Cu aceasta d-l Șerban Cioculescu se orientează spre istoria literară. D-sa a publicat
Corespondența dintre I.L. Caragiale și P. Zarifopol (1938) [sic!] 18, făcând astfel o
întâie demonstrație de arhivistică literară.
De aci, în Viața lui I.L. Caragiale (1940), s-a încercat a se ridica la sinteză.
Din unghiul nostru de vedere științific, trebuie să afirmăm că autorul aduce știri
prețioase și dovedește peste tot o mare conștiinciozitate. Putem adăuga că d-l Șerban
Cioculescu, care în general nu este o personalitate tumultuoasă, cu vocație, erudiție și
vreun dar literar, în marele înțeles creator al cuvântului, nici în direcție plastică, nici
în direcția unei complexități intelectuale, începe a-și constitui un stil personal care se
întinde și în articole, constând în limpiditate și o anume invenție verbală abstractă,
cu care sugerează ceea ce nu tratează în adâncime. Se poate vorbi, în acest sens
restrâns, de talent, care vine să se adauge la însușirile de cercetător mai sus arătate.
D-l Șerban Cioculescu a colaborat la o Istorie a literaturii române moderne (1944),
scriind capitolul I (151 pag). Tratând despre autorii mai însemnați ai începuturilor
literaturii artistice, după lectura în original a operelor esențiale, d-l Șerban Cioculescu
aplică și aci o analiză de tipul cronicei literare, fără viziune istorică și fără concentrare
intelectuală a materiei. Natura și întinderea operei interziceau erudiția și viziunea
coordonată, autorul rămânându-i putința de a încerca să se diferențieze în judecăți
de operele de istorie literară prin care se orienta. Însă colaborarea d-lui Cioculescu
are aceeași însușire ca și celelalte scrieri ale sale, de a folosi un stil propriu criticei
și a nu ieși din limitele impuse de estetica literară.
Din toate acestea rezultă că d-l Ș. Cioculescu are o cunoștință suficientă a lite-
raturii române, pe alocuri amănunțită, în alte spații satisfăcătoare și avem indicații
că d-sa își continuă explorațiile.
18
Probabil, este o greșeală de tipar. Trimiterea bibliografică exactă este: Corespondența
dintre I.L. Caragiale și P. Zarifopol (1905-1912), București, Fundația Regală pentru
Literatură și Artă „Regele Carol II“, Colecția Scriitori Români Contemporani, 1935. De
altfel, G. Călinescu recenzase volumul, conturându-i lui Șerban Cioculescu un profil în
tonul raportului din 25 mai 1946, așa cum rezultă din paragraful al șaptelea din textul pe
care îl edităm după „Monitorul oficial’’: „Când am fost încunoștiințat că d. Cioculescu
va continua ediția Caragiale începută de răposatul Zarifopol, mi-am zis numaidecât că d.
Cioculescu va fi în stare s-o ducă la bun sfârșit. Căci deși D. Sa n-a publicat până acum
opere informative, nu i-ar fi fost greu, cu voluptatea aceea de a linge înghețata, să întreacă
în exactitate pe un erudit de meserie, având însă, cu tot temperamentul paradoxal, facultatea
de a nu se simți obligat să ridice în a cerului, academicește, autorul studiat, ca unul căruia
activitatea critică i-a dat acea măsură caracteristică omului cu viziune literară” (G. Călinescu,
Șerban Cioculescu, Corespondența dintre I. L. Caragiale și Paul Zarifopol; Petre Pandrea,
Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuțiu, în „Adevărul literar și artistic’’, seria a II-
a, anul XIV, nr. 759, 23 iunie 1935, p. 9-10, la Cronica literară, apud Opere. Publicistică. II
(1933-1935), Ediție coordonată de Nicolae Mecu, Text, îngrijit, note și comentarii Nicolae
Mecu, Oana Soare, Pavel Țugui și Magdalena Dragu, Prefață de Eugen Simion, Academia
Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2006, pp. 953-954).
274 George Neagoe
În rezumat, d-l Șerban Cioculescu e un bun istoric literar cu o mișcare înceată, însă
serioasă și un critic fără amplitudine sau mari perspective, însă și fără prejudecățile
extraliterare ce vițiează activitatea multora. Stilul și curiozitatea sa pentru literatură
îi conferă un loc în critica noastră actuală, acordându-i merite care chiar depășesc
cerințele propriu-zise ale universității.
Atât prelegerea expozitivă, cât și proba de seminar dovedesc că d-l Șerban
Cioculescu e dotat cu prezență de spirit, ușurință în exprimare și o anume încordare
a spiritului prin care câștigă interesul auditorilor. Ne-am reconfirmat la aceste probe
unele observații făcute asupra operei scrise. Subiectul Caragiale și timpul său a fost
dezvoltat de d-l Cioculescu în chip interesant, cu procedee mai mult narative, cu un
apel poate prea moderat la ideile generale.
Cât despre proba de seminar, constând în analiza unui Psalm de Tudor Arghezi,
candidatul s-a arătat tot așa de vioi în conducerea dezbaterilor, respingând totuși
(după părerea noastră nedrept), interpretarea de un conținut și o expresie superioare,
din partea unor studenți foarte buni, sub cuvânt că folosesc un limbaj prea filosofic,
deși acel limbaj era propriu analizei Psalmilor.
În general însă, amândouă probele au fost pe deplin satisfăcătoare19.
Pentru aceste motive noi recomandăm călduros pe d-l Șerban Cioculescu la

catedra de Istoria literaturii române moderne, de la Facultatea de Litere și Filosofie
din Iași20.
Iași, 25 mai 1946

Președinte, G. Călinescu
Membri: Dan Simonescu, N. Bagdasar
(„Monitorul oficial. Partea I B”, Dispozițiuni și publicațiuni care nu au ca-

racter normativ, anul CXIV, nr. 155, luni, 8 iulie 1946, pp. 7121-7122). Textul,
19
Referitor la această frază, cu valoarea de calificativ, fostul candidat își amintește că
raportul „era redactat de G. Călinescu, cu un singur amendament, cerut de colegii săi, la
nota propusă” (Șerban Cioculescu, op. cit., p. 405).
20
Pentru a remarca discrepanța între viața universitară și cea publicistică este suficient
să cităm ironiile din ziarul „Națiunea’’, oficiosul Partidului Național Popular (o filială
a Partidului Comunist Român), cotidian al cărui director a fost, de la primul număr (20
martie 1946), G. Călinescu: „La Iași, d. Șerban Cioculescu prezidează cenaclul literar
«Pygmalion», instalat în locuința librarului Ackerman, negustor și editor, fost anticar de
faimă, căruia i se datorește tipărirea Manualului de morală practică al lui Tudor Arghezi.
[...] Tot cu concursul «Pygmalionului», d. Vladimir Streinu nădăjduiește să-și tipărească
erudita lucrare Versul liber, a cărui sarcină editorială ar urma să apare pe umerii entuziastului
anticar Ackerman, doctoratul urmând să cadă în atribuțiile Universității din Iași, unde d.
Șerban Cioculescu este profesor de istoria literaturii române” (Note, în „Națiunea”, anul II,
nr. 332, 5 mai 1947, p. 2).
fără antepenultimul paragraf ([„Atât prelegerea expozitivă...“]) și cel penultim

([„Cât despre proba de seminar...“]), a fost publicat cu titlul Șerban Cioculescu
în G. Călinescu, Opere. XII. Publicistică. Postume şi inedite, ediţie coordonată
de Nicolae Mecu, text îngrijit de Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcaş, Nicolae
Mecu, Ileana Mihăilă şi Pavel Țugui, Prefaţă de Eugen Simion, Postfaţă de Nicolae
Mecu, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Știinţă şi Artă, Bucureşti,
2012, p. 322-324 după manuscrisul de la Biblioteca Academiei Române, București
(vezi secțiunea de „Note și comentarii“, Ibidem, p. 1145). Se poate presupune, cu
toate că și această ipoteză a noastră trebuie receptată cum grano salis, faptul că
portretul moral și intelectual fusese redactat de G. Călinescu înainte de a ajunge la
Iași și/ sau definitivat în cancelaria Facultății de Litere și Filosofie a Universității
„Cuza Vodă“.
Al doilea document pe care îl aducem în atenție este o decizie ministerială, în urma

căreia o mulțime de profesori din universități au căzut victime epurărilor politice.
„Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Educației Naționale, având în

vedere dispozițiunile art. 55 din Legea Nr. 139 din 1947, având în vedere decizia
Comisiunii ministeriale pentru redresarea economică și stabilizarea monetară Nr.
18, publicată în Monitorul Oficial cu Nr. 184 din 13 August 1947; având în vedere
propunerile făcute de Comisiunea interministerială instituită, prin jurnalul Consiliului
de Miniștri Nr. 920 publicat în Monitorul oficial Nr. 160 din 16 Iulie 1947, decidem:
Art. 1. Pe data de 1 septemvrie 1947, se fac următoarele comprimări și raționa-
lizări în învățământul superior” [după care urmează lista completă a instituțiilor, a
persoanelor și a funcțiilor sancționate, n.m., GN].
(Ordin Nr. 266979, din 14 octomvrie 1947, emis de Ștefan Voitec, în „Monitorul
oficial. Partea I B”, Dispozițiuni care nu au caracter normativ, anul CXV, nr. 239,
joi, 16 octomvrie 1947, p. 9293. Numele celor sancționați sunt cuprinse între p.
9293 și p. 9299).
În privința lui Șerban Cioculescu, știută fiind încadrarea la Facultatea de Litere

și Filosofie a Universității din Iași, hotărârea a fost formulată astfel: „Catedra de is-
torie lit. române moderne: Cioculescu Șerban. Se comprimă persoana” („Monitorul
oficial”, 16 octombrie 1947, p. 9298). Deducem de aici faptul că, implicit, postul
fusese declarat vacant. La fel pățise P. Caraman, de la Catedra de slavistică (Ibidem,
p. 9298), membru în comisia de chemare a lui Cioculescu, convocată pe 25 mai
1946. Colegi mai tineri, de la Facultatea de Litere și Filosofie din București, care
lucrau la catedra de Istoria literaturii române moderne, condusă de G. Călinescu,
au pățit lucruri similare, cu mențiunea că n-a mai existat posibilitatea angajării
276 George Neagoe
unor înlocuitori: „Asistent supl. istoria literaturii române moderne: Pilat [sic!]
Const. Se comprimă persoana și postul; Asistent supl. istoria literaturii române
moderne: Marino Adrian. Se comprimă persoana și postul. Asistent supl. istoria
literaturii române moderne: Teodorescu Barbu. Se comprimă persoana și postul”
(Ibidem, p. 9294). Este dificil de explicat distanța de aproximativ 75 de zile între
data teoretică a intrării în vigoare a dispoziției (01.09.1947) și cea reală, a aplicării,
odată cu publicarea în „Monitorul oficial” (16.10.1947). Motivele destituirii celor
trei sunt ușor de urmărit. La acea dată, în România nu exista opoziție parlamentară
reală. Partidele istorice n-aveau reprezentanți în Adunarea deputaților, iar Partidul
Național Țărănesc fusese scos în afara legii, câțiva dintre membri marcanți – Iuliu
Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Penescu, N. Carandino sau Corneliu Coposu –
aflându-se în arest, în așteptarea procesului înscenat de autoritățile comuniste.
Const. (Dinu) Pillat făcea parte dintr-o familie înrudită cu cea a Brătienilor, deci
era afiliat Partidului Național Liberal. Adrian Marino se asociase Tineretului
Universitar Național Țărănist. Barbu Theodorescu, fost secretar personal al lui N.
Iorga, deținuse funcții la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, sub directoratul
lui D. Caracostea (1941-1944).
O parte a responsabililor care au adunat numele persoanelor care urmau să

fie destituite se regăsesc în jurnalul Consiliului de Miniștri, cu nr. 920, inclus în
„Monitorul oficial. Partea I”, Legi, decrete, jurnale ale Consiliului de Miniștri,
deciziuni ministeriale, comunicate, anunțuri judiciare (de interes general), anul
CXV, nr. 160, miercuri, 16 iulie 1947, p. 6091:
„Consiliul de Miniștri, în ședința sa de la 9 iulie 1947, luând în deliberare referatul

d-lui președinte al Consiliului de Miniștri cu Nr. 17.844 din 1947, având în vedere
jurnalul Consiliului de Miniștri cu Nr. 548, publicat în Monitorul oficial din 23 mai
1947, decide:
Art. I. În vederea aplicării dispozițiunilor art. 55 și urm. din legea bugetară

pe exercițiul 1947/948 Corpului didactic superior, se instituie, pe data publicării
prezentului jurnal, o comisiune interministerială, compusă din:
1. D-l prof. Traian Săvulescu, ministru secretar de Stat la Departamentul
Agriculturii și Domeniilor, în calitate de președinte.
2. D-1 prof. P. Constantinescu-Iași, ca reprezentant al Sindicatelor Universitare,
în calitate de vicepreședinte.
3. D-l prof. Miron Niculescu, ministru subsecretar de Stat la Departamentul
Educației Naționale, ca membru.
4. D-l C. Tegăneanu, ministru subsecretar de Stat la Departamentul Educatiei
Naționale, ca membru.
5. D-l prof. C. Daicovici, ministru subsecretar de Stat la Departamentul Industriei
și Comerțului, ca membru.
Comisiunea va lucra, în mod valabil, cu majoritatea membrilor, sub președinția

d-lui profesor Traian Săvulescu sau, în lipsa acestuia, a vicepreședintelui, d-l profesor
P. Constantinescu-Iași.
Art. II. Comisiunea, astfel constituită, are următoarele atribuțiuni:

1. Prezintă d-lor miniștri ai educației naționale, cultelor și artelor, soluții concrete
cu privire la raționalizarea învățământului superior, în vederea realizării comprimării
cheltuielilor de personal de toate categoriile (corp didactic, personal administrativ,
tehnic și de serviciu).
2. Studiază și face propuneri, în ce privește:
a) Cumulul din învățământul superior;
b) Institutele universitare și extrauniversitare;
c) Școlile superioare din străinătate;
d) Acordarea justă a primei de activitate științifică;
e) Activitatea și subvenționarea tuturor instituțiilor superioare, culturale și
științifice;
f) Situația membrilor corpului didactic din învățământul superior liber-profesioniști;
g) Problema reînființării docenței universitare cu titlul onorific și a introducerii
categoriei de membru onorific (extrabugetar) al corpului didactic sau în învățământul
superior. Toate atribuțiunile comisiunii, alcătuită prin decizia Nr. 151.267 din 23 mai
1947, publicată în Monitorul oficial Nr. 118 din 27 mai 1947, a Ministerului Educației
Naționale, relativă la învățământul superior, trece asupra comisiunii instituită prin
prezentul jurnal.
Art. III. D-l președinte al Consiliului de Miniștri este însărcinat cu aducerea la

îndeplinire a prezentului jurnal.
Dr. Petru Groza, Gh. Tătărescu, Șt. Voitec, L. Pătrășcanu, Ion Pas, Prof. ing. N.
Profiri, Prof. Tr. Săvulescu, R. Roșculeț, dr. Fl. Bagdasar, Ing. Tudor Ionescu”.
Practic, Șerban Cioculescu n-a încheiat nici măcar un an universitar ca profesor

la catedra unde fusese chemat în mod amical din toamna lui 1944.
278 George Neagoe
BIBLIOGRAFIE:
I. Acte publice:
Monitorul oficial. Partea I-a, anul CX, nr. 118, sâmbătă 23 mai 1942.
Monitorul oficial. Partea I-a, anul CX, nr. 123, sâmbătă 30 mai 1942.
Monitorul oficial. Partea I-a, anul CXI, nr. 274, marți 23 noiembrie 1943.
Monitorul oficial. Partea I-a, anul CXII, nr. 246, marți 24 octombrie 1944.
Monitorul oficial. Partea I B, anul CXIV, nr. 155, luni, 8 iulie 1946.
Monitorul oficial. Partea I, anul CXV, nr. 160, miercuri, 16 iulie 1947.
Monitorul oficial. Partea I B, anul CXV, nr. 239, joi, 16 octomvrie 1947.
II. Dicționare:
Simion, Eugen (coordonator general), Danțiș, Gabriela, Drăgoi, Gabriela, Hanganu,
Laurențiu, coordonare și revizie, Dicționarul general al literaturii române, Ediția a 2-a,
revizuită, adăugită și adusă la zi, vol. 2: C, Editura Muzeul Literaturii Române, București,
2016, articolul „Cioculescu, Șerban“, pp. 383-390.
III. Ediții filologice:

G. Călinescu, Opere. XII. Publicistică. Postume şi inedite, ediţie coordonată de Nicolae
Mecu, text îngrijit de Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcaş, Nicolae Mecu, Ileana Mihăilă
şi Pavel Țugui, Prefaţă de Eugen Simion, Postfaţă de Nicolae Mecu, Academia Română,
Fundaţia Naţională pentru Știinţă şi Artă, Bucureşti, 2012.
Idem, Opere. Publicistică. II (1933-1935), Ediție coordonată de Nicolae Mecu, Text
îngrijit, note și comentarii Nicolae Mecu, Oana Soare, Pavel Țugui și Magdalena Dragu,
Prefață de Eugen Simion, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă,
București, 2006.
Cioculescu, Șerban, Opere. IV. Introducere în opera lui Dimitrie Anghel; Argheziana, Text
stabilit, note, comentarii, variante și indici de Ștefan Firică și Alexandru Farcaș, Fundația
Națională pentru Știință și Artă, București, 2022.
Idem, Opere. II. Aspecte literare contemporane, Viaţa lui I. L. Caragiale, I. L. Caragiale,
Text ales şi stabilit, note, comentarii, variante şi indici de Bianca Burţa-Cernat, Ştefan Firică
şi Alexandru Farcaș, Introducere de Eugen Simion, Academia Română, Fundația Națională
pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2018.
Opere. I. Aspecte literare contemporane, volum îngrijit, tabel cronologic şi note de Bianca
Burţa Cernat, Introducere de Eugen Simion, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru
Știinţă şi Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2019.
IV. Volume tipărite:

Berciu-Drăghicescu, Berciu, Facultatea de Litere a Universității din București: 150 de
ani de învățământ filologic românesc: tradiție și valoare: 1863-2013, Partea I, Editura
Universității din București, 2013.
Cioculescu, Șerban, Amintiri, Editura Eminescu, București, 1981.
Constantinescu-Iași, Petre, În anii socialismului victorios, Editura Politică, București,
1976.
V. Periodice:
„Adevărul vremii”, anul 60, nr. 16576, vineri 1 iunie 1946, la Știri diverse, p. 4.
„Națiunea”, anul II, nr. 332, 5 mai 1947, la Note, p. 2.
„Lupta Moldovei – ziar regional pentru Moldova al P.C.R.”, anul III, nr. 208, 2 martie
1947, la Fapte și comentarii, p. 1
Pavel Țugui, G. Călinescu la universitate și la Academia Română. Precizări și adăugiri
(II), în „Revista de istorie și teorie literară”, nr. 1-4, 2009, pp. 69-114.
ȘERBAN CIOCULESCU AT THE FACULTY OF LETTERS

AND PHILOSOPHY OF IASSY UNIVERSITY
(25TH OF MAY 1946 – 31ST OF AUGUST 1947)
Abstract: We publish and also comment three documents about the presence of literary
critic Șerban Cioculescu as Professor in the Department of Modern Romanian Literature. He
was summoned by a commission led by G. Călinescu, whose report was published initially in
„Monitorul Oficial” [„Official Gazette”] on the 8th of July 1946. Șerban Cioculescu, in a book
entitled Amintiri [Memories, 1981], recalled this episode. But, apart of this, there is a series
of episodes which complete the picture. We refer to the juridical and political context. The
laws of higher education were adopted during Ion Antonescu’s regime and were elaborated
by a group supervised by the Minister of Culture and Cults, Ion Petrovici (1942). Those
decision continued to function after the 23rd of August 1944, after Ion Antonescu had been
arrested. But, between this date and the 30th of December 1947, when King Mihai I abdicated,
the Communist Party expanded its authority and persecuted those who refused to accept the
political compromise. Although Șerban Cioculescu would have been nominated as Professor
from October the 1st 1946, he lectured in Iassy at the end of winter or in the very first days of
sprit 1947. In the summer of 1947, a Govern commission decided that Șerban Cioculescu,
among others, would be excluded from the universities on the 1st of September 1947.
Keywords: Șerban Cioculescu, Faculty of Letters and Philosophy of Iassy, G. Călinescu,

C. Balmuș, Ion Antonescu, Ion Petrovici, Constantin Sănătescu, I. Boițeanu, Ștefan Voitec,
Petru Groza, Petre Constantinescu-Iași.
TEORIE ȘI CRITICĂ LITERARĂ
DE LA POEZIA „CALDĂ” LA POEZIE „RECE”
O ipoteză pentru substituția inimii cu creierul în teorii

ale poeziei de la romantism la modernism
Teodora Dumitru*
În eseul de față continui investigarea impactului pe care diverse modele și teorii

furnizate de științe, îndeosebi de termodinamica, îl au asupra criticii și teoriei
literare europene, cu accent pe filiera franco-română din a doua parte a secolului
XIX și din prima parte a secolului următor. Nu am ocolit nici influența acestora
asupra literaturii în sine, mai precis asupra poeziei. Am făcut un prim pas în acest
sens cu studiile Eminescu-thermosof sau cum intră știința în poezie (I-II)1, după
care am intrat în zona criticii literare cu studiul Poezia energiei scăzute. O lectură
(peri)termodinamică a interpretării lui G. Bacovia via E. Lovinescu (I-II)2, ambele
publicate în revista „Transilvania”.
În materialul care urmează mă ocup de tranziția de la paradigma romantic-
„cardiologică” a interpretării poeziei („poezia inimii”) la o perspectivă modernist-
cerebrală asupra liricii – o poezie a creierului, a intelectului. Prima ar fi o poezie
caldă, care își atinge efectul producând „mișcare” în receptor pe baza sentimentelor
de temperaturi înalte pe care le exprimă; cealaltă funcționează invers, emoționând
prin diminuarea incandescenței, prin frigidizarea sentimentului plimbat prin
„retortele” intelectului (metafora lui E. Lovinescu).
Între inimă și poezie tradiția literară a imaginat o relație fondatoare, de cvasi-

necesitate, pe care romantismul a dus-o la ultimele consecințe. Însă din a doua parte
a secolului XIX, această relație a intrat într-un proces de revizie, de contestare și
amendare. Secolul XX a căutat chiar să o suprime prin teorii de tipul emoției
„intelectualizate”, „cerebrale”, eminamente reci, prin care criticul E. Lovinescu,
mentorul cenaclului și al revistei „Sburătorul”, alege de pildă să definească
„modernismul” poetic în deceniul 1920, deturnând atenția de la relația dintre inimă și
poezie spre o nouă, mai probabilă, în opinia sa, relație: aceea dintre poezie și creier.
* Cercetător, Institutul de istorie și teorie literară „G. Călinescu” Academia Română; e-mail:
teodoralilianadumitru@gmail.com.
1
Eminescu-thermosof sau cum intră știința în poezie (I-II), „Transilvania”, nr. 8-9, 2022;
2
„Transilvania”, nr. 3-4, 2023.
De la poezia „caldă” la poezie „rece” 281
Metaforele inimii ca „realități fiziologice”
Tradiția literară franceză dispune de un concept elocvent, așa-zisa „poésie du

cœur” 3, care trimite la sentimentul și, subsecvent, la sentimentalismul romantic.
Dar secolul XIX, îndeosebi în a doua sa jumătate, a adus, tot în Franța, și explicații
mai subtile, de sursă științifică, pentru raportul care se presupune că ar exista între
organul vital numit inimă, pe de o parte, și fenomenele psihofizice de sensibilitate și
afectivitate, pe de altă parte. – Un raport fără de care, se înțelege, literatura, poezia
și arta în genere nu ar fi posibile.
La Arthur Schopenhauer (Lumea ca voință și reprezentare, ed. 1844; 1859), de
pildă, funcționează încă disocierea „cap” vs. „inimă”, unde „inima” figurează ca
sediu al „voinței”, al dorinței, al afectului necontrolat4. Însă medicina experimentală
și fizio-psihologia de secol XIX reușesc să lămurească o entitate cel puțin la fel de
misterioasă ca „poezia inimii” – anume „suferința inimii”, care de multe ori se
estimează că se află la originea primeia sau, invers, că se poate constitui într-un
efect al acesteia. Și o lămuresc într-un mod care, implicit și de multe ori explicit,
deschide o perspectivă nouă asupra relației dintre fiziologie, corp(oralitate) – practic,
fizico-chimie – și artă, oferind din plin argumente pentru depășirea ancestralului
separatism (elegant numit dualism) dintre corp/ „materie” și „spirit”.
Ce sunt, așadar, „suferințele inimii”? Nimic altceva ‒ arată, în anii 1870,
teoreticianul Léon Dumont ‒ decât modul în care sistemele circulator și nervos
recepționează și se adaptează la un anumit tip de emoții ca tristețea, bucuria,
efuziunea etc.; altfel spus, „suferințele inimii” sunt efectul „raporturilor” de
„acțiune” și „reacțiune” dintre inimă și creier: „de quelque manière que se produise
l’action de la tristesse ou de la joie, il est certain que les organes de la circulation
sont affectés par ces émotions beaucoup plus que les autres. Le cœur et le cerveau
sont en effet dans des rapports incessants d’action et de réaction”5.
„Acțiune” și „reacțiune”, deci. Dialectica hegeliană pusă în termeni mecanici?
Nu neapărat: dialectica nu e de găsit aici cu orice preț, dar de principiul al treilea
al mecanicii nu se poate face abstracție: e observat la lucru, in actu. În deceniul
1860, Claude Bernard, medicul experimental care, de dragul științei, ajunge să
practice vivisecția pe propriul câine, arată cum se întâmplă, de fapt, acest fenomen
în concretul viscerelor, într-o explicație care atinge și sfera artei/ literaturii:
„L’expression de nos sentiments se fait par un échange entre le cœur et le cerveau,
les deux rouages les plus parfaits de la machine vivante. Cet échange se réalise
3
Jean-Jacques Rousseau e considerat unul dintre exponenții acestei poezii „a inimii” (pentru
ocurențele conceptului de „inimă” la acest autor, vezi Jean Sgard et Michel Gilot (eds.), Le
Vocabulaire du sentiment dans lʼœuvre de J.-J. Rousseau, Genève, Slatkine, 1980
4
Vezi § 19 – Despre primatul voinței în conștiința de sine și § 20 – Obiectivarea voinței în
organismul animal din Completări la Cartea a doua din Lumea ca voință și reprezentare.
5
Léon Dumont, Théorie scientifique de la sensibilité, Librairie Germer Baillière, Paris,
1875, p. 150.
282 Teodora Dumitru
par des relations anatomiques très-connues, par les nerfs pneumogastriques qui
portent les influences nerveuses au cœur et par les artères carotides et vertébrales
qui apportent le sang au cerveau. […] la science physiologique nous apprend que,
d’une part, le cœur reçoit rééllement l’impression de tous nos sentiments, et que,
d’autre part, le cœur réagit pour renvoyer au cerveau les conditions nécessaires
de la manifestation de ces sentiments. D’où il résulte que le poète et le romancier
qui, pour nous émouvoir, s’adressent à notre cœur, que l’homme du monde qui à
tout instant exprime ses sentiments en invoquant son cœur, font des métaphores
qui correspondent à des réalités physiologiques [subl. m., T.D.]”6. Poetul sau
romancierul acționează, așadar, prin excitarea inimii; produc emoții cu impact
asupra cordului consumatorului de artă. Fiziologia, se poate conchide din cele
spuse de Bernard, confirmă poezia, confirmă adevăruri seculare ale filozofiei
literaturii sau artei în genere! Autorul afirmațiilor de mai sus, care pleacă de la o
definiție mecanică a inimii – ca „mașină motrice vie, o veritabilă pompă”, „irigator
organic” etc. –, nu poate spune și cum anume se fabrică poezia, romanul sau arta
în genere, dar poate certifica efectul emoțional produs de acestea asupra cordului
și a sistemului circulator în genere. Astfel procedând, Bernard atrage implicit
atenția asupra faptului că psihologicul/ emoția, și, prin ele, ceea ce le face să
existe, deci inclusiv poezia/ arta, se traduc imediat în ‒ ori pur și simplu sunt ‒ o
„realitate fiziologică”. Iar acest efect al poeziei/ artei asupra indivizilor este un
răspuns fiziologic verificabil experimental. De aici, se poate deduce mai departe
că procedeele și figurile de stil nu au o apariție și o acțiune întâmplătoare, nu sunt
simple convenții sociale sau podoabe formale, și ‒ cu riscul de a fi catalogat drept
un materialist sau un pozitivist care atentează la misterul artei sau la așa-numitul,
mai târziu, „inefabil” artistic ‒, Bernard insistă că metaforele utilizate în limba
comună pentru a trimite la evenimente legate de „inimă” (inima „frântă”, „ruptă”
etc.) sunt, de fapt, descrieri acurate ale realității fiziologice, comunicând despre un
impact direct al unui fenomen asupra inimii (ca un drog sau ca un curent electric,
putem înțelege). – Asupra inimii înțeleasă în concretul ei anatomic, de pompă
circulând fluide care ascultă de legile termodinamicii, nu asupra „sufletului” (acesta
din urmă un concept despre care un profesionist al medicinei precum Bernard nu
poate afirma nimic sau se abține să afirme ceva, câtă vreme, așa cum observase un
alt chirurg francez, Jean-Baptiste Pressavin, cu un secol în urmă, scalpelul nu poate
relata nimic despre „suflet”).
Că metafora și în sens larg, poezia, genul liric, traduc sau exprimă emoții
ale autorului, poetului etc. e deja common knowledge la nivelul anilor 1860,
când activează Bernard. Dar că ele sunt și generatoare de emoții ba, mai mult,
că aceste emoții provoacă, la rândul lor, „fenomene reale în inimă” ‒ palpitul,
bătaia mai rapidă a inimii, intensificarea circulației, înroșirea feței etc. – nu era
6
Claude Bernard, Étude sur la physiologie du cœur, „Revue des Deux Mondes”, t. 56, 1
mars 1865, p. 250; citat într-o formă aproximativă și de Dumont, Théorie scientifique de la
sensibilité, p. 150.
o informație la fel de banală. Mai ales dacă venea vorba de posibilitatea de a și

documenta acest proces, de la nivelul infra-perceptibilului sau al perceptibilului
accesibil doar fiziologului: „Quand on dit que le cœur est brisé par la douleur,
il y a des phénomènes réels dans le cœur. Le cœur a été arrêté, si l’impression
douloureuse a été trop soudaine, le sang n’arrivant plus au cerveau, la syncope,
des crises nerveuses en sont la conséquence… […] Quand on dit qu’on a le cœur
gros, après avoir été longtemps dans l’angoisse et avoir éprouvé des émotions
pénibles, cela répond encore à des conditions physiologiques particulières du
cœur. […] Quand une femme est surprise par une douce émotion […] le cœur a été
atteint immédiatement, avant tout raisonnement et toute réflexion. Le sentiment
commence à se manifester après un léger arrêt du cœur, imperceptible pour tout
le monde excepté pour le physiologiste; le cœur, aiguillonné par l’impression
nerveuse, réagit par des palpitations qui le font bondir et battre plus fortement dans
la poitrine, en même temsp qu’il envoie plus de sang au cerveau, d’où résultent
la rougeur du visage et une expression particulière des traits correspondant au
sentiment de bien-être éprouvé. Ainsi, dire que l’amour fait palpiter le cœur
n’est pas une forme poétique, c’est aussi une réalité physiologique”7. Lacrima,
lăcrimarea au fost și ele legate de fiziologia emoției, a circulației și a jocului de
„forțe” angajate în aparatul mecanic care este corpul uman: „on est déterminé à
pleurer toutes les fois qu’on se livre à des explications longues et profondes, et
c’est la conséquence indirecte du trouble causé à la circulation par la suppression
d’une réaction habituelle et la mise en disponibilité d’une certaine quantité de
force”8.
Exprimarea sentimentelor (amoroase) ‒ inclusiv prin poezie, prin metaforele
ei, se poate deduce ‒ produce „reacțiuni” fiziologice clare, o mișcare evidentă, un
„palpit” al cordului. Despre curentul literar numit simbolism, așa cum îl explică,
de exemplu Lovinescu în primele decenii ale secolului XX, mai ales cu ocazia
comentării poeziei lui G. Bacovia, s-a spus că ar avea la bază o estetică a descoperirii
și explorării fiziologiei și a infraconștientului. Iar explorarea inconștientului și/ sau
subconștientului ar fi o modalitate de transgresare a vitalității restrânse și elitiste a
umanului și de explorare a vieții în sens larg, animal.
Dacă simbolismul originează, așadar, în fiziologie, în asumarea fiziologiei
inclusiv la nivel poetic, Claude Bernard arătase, cu decenii înainte, că și inversa
e valabilă. Mai mult chiar, e dovedită științific, experimental: emoția ‒ și prin ea,
poezia, romanul, literatura etc. ca artefacte declanșatoare de emoții, adresându-
se inimii ‒ au impact nemijlocit asupra fiziologiei, asupra mecanicii corporale.
Iar un fiziolog strălucit ca Bernard e capabil să distingă emoția încă din fazele
ei imperceptibile, înainte de a fi conștientizată de subiectul însuși, de eul care va
experimenta emoția; abia apoi, se poate spune, ar descinde poetul – un Rimbaud,
7
Claude Bernard, Étude sur la physiologie du cœur, pp. 251-252; citat aproximativ și de
Dumont în Théorie scientifique de la sensibilité, p. 151.
8
Dumont, Théorie scientifique de la sensibilité, p. 152.
284 Teodora Dumitru
de exemplu – pentru a vorbi despre „neauzit” și „inexprimabil”. Căci ce nu distinge

încă poetul, distinge deja fiziologul, printr-un simplu examen macroscopic; dar
nu pentru a se făli în fața poetului ori a filozofului artei, ci pentru a le confirma
acestora intuițiile, arătând care sunt bazele anatomo-fiziologice ale emoției, pe
care arta le-a manipulat dintotdeauna, chiar dacă nu le-a cunoscut în detaliu sau
poate nici măcar în linii mari. Omul de știință Bernard are, în contexte precum
cele citate mai sus ‒ o atitudine deloc superioară în raport cu arta și literatura,
teritorii estimate, prin tradiție, ca mai puțin ori deloc convergente cu modul
științific de a aborda natura/ existentul. Convingerea lui – mărturisită la finele
acestui studiu împotriva criticilor pe care le anticipează – este că explicația
fiziologică nu doar că nu va distruge arta, dar că o va ajuta, în fine, să ajungă la
cunoaștere de sine.
Cert este că metafora, mecanismele limbii comune, dar și ale artei, deci arta în
sine ‒ cel puțin câtă vreme se adresează inimii, adică urmărește să suscite emoție
și reușesc acest fapt ‒ câștigă din aceste lămuriri ale fiziologului un statut de care
nu se bucurau anterior. Ele nu mai apar ca forme ale „imitării” naturii (mimesis),
ca analoage în regim fictiv ale unor stări, obiecte sau fenomene reale, ci în poziția
de corespondent real al unor fenomene reale: rezidă în realitatea fizică, în materia
corpului, și produc efecte de asemenea fizice, eventual detectabile și măsurabile.
Metafora devine, în aceste condiții, chiar declanșatoare de realitate, câtă vreme,
declanșând emoția, acționează în timp real asupra sistemului vaso-motor, deci
asupra corporalității înseși. Efectul artei asupra indivizilor n-ar fi, prin urmare, doar
unul simbolic, speculativ, ci (și) unul palpabil, depistabil la nivel somatic, organic,
cu instrumentele fizicii. În aceste condiții, specia numită „poezia inimii” este, se
poate specula mai departe, acea incantație care induce consecințe măsurabile,
verificabile la nivelul sistemului circulator. Bernard oferă, se poate spune, o bază
realistă și material(ist)ă „corespondențelor” lui Baudelaire.
Jos inima, sus anemia!
Ce se întâmplă însă atunci când poezia nu mai vrea să fie poezie „a inimii” ori
nu se mai imaginează ca poezie „a inimii”? Și, mai ales, de ce n-ar mai vrea sau
n-ar mai putea – de la un punct încolo, de la un anumit punct din istoria umanității
încolo – poezia să fie poezie „a inimii”, să producă efecte asupra inimii ori să arate
că pornește din „inimă”?
Tezele lui Bernard din Étude sur la physiologie du cœur confirmă, fără discuție,
a posteriori, contextul epistemologic care a făcut posibilă teoretizarea poeziei
romantice ca poezie a „inimii” sau, mai larg, a emoției invazive. A poeziei care
caută să surprindă fața „roșie ca mărul”, cu cuvintele lui Eminescu – o roșeață
provocată de „palpit”, respectiv de faptul că mai mult sânge este trimis către creier
sub imperiul emoției necontrolate, al efuziunii, al candorii.
Dar, la puțin timp după ce Bernard își publică eseul, „fața” poeziei – chiar
faciesul cultivat în poezie –, a celei franceze în primul rând, se schimbă. Apar
cloroza, cianoza, anemia, decadența, simptomele diferitelor droguri și alte semne
clinice care indică avarii la nivel cardiovascular. Așadar, o decolorare progresivă a
epidermei, traducând o activitate cardiacă diminuată și, odată cu aceasta, o poezie a
unei circulații deficiente, încetinite, blocate; o poezie a neuropatiilor. Căci paloarea
simbolistă e diferită de paloarea romantică – aceasta din urmă însemnând doar
o stază care precedă efluviul sentimental – mai curând semnul unei sincope de
moment (ale cărei mecanisme le explică Bernard tot în eseul amintit), decât semnul
unei deficiențe cronice, pe termen lung. Paloarea simbolistă, în schimb, e mai
curând o formă nouă de viață, începutul unei epoci în care poezia se îndepărtează
tot mai mult de sângele cald, de „palpit”, de roșeața feței, de inima-pompă.
Bernard (și după el, filozofi și teoreticieni ca Dumont ș.a.) am văzut că oferă
explicații privind baza „materială” a „palpitului inimii”, mecanismul lui fizico-
chimic, și, de aici, explicația bazei materiale a acelei poezii cu care palpitul și
emoția romantică merg deseori la pas. Dar tot la el poate fi găsită și explicația acelei
sfârșeli particulare asociate decadento-simbolismului, a celebrului mal-du-siècle:
ceva anume, se poate deduce, o emoție de tip nou provoacă, incită la neexersarea
palpitului inimii sau la încetinirea lui. De unde impresia că decadento-simboliștii și
descendenții lor suferă, cel puțin prin ceea ce atestă poezia lor, de o „insuficiență”
cardio-respiratorie.
Lovinescu, de exemplu, înregistrează din plin simptomele acestei „insuficiențe”
în „poezia nouă” românească, la Bacovia, dar și, sub alte forme, la Lucian Blaga
sau la Ion Barbu. Toți acești poeți ar fi afectați, într-o formă sau alta, de un deficit
de „emoție” sau doar de un deficit al exprimării ei (eventual directe). Însăși poezia
„nouă” ‒ simbolistă, dar mai ales post-simbolistă sau „modernistă” ‒ apare la
Lovinescu ca o îndepărtare progresivă de „inimă”. De acea „inimă” văzută ca sediu
al sentimentelor general-umane pe care ‒ via Maiorescu via Schopenhauer ș.a. ‒
Lovinescu o asuma ca aflându-se de secole, de la Homer încoace, în relație directă
cu poezia și pe care el însuși o vedea legată pe veci de soarta poeziei (vezi articolul
din 1910 Gândire – poezie). Când însă, la contactul cu poezia unor post-simboliști
ca Barbu ș.a., supune examenului critic poezia „intelectualizării emoției”, mentorul
„Sburătorului” o face deseori imaginând acest nou tip de poezie ca pe o contra-
soluție sau ca pe un antagonist ori mai curând ca pe o antiteză, în sens hegelian, a
„bătrânei inimi” obosite care s-ar fi aflat la originea poeziei dintotdeauna. Poezia
„emoției intelectualizate” ar disloca, așadar, poezia „inimii” (a unei „inimi” care, în
debutul secolului XX, pare – și chiar este – un „crater stins”, cum afirmă Lovinescu
în secvența despre Blaga din Poezia nouă). E totuna cu a spune că ar disloca poezia
„emoției” manifeste, vii, energice – „emoție” care s-ar fi senilizat și ea între timp, în
comparație cu datele ei originare, câtă vreme la poeți ca Ion Vinea „emoția” în sine
pare un fenomen psiho-fizic defunct ori inexistent, ca și „sufletul” (vezi în acest
sens eseul lovinescian din 1922 Critica și literatura).
286 Teodora Dumitru
În aceste condiții, „modernismul” poetic înseamnă, pentru Lovinescu, nimic

altceva decât renunțarea la a mai folosi – la propriu și la figurat – inima și conexele
ei (bătaia, pulsul, ritmicitatea, sistemul vaso-motor etc.) ca gestionare ale emoției.
Emoția, dacă există, trece pentru „moderniști” direct în administrarea creierului.
Termodinamica se mută de la nivelul macro-fizic al fenomenelor cardiace la nivelul
microscopic al fenomenelor neurologice. Mai interesant, pentru „noii” poeți, așa
cum îi interpretează Lovinescu, devine circuitul sinapselor, jocul electric al rețelei
neuronale, „recea scântee” a „emoției cerebrale”, nu fluxul sanguin generator de
căldură, nu acțiunea pompei numită „inimă”. Într-un comentariu, tot din deceniul
1920, al lui N. Davidescu referitor la poezia lui Ion Vinea se regăsește o metaforă și
mai incitantă, dar din același registru epistemologic, peri-termodinamic, al emoției
reci, cerebrale9: poezia emoției „intelectualizate” este (ca) o „arsură” ‒ așadar,
aparent, un efect al căldurii excesive; dar, detaliază criticul, această „arsură” este,
de fapt, semnul lăsat de acțiunea unei substanțe radioactive, doar similar arsurii
provocate de foc sau de o substanță fierbinte. Astfel așezând lucrurile, poezia lui
Vinea ‒ prin modul cum reduce ori convertește „emoția” (presupus caldă) în/ la
„inteligența” (presupus rece) ‒ n-ar încălzi, ci ar iradia; ar produce o agitație a
moleculelor incompatibilă cu viața, inducând o căldură letală, „otrăvitoare”,
care sistează ori îngheață mecanismul vital: „Felul acesta de a picura, otrăvitor,
inteligența în inspirație și de a reda astfel numai echivalentul intelectual al emoției
încercate constituie una din cele mai prețioase însușiri ale poeziei d-lui Vinea.
Observația scurtă, apoi, piezișe, fără «pointe», se substituie insidios normelor
obișnuite ale umorului; avem astfel mai curând decât un joc intelectual, de artificii,
o arsură lentă și sigură, ca aceea, de pildă, a radiumului. Pielea păstrează cu durere,
și poate pentru totdeauna, urma infiltrării sigure a razelor lui”10.
Cum s-a ajuns aici, la o astfel de reprezentare a poeziei post-simboliste?
Poezia „inimii” qua imitare/ redare (eminamente romantică) a sentimentului
sau a pasiunii începe să fie repudiată cu asiduitate încă de la Baudelaire. I s-ar fi
putut spune și poezie calorică sau „ardentă”, un tip de angrenaj despre care Dumont
și alți teoreticieni din a doua parte a secolului XIX inspirați de noile accepții ale
„energiei” și de legile termodinamicii ar fi putut spune că, de fapt, doar înghite
combustibil fără să și producă. Și un tip de angrenaj care pentru Baudelaire era,
simplu, doar o „eroare de estetică”, chiar dacă ea va fi continuat să aibă efectele
reale asupra cordului pe care le-ar fi putut înregistra un clinician ca Bernard:
„Pendant l’époque désordonnée du romantisme, l’époque ardente de l’effusion, on
faisait souvent usage de cette formule : La poésie du cœur! On donnait ainsi plein
9
Pentru contaminarea teoriilor lovinesciene despre poezie de toposul (peri)termodinamic,
vezi și articolul meu Poezia energiei scăzute. O lectură (peri)termodinamică a interpretării
lui Bacovia via E. Lovinescu (I-II), art. cit.
10
N. Davidescu, Poezia d-lui I. Vinea, „Flacăra”, nr. 45, 10 nov. (1922); reprodus în N.
Davidescu, Pagini de critică și publicistică literară, ediție, note și comentarii de Margareta
Feraru, vol. I, Editura Academiei, București, 2018, p. 176.
droit à la passion; on lui attribuait une sorte d’infaillibilité. Combien de contre-sens

et de sophismes peut imposer à la langue française une erreur d’esthétique! Le cœur
contient la passion, le cœur contient le dévouement, le crime; l’Imagination seule
contient la poésie”11.
11
Charles Baudelaire, Théophile Gautier. Notice littéraire précédée par une lettre de Victor
Hugo, Paris, Poulet-Malassis et de Broise, 1859, p. 33. Baudelaire, situat aici foarte aproape
de poeticile de sursă idealistă, preferă o definiție a poeziei care se confundă mai curând
nu cu definiția schopenhaueriană a genului liric (ca exprimare a trăirilor general-umane,
între care poate fi inclusă și acea „pasiune” eminamente naturală, contingentă, cu sediul în
inimă invocată de Baudelaire), ci cu definiția schopenhaueriană a artei în genere, ca soluție
de a scăpa de tirania „voinței” și de a se înălța, prin contemplare, la „idee” (este definiția
invocată și de Maiorescu în studiul său din 1885 „Comediile d-lui I.L. Caragiale”): „[…]
le principe de la poésie est, strictement et simplement, lʼaspiration humaine vers la Beauté
supérieure, et la manifestation de ce principe est dans un enthousiasme, un enlèvement de
lʼâme; enthousiasme tout à fait indépendant de la passion, qui est lʼivresse du cœur, et de
la vérité, qui est la pâture de la raison. Car la passion est chose naturelle, trop naturelle
même, pour ne pas introduire un ton blessant, discordant, dans le domaine de la Beauté
pure; trop familière et trop violente pour ne pas scandaliser les purs Désirs, les gracieuses
Mélancolies et les nobles Désespoirs qui habitent les régions surnaturelles de la Poésie”
(ibidem, pp. 31-32). Subliniez însă că solicitarea distanțării poeziei de redarea ori „imitarea
pasiunii” nu coincide în acest context la Baudelaire și cu promovarea unei concepții estetice
cu adevărat post-romantice, moderne, pentru simplul fapt că opiniile din pasajul mai sus
citat respectă cu fidelitate extremă tezele idealiste și/ sau simili-idealiste care formaseră
până atunci doxa romantismului (începând cu separatismul simili-kantian al despărțirii artei
de știință/ filozofie și morală etc.: căci „Lʼintellect pur vise à la Vérité, le Goût nous montre
la Beauté, et le Sens Moral nous enseigne le Devoir” ‒ ibidem, pp. 29-30). Ce întreprinde
Baudelaire aici este, mai precis, contestarea acelui romantism care ar fi îndrăznit să înalțe
„pasiunea” naturală, terestră, mundană (asimilată de mulți filozofi și moraliști cu viciul ‒
concepție care persistă inclusiv la Herbart) la rangul de „frumusețe pură”. Cum reușește însă
„pasiunea” să se afirme și să rămână sursă și „obiect” al poeziei într-un romantism căruia
nu atât Kant, cât mai ales Schopenhauer îi furnizează baza legală a existenței, condițiile de
posibilitate? Prin calitatea de a fi un sentiment acut subiectiv, personal, dar totodată și un
sentiment general-uman, cu acces la o funcție de reprezentare dincolo de diversul natural,
deci „supranaturală”. Așadar, prin calitatea de a îndeplini condiția genului liric și a poetului
ca „om universal”, așa cum o atestă Lumea ca voință și reprezentare („Cartea a treia”, §
51), dar și alte opuri de sursă idealistă influente la începutul secolului XIX. Proprietățile
negative ale „pasiunii”, ceea ce ar fi putut-o face indezirabilă în poezia romantică (de pildă,
echivalarea ei cu viciul sau cu o frumusețe „impură”, non-ideală), sunt surclasate, în unele
privințe, în romantism de această calitate a ei de a converge spre tiparele trăirilor universal/
general-umane interpretabile ca supraindividuale, deci, întrucâtva, ca „supranaturale”, i.e.
non-materiale. Așadar, când Baudelaire denunță cultul „pasiunii” așa cum e tradus acesta în
„poezia inimii”, el nu face un pas decisiv în afara romantismului, ci doar își anunță preferința
implicită pentru cultivarea acelor trăiri general-umane care sunt mai puțin „naturale” sau
mai puțin „impure”, practic, mai puțin dependente de materialitate sau de corporalitate. Însă
288 Teodora Dumitru
Problema este că paradigma inimii ‒ palpitul, ritmicitatea, pulsația, roșeața

feței, irigația sangvină și lacrimală etc. – încetează de la un moment dat să mai
fie percepută ca poetică, ca dezirabilă în genere în poezie. Începe să fie preferată,
în schimb, absența pasiunii, a circulației în sine, a agitației cu potențial termogen,
des-pătimirea, răceala, răcirea12. Pasiunea în genere, ca „efuziune”, candoare sau
astfel procedând, chiar rămânând în interiorul unei estetici conservator-idealiste, Baudelaire
participă mai mult sau mai puțin voluntar la schimbarea de percepție asupra poeziei din a
doua parte a secolului XIX, măcar prin inducerea convingerii că poezia nu este/ nu trebuie
să fie o imitație a naturii (a „inimii” qua natură sau ca produs al naturii). E o convingere
care ‒ sub pretextul cultivării non-naturalului, a artificialului ‒ orientează subiacent atenția
esteticienilor, susținuți de psihologia modernă ș.cl., de la „inimă” qua sediu al emoțiilor
legitim de a fi reprezentate în poezie spre „creier” qua sursă a emoției și implicit a poeziei.
12
„Răcirea” a fost semnalată ca proiect comun al lui Barbey d’Aurevilly și Baudelaire –
vezi Élise Sorel, Barbey d’Aurevilly et Baudelaire: se froidir intérieurement pour trouver
du nouveau, „Bulletin de l’Association Guillaume Budé”, no 1, 2014, pp. 194-215. Cei doi
ar fi căutat o literatură și chiar o filozofie de viață anti-pathetică, în care „inima” și anexele
ei („pasiunile joase”, carnale) apar ca un obstacol împotriva literaturii. Barbey d’Aurevilly
și Baudelaire resping „les passions d’en bas”, dar cultivă „les passions d’en haut, c’est-à-
dire les passions intellectuelles”, acestea fiind estimate ca invers proporționale, „pasiunea”
joasă dovedindu-se „improductive intellectuellement, car elle ôte l’esprit critique” (ibid.,
197). Sorel arată just că anti-naturalismul lui Baudelaire și implicit disprețul lui pentru
„pasiune” qua pasiune sexuală vine din ura lui Schopenhauer împotriva „voinței”. O frază
baudelairiană citată aici: „les muscles [des membres] jaillissent et se roidissent comme
sous l’action d’une pile galvanique” (Charles Baudelaire, Fusées [1851], în Charles
Baudelaire, Œuvres complètes, Texte établi, présenté et annoté par Claude Pichois, vol.
I, Paris, Gallimard, 1975, p. 651) se poate spune că atestă însă un sentiment mai vechi
chiar decât ostilitatea lui Schopenhauer împotriva „voinței”: este angoasa pe care vrea să o
îndepărteze în secolul XVII chirurgul Jean-Baptiste Pressavin (dar de care nu se mai teme,
un secol mai târziu, anatomistul Claude Bernard), pricinuită de imaginea omului redus la
stadiul de mecanism, pe care curentul îl poate străbate ca pe orice obiect al lumii fizice.
(Excitația galvanică era, de altfel, o imagine de sursă științifică în vogă, care apare, de
pildă, și la Claude Bernard, în studiul pe care l-am citat.) Dacă pe unii reducerea omului la
mecanism îi sperie, pe alții – oameni de știință profesioniști, în genere – îi incită, câtă vreme
concură la obținerea de noi date despre om. Dacă sexualitatea îi va fi părut lui Baudelaire că
degenerează ființa umană reificând-o, reducând-o la materie/ corporalitate și îndepărtând-o
astfel de ideal („Frumusețe pură” etc.), nu același lucru crede el despre ceea ce Sorel
numește „stilul viril”, „fondé sur l’économie et la circonspection”. Acesta ar fi, din contră,
un anti-model al „poeziei inimii”, „poezia inimii” fiind o „passion larmoyante comprise
comme pathos”, sentimentalismul logoreic, stilul „coulant” al unei George Sand (Sorel,
„Barbey d’Aurevilly et Baudelaire: se froidir intérieurement pour trouver du nouveau”, p.
198). Într-adevăr, lacrima e legată și ea fiziologic de inimă, de sistemul circulator, deci a
respinge inima (emoția de o anumită calitate) se înțelege de la sine că înseamnă a respinge
și lacrima (efectul emoției). Dar ideea subiacentă că „poezia inimii” – mai apropiată, prin
invocarea lui Sand, de un ipotetic stil non-„viril”, feminin – rămâne, în fapt, o poezie a
„entuziasm” – adică altfel decât ca pasiune pentru idei sau abstracție – e privită
prost, devine semn de patologie13; gramatica însăși ar suferi la individul „pasionat”,
fiindcă pasionatului îi lipsește controlul. De unde necesitatea congelării, a „răcirii”
qua conservare a entuziasmului doar pentru ceea ce e abstract, adică pentru
domeniul intelectului.
Și modul în care a fost comentată poezia unui autor de secol XX, Saint-John
Perse, converge spre aceeași diagnoză. Aparent, acest poet ar ilustra nu o paradigmă
a răcirii progresive, ci una a supra-încălzirii; nu poezia „inimii” l-ar fi preocupat,
ci o poezie „cardiacă” de-a dreptul, în accepție patologică ‒ a inimii care pulsează
nebunește, amenințând cu explozia ori cu sincopa: „La filiation lyrique telle que
l’envisage Saint-John Perse, et telle qu’elle se donne à lire par le truchement des
masques, se désancre […] volontiers des topoï du genre, tournant le dos à ce lyrisme
égocentré, dénoncé par la plupart des avant-gardes du XXe siècle et encarcanné
dans une subjectivité close, étroitement circonscrite. Il s’agit de «substituer à une
poésie du cœur (réduisant celui-ci à l’état d’organe plaintif et pompe à larmes) une
poésie cardiaque, du pouls et de la crise, du battement et de la syncope» (Maulpoix
2000, p. 424), autrement dit une poésie désengluée des affres de ce «je» que les
romantiques avaient aimé confondre avec la personne du poète”14. La o privire
mai atentă însă se descoperă că această tipologie „cardiacă” ‒ modernă și chiar
corpului perisabil, și că, dimpotrivă, stilul „viril” – „economic” și „circumspect”, i.e., bazat
pe un consum eficient și prudent de resurse, putem infera – ar da o poezie a idealului, a
„Frumuseții pure”, „supranaturale”, conduce la concluzia, perpetuată și în post-romantism,
că virilitatea ține de sau trimite la o imaterialitate dezirabilă, spre care trebuie tins (și) în
poezie. În raza acestei convingeri de sursă idealistă funcționează, dintre criticii români, și
Lovinescu atunci când militează, atât în proza, cât și în poezia începutului de secol XX,
pentru abandonarea lirismului sentimentaloid (patetic, de temperatură înaltă, cu originea în
„inimă” etc.) prezumat ca „feminizat”, și pentru cultivarea unui stil „obiectiv(at)”, „viril”
(adjectivul există ca atare în jargonul lui), de multe ori coincident cu poezia emoției reci,
„intelectualizate”, cerebrale. Este însă vorba, în acest context prelungit de la Baudelaire la
Lovinescu, în care „viril” coincide finalmente cu mai dezirabil, mai valoros sau superior
non-virilului, de un idealism colorat de esențialisme de gen/ sex pe care științele de secol
XIX nu îl descurajează, dimpotrivă, îl nutresc cu noi argumente. Nu în ultimul rând
confortând teza ‒ frecventă la Lovinescu îndeosebi în definirea liricii simboliste ‒ că poezia
și, prin extensie, stilul sunt emanații, „secrețiuni” naturale de aceeași natură cu secrețiile
organice, prin urmare, un derivat hormonal, inerent specializat sexual: de unde legitimitatea
discuției despre o poezie/ stil „feminin(ă)” și o poezie/ stil „viril(ă)”/ „masculin(ă)”.
13
Sorel (Barbey d’Aurevilly et Baudelaire: se froidir intérieurement pour trouver du
nouveau, p. 199) citează din Fusées: „l’enthousiasme qui s’applique à autre chose que les
abstractions est une signe de faiblesse et de maladie”.
14
Sylvain Dournel, Saint-John Perse: un lyrisme du devenir, în „Communication, Lettres
et Sciences du Langage”, Publications de l’Université de Sherbrooke, vol. 4, no. 1, Juillet
2010, pp. 65-75, 68; vezi și Jean-Michel Maulpoix, Du Lyrisme (Corti, Paris, 2000), la care
trimite Dournel.
290 Teodora Dumitru
modernistă, se poate spune ‒ atașată poeziei lui Saint-John Perse merge în același
sens cu refuzul baudelairian al „inimii”: nu doar faptul că ambele sunt reacții anti-
romantice (anti-„poezia inimii”) le apropie, ci și tema crizei circulatorii în sine.
Poezia „cardiacă” este, de fapt, se poate duce speculația mai departe, afirmarea
sau certificarea unei disfuncții/ cardiopatii, a unei dereglări a (poeziei) „inimii”,
o devoalare a stării de necooperare a elementelor sistemului circulator traduse în
poezie, o negare a dreptului sângelui de a circula nestingherit, un elogiu discret al
infarctului și o așteptare secretă a răcirii.
Iată, așadar, un traseu cert: de la lacrimogena „poezie a inimii” a romanticilor la
post-simbolista „rece scânteie a emoției cerebrale” (Lovinescu), emoție deshidratată
și exsanguă, așa cum i-o revelează lui Lovinescu poezia lui Ion Barbu și a altor
„moderniști” români (chiar a mai obscurului azi Eugen Relgis)15. Ba chiar: de la
„poezia inimii” la „poezia cardiacă” (Michel Maulpoix) a lui Saint-John Perse, și
aceasta din urmă interpretabilă însă, cum am arătat, ca o denunțare a „inimii” ca
paradigmă funcțională în poezie: ca o cardiopatie. De altfel, Lovinescu susține la
un moment dat, într-un articol despre Blaga din 1921, că nu doar poezia, ci arta în
genere tinde, în debutul secolului XX, spre răcire qua obiectivare/ cerebralizare
(potențial, „virilizare”): „filoanele sentimentului sunt captate în retorte pentru a ne
produce esența rară a emoției ce ne satisface inteligența […]. Arta supremă a epocii
noastre ar fi prelucrarea materialului sentimental cel mai incandescent în creațiunile
cele mai frigide; turnarea sentimentului cel mai violent în forme cât mai obiective
[subl. m., T.D.]”16. Ambele, atât opera lirică barbiană și a „modernismului” liric în
sens larg, după Lovinescu, cât și cea a lui Perse, pot fi interpretate, în cele din urmă,
ca elogiu mai mult sau mai puțin direct al răcirii, al abstracției qua refuz al sângelui
cald, bine șiroitor prin canalele lui naturale și corect întreținute.
Nu are de ce să îngrijoreze faptul că poezia lui Barbu & Co., astfel caracterizată
de Lovinescu, ca emoție „cerebrală” eminamente rece, reprezintă doar ceea ce
s-a numit faza parnasiană a acestui autor, câtă vreme neoparnasianismul barbian
reprezintă, pentru criticul sburătorist cel puțin, un climax al „modernismului”
românesc ‒ respectiv stadiul în care procesul de răcire/ frigidizare a emoției
plimbată prin cooler-ele („retortele”) inteligenței atinge pragul „purificării”. Deși
corelată cu evoluția poeziei spre „static” („contemplație extatică”), lirica lui Barbu
este totuși percepută de Lovinescu drept un fenomen convergent cu „dinamismul”,
15
Sintagma ca atare apare la Lovinescu în articolul Eugen Relgis, inclus în E. Lovinescu,
Critice, ed. II, vol. VI, Editura „Ancora” Alcalay & Calafeteanu, București, 1921, pp.
183-184: „tânărul nostru colaborator [Eugen Relgis] și-a scos emoția din recea scântee a
emoției cerebrale. După cum găsim la d. Barbu emoția cosmică, găsim la d. Relgis emoția
mecanică”.
16
E. Lovinescu, Lucian Blaga, „Sburătorul literar”, nr. 6, 22 oct. 1921, nr. 7, 29 oct. 1921,
nr. 8, 5 nov. 1921; inclus în E. Lovinescu, Opere, ediție de Maria Simionescu și Alexandru
George, note de Alexandru George, vol. IX, Editura Minerva, București, 1992, p. 25.
cu o concepție „energetică”17 sau cu „frenezia”: „E în poezia d‑lui Barbu un

dinamism, o concepție energetică, o frenezie de simțire, redate prin elemente
obiective și, mai ales, cosmice și, deci, satirice, într‑o formă aspră, care‑i constituie
o originalitate”18. Dar „frenezia” barbiană este, din perspectivă lovinesciană, un tip
de agitație moleculară, de „mișcare”, a cărei consecință nu este însă, cum ar fi de
așteptat, încălzirea, ci răcirea „sistemului” poetic.
Lucrul poetului cu „senzația” apare, atât în articolul lovinescian din 1921 despre
Blaga, cât și în Poezia nouă (1923), în secvența care tratează despre același poet,
ca mai modern decât lucrul cu „emoția”, în care excelase romantismul. Reprezintă
specularea unui ethos declinant în raport cu poezia „inimii” – cel puțin prin
faptul că refuză să mai recupereze o tradiție a cărei „descompunere” o declară, o
instituie prin chiar acest refuz. „Senzația”, adică informația transmisă epidermic
sau prin receptori superficiali (văz, auz, miros), devine ‒ se poate spune pornind
de la modul cum interpretează Lovinescu ofensiva senzorialismului în lirica lui
Blaga ‒ un furnizor de cunoaștere mai modern decât (teoria/ poezia descinsă din)
„bătrâna inimă” romantică, organul care „nu mai recepționează [nimic, n.m.,
T.D.]”, căci poezia se adresează acum direct creierului, chiar când originează
doar în senzație: „Poezia d-lui Blaga reprezintă o scoborâre în inconștient spre
fondul neorganizat al dispozițiilor sufletești primare, mistic uneori și turmentat de
o neliniște metafizică; ea nu purcede nici chiar dintr-o emoție profundă, ci din
regiunea superficială a senzației sau din domeniul cerebralității. Stările sufletești
complexe se descompun deci în sentimente disparate; din continuitatea procesului
de pulverizare, sentimentele se descompun la rândul lor în senzații. Bătrâna inimă
umană nu mai recepționează: pare un crater stins [subl. m., T.D.]”19. Aici, în
aceste plastice reflecții despre poezia blagiană care afirmă, nietzscheean, moartea
inimii laolaltă cu moartea „poeziei inimii”, se proclamă, totodată, începutul unei
epoci a cerebralului. Emoția caldă, a cordului funcțional – ținând mai curând
de o paradigmă a caloricului și a peri-termodinamicii –, e detronată, în poezia
„moderniștilor”, de emoția rece, cerebrală, derivând dintr-o paradigmă a electricului
(scânteia sinapselor e percepută ca rece, spre deosebire de fenomenele electrice din
inimă, care conduc la încălzirea organismului). Căldura lucrului mecanic specific
aparatului circulator (inima+infrastructura artero-venoasă) e debarcată în favoarea
emoției sau a senzației reci, electrice sau de-a dreptul „frigide”, încă un cuvânt
din aceeași paradigmă termică invocat de Lovinescu în acest text despre Blaga.
Evoluția de la romantism la „modernism” este, în sumă, așa cum arată analizele
mentorului „Sburătorului” relative la „poezia nouă” – o evoluție de la o poezie caldă,
17
Desemnând cel mai probabil filiera fizico-chimică a lui Wilhelm Ostwald, despre care
Lovinescu arătase încă din 1919, în micile texte Ostwald și Cultură și Kultur, că e informat,
deși nu e exclus ca referința să vizeze direct teoriile termodinamicii.
18
E. Lovinescu, Critice IX. Poezia nouă, Editura „Ancora”, București, 1923; în E. Lovinescu,
Opere, vol. IX, p. 409.
19
Ibidem, pp. 370-371.
292 Teodora Dumitru
cardiovasculară, a agitației termice, la o poezie rece, cerebrală, aparent paradoxală

în raport cu teoriile fizice (pre)termodinamice: o poezie care „mișcă” (emoționează)
fără să producă sau să fie propulsată de căldură. O poezie care emoționează chiar
fără să „miște” sau care, dacă „mișcă”/ emoționează, reușește acest fapt doar dacă
reușește să răcească sentimentul prin „retortele” creierului. Important pentru acest
tip de poezie este, s-ar putea conchide, nu să construiască mecanisme de încălzire
(aferente aparatului circulator), ci instalații de răcire a emoției/ senzației: coolere,
ventilatoare, frigorifere. Culmea este că acest proces de răcire sau de de-sensibilizare
poate fi realizat, cum îi indică criticului poezia lui Blaga, nu doar prin refugiul în
„domeniul cerebralității” à la Ion Barbu, adică prin „intelectualizarea emoției”, ci
chiar prin cultivarea simplei „senzații” (cu aport intelectual însă, prin recursul la
comparație, o figură de stil care solicită intelectul într-un mod particular). Adică
prin cultivarea sensibilității, a ceea ce ține de corporal ori se exprimă în primul rând
la nivel corporal (material, empiric, în termenii filozofiei clasice).
Titu Maiorescu semnala în deceniul 1860, în Poezia română. Cercetare critică,
faptul că prin poezie are loc o re-sensibilizare, adică o re-„încălzire” a limbajului,
câtă vreme cuvintele limbii comune, afectate, în decursul evoluției, de gândirea
logico-științifică sau de abstractizare, care ar usca, ar răci etc., ar fi suferit, de
asemenea, un proces de răcire20. Această teză a re-încălzirii sau a re-sensibilizării a
limbii prin poezie care, în epoca lui Maiorescu, era confirmată de poezia romantică
și o confirma, la rândul ei pe aceasta (inclusiv în accepția de „poezie a inimii”,
criticată de Baudelaire, căci pentru Maiorescu „simțirea” e „inimă”), e întoarsă de
Lovinescu la 180 de grade. Criticul de la „Sburătorul” remarcă, în poezia epocii
sale, din contră, de-sensibilizarea, urgența răcirii, relocalizarea „simțirii” (nu doar
la nivel de afectivitate, de sentimente și pasiuni, ci și de „senzație”) într-un spațiu/
centru de comandă asumat ca rece: creierul. După toate aparențele, lirica post-
simbolistă și „modernismul” românesc, așa cum le privește liderul „Sburătorului”,
acționează invers decât prezumau Maiorescu și esteticile de sursă idealistă
contaminate de teorii (peri)termodinamice: creierul e chemat acum să răcească,
să domolească, să medieze etc. ceea ce era prea cald, prea sensibil, prea palpitant
în emoția de tip romantic, considerată ne-„intelectualizată”. Teza emoției răcite
prin „retortele” intelectului prezintă „modernismul” ca un antidot la prea-caldul, la
prea-emoționalul tradiției romantice21.
20
Cuvântul limbii comune ar fi „cuvântul unui suflet rece și logic, oglindă credincioasă a
rațiunii omenești”, de aceea poetul „trebuie să încălzească acest product”, Titu Maiorescu,
Poezia română. Cercetare critică [1867]; reprodus în Titu Maiorescu, Opere. I. Critice,
ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de D. Vatamaniuc, Studiu introductiv de
Eugen Simion, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Univers Enciclopedic, București,
2005, p. 15.
21
Despre „spiritul «rece» al artistului contemporan” și îndeosebi al „poeziei moderne”
tratează – în linii prea generale, expeditiv și combinând necritic o serie de referințe, dar
în unele puncte convergent cu teza pe care o expun aici – Victor Săhleanu, în Arta rece
Visul secret al „emoției cerebrale”
Însă a prefera intelectul pasiunii, mintea sau spiritul corpului nu este, se poate
spune, un proiect prea nou. Kant nu ar fi procedat altfel, nici Sfinții Părinți. Intenția
rămânerii departe de „pasiune” (îndeosebi de „pasiunea joasă”, erotic-sexuală) a
existat mereu în cărțile filozofilor, ale teologilor, ale moraliștilor. Așa că a explica
proiectul „răcirii” emoției în poezie ‒ via Baudelaire și alți autori ‒ ca proiect
eminamente modern doar pentru că refuză „pasiunea” (inima), ca ethos romantic
ajuns la senilizare, nu cred că e suficient de convingător. Baudelaire însuși se situa,
când solicita ruperea poeziei de pasiune, pe temeiuri curat idealiste, după cum am
arătat anterior într-o notă.
Ne putem întreba, în schimb ‒ pentru arunca o nouă lumină asupra acestei
evoluții a poeziei și mai ales a teoretizării poeziei ca evoluție de la încălzire la
răcire ‒, dacă nu cumva secolul XIX a adus ceva nou în acest sens, un ingredient
nemaivăzut anterior, care să mobilizeze ori să motiveze, altfel decât o făcuseră
epocile mai vechi și stadiul cunoașterii de atunci, dezinteresul progresiv al unora
dintre artiști pentru cultivarea în poezie a „inimii” și a sistemul ei de relații și funcții.
Există, așadar, vreun argument grație căruia poeții secolelor XIX și mai ales
XX ar fi putut fi motivați să prefere ‒ brusc și cu alte argumente decât Kant & Co.
‒ „recea scântee a emoției cerebrale” în locul „palpitului” și al feței „înroșite” de
fluxul sangvin?
Științele secolului XIX oferă un astfel de argument. Îl voi investiga mai departe,
cu titlu de pură speculație totuși, căci nu am certitudinea – ba nici măcar o suspiciune
de oarecare soliditate – că el realmente se găsește la baza evoluției (concepției)
poeziei spre o zonă care privilegiază frigidizarea sau „cerebralizarea” emoției în
dauna „incandescenței” acesteia.
Acest argument se află în același studiu al lui Bernard unde se oferă și explicația
științifică a modului cum acționează emoția (exprimată inclusiv prin poezie sau
literatură) asupra „inimii”. Anume într-un pasaj a cărui concluzie logică este că
și știința fierbinte (Editura Cartea Românească, București, 1972), secvența „Inima rece”,
pp. 255-257. Însă dacă punctele de convergență ale tezei mele cu a lui Săhleanu rezidă în
sesizarea unei evoluții de la interesul pentru cald la interesul pentru rece în poezia și în
teoria poeziei romantice și post-romantice, perspectivele noastre se despart dat acolo unde
se vădește că Săhleanu urmărește, de fapt, o evoluție a (teoriei) poeziei de la emoție la
cuvânt sau de la psihologie la lingvistică (respectiv de la interesul romantic pentru emoție la
interesul autoreferențial/ narcisic pentru cuvânt al „modernilor”). În ce mă privește, păstrez
discuția la nivel de „emoții”, adică la nivelul psihologiei de început de secol XX familiar lui
Lovinescu, dar judec o speță în care apare un tip inedit de „emoție” – emoția rece. Este un
tip de „emoție” pe care nu l-au avut în vedere nici romanticii, dar nici poeții, esteticienii sau
teoreticienii influențați de rimbaldiana „alchimie a verbului”, de linguistic turn petrecută
în prima parte a secolului XX sau de alte filozofii tangente cu teoriile poeziei pe care se
sprijină Săhleanu.
294 Teodora Dumitru
recele conservă funcțiile vitale mai bine decât caldul. În mod particular, Bernard
tratează aici despre o comparație între animalele cu sânge cald și animalele cu sânge
rece, pe care o misterioasă explicație (termodinamică, putem intui) le deosebește,
deși atât animalele cu sânge cald, cât și cele cu sânge rece funcționează în principiu
după aceeași „lege generală” a circulației sanguine, care nu trebuie oprită pentru a
nu duce la moartea mașinii animale: „C’est une loi générale pour tous les animaux:
depuis la grenouille jusqu’à l’homme, la suspension de la circulation du sang
amène en premier lieu la perte des fonctions cérébrales et nerveuses. Toutefois ces
réactions de la modification circulatoire sur les organes nerveux demandend pour
s’opérer un temps très différent selon les espèces. Chez les animaux à sang froid,
ce temps est très long, surtout pendant l’hiver; une grenouille reste plusieurs heures
avant d’éprouver ces conséquences de l’arrêt de la circulation; on peut lui enlever
le cœur, et pendant quatre ou cinq heures elle saute et nage sans que sa volonté
ni mouvements paraissent le moins du monde troublés. Chez les animaux à sang
chaud, c’est tout différent: la cessation d’action du cœur amène très rapidement la
disparition des phénomènes cérébraux, et d’autant plus facilement que l’animal est
plus élevé, c’est-à-dire possède des organes nerveux plus délicats”22. Ce se reține
22
Claude Bernard, Étude sur la physiologie du cœur, op. cit., p. 248. Observația exista
și la Spencer, unde primise inclusiv o explicație fizico-chimică, fenomenul menținerii
proceselor vitale în cazul animalelor eviscerate fiind semnalat ca direct proporțional cu
gradul de simplitate a organizării corporale: „Animals of low organization, in which the
differentiation and integration of the vital actions have not been carried far, will move about
for a considerable time after being eviscerated, or deprived of those appliances by which
force is accumulated and transferred. But animals of high organization are instantly killed
by the removal of these appliances, and even by the injury of minor parts of them: a dog’s
movements are suddenly brought to an end, by cutting one of the main canals along which
the materials that evolve movements are conveyed. Thus while in well-developed creatures
the distinction of functions is very marked, the combination of functions is very close”
(Herbert Spencer, The Principles of Biology, vol. I, London‒Edinburgh: Williams and
Norgate, 1864, p. 162). Teoria lui Spencer devine familiară și publicațiilor de popularizare
a științei din România finelui de secol XIX. Un publicist specializat în științele viului, H.
Mützner, arată că, dacă țesutul simplu e apt de a se regenera, în schimb un organ, cu cât
e mai complex, compus din mai multe tipuri de țesut, cu atât se îndepărtează de ipoteza
regenerării. Printr-o combinație de Spencer, filozofie a economiei și fizică termodinamică
(principiul conservării energiei), publicistul arată că orice organism deține un „capital vital”
invers proporțional cu gradul său de organizare: „După Spencer, fiecare organism ce vine
în lume aduce cu sine un capital vital diferit, după cum un negustor își începe negoțul care
cu mai mult, care cu mai puțin capital”, H. Mützner, „Auto-amputația (IV)”, „Lumea nouă
științifică și literară”, nr. 13, 4 sept. 1895. Animalele inferioare ar deține astfel un mai mare
„capital vital” sau o „mare energie vitală” (fără a avea în mod necesar, trebuie adăugat,
și o viață mai lungă). În aceste condiții, dacă evoluția aduce specializare, rafinament,
„diferențiere” – fapt admis și de Lovinescu, încă din Istoria civilizației române moderne –,
tot evoluția ar duce la o corelare a complexității cu absența posibilității regenerării: deși mai
din acest pasaj este că recele dă șansa unei vieți prelungite (sau măcar a iluziei
acesteia) chiar în absența (funcționării) inimii, în vreme ce caldul, odată instalat
stopul cardiac, nu mai poate întreține viața. O strategie minimală ar recomanda,
în aceste condiții – pentru a obține o viață mai lungă – saltul, fie și retrograd, în
categoria ființelor cu sânge rece, considerate inferioare pe scara evoluției. Dacă
fizicamente, din punct de vedere evoluționist, faptul nu e posibil, un salt simbolic –
o „răcire” metaforică, prin cultivarea abstracției sau printr-un anumit tip de poezie
– ar putea să furnizeze o oarecare consolare, un răgaz, fie și de câteva ore, ca al
broaștei, care păstrează ființa în parametrii vitali.
Emoția „cerebrală” post-simbolistă sau „modernistă”, tinde, se poate spune, spre

acest tipar al frigidizării simbolice voluntare – al ființelor cu sânge literalmente rece
– ca spre o soluție de perpetuare a vieții și dincolo de „pasiune”, deci de „inimă”.
Dincolo de acea „inimă” care la Lovinescu, în comentarea poeziei lui Blaga, apare
deja ca un „crater stins”, ca un mecanism dezafectat. Extirparea metaforică a inimii
(vezi Baudelaire) și concentrarea tuturor resurselor în creier poate fi interpretată
– după și numai după ce se ia act de cercetările lui Bernard și ale altor oameni de
știință populari la mijlocul secolului XIX – ca o analogie a schimbării sângelui
cald cu un sânge rece, în speranța prelungirii funcțiilor vitale ‒ în orice fel ar fi
interpretată vitalitatea, fie ea și în termeni pur simbolici sau metaforici, ca viabilitate
a unei literaturi sau a unei rețete poetice.
Opoziția seculară dintre caldul inimii și recele Ideii poate fi, deci, revizitată
și astfel, dând ethosului post-romantic, „modernist” (în sens lovinescian, dar nu
numai) o explicație mai particulară, susținută de un fundament fiziologic apt în a
lămuri, cu aceeași eleganță, roșeața obrajilor romantici, paloarea cronică a feței
simboliste și spectralitatea decorporalizată a poeziei „moderniste”.
(Fragment dintr-un volum în lucru)
complecși, devenim mai fragili decât strămoșii noștri (acest din urmă aspect nu va fi dispus
să-l admită deloc nostalgicul, deloc paseistul mentor al cenaclului „Sburătorul”).
296 Teodora Dumitru
BIBLIOGRAFIE:
Baudelaire, Charles, Théophile Gautier. Notice littéraire précédée par une lettre de Victor
Hugo, Poulet-Malassis et de Broise, Paris, 1859.
Baudelaire, Charles, Fusées, in Baudelaire, Charles. Œuvres complètes. Texte établi,
présenté et annoté par Claude Pichois. Vol. I, Gallimard, Paris, 1975.
Bernard, Claude, Étude sur la physiologie du cœur, „Revue des Deux Mondes”, Tome
56, 1 mars 1865.
Davidescu, Nicolae, Poezia d-lui I. Vinea, „Flacăra”, nr. 45, 10 nov. 1922, in Davidescu,
N. Pagini de critică și publicistică literară, ediție de Margareta Feraru, vol. I, Editura
Academiei, București, 2018.
Dournel, Sylvain, Saint-John Perse: un lyrisme du devenir, in „Communication, Lettres
et Sciences du Langage’’. Publications de l’Université de Sherbrooke, vol. 4, No 1, Juillet,
2010.
Dumitru, Teodora, Eminescu-thermosof sau cum intră știința în poezie (I-II),
„Transilvania”, nr. 8-9, 2022.
Dumitru, Teodora, Poezia energiei scăzute. O lectură (peri)termodinamică a interpretării
lui G. Bacovia via E. Lovinescu (I-II), „Transilvania”, nr. 3-4, 2023.
Dumont, Léon, Théorie scientifique de la sensibilité, Librairie Germer Baillière, Paris,
1875.
Lovinescu, Eugen, Eugen Relgis, in Lovinescu, Eugen, Critice, ed. II., vol. VI, Editura
„Ancora” Alcalay & Calafeteanu, București, 1921.
Lovinescu, Eugen, Lucian Blaga, „Sburătorul literar”, nr. 6, 22 oct., nr. 7, 29 oct., nr. 8,
5 nov. 1921, in Lovinescu, Eugen, Opere, ediție de Maria Simionescu, Alexandru George,
vol. IX, Editura Minerva, București, 1992.
Lovinescu, Eugen, Critice IX. Poezia nouă, Editura „Ancora”, București, 1923, in
Lovinescu, Eugen, Opere, ediție de Maria Simionescu, Alexandru George, vol. IX, Editura
Minerva, București, 1992.
Maiorescu, Titu, Poezia română. Cercetare critică in Maiorescu, Titu, Opere. I. Critice,
ed. D. Vatamaniuc, Introducere de Eugen Simion, Fundația Națională pentru Știință și Artă,
Univers Enciclopedic, București, 2005.
Maulpoix, Michel, Du Lyrisme, Corti, Paris, 2000.
Mützner, H, Auto-amputația (IV), „Lumea nouă științifică și literară”, nr. 13, 4 sept. 1895.
Săhleanu, Victor, Arta rece și știința fierbinte, Editura Cartea Românească, București,
1972.
Sgard, Jean, and Gilot, Michel (eds.), Le Vocabulaire du sentiment dans lʼœuvre de J.-J.
Rousseau, Slatkine, Genève, 1980.
Sorel, Élise, Barbey d’Aurevilly et Baudelaire: se froidir intérieurement pour trouver du
nouveau, „Bulletin de l’Association Guillaume Budé”, no 1, 2014.
Spencer, Herbert, The Principles of Biology, vol. I. London‒Edinburgh, Williams and
Norgate, 1864.
FROM ‟WARM” POETRY TO ‟COLD” POETRY.

A HYPOTHESIS ON THE SUBSTITUTION OF HEART FOR BRAIN IN
THEORIES OF POETRY FROM ROMANTICISM TO MODERNISM)
Abstract: In this paper I deal with the transition from the romantic-“cardiological”
paradigm of poetry interpretation (“poetry of the heart” – “la poésie du cœur”) to a
modernist-cerebral perspective on the lyric: a poetry of the brain, of the intellect. The first
would be a warm poetry, which achieves its impact by producing “movement” in the reader/
audience based on the high-temperature feelings it expresses; the other works the other
way around, emoting by diminishing the “incandescence” and by “cooling” the feelings/
emotions walked through the “retorts” of the intellect (E. Lovinescuʼs metaphor).
Keywords: ‟poesie du cœur”, romantic poetry, modernist poetry, cerebral emotion,

heart, brain, thermodynamics, Claude Bernard, Charles Baudelaire, Eugen Lovinescu.
SCRIITORII ÎN VACANȚĂ.
PROPUNERI PENTRU O REFLECȚIE TEORETICĂ
Ligia Tudurachi*
Gândul meu a fost ca, prin alăturarea a șase studii care analizează moduri
singulare în care își petrec vacanțele scriitorii români (vacanțe la mare, la munte,
la ruine, vacanță urbană ori la țară), să încerc să schițez cadrele unui loisir specific
scriitoricesc, legat, adică, de un tipar discursiv corelat unei structuri de imaginar. Un
loisir în care acest tipar discursiv devine mai important decât experiența turistică în
sine și schimbă ceva esențial din formatul ei.
Poate fi vorba despre modele discursive preexistente – cum se întâmplă în cazul,
romantic, al poeziei ruinelor. O formă literară (importată) e aici cea care mobilizează
poetul român pașoptist să meargă la cetățile în ruină, și cea care stabilește formula
(nocturnă, solitară, spectrală și spectaculară) pe care o ia programul lui, odată ce
ajunge acolo. În aceeași situație se află legenda, preluată de la cronicarul român Gr.
Ureche, pe care V.A. Urechiă (1834-1901) și cei doi fii ai săi, Nestor (1866-1931)
și Alceu (1860-1941), ajung să o cultive ca formă exclusivă pentru a reda relația
scriitorului cu realitatea/ actualitatea, legând-o strâns de atmosfera vacanțelor
lor petrecute în Bucegii începutului de secol XX. Plimbările în natură ale acestei
familii, cu scop declarat educativ, organizate riguros de tată pentru cei doi fii ai săi,
devin ocazii de a integra folclorul/ culegerea de folclor, alături de atlasul botanic/
colecția de vegetale, ca gesturi necesare ale colecționarului, în structura unei forme
genealogice (Georges Didi-Huberman).
Se întâmplă însă mai des ca formele discursive corelate experiențelor de vacanță
ale scriitorului să nu fie imediat perceptibile, chiar dacă sunt cea mai importantă
justificare a formulei loisir-ului. În peisajele cu nori pe care le alcătuiește Petru
Creția într-un volum intitulat chiar așa, Norii, apărut în 1979, dar redactat în cea
mai mare parte a lui la începutul anilor 1950 (deci în perioada cea mai dură a
regimului totalitar românesc), privirea, în loc să înregistreze pe orizontală peisajul
urban ori bucolic în care se situează, pe rând, contemplatorul, cu toate virtuțile lui
odihnitoare, se duce în sus, spre cer. Posibilizează astfel – în context totalitar – nu
doar o serie de forme pur virtuale, instabile și inconsistente, ci și niște forme absolut
irepetabile. Nu există, se spune, două priviri care să vadă același „peisaj noros”, nici
măcar atunci când privesc simultan. Ceea ce distinge însă peisajele noroase ale lui
Creția de alte asemenea priveliști (Virgiliu, în Eneida și Georgicele, Lucrețiu, în De
rerum natura, Aristofan în Norii, Descartes, în Meteorii, Dante în Divina comedie)
e împărțirea lor între cerurile colorate și cerurile gri, sumbre. Această împărțire e
* Cercetător științific II, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”;

e-mail: ligia.tudurachi@gmail.com.
Scriitorii în vacanță. Propuneri pentru o reflecție teoretică 299
asumată de două forme literare distincte: aforismul și incantația. În realitate, Creția

nu poate percepe în mod direct cerurile colorate, ca și cum viața totalitară ar face
incompatibil ochiul pentru această percepție a culorii. Cerurile colorate nu sunt
prezente în textul său decât ca un efect al incantației, ce cheamă la apariție un
peisaj care altfel se refuză vederii. Incantația are această calitate de a face să existe
un peisaj, menținându-l, în același timp, în pură virtualitate, împiedecându-l să se
obiectiveze. Existentă în realitate, culoarea e re-condusă, prin incantație, într-o
inexistență care devine vizuală. Aforismul, în schimb, atestă închiderea, uzura,
banalitatea, invariabilul și generalitatea peisajului noros întunecat, caracteristice,
toate, spațiului concentraționar. Prin aforism, Creția își descrie epoca, sumbră și
pesimistă. În același fel utilizase aforismul în relație cu pesimismul pentru a vorbi
despre limitele lumii moderne Teodor Adorno, în Minima moralia, ori Walter
Benjamin, în Stradă cu sens unic.
O altă formă, de astă dată nu doar literară, ci și picturală, activată în contextul
unei vilegiaturi e miniatura. Cei care o ilustrează, scriitorul Max Blecher (1909-
1938) și pictorița Lucia Dem. Bălăcescu (1895-1979), o fac pe fundalul unui partaj
existențial mai lung decât cel al unei vacanțe obișnuite. Suferinzi de o maladie
osoasă, cei doi sunt internați deodată în sanatoriul C.T.C de la Tekirghiol, unde
petrec mai mult de un an, în 1933-1934. Caracteristica acestui spațiu o constituie
prezența a peste 300 de copii, sanatoriul adăpostind numai în mod excepțional și
adulți. De la acești copii, care au un mod al lor de a folosi jocul și jucăriile pentru
a-și ascunde boala, cei doi artiști deprind un mod copilăresc de a-și trăi propria
suferință, și se simt sugestionați să cultive forme ale unei arte miniaturale. Lucia
Dem. Bălăcescu realizează o serie de 50 de mini-guașe, pe care le numește Fantezii
suprarealiste. Blecher fantasmează pe tema unei scriituri miniaturale, proiectând
desene ale căror linii să fie alcătuite din cuvinte mărunte până la limita ilizibilului.
La fel făcuse, în exact acești ani, Robert Walser, cu ideea unei écriture-miniature.
Miniatura interesează mult în epoca interbelică – și nu doar avangardele istorice,
care se preocupaseră de jucării, de căsuțele de păpuși și de teatrul de marionete (Paul
Klee, știm, își fabrica singur păpușile de cârpe). Ea devine în asemenea momente
o necesitate, crede Walter Benjamin, tocmai pentru că, prin reducția de scară pe
care o oferă, îi dă adultului posibilitatea de a depăși momente de criză. În cazul lui
Blecher și al Luciei Dem. Bălăcescu, miniatura e chiar cea care face posibilă, la
Tekirghiol, substituirea „corpului în suferință” printr-un „corp în vacanță”.
O altă situație pe care o discut, care nu implică propriu-zis realizarea unor forme
literare, cât mai curând a unor dispozitive estetice specifice, chemate să prelucreze
o anume „stare” a turistului, e legată de funcționarea între 1920 și 1940 a Balcicului
și a Mangaliei ca spații de vilegiatură la Marea Neagră. Pentru scriitorii interbelici
români, ca și pentru artiștii plastici ai epocii, aceste două locuri de vacanță se află în
concurență, iar alegerea unuia sau a altuia nu se face numai în funcție de calitățile
plajei și ale mării, ci mai ales în funcție de modul în care se poate experimenta
acolo pe viu – pentru a se „transcrie” apoi estetic, fie literar, fie plastic – scenografia
300 Ligia Tudurachi
unei identități naționale. La Balcic, această experiență, tratată teatral, e una care
construiește spontan și provizoriu o identitate românească speculând decorativ și
pur vizual, prin travestire și prin mască, formele multiple de viață națională pe
care le oferă populațiile băștinașe. Ea se ilustrează ca atare în texte precum Maica
Domnului dela Mare (Emanoil Bucuța), Ioana (Anton Holban), Tătarii înfloriți
(Vasile Voiculescu), etc. – și în tablourile lui Iosif Iser, Jean Al. Steriadi, Nicolae
Dărescu, Marius Bunescu, Lucian Grigorescu, Ștefan Dimitrescu, Victor Brauner,
Iosif Iser, Ion Theodorescu-Sion, Cecilia Cuțescu-Stork, Constantin Artachino ori
Ipolit Strâmbu. Bulgarii, turcii, tătarii, țiganii și grecii Balcicului sunt folosiți ca
niște simple elemente de decor pentru o montare în spectacol a identității românești.
Această identitate e „jucată” prin îmbrăcarea românilor în haine orientale. În
cazul Mangaliei, în schimb, pentru a reda deșertificarea, pustietatea și impresia
pe care o lasă acest loc, prin vechimea și multitudinea straturilor de civilizație
suprapuse și confundate (aceleași ca și la Balcic), e convocată o estetică a ruinelor
în gustul secolului al XIX-lea. Lucrul se vede în Mangalia lui Gala Galaction, în
Ostrovul lupilor lui Mihail Sadoveanu, ori în tablourile lui Nicolae Tonitza (Plajă
la Mangalia), Marius Bunescu (Colț din Mangalia), Francisc Șirato (Peisaj din
Mangalia, seria de Case în Mangalia și seria Stradă în Mangalia), Paul Miracovici
(Marină, Turcoaică la Mangalia), Ion Țuculescu (La malul mării. Mangalia Veche).
Confundând ruinele și marea într-o percepție brută, simplificată și imemorială,
artistul-turist, fie el scriitor sau pictor, experimentează la Mangalia nu un mod de a
fi prezent într-un peisaj, ci unul în care se absentează din el.
În sfârșit, cea de a șasea situație de vacanță pe care am analizat-o în aceste cadre
a fost cea a Păltinișului lui Noica. S-a vorbit mult despre căutarea expresă aici a unei
forme nicasiene, care să fie în același timp și o formă păltinișiană. Dar nu jurnalul
de idei (în formatul lui Noica), și nici jurnalul de idei ce se pretează (și) unei lecturi
ca jurnal de vacanță (în formatul lui Liiceanu din bine-cunoscutul Jurnal de la
Păltiniș) vor constitui această formă; chiar dacă Virgil Ierunca se grăbește să îl
califice pe cel din urmă ca „manual de înseninare”. Pleșu e cel care o imaginează
– și realizăm odată cu el în ce măsură aceste forme sunt, în toate situațiile pe care
le-am discutat, mai mult niște forme fantasmate decât niște forme realizate. Ideea
lui Pleșu e de a produce o Abschiedsduett adică, pe o tradiție germană a muzicii la
întâlnire cu literatura: o „baladă” construită în duet. Ar urma să o scrie împreună
cu Liiceanu, schimbul lor de replici realizându-se în răspuns/ și în ecou la prezența
noiciană. Iată cum prezintă Pleșu una din aceste producții: „8 strofe în marginea
triadei născute în aceste zece zile, o «baladă» despre aventura spiritului petrecută
în «locul Păltiniș»” (41), dorind ca prin ea să se realizeze o „sărbătoare de versuri
și de proză” (42). Și iată cum arată aceste strofe:
În Ardealul plin de dealuri,/ Printre brazi crescuți pieziș,/ Între vremuri fără maluri,/ Sus,
la locul Păltiniș.// Ca o perlă prinsă-n scoica/ Unui ceas întâmplător,/ Își petrece domnul
Noica/ Umbletu-i netrecător.// Prins în gânduri și surâsuri/ Ca-ntr-un pâlc de cavaleri,/
Aplecat peste abisuri/ De cuvinte și tăceri.// Parcă ne-a-ntrupat din sine/ Pe noi doi cei
fără zei,/ Invocând, cu gesturi line,/ Taina numărului Trei.// Sub poveri speculative/ Stă
la dreapta Gabriel/ Sfâșiat de-alternative/ Care nu depind de el.// Iar la stânga, cu temei,/
Din cădere în cădere,/ Urcă nebulos Andrei,/ Cel nebun întru mistere.// Călători ca un
colind/ Printr-o iarnă-mpărătească,/ Amândoi se-ntrecuprind/ În uitarea românească,//
În Ardealul plin de dealuri,/ Ca doi brazi crescuți pieziș/ Între vremuri fără maluri/ Între
văi, la Păltiniș (42).
Se speculează aici formula dialogului – dar nu e dialogul socratic, constitutiv

pentru conviețuirea filosofică practicată la Păltiniș. Interesul e cât se poate de departe
de cel al unei cunoașteri care să avanseze prin acest „duet”. Important e mai întâi
cadrul – și baladescul situează Păltinișul ca pe un soi de „pe-un picior de plai, pe-o
gură de rai”. Și după cadru, importantă e „povestea” care se spune, care nu e alta decât
cea a unei întâlniri mitice. Balada, în acest format înstrăinat al Abschiedsduett-ului,
se dovedește a fi tocmai forma care poate aduce laolaltă peisaj(ul), în specificitatea
lui, dialog(ul) filosofic și dramatismul trăirii împreună acolo a celor doi discipoli și
a magistrului lor, refăcând iconic o trinitate. Balada poate spune, poate implica o
poveste, dar nu o face în felul în care spune Liiceanu o poveste în Jurnal. În locul
narațiunii care relatează obiectiv și în timp real ceea ce trăiesc ei acolo, balada le
transcrie experiența direct ca alegorie – transfigurează prezentul după un tipar mitic,
deschide spre transcendent. Există și un efect secund de formalizare a experienței
păltinișiene care se produce prin alegerea de către Pleșu a Abschiedsduett-ului. În
traducere, Abschiedsduett ar însemna „duet de rămas-bun”. Relatarea experienței
convoacă astfel, deodată, un mod al reveriei și al purei aspirații – și un mod al
închiderii, care o evocă deja nostalgic. Câștigă deci, între jurnal și „balada în duet”,
nu doar forma-reverie, forma care „se visează” (în locul formei împlinite, realizate,
așezate); ci și forma care anticipează plecarea, care pregătește deja ieșirea din acest
spațiu, forma care se situează în chiar acest orizont al despărțirii. Această dimensiune
etică a despărțirii e, cred, legată în mod direct, de realizarea „vacanțelor” păltinișiene
ale lui Pleșu și Liiceanu în climatul comunist. Și ar fi poate de gândit – lucrul nu cred
că s-a făcut încă –, în ce măsură comunismul e primul moment, în spațiul românesc,
în care, timpul de odihnă, democratizat oferit tuturor oamenilor muncii, și redus
la doar câteva zile, maximum două săptămâni (pentru curele de tratament), ajunge
să deschidă spre invenția unor formulări de rămas-bun. Nu e întâmplător că până
și refrenul bine-cunoscut al unui cântec de „tabără” al pionierilor o face, prin „La
revedere, tabără dragă/ La revedere, noi plecăm”.
Cealaltă componentă, în schimb, din formula baladescului lui Pleșu, cea care
ține de reverie, de proiecția pe un ecran al posibilului, e valabilă, spuneam, pentru
toate celelalte forme din micul index pe care l-am constituit până acum. Se poate
recunoaște aici o idee filosofică mai amplă: ceea ce Agamben1, ca și Georges Didi-
1
V. cap. Puissance et droit, in Giorgio Agamben, Homo sacer I. Le pouvoir souverain et
la vie nue, traduit de l’italien par Marilène Raiola, Paris, Seuil, 1997, p. 49-58; „Pour une
302 Ligia Tudurachi
Huberman2, numesc puissance. E vorba de forme care deschid, care amorsează

potențialități, forme străbătute la modul nietzschean de un pathos al parcurgerii ori
al instalării provizorii într-un loc. Și ar mai fi un lucru important de spus despre
aceste dispozitive formale. Dacă ele sunt „inventate” în relație cu locul de vacanță
și cu formula specifică a loisir-ului care se dezvoltă acolo, e destul de limpede, în
același timp, și că ceea ce le constituie e, în măsură cel puțin egală, bagajul literar pe
care îl poartă cu sine scriitorul. În realitate, există mereu o prescripție literară care
condiționează, de o manieră mai mult sau mai puțin conștientă, nu doar alegerea
formei, ci chiar alegerea locului de vacanță care va face posibilă ilustrarea acelei
forme. Când turistul este scriitor, orice narațiune de loisir angajează o topologie,
care se orientează în funcție de tradiția formelor literare disponibile și de prezentul
realizării sale. Particularitatea situațiilor asupra cărora m-am oprit ține de faptul
că, în locul să caut topoi majori (precum locus amoenus – locul idilic), în asociere
cu forme literare consacrate (precum pastorala) și cu moduri de viață (precum
otium), am preferat să sondez o topologie locală, care se realizează în relație cu
contexte culturale, politice și estetice precise. Scopul meu a fost, pe de o parte, de
a repertoria astfel, alături de vechii topoi alegeri mai recente și mai particulare,
inedite într-o oarecare măsură, dar care au, și ele, o capacitate de codificare și un
potențial de stereotipare. Pe de altă parte, am vrut să atest, prin diversitatea formelor
literare care pot să se asocieze acestor vacanțe de scriitor (poezia ruinelor, legenda
montaniardă, miniatura, incantația și aforismul, „balada în duet”) un fenomen de
emulație inventivă. Fiindcă această energie creatoare e fondatoare de comunitate.
E fie o comunitate în prezență (comunitatea de sanatoriu – cu Lucia Dem.
Bălăcescu și Max Blecher; comunitatea filosofică, pe model paideic – cu Noica,
Liiceanu și Pleșu; comunitatea de artiști din jurul Reginei Maria – în cazul
Balcicului); fie, în alte cazuri, o comunitate în absență. Aceasta din urmă poate lua
forma unei comunități cu morții (pentru poezia ruinelor), sau doar cu scriitorii care
au trecut mai devreme/ ori vor trece mai târziu prin același loc. Căci fiecare asemenea
scriitor-turist, dacă nu constituie el înșuși logica discursului care va fi apoi asociat
cu locul de vacanță, atunci când el e primul care face această experiență, cel puțin
reîncarcă, împrospătează, sau „verifică” o logică de discurs care îi preexistă. Acesta
e de fapt modul în care se întâlnesc scriitorii în vacanță unii cu alții, rămânând,
în același timp singulari și solitari: atunci când sunt animați de un același gen de
discurs, când parcurg același spațiu, în compania formei literare pe care acel spațiu
a instituit-o ca pe un soi de formă naturală. Fenomenul care se produce se găsește
la intersecția între o formulă de divertisment, o socializare sub semnul unei profesii
(literare) și un gen literar preexistent sau măcar presimțit. O asemenea comunitate
se constituie deci printr-o imitatio.
théorie de la puissance destituante”, in L’usage des corps. Homo sacer, IV, 2, traduit de
l’italien par Joel Gaybaud, Seuil, Paris, 2015, p. 359-380.
2
V. Georges Didi-Hubermnan, Puissance contre pouvoir, ou l’acte du désir, in Désirer.
Désobéir. Ce qui nous soulève, I, Minuit, Paris, 2019, p. 47-52.
Pe lângă acest criteriu estetic și antropologic, ilustrat prin topologie, cel de al

doilea criteriu care m-a condus la selecția celor șase contexte de vacanță a fost unul
politic. În toate aceste cazuri spațiile de vacanță funcționează – cu termenul lui
Foucault din Des espaces autres (1967) – ca niște heterotopii: acele spații care sunt
în același timp reale și fantasmate. Această logică heterotopică este subînțeleasă,
într-o oarecare măsură, în orice situație de loisir. Dar, în același timp, odată cu
heterotopia, semnificația politică asociată acestor proiecte devine evidentă. La
Blecher și Lucia Dem. Bălăcescu, dimensiunea politică e activată prin comunitatea
de copii. Călătoria la ruină prezentifică, din trecut, un moment fondator. Excursiile
în munți ale familiei Urechia se leagă, și ele, de fondarea culturii și a națiunii
române. Cu Balcicul cădem peste o ficțiune anexionistă: identitatea națională se
hrănește aici, prin teatralitate, exotism și culoare, dintr-un preaplin de forme care
nu sunt proprii identității românești, ci exterioare ei. La Creția, e speculată politic
tot culoarea, de astă dată în pereche cu monocromia. Cu Păltinișul, interpretat ca
invenție a unui „nicăieri” sub comunismul românesc, vedem încă și mai bine cum
o energie politică se manifestă prin chiar nevoia ieșirii din cotidian și distanțării de
viața obișnuită și de spațiile ei caracteristice. De fapt, odată cu experiența de loisir,
scriitorul-turist asistă – la un mod extraordinar – la emergența în spațiul său real a
unei fantasme naționale. Ceea ce se revelează în mod neașteptat, în timpul său de
vacanță și în modul în care și-o petrece, e tocmai calitatea fantasmată a proiectului
național.
În sfârșit, la prezența dispozitivelor formale și a mizelor politice, se mai adaugă
o a treia recurență care merită atenție: preocuparea pentru colecție revine și ea în
aceste contexte. Colecția e, pe rând, culegere de folclor și atlas botanic (familia
Urechea), colecție de jucării și de miniaturi (M. Blecher, Lucia Dem. Bălăcescu),
colecție de nori și de aforisme (Petru Creția), colecție de haine orientale ori de
relicve la Balcic și Mangalia; colecție de locuri de culă și de gesturi ritualice la
Păltiniș. De fiecare dată, colecția se leagă de un teritoriu. Spațiul de vacanță e deci
cel care reunește obiectele înseriate: Bucegii, Tekerghiolul, Bucureștii – pentru
norii lui Creția, Balcicul și Mangalia, Păltinișul. Această funcționare e destul de
puțin caracteristică pentru gestul obișnuit al colecționarului. Căci dacă deriva și
rătăcirea sunt înscrise în căutarea lui, e un lucru mai rar ca acestea să fie limitate
la un loc și epuizate între marginile aceluia. Niciunul dintre acești scriitori nu e, de
altfel, un adevărat colecționar. În viața lui adevărată, el nu are nici curiozitatea, nici
posesivitatea, nici avariția pe care le presupune o asemenea căutare frenetică. Dacă
ajunge să constituie serii în timpul sejurului său de vacanță, e fiindcă teritoriul îl
absoarbe prin densitatea sa. Acest gest de colecționar reflectă, de fapt, primul său
contact – încă ne-fantasmat – cu realitatea locului în care se plasează. Însă deodată
cu această bogăție pe care vrea să o cartografieze, e descoperită și ilimitarea seriei și
incapacitatea lui de a o cuprinde și epuiza. Dacă nu ajunge la nevroză, ca adevăratul
colecționar, e sigur că scriitorul-turist ajunge, cel puțin, la o risipă. Distracția lui
devine atunci sinonimă cu disiparea. Colecția e în acest caz semnul cel mai marcat
304 Ligia Tudurachi
al crizei existențiale ascunse de la bun început în aceste experiențe de loisir. Acești

scriitori care se duc să trăiască o vacanță, o fac, de fapt, pentru că vor să se piardă.
Se expun la un tip de risipă, sperând că asta îi va conduce la o schimbare, și, prin
ea, îi va salva. „La urma urmei lumea – formulează Petru Creția în Norii, ca să nu
moară de urâtul eleat, vrea să fie, rămânând aceeași, mereu alta și în multe chipuri
alta” (Creția 2005: 3).
Cele trei constante pe care le-am observat: dispozitivele formale, logica
heterotopică și gestul de colecționare se prezintă ca niște gesturi fuzionale, care
se realizează în perfectă sincronie. Ceea ce aș mai vrea însă – și asta în loc de
concluzii – ar fi să le decupez, pentru a le proiecta ca trei etaje care, în această ordine
(formă literară, heterotopie, colecție) avansează de la ceea ce-l adună pe scriitorul-
turist spre ceea ce-l dispersează. Concentrarea lui maximă se realizează prin forma
literară. Scriitorul vine în peisaj cu predispoziția de a-și exprima trăirile în relație cu
autoritatea acestei forme, în respectul unei tradiții: căutarea unui dispozitiv estetic
face astfel, pentru el, un efect de autoritate. Proiectul politic ocupă, în schimb,
poziția mediană pe această axă între coagulare și disipare. Această situare e strict
legată de diminuarea, aici, a „dozei” de fantasmare. Ca și heterotopia, spațiu în
același timp real și fantasmat, proiectul politic din care se hrănește heterotopia e și
el pe jumătate fantasmă și (deja) pe jumătate realitate. De orice fel ar fi comunitatea
perfectă implicată (fie o comunitate de copii, ca la Tekirghiol, fie una de disidenți,
ca la Păltiniș, fie una de exil, ca la Balcic, fie o comunitate națională, la originile
ei), ea e o comunitate în același timp imaginară și confirmată, prezentă, încarnată.
Funcția ei e de a aduna, în măsura în care disipă: o arată, prin chiar ideea de
comunitate, și integrarea individului într-o mulțime empatică, care îi seamănă.
Gestul de colecționare desăvârșește, apoi, sensul disipării, reducând la minimum
implicarea fantasmării. Colecționarea implică aici, am spus-o deja, plonjarea într-un
teritoriu – nu în cel inventat, ci în cel descoperit – și cartografierea acestui teritoriu
în toate detaliile lui. Comunitatea (de afini) e înlocuită cu puzderia (de obiecte).
Umanul și spiritualul sunt depășite spre materie. Ilustrată ca singularitate în spațiul
formei literare – trecută apoi prin comunitate, în sfera proiectului politic, formula
scriitorului se ilustrează, la capăt, prin multiplicitatea de obiecte caracteristice
unui spațiu. Vedem de fapt la lucru, în proiecția acestor vacanțe, nu un mod unic
de „salvare” a unei ființe creatoare prin experiența de vilegiatură, ci orchestrarea
complexă a unui mecanism tripartit, în care fiecare componentă în parte e destinată
să asigure o formă de destindere și de relaxare: de ieșire, într-un fel sau altul, din
sine.
BIBLIOGRAFIE:
***. 1970. Poezia română clasică. De la Dosoftei la Octavian Goga, ed. îngrijită de Al.
Piru și Ioan Șerb, cuvânt înainte de Al. Piru, București, Editura Minerva.
ALEXANDRESCU, Gr.. 1964. Versuri și proză, ed. a II-a, îngrijită de I. Fischer, prefață
de Silvian Iosifescu, Editura Tineretului, București.
BLECHER, Max. 2017. Opere, ediție critică, studiu introductiv, note, comentarii, variante
și cronologie de Doris Mironescu, postfață de Eugen Simion, Fundația Națională pentru
Știință și Artă, București, .
BUCUȚA, Emanoil. 2003. Balcic, Cronicar, București.
BUCUȚA, Emanoil. 1930. Maica Domnului de la Mare, București, Cartea românească.
CREȚIA, Petru. 2005, Norii (1979), Humanitas București.
DEM. BĂLĂCESCU, Lucia. 1979. Destăinuiri anti-literare în chip și slovă, cu 71 de
reproduceri originale și o prefață de Șerban Cioculescu, Litera, București.
DEM. BĂLĂCESCU, Lucia. 1970. Album, text de Iulian Mereuță, Ed. Meridiane,
București.
DEM. BĂLĂCESCU, Lucia. 1979. Album, text de Dragoș Morărescu et Petre Oprea,
Editura Meridiane, București.
GALACTION, Gala. 1947. Mangalia, Ediția Casa Școalelor, București.
HELIADE-RĂDULESCU, Ion. 1984. Scrieri alese, ediție îngrijită de Vladimir Drîmba,
postfață și cronologie de Constantin Măciucă, Editura Albatros, București.
HOLBAN, Anton. 1935. Mereu Balcic, în „Lumea turistică”, II, no. 7.
LIICEANU, Gabriel. 2013. Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura română,
ed. aniversară de 30 de ani, Humanitas, București.
NOICA, Constantin. 1990. Jurnal de idei. Text stabilit de Thomas Kleininger, Gabriel
Liiceanu, Andrei Pleșu, Sorin Vieru, Humanitas, București.
PLEȘU, Andrei. 1980. Pitoresc și melancolie: o analiză a sentimentului naturii în cultu-
ra europeană, Ed. Univers, 1980.
URECHIA, Alceu. 1868. Din memoriile unui explorator român, în „Adevărul de joi”, I,
6-8.
URECHIA, Alceu. 1894. O săptămână la Sinaia (File de carnet), în „Familia”, XXX, 28.
URECHIA, Nestor. 1911. Drumurile noastre, Institutul de arte grafice Carol Göbl,
București.
URECHIA, Nestor. 1916. Dragi să ne fie munții, Tipografia „Jockey-club” Ion C.
Văcărescu, București.
URECHIA, Nestor. 1916. Umbletul pe jos, Alcalay, București.
URECHIA, Nestor. 1923. Robinsonii Bucegilor, Ed. Socec & Co., București.
URECHIA, Nestor. 1928. În Bucegi, Tipografia Brănișteanu, București.
URECHIA, Nestor. 1979. Vraja Bucegilor, ediție îngrijită și prefață de Mircea Handoca,
Ed. Sport-Turism, Bucarest.
URECHIĂ, V.A.. 1976. Scrieri literare, ediție, prefață, note și glosar de Alexandru Geor-
ge, Minerva, București.
URECHIĂ, V.A.. 1891. Legende române, Ed. Librăriei Socec & Co., București.
VOICULESCU, Vasile. 1940. Întrezăriri. Primăvara la Balcic, Fundația pentru Literatură
și Artă « Regele Carol II », București.
306 Ligia Tudurachi
WRITERS ON VACATION.
PROPOSALS FOR A THEORETICAL REFLECTION
Abstract: The text aims to compile a small index of literary forms that are born or only
reappear in holiday contexts of Romanian writers, being closely related to the place of
vacation and the way it is organized. The series of these forms opens with the poetry of the
ruins, an imported form, which justifies the mobilization of our romantic poets on a journey
to the ruins; and includes several other examples, such as the Montagnard legend (related
to the holidays in Bucegi of V.A. Urechiă’s family), the miniature (suggested by the year
spent in the C.T.C. sanatorium at Tekirghiol by M. Blecher, together with the painter Lucia
Dem. Bălăcescu), the aphorism and the incantation (from the landscapes with clouds by
Petru Creția), or the imported form of the Abschiedsduett/ “duet ballad” (called by Andrei
Pleșu, to record the “paideic” experience of Păltiniş that he lives with C. Noica and Gabriel
Liiceanu).
Keywords: formal devices, heterotopia, collection, vacation, writers’ vacations.
FIXAREA ÎN RAMĂ „NEO-”(MODERNISTĂ/
REALISTĂ) A EȘANTIONULUI DE ROMANCIERI
REPREZENTATIVI PENTRU „SERIA” ȘAPTEZECISTĂ
Alina-Roxana Mușat (Stoian)*
Preliminarii la o posibilă corecție a fenomenelor

de succesiune în literatura postbelică
După părerea lui Ion Simuț, „cine confundă canonul neomodernist, unul
esențialmente estetic, cu un canon ce ar fi fost creat de regimul comunist, pe un
principiu politic, greșește fundamental”1. La mijloc pare fi vorba despre „o falsă
deducție” cauzată de rupturile (fisurile) dintre promoțiile decenale (’50-’60-’70-
’80-’90) și orientările literare din a doua jumătate a secolului al XX-lea, fapt care
generează inerente „incompatibilități” între valori, puncte de vedere și registre. Prin
urmare, (re)apărut în anii ’60 și (re)consolidat în cel de-al șaptelea deceniu, canonul
neomodernist „nu e comunist din pricină că s-a născut în timpul comunismului”,
Nicolae Manolescu, Ion Simuț, Gh. Manolache et al. subliniind că, după îndelungi
și dramatice cristalizări, „fiecare din aceste epoci își edifică un canon literar
propriu, aproape independent de cel din epoca anterioară”2; altfel spus, o cu totul
„altă literatură”.
Premisa cu privire la o posibilă randomizare are ca punct de sprijin constatarea
că „seria” reformată, de care ne ocupăm, este compusă din prozatori interesați
de reciclarea formelor tematice și de (re)exersarea formulelor narative într-un alt
registru (cotat ca neomodernist), unul parțial-diferit de poetica modernismului
canonic resuscitat odată cu „dezghețul” politic și ideologic de la mijlocul anilor
’60.
În cazul de față, avem în vedere o „serie” inegală de prozatori cotați ca fiind
„neo-” moderniști/-realiști; oricum, „diferiți”, în primul rând, ca formulă narativă
și apoi ca opțiune tematică și configurație literară, cei mai mulți dintre autorii vizați
de noi fiind plasați de către critica și istoria literară în primele rafturi ale literaturii
experimentale, „neo”-realiste/ neomoderniste.
Prin consens, „noua literatură” din anii’70 este decodată și acceptată ca o formă
particulară a narațiunii realiste, cu mențiunea că, spre deosebire de „șaizeciști”,
prozatorii „noului val” schimbă de nenumărate ori perspectiva. Această
* Doctorand, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Titlul tezei de doctorat: Congruența
spațiului și a timpului în romanescul anilor ’70; îndrumător științific: prof. univ. dr. Gheor-
ghe Manolache; e-mail: alina_2007musatt@yahoo.com.
1
Ion Simuț, Canon după canon, în „România literară”, nr. 6 (15/02/2006–21/02/2006), p. 9.
2
Ibidem.
308 Alina-Roxana Mușat (Stoian)
disponibilitate narativă îi diferențiază de antecesori, în primul rând, prin adoptarea

unei noi ecuații (altei relații) dintre ficționalitate și realitate.
Dacă în romanul „șaizecist” personajele contribuie la „reprezentarea” unui mediu
dat, în „noul roman realist” atenția nu va mai fi focalizată asupra contradicțiilor
interne ale personajului. Transfigurat într-un ins preocupat de „îndoieli existențiale”
și îngrijorat de impactul devastator al marilor tragedii istorice ale veacului asupra
omului modern, personajului (ca instanță narativă) îi sunt repartizate atribuții
diferite în funcție de natura informațiilor, rolul în gestionarea relatărilor narative
și de poziția/ funcția sa în povestire. În dorința lor de a exprima „altfel” ceea ce
credeau că știu „de la” și „despre” viață, noii protagoniști nu mai sunt atât de
clari în reprezentarea narativă a „evenimentului” acceptat, de această dată, ca un
punct aleatoriu din „continuul cvadridimensional”, numit „spațiu-timp”. Astfel
„încărcătura explozivă a libertății”, care-l animă pe romancierul „neo-”modernist/-
realist, nu mai depinde de dorința acestuia de a se documenta și de a-și informa
cititorul cu „adevăruri ascunse”, ci de a se „prezenta” ca locutor și locatar al unor
povești de viață netrucate istoric și/ sau igrasiate politic, ideologic.
În The Varieties of Reference, Gareth Evans pornea de la supoziția potrivit căreia
„povestitorul pretinde că ne povestește (ne informează) despre unele lucruri” iar
noi ne arătăm dispuși să prelungim acest joc asumându-ne evenimentele narate,
fie acestea ficționale, posibile sau non-ficționale, factuale pe motiv că „naratorul ar
depune mărturie despre ele”. Potrivit lui Gareth Evans, în condițiile în care naratorul
diferă de autor, avem acces la două mărturii distincte3. După cum constata și Matei
Călinescu, în funcție de „plauzibilitate” și de „consecvență internă”, cititorul are
tendința de a evalua „evenimentele narate” pe baza „credibilității naratorului-
martor”. Date fiind „regulile tacite ale jocului narativ-ficțional” 4, în atari condiții,
orice verificare „dinafară” este cotată ca fiind nu doar „imposibilă”, ci și una de-a
dreptul irelevantă.
În ceea ce ne privește, ne-am asumat ca atare efectele alternanței între „poetica
neomodernismului” și cea a „modernismului canonic” ori de câte ori am avut în
vedere formele de accedere la canonul literar recondiționat la mijlocul deceniului
al șaselea al secolului trecut; respectiv de reactivare a categoriilor și subcategoriilor
de realism, neorealism, metarealism5 atunci când ne vom fi referit la formule
particulare de deconspirare a po(i)eticii romanului postșaizecist și de alternare a
accentului transmutat de pe veridicitatea realistă pe verosimilitatea neorealistă.
Din perspectiva sociologiei literare, apreciem că ne aflăm în prezența unei
„serii neo-”moderniste/-realiste configurate scriitoricesc în intervalul 1960-
3
Gareth Evans, The Varieties of Reference, Edited by John McDowell, Oxford University
Press, 1982, pp. 358-340.
4
Matei Călinescu, A citi, a reciti: către o poetică a (re)lecturii, Editura Polirom, Iași, 2007,
p. 198.
5
Anton Cosma, Romanul românesc contemporan 1945-1985 II. Metarealismul, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998, pp. 27-51.
Fixarea în ramă „neo-”(modernistă/realistă) a eșantionului de romancieri reprezentativi... 309
1970, moment pe care l-am arondat resuscitării canonului literar modernist.

Într-o reprezentare geometrică elementară, anticipăm că se poate vorbi de un
cerc postbelic al neomodernismului, epifenomen circumscris modernismului de
sorginte interbelică, ambele versiuni putând fi înscrise într-un „triunghi ortologic”.
Dinamica acestei construcții este acceptată ca o relație de raportare „simetrică”
atunci când „perpendicularele” duse prin vârfurile primului triunghi la laturile
celui de-al doilea sunt „concurente”, situație în care și cel de-al doilea triunghi
este „ortologic” în raport cu primul. După cum precizează Ion Pătrașcu și Florentin
Smarandache „orice triunghi poate fi ortologic în raport cu el însuși, centrul de
ortologie fiind chiar ortocentrul”6. Așadar, în cazul de mai sus, „relația de ortologie”
se dovedește a fi, în egală măsură și una „reflexivă”.
Așa cum îl distingem din perspectiva relațiilor de raportare „simetrică” și
„reflexivă”, fenomenul neomodernist își are suport în tolerarea inovațiilor și
acceptarea experiențelor începând cu posibilitatea de a se opta, în parametrii
literarizării, pentru o altă „ierarhie”: în principiu, una axată protimisitor pe primatul
estetic recunoscut în randomizarea tematică și în virtuozitatea stilistică – atent
cultivată – a unor opere literare (romane, în special) menținute în siajul canonului
interbelic7.
În consecință, optăm pentru utilizarea sintagmei „serie” neomodernistă la schimb/
în alternanță cu noțiunile de „promoție”, „grupare”, „constelație” etc., forme tipice,
de altfel, fenomenelor de „succesiune” în varianta „xenopolianismului”8. În lumina
celor insuflate de Xenopol, atunci când ne referim la generație, promoție, grupare
literară etc. ar trebui să avem în vedere „faptele de succesiune” petrecute în cultura
și literatura română într-un interval istoric determinat: în cazul de față, arcul de
timp ’60-(’70)-’80. Așa cum se poate constata din cele semnalate de Xenopol, sunt
în joc epifenomene al căror „element principal” nu se recunoaște în „partea de
asemănare”, ci în „partea diferită”. Și într-adevăr, cazul „seriei” șaptezeciste poate
fi relevant dacă avem în vedere denivelarea „specifică” între proletcultismul din
„obsedantul deceniu” și „modernismul reformat” începând cu/de la mijlocul anilor
’60. Dacă ne referim, în continuare, la particularitatea „relației de succesiune” între
modernismul anilor ’60 și neomodernismul anilor ’70, putem accepta ca validă
nuanța propusă de A.D. Xenopol, potrivit căreia, ceea ce contează „pentru faptele
de succesiune” nu se rezumă atât la asemănare, cât, mai curând, la „diferența
specifică”, recte la „partea diferită” a relației. De altfel, Xenopol pledează pentru
ideea că acest element „diferit” ar constitui, de facto, „esența fenomenului” iar
elementul „repetat” ar „cădea” la „rangul de accesoriu“.
6
Ion Pătrașcu, Florentin Smarandache, Geometria triunghiurilor ortologice, Editura Agora,
Sibiu, 2020, pp. 31-39.
7
Gheorghe Manolache, Regula lui doi (registre duale în developarea postmodernismului
românesc), Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2004, pp. 231-234.
8
A.D. Xenopol, Principiile fundamentale ale istoriei, Editura Albatros, București, 2003,
pp. 39-47.
După cum se poate constata, este în joc o nuanță mai puțin remarcată de cei ce
s-au declarat a fi interesați, cu precădere, de vârstele canonului modernist pe motiv
că, în logica xenopoliană, „faptele de succesiune” sunt cele la care „repetiția se
face astfel încât lipsa de asemănare să ducă spre elementul comun, unde variațiile
sunt continue“9 și nu spre discrepanțe. În consecință, pledoaria lui A.D. Xenopol
poate fi angajată în devoalarea „legilor abstracte de succesiune” prezente în cultură
și literatură, cu precizarea că acestea „nu dau naștere decât la serii de fenomene
sau evenimente întotdeauna unice și caracteristice“10. În cazul de față acestea se
rezumă la „neo-”modernism/-realism. Așa se face că „fenomenele individuale”
atât în raport cu spațiul, cât și în relație cu timpul11 rămân cele de factură istorică
propriu-zisă.
În cadrul faptelor de istorie literară relevante cultural (romantism, modernism,
proletcultism, neo-/ tardo-/ post- modernism, douămiism ș.a.m.d.), înțelegerea
corectă a raportului dintre „repetiție” și „succesiune” permite explicarea recurenței
modernismului canonic începând cu a doua jumătate a deceniului al șaselea. O atare
particularitate îl va determina pe Nicolae Manolescu să constate că, în realitate, se
poate discuta, cu precădere, despre caracterul reformator al punctului de cotitură
din anii 1960 în literatura noastră postbelică, fenomen marcat de/ prin abandonarea
ideologicului și „refuzul categoric a tot ceea ce aducea cu stilul proletcultist”12. De
fapt, „noua atitudine” consistă, în primul rând, în (re)descoperirea de către autorii
șaizeciști a poeticii modernismului interbelic așa cum a fost ea fixată și consolidată
în literatură de către E. Lovinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, G.
Călinescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu ș.a. urmând ca, mai apoi, să își certifice
implicarea în resuscitarea modernismului estetic în punctul lui de fractură (altfel
spus, de suprimare ideologică). Legat de evidențierea faptelor de „succesiune” și
de „repetiție” în cultura și literatura română din a doua jumătate a veacului trecut,
considerăm că ambele fenomene sunt inerente în enuclearea neomodernismului
pentru că împreună alcătuiesc identitatea literaturii noastre moderne, recunoscută
atât la nivelul „continuităților relevante pentru un anume destin istoric”, cât
și la cel al „detaliilor care dau seamă despre bogăția și specificitatea culturii în
cauză”13; mai exact, este vorba despre amănuntele care vizează „crizismul” culturii
moderniste, imprevizibil și spontan. În dorința lui de a (re)stabiliza coordonatele
canonului modernist, recuperat în anii ‘60-’70, Nicolae Manolescu pleda pentru
preponderența reformatoare resimțită mai curând ca o cosmetizare (schimbare de
suprafață) prin ranversarea „treptată, lentă, dar perceptibilă a tematicii și atitudinii
9
Ibidem, pp. 41.
10
Ibidem, p. 37.
11
Ibidem, p. 46.
12
Nicolae Manolescu, Cuvânt înainte, în Literatura română postbelică. Lista lui
Manolescu. 1. Poezia, Editura „AULA”, Brașov, 2001, p. 11.
13
Ovidiu Pecican, AVALON. Repetiție și succesiune în câmpul culturii române, A.D. Xenopol
– Principiile fundamentale ale istoriei, in „Observator cultural”, nr. 739/ 12-09-2014.
noii literaturi” marcate de un „anume prozaism tern și voit al descrierii și caracterul

cotidian al multora dintre evenimentele descrise”14.
După principiul de funcționare al vaselor comunicante, începând cu a doua
parte a celui de al șaselea deceniu, critica tematistă la vârf, reprezentată de Nicolae
Manolescu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu,
Laurențiu Ulici ș.a., își va menține suprafața liberă în același plan orizontal,
străduindu-se, ori de câte ori i se va ivi ocazia, să descrie și „să explice cât de
urâtă, meschină, apăsătoare și imorală era lumea” în care „trăiau” personaje și
„personae”, scriitori și cititori, cenzori și cenzurați etc15. Privită din perspectiva
sociologiei literare, „seria” neomodernistă, la care ne referim, este constituită din
scriitori născuți, cu aproximație, între 1935/6-1945/7 care au succedat generației
șaizeciste. În arena literaturii (proaspăt curățate de lesturile proletcultismului),
ei și-au făcut loc mai curând la nivel individual decât ca grupare, strecurându-se
în sumare și planuri editoriale și nu integrându-se. „Fenomenul de succesiune”
este înregistrat odată cu momentul de restabilire a unui climat cultural oarecum
apropiat de normalitatea fenomenului modernist așa cum era el fixat în interbelic.
Altfel spus, prin ceea ce Laurențiu Ulici considera „promoția reformată” în anii
’70 se viza un fenomen care, în ordinea „poeticii” și a „poieticii” modernismului,
definea un proiect insolit care și-a dovedit „variablitatea” prin a fi constituit dintr-o
„serie” de scriitori (prozatori, în cazul de față) mai curând solitari decât solidari.
Concomitența confirmării literare a „șaizecismului” ca restaurator și moștenitor al
canonului modernist, în tandem cu afirmarea „șaptezecismului” – implicat într-o
schimbare de macaz în direcția de acces necondiționat la coordonata estetică
petrecută în plină eră comunistă – ține de o „întâmplare semnificativă” în sensul
că „seria” neomodernistă se infiltrează în antecamera canonului16 în contextul și
pe fondul schimbării de paradigmă și a modificării felului de a concepe literatura.
Acesta este și motivul ce-l va determina pe Laurențiu Ulici17 să constate că suntem în
prezența unei „promoții plină de semnificație”, cu adevărat importantă în devenirea
literaturii noastre din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Chiar dacă scriitorii nu
au mai fost primiți în salonul canonului modernist.
14
Nicolae Manolescu, op. cit., pp. 11-12.
15
Ibidem.
16
Potrivit departajării propuse de Gh. Manolache (op. cit.), optăm, în această situație, pentru
sintagma „antecamera canonului” cu sensul de compartiment al camerei de combustie
literară a modernismului în care se injectează „combustibilul” romanesc/ antiromanesc în
cazul de față. „Anticamera canonului” trimite la sintagma încetățenită cu sensul de salonul/
„sala de așteptare” situat(ă) la „intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu
funcție importantă etc.” De aici expresia a face anticameră: a aștepta (mult) până a fi
primit în audiență de către cineva superior. A se vedea opțiunea lui Ion Holban pentru titlul
volumului Salonul refuzaților (Editura Moldova, 1995).
17
Laurențiu Ulici, Literatura română contemporană, Editura Eminescu, București, 1995,
p. 19-20.
La rândul său, Gheorghe Manolache sublinia că, în condițiile în care tematica

literaturii era ținută încă sub strictă „observație” politică, ideologică (uneori, „de-a
dreptul imobilizantă, dacă nu chiar paralizantă”), mutația produsă de/ prin poetica
romanului „neo-”modernist/-realist este resimțită mai cu seamă în planul scriptural
(al „combustiei” literare). Prin întreținerea unei acute suspiciuni cu privire la blocarea
romanescului în registrele modernismului canonic, aspect ușor de recunoscut în
preocuparea pentru omnisciență, purism estetic, alexandrinism ș.a.m.d., „seria”
„neo-”modernistă/-realistă experimentează libertatea de a vorbi, în romanele
sale, despre identitate, alteritate, „mentalitate fragmentată” asumate ca o forme
de apărare împotriva răului social18. Potrivit lui Gh. Manolache, fragmentarismul,
micile adevăruri, relativizarea unicei perspective, abordarea cu prudență a erudiției
naratoriale sunt „soluții particulare” prin care „seria” neomodernistă își marchează
suspiciunea și se distanțează de „reflexele condiționate” formate în cadrul așa-zisei
libertăți tematice. Așa se explică faptul că afluenții „noului flux” vor prefera strategii
auctoriale „proteiforme” și, prin urmare, vor fi implicați în varii „perspective”,
dintre care unele de-a dreptul „contradictorii”, „informe și haotice”.
Meandrele trecutului dejist și subteranele «întunecatului deceniu», redescoperite

prin intermediul noului roman românesc al anilor ’60-’70, exploatate, prelucrate și
propulsate ca resurse ale revigorării unor standarde tabuizate vor constitui paregoricul
de sub faldurile căruia se va recupera consubstanțialitatea experimentală a canonului
modernist19.
Fixarea în ramă „neo-”(modernistă/-realistă) a eșantionului

de romancieri reprezentativi pentru „seria” șaptezecistă
Dacă în cazul celei de a șaptea artă, putem vorbi, cu argumente edificatoare

(de ordin stilistic, semantic, naratologic, tematic etc.) despre o generație ’70 a
cinematografiei românești – una preponderent neorealistă –, în cazul romancierilor,
considerați de noi ca reprezentativi pentru „seria” șaptezecistă, optăm pentru
sintagma de „scriitori neo-” moderniști în alternanță cu romancieri „neo-”realiști.
Nuanțele de ordin tematic, narativ, poetic și poietic fiind cele care fac diferența.
În conturarea „portretului de grup” al regizorilor ce aparțin „de jure” generației
’70, Călin Căliman sublinia că, din această constelație, pe lângă Mircea Veroiu și Dan
Pița, mai face parte o falangă impozantă de regizori care „au avut – sau mai au – un
18
Tzvetan Todorov, Confruntarea cu extrema. Victime și torționari în secolul XX, Editura
Humanitas, București, 1992.
19
Gheorghe Manolache, Mecanisme fagice și emice implicate în crearea unui „spațiu
social” securizat politic și imagologic, în vol. Conferinței Un veac de conflagrații: realitate
și ficțiune, Ediția a 7-a, 2019, Chișinău, pp. 16-17.
cuvânt important de spus în filmul românesc”20. Este vorba despre Radu Gabrea21,
Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Stere Gulea, Ada Pistiner ș.a. Criteriul sociologic
pe care îl utilizează criticul și istoricul de film este unul predominant-cronologic
având ca reper anul nașterii conjugat cu elemente individuale de ordin filmografic
subordonate unei cu totul alte cronologii (cu precădere celei filmologice, regizorale,
teatrale etc.) Conform acestei departajări, în tabloul regizorilor șaptezeciști se
regăsesc: Mircea Moldovan (1936-2020), Alexandru Tatos (1937-1990), Radu
Gabrea (1937), Dan Pița (1937), Ada Pistiner (1938), Nicolae Mărgineanu (1938),
Timotei Ursu (1939), Felicia Cernăianu (1940-2010), Petre Bokor (1940-2014),
Tudor Mărăscu (1940-2012), Iosif Demian (1941), Mircea Veroiu (1941-1997),
Dan Necșulea (1942), Constantin Vaeni (1942), Cristiana Nicolae (1943), Stere
Gulea (1943), Șerban Creangă (1944-2012), Mircea Daneliuc (1945), Dinu Tănase
(1946), Andrei Cătălin Băleanu (1947), Nicolae Oprițescu (1947), Alexa Visarion
(1947)22 et alii.
„Specificul” neorealist al acestui pluton de regizori, cel care „a provocat atâtea
discuții”, unele chiar „până la confuzie”, este definit de Alexandru Tatos printr-o
serie de trăsături lapidare:
adevăr, autenticitate, originalitate în formă, dezbaterea problemelor care frământă

propria noastră societate, dar cu o corespondență în universalitate. […] Am avut
întotdeauna ambiția ca filmele mele, chiar dacă dezbăteau o problemă specifică nouă,
să se atașeze totodată unei teme de interes general-uman (moartea, singurătatea, puterea
etc.) pentru ca să fie înțelese pretutindeni23.
În ceea ce privește cronologia „seriei” de romancieri șaptezeciști, în principiu,

ea respectă aceleași coordonate de ordin istoriografic, biografic și sociologic
semnalate de Călin Căliman în cazul generației’70 de regizori neorealiști. Dintre
scriitorii încadrabili în aceste criterii (de ordin istoriografic și biografic), am
optat pentru: Norman Manea (1936); Bujor Nedelcovici (1936); Mircea Ciobanu
(1940-1996); Radu Mareș (1941-2016); Gabriela Adameșteanu (1942); Mihai
Sin (1942-2014); Dana Dumitriu (1943-1987); Eugen Uricaru (1946) considerați
de noi ca reprezentativi în promovarea „noului flux” romanesc. În strategia de
atac, neorealismul „șaptezeciștilor” Radu Mareș, Mihai Sin, Bujor Nedelcovici
20
Titus Vîjeu, Dan Pița: Arta privirii, Editura NOI Media Print, București, 2012, 192 p.
21
Călin Stănculescu, Radu Gabrea: Biografia unei opere, Editura NOI Media Print,
București, 2012, p. 216.
22
Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale
Române, București, 2000; Istoria filmului romanesc 1987-2017, Editura EuroPress,
București, 2017.
23
Alexandru Tatos, Gânduri…despre generația ‘70, în Pagini de jurnal (Ediția a II-a),
Prefață de Stere Gulea, Postfață de D.R. Popescu, Ediție alcătuită de Liana Tatos, Editura
Nemira, București, 2010.
Gabriela Adameșteanu, Dana Dumitriu ș.a. înaintează „umăr la umăr” alături de

neomodernismul exersat într-o gamă individualiza(n)tă de Norman Manea, Mircea
Ciobanu sau de Eugen Uricaru ș.a.
La un bilanț al „notelor comune” ale „seriei” ’70 în cultura română – cu precădere
în cinematografie și literatură –, acestea se pot configura cumulativ într-o gamă de
„caracteristici proprii” și comune celor două arte, dintre care Alexandu Tatos și
Nicolae Manolescu rețin: recursul la încifrare în relevarea adevărului, expunerea
esopică („printre rânduri”/ cadr(aj)e), echivocă, sau prin apelul la diversele jocuri ale
„aparenței și esenței” ș.a.m.d. În condițiile în care spectatorul sau cititorul se rezumă
la/ se mulțumesc „să urmărească doar story-ul” și/ sau ceea ce-i oferă imaginea
și scenariul ori, în plan romanesc, trama textului la prima vedere/lectură, filmele
„neo-”realiste și romanele „neo-”moderniste nu prea mai spun mare lucru. Pentru
că „în spatele imaginilor și al cuvintelor se găsește încifrată adevărata problemă,
adevăratul miez” al filmului sau al cărții, ceea ce „le face mai greu accesibile, mai
greu de înțeles, dar, în același timp, cu siguranță, mult mai „subtile”, conchide
Alexandru Tatos. La rândul său, criticul seriei” („promoției”) șaptezeciste, Laurențiu
Ulici24, „explică” și detaliază resorturile și efectele unei atari „semnificații esopice”,
„duale” ale operelor create de reprezentanții „seriei” („promoției” după criteriul
istoriografico-tematic al lui Laurențiu Ulici) șaptezeciste în proză și poezie:
A rosti adevăruri interzise cu aerul ca rostești ceea ce este permis devine în scurt timp ținta
dicțiunii scriitoricești, în slujba căreia vor fi puse inteligența, imaginația, subtilitatea și
expresivitatea, într-un cuvânt, talentul literar în toată puterea. Uneori, înfățișarea fabulistică
a textului n-a trecut neobservată de cenzura care, decodificând înțelesul secund, a oprit
apariția cărților sau (când, totuși, ele erau tipărite) difuzarea și comentariul critic. De cele
mai multe ori însă, vocația esopică a putut fi actualizată fără prea mari seisme în relieful
operelor, cu toate că, prinși ei înșiși în mrejele gândirii duble, cenzorii obișnuiau să vadă
sensuri ascunse chiar și acolo unde acestea lipseau cu desăvârșire. Inducerea în eroare
a controlorilor ideologici căpătase un aspect de competiție, cu performanțe răsunătoare
uneori, cu contraperformanțe alteori, într-un climat din ce în ce mai enervant pentru
scriitor, din ce în ce mai derutant și buimăcitor pentru cenzură25.
24
Mircea A. Diaconu, într-un serial din revista „Vatra” (nr. 4-5; 6-7; 7-8, 2021), Spiritul liberal
în critica generației `70. Cazul Laurențiu Ulici – propune o incursiune în arealul criticii
românești pentru a-i putea găsi locul cuvenit lui Laurențiu Ulici opinând că „în totul, criticul
șaptezecist e un ironist. Ca și cum n-ar ști că există călinescieni și lovinescieni, e dispus să se
joace cu gravitate sinucigașă, făcând un pas înapoi de pe metereze, dar și de pe soclu ori de
la tribună, coborând în țesătura sofisticată a subiectului, în căutarea unei identități precare. A
propriei identități, pentru care ceilalți par să fie doar mijloace de relevare. E fascinat de ipotetic
și se refugiază în text. Textul a devenit singura lui salvare”, Spiritul liberal în critica generației
`70, în „Vatra”, nr. 7-8/2021.
25
Laurențiu Ulici, Literatura română contemporană: Promoția `70, Editura Eminescu,
București, 1995, pp. 27-28.
Așezate în oglindă, caracteristicile de departajare a „literaturii neo-” moderniste/-

realiste (în varianta practicată de romancierii „seriei” șaptezeciste) și a celei
realiste (în versiunea generației șaizeciste) sunt, mai curând, de ordinul nuanței
decât al discrepanței, în sensul că ambele „mișcări” vizau realitatea; cu mențiunea
că „realitățile” avute sub lupă de moderniștii canonici și de „neo-”moderniști
erau diferite însă. Mai mult, realismul canonic, moștenit pe filiera interbelicului,
resuscitat și reformat de către scriitorii anilor 1960, nu s-a dovedit a fi la fel de
„concentra(n)t” ca „neo-”realismul, acest descendent fiind cu mult mai „intens”
implicat în abordarea fenomenelor. O anume opțiune conciliantă asupra realității
între șaizeciști și șaptezeciști a condus la prevalarea experiențelor scriitoricești brute
și imediate, total diferite de scenariile de mucava ideologică în care era împachetat
realismul socialist. Cronologic, realismul canonic s-a bucurat de o viață lungă și de
un spațiu de manevră generos, cu o extindere longevivă de mai bine de un secol,
acaparând continente culturale diverse și apelând proteic la arta supraviețuirii prin
disimulare. În schimb, „neo-”realismul, cu punct de pornire în cinematografia
italienească, a fost o mișcare de scurtă durată și, prin urmare, una specifică timpului
său, adaptată și adecvată contextului istoric, realității imediate. Nu întâmplător,
„textualiștii” autohtoni, în frunte cu Mircea Nedelciu (Zmeura de câmpie) fascinați
de Michelangelo Antonioni, vor împrumuta tehnica „studiului asupra modului în
care observăm” și decupăm „hălci” (de toate mărimile) din realitatea clasei de jos,
cu precădere cea a „pălăriilor cenușii”, a navetiștilor, șoferilor etc.) sau, parțial,
a clasei de mijloc (profesori, cineaști, ingineri etc.) mai puțin atrasă în capcanele
oportunismului coruptibil al puterii.
Dacă realismul este asumat ca fenomen global, neorealismul se recomandă,
mai curând, ca o mișcare specifică Europei postbelice, nașterea și semnificația lui
avându-și descendența în cinematografia și literatura Italiei „postmussolinice”. Din
punct de vedere politic, neorealismul a avut aliniamente mai rezistente în spațiile
culturale înstăpânite de „intelectualii de stânga”, cu tot ceea ce ține de o înclinație
necamuflată înspre marxism și socialism, în cazul realismului continental neexistând
însă o atare „atitudine politică” rigidă. Prefixul „neo-” din sintagma „neorealism”
sugerează că suntem în contact cu un nou tip de realism; evident, unul pe care l-au
cerut „condițiile” de după cel de-la doilea Război Mondial. Ca urmare, neorealismul
în arte (cinematografie și literatură, arte plastice și muzică etc.) nu a presupus doar
o revigorare a vechilor practici ancorate în/ dependente de mimesis, ci, mai curând,
o reacție specifică și necesară la „scenariul existent” prin care artiștii au decis să
creeze cu fața la realitatea imediată, cea de lângă ei. Așa se explică faptul că, în cazul
particular al cinematografiei și al literaturii, personajele au fost plasate într-un context
social și istoric determina(n)t, trăirile lor fiind specifice condițiilor predominante
epocii. Considerând că tema compasiunii a jucat un rol major în scrierile neorealiste,
romancierii au dorit să descrie emoțiile și experiențele umane prin intermediul unor
naratori subiectivi, transfocatorul lor – unul cu distanța focală variabilă continuă –
fiind concentrat pe fapte aprofundate, pe reprezentări binare ale identității.
Manfred Pütz denunța că, în majoritatea „fabulelor despre identitate”, mediatorul,

care este eroul însuși, „garantează o evoluție coerentă de la o situație inițială dată
spre o situație finală contrastantă”. În consecință, acesta devine „subiectul și obiectul
procesului de mediere”26. Referindu-se la tentativa lui Paul Ricœur de a redefini
relația dintre „identitatea narativă” și cea personală27, Carmen Mușat observa:
Această structură chiasmatică pune în lumină renunțarea la ordinea paralelă a istoriei și a

ficțiunii și permite totodată abordarea identității narative ca element structural al acțiunii
sinelui. […] Ca trăsătură constitutivă a ipseității, alteritatea desemnează variațiile
identității narative, esențialmente dinamică. […] Corelația între acțiune și personaj,
faptul că identitatea personajului se construiește în raport cu configurația intrigii, dând
naștere unei «concordanțe discordante», caracteristică de altfel oricărei narațiuni, face
ca între istorie și personaj să se dezvolte o relație simbiotică28.
Deși se presupune că neorealismul ar fi de fapt un realism în „alte haine și cu altă

pălărie” (evident, una nouă!), în realitatea literaturii există, totuși, o continuitate
cu stilurile și scrierile anterioare, în sensul că romancierii „seriei” șaptezeciste
s-au situat „în moment”, dar, în același timp, au înțeles că „momentul” a reapărut
dintr-un trecut apropiat și/ sau mai îndepărtat al cărui cordon ombilical nu a fost în
totalitate retezat.
Așa se explică de ce, în plan tematic, romanele neorealiste ale Gabrielei
Adameșteanu, Mihai Sin, Norman Manea, Bujor Nedelcovici ș.a. au optat pentru
a scoate la iveală poveștile neobservate sau ignorate ale „clasei de jos” și/sau a
unor personaje înfrânte de o „realitate neplăcută” (recte, socialistă) și, evident,
dezavuabilă. Folosirea unui limbaj colocvial, argotic pe alocuri, conferă pasajelor
romanești o notă acut-realistă, după cum recursul la mituri și simboluri, parabole
etc. constituie cota-parte dintr-o strategie ce va evita descriptivismul spre a se putea
angaja în transmiterea emoțiilor care stau la baza realității obiective. Într-un desen
topografic al seriei recurente a trăsăturilor recunoscute în „structurile sintagmatice
de profunzime”29 – cele ce definesc logica imanentă a secvențelor și evenimentelor
narate, pe harta „romanului neo-” (modernist/-realist) pot fi localizate aspecte
26
Manfred Pütz, Fabula identității. Romanul american din anii șaizeci, Editura Institutul
European, Iași, 1993, pp. 12-13.
27
Paul Ricœur, Soi-même comme un autre, Éditions du Seuil, Paris, 1990.
28
Carmen Mușat, Identitate-alteritate, în Ipostaze asupra romanului postmodern și alte
ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998, pp. 80-81.
29
Potrivit naratologiei anilor 1970, în special cea practicată de A.J. Greimas, „structura
narativă de suprafață” este constituită din secvențe consecutive de evenimente în vreme ce
„structura narativă de profunzime” („gramatica de profunzime”) are în vedere organizarea
unei semnificații tematice („semantică de profunzime”) într-un text narativ. În A.J. Greimas,
Elemente pentru o gramatică narativă; Despre sens-Eseuri semiotice, Editura Univers,
București, 1975.
caracteristice vizând identificarea „componentelor”, respectiv, „categoriilor

universale” de la funcții, mediatori, potențialitate, actualizare, la opțiune binară,
evoluție triadică, câmpuri semantice etc.
Pe de o parte, un atare „model relațional”, la care se pot raporta tramele narative
concrete, se poate descrie (cu aproximațiile de rigoare) după modelul schematic
utilizat de Manfred Pütz în decodarea romanelor a căror tematică este (con)centrată
pe problemele vizând „căutarea de sine prin ficțiune”30. Liminar, se pare că există
un „agent” (o serie de agenți) individual(i), implicit sau explicit nesatisfăcut(ți) de
condiția dată a existenței și pe care acesta (aceștia) o trăiește(sc) cu sentimentul
imposibilității sau a unei vagi posibilități de „autodefinire”. În acest mod, se
poate considera că „sfera globală” a unei (unor) atari narațiuni este formată din
„câmpuri semantice contrastante: de unitate și de diviziune”31. Fenomenologic,
agentul(ții) este (sunt) dominat(ți) de dorința de a-și modifica condiția și de a
trece granița dintre cele două „câmpuri semantice contrastante” recurgând la o
mișcare de transcendență. La nivel individual sunt semnalate însă „contraforțe”
(obstacole) reale sau imaginare care generează suferința individului și-i interzic
orice modificare a situației. De regulă, există însă un „mediator” (sau mai mulți!)
cu un potențial „rol instrumental” în lupta care va învinge forțele opuse. Fie că
înfruntarea este actualizată și (con)duce, în cele din urmă, la o situație dinamică
de schimbări specifice (ca de pildă trecerea dintr-un câmp în altul), fie că starea
individului este „nesatisfăcătoare” și „contradictorie” dar „statică”, acestea vor
determina afirmarea frustrării finale. Lupta se încheie cu un rezultat care se prezintă
fie sub forma dicotomiei succes/ eșec, fie ca o a treia opțiune, una indecisă: succes
parțial ori eșec parțial. Condiția de bază a unei atari reprezentări schematice se
rezumă la reducerea varietății derutante de „fenomene narative de suprafață” și
acceptarea unei formule narative comune ca model recurent al povestirii ce reflectă
preocupările și certifică valorile principale ale unei anume perioade.
Pe de altă parte, am putea recurge la o perspectivă de ansamblu cu irizații
didacticiste de tipul celei propuse Anton Cosma în tentativa lui de a „panorama
romanul românesc contemporan”. Atunci când face referire la intervalul 1945-
1989, istoricul literar îl amplasează sub sigla „metarealismului” cu dublă față:
neotradiționalistă și neomodernistă sau experimentală. Neotradiționalismul,
subordonat principiului „stilizării culturale”, respectiv „funcției cognitive a
limbajului”, în genere, cuprinde romane ale căror texte îi „reamintesc” lectorului
de prezența unui imaginar recurent, identificat în mituri, tradiții, fapte și personaje
istorice, pe care scriitorul le manevrează în funcție de orizontul de așteptare al
cititorului aflat în postura de creuzet al „memoriei culturale”, loc unde se amestecă
diverse produse culturale. Referindu-ne la „Vocativul” și „Imperativul” prin care
Roman Jakobson exemplifica funcția conativă a limbajului, observăm că Anton
30
Manfred Pütz, op. cit., pp. 10-13.
31
Ibidem, p. 11.
Cosma consideră că, în romanul neotradiționalist, aceste „cazuri” și „moduri” își

au corespondent în invocarea și provocarea „memoriei culturale” și a „conștiinței
individuale” cu ecouri în resuscitarea fondului „reminiscențelor cultural literare”.32
În exemplificările din secțiunea consacrată romanului narativ-baroc, alături de
autori canonici (Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Radu Tudoran ș.a.) implicați
în „stilizarea tradiției”, se regăsesc și unii dintre romancierii seriei șaptezeciste
cum ar fi Mircea Ciobanu cu ciclul de Istorii (I, 1977, II, 1978, III, 1981; IV,
1983; V, 1986) ș.a. În opinia lui Anton Cosma, „romanul baroc”, subsumat
preocupărilor pentru resuscitarea tradiției, abundă în „cronotopul spectacular”,
plasat într-un timp mitic, aflat la distanță față de timpul prezent cu toate că
„atitudinea politică și etică” se regăsește la modul indirect și/ sau direct în cazul
romanului politic. Ca semn distinctiv recunoaștem „introducerea, în mixajul
rafinat al neotradiționalismului, a semnelor unei acute participări la dilemele și
dramele prezentului”33.
Referitor la „romanul retro” din deceniile șapte-opt, se remarcă „tendința
naturală” – a unora dintre prozatorii acomodați cu formula „noului roman francez”
și modelul instaurat de William Faulkner – de transformare a „limbajului în
metalimbaj” și de „stilizare culturală a trecutului”. Opțiunea este validată de/ prin
romanele Despre purpură (1974), Antonia (1978), Rug și flacără (1977), Mierea
(1978), 1784, vreme în schimbare (1984) ale lui Eugen Uricaru, Drumul egal al
fiecărei zile (1975), Dimineață pierdută (1983) ale Gabrielei Adameșteanu, Masa
Zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979),
Prințul Ghica (1982, 1984, 1986) ale Danei Dumitriu etc. Sunt scrieri ce deconspiră
pasiunea pentru o autentică trăire și o profundă cunoaștere a ființei prezente ca
„ființă aluvionară”. Această propensiune este abordată în tandem cu relevarea
relației „istorie-utopie”, „realitate-metarealitate”, „societate-imaginea despre sine”
a insului și a societății34.
Cealaltă axă a „metarealismului”, „neomodernismul experimental sau
experimentalismul”, aceasta este prezentată (ca în cazul „romanului retro”
practicat de șaptezeciști) drept „rezultatul exercitării funcției autoreferențiale
a romanului” experimentat ca „fapt de limbaj”; mai exact ca prag de trecere de
la „limbaj” la „metalimbaj”. Nota particulară a unui atare experiment literar este
dată de capacitatea și predispoziția romancierului de a-și concentra atenția asupra
„propriului eu” angrenat în producerea „literaturii” ca „meditație asupra propriei
sale condiții” și de a transpune „actul creației literare”ca ficțiune romanescă.
În rezumat, „formele neotradiționaliste” ale forjării „experienței culturale” se
întemeiază decisiv pe „ideea de Timp”, comunicarea cu cititorul având la bază un
anume „capital de memorie”, recte depozitar al unui „Timp al umanității”. În ceea
ce privește „romanul retro”, viziunea asupra lumii rămâne fidelă principiului istoric,
32
Anton Cosma, op. cit., pp. 47- 48.
33
Ibidem, pp. 53-54.
34
„mitul, mai precis, aici, tradiția, ritul, legenda având mai mult un rol stilistic, de
cheie tonală pentru evocarea epică”.35
Referitor la „romanul-eseu” – în versiunea pentru care au optat Norman Manea
prin romanele Captivi (1970), Atrium (1974), Zilele și jocul (1977), Anii de
tinerețe ai lui August Prostul (1979) și parțial Dana Dumitriu în Masa Zarafului
(1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Prințul
Ghica (1982, 1984, 1986) -, prioritatea timpului este conjugată cu cea a „spațiului
interior”, al „scriiturii” și al „eului”. Astfel, în „romanul-eseu”, spațiul este unul
al „metarealității extranee, al ideilor și al intertextului”, atitudinea romancierului
căpătând un „aspect cultural-sapiențial”, cu iz de „înțelepciune a cărților”.
Ca urmare, „metarealismul neotradiționalist” alături de cel „neomodernist,
experimental”, favorizează, în cadrul romanului „seriei” șaptezeciste, congruența
„meta-timpului” și a „meta-spațiului”, timpul și spațiul realității figurând la modul
aluziv.
Trecut la rubrica „Scriitori din diaspora”, Bujor Nedelcovici, autorul romanelor
neomoderniste Ultimii (1970), Fără vâsle (1972), Noaptea (1974), Grădina Icoanei
(1977), Zile de nisip (1979) scrise și publicate în România lui Ceaușescu, se cere
a fi (re)citit cu aceeași lupă folosită în decriptarea formulei narative a „romanului-
eseu” din anii ‘70.
Considerată „promoția” cea mai „curată” din literatura română postdejistă, una
formată din individualități creatoare bine configurate și predispuse la indulgențe
atât față de predecesori (șaizeciști, cu precădere) cât și la toleranțe ale succesorilor
optzeciști, „seria” șaptezecistă se bucură de simpatia generației ’60 care îi considera
adevărații lor continuatori în plan estetic, respectiv de îngăduința textualiștilor care
îi acceptau ca promotorii „noului roman românesc”.
Departe de a face din această coincidență o chestiune de orgoliu stupid, ambele promoții
în cauză au conservat, în cele două decenii de la afirmare, imaginea ce și-o făcuseră de
la început una despre cealaltă. Căci, dacă șaptezeciștii vedeau în «reformați» un model
de intelectualitate, aceștia din urmă îi vor fi privit pe mai tinerii comilitoni mai mult
decât ca pe niște discipoli, îi vor fi privit ca pe niște versiuni neîntrerupte, nefrustrate,
ale propriei lor deveniri.36
Fixarea în ramă „neo-”(modernistă, -realistă) a eșantionului de romancieri

reprezentativi pentru „seria” șaptezecistă respectă coordonatele de navigare
pe traseul curățat de lesturile ideologice ale realismului socialist în literatură și
validează ansamblul de procedee încarnate în poetica neorealismului și politica
neomodernismului.
35
Ibidem, pp. 49-50.
36
Laurențiu Ulici, op. cit., p. 29.
Portret de grup cu două doamne neomoderniste și un disident
Este binecunoscut faptul că prozatoarea Gabriela Adameșteanu (1942) se arată

sceptică în ceea ce privește teoretizările și încadrările generaționiste considerându-
se un scriitor pur și simplu. Apropiată stilistic și tematic de felul particular de a scrie
al lui Paul Goma (care i-a „influențat, într-o anumită măsură, oralitățile, vorbirea
naturală, detaliul realist”37), Gabriela Adameșteanu probează afinități similare și cu
Norman Manea ori Eugen Uricaru, aflați la polii extremi ai „seriei” șaptezeciste.
Intersectarea cu Eugen Uricaru, în opera căruia autoarea va regăsi o confirmare a
formulei pentru care a optat, este vizibilă, mai cu seamă, în „perspectiva slabă”
asupra Istoriei asumată ca (supra)temă a operei și reperată contrapunctic în gama
aceleiași „obsesii a istoriei ”38.
Referitor la modelele literare pe care și le-a asumat, Gabriela Adameșteanu se
consideră apropiată, ca structură, de proza analitică și de formula autenticității lui
Camil Petrescu, Anton Holban, Hortensia Papadat-Bengescu ș.a.
Am avut marea șansă ca adolescența să-mi coincidă cu momentul marilor retipăriri, cu atâtea
fabuloase recuperări și întâlniri, de la Faulkner la Camus, de la Kafka la Eugen Ionescu, de
la Blaga la Mircea Eliade. Ar fi prea multe nume și prea multe cărți de enumerat, importantă
mi se pare, mai ales, amintirea acestui lung șir de entuziasme care m-a făcut să am, încă
multă vreme, senzația unei studenții prelungite. Însă nu pot să-i numesc eu pe scriitorii
care m-au format. De pildă, în legătură cu proza mea, am citit uneori, în cronici, referiri la
Hortensia Papadat-Bengescu care, evident, mă măgulesc, dar prozatorii mei preferați au
fost multă vreme Camil Petrescu și Anton Holban, mai de curând Rebreanu și Caragiale.
Evident, i-am citit și am învățat de la contemporanii mei – de la Marin Preda până la Sorin
Titel. Afinitățile, îndeosebi cele cu colegii mei de generație, au fost în parte semnalate de
critică, mai ales de la apariția celui de al doilea volum. Dar asupra prozei mele, eu nu pot
privi decât dinăuntru39.
Paralaxa antimodernismului, așa cum o recunoaștem în Drumul egal al fiecărei

zile (1975), Dimineața pierdută (1983), Provizorat (2010), Anii romantici (2014)
sau Fontana di Trevi, (2018), este orientată „verso”, în sensul că prozatoarea
caută, în debaraua trecutului, printre lucruri, amintiri, imagini, evenimente etc.,
busola necesară orientării pe harta iregulară a prezentului. Polarizarea viziunii
antimoderniste se recunoaște în importanța pe care naratorul și personajele o
acordă trecutului ca frânghie de siguranță în aventura escaladării expedientelor
ce scot la iveală trăsăturile și neliniștile umane dintotdeauna. Așa cum se poate
observa și din cărțile prezentului – Obsesia politicii (1995), Cele două Românii,
37
Gabriela Adameșteanu, Anii romantici, Editura Polirom, Iași, 2014, p. 45.
38
Ibidem, p. 93.
39
Nicolae Băciuț, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, volumul I,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 17.
articole și fragmente memorialistice (2000) – acest lucru nu înseamnă, totuși, că

formula antimodernistă este constrânsă, în limitele precedentului istoric, să afle
și să ofere soluții universal-valabile pentru ameliorarea crizelor prezente și/ sau
viitoare. Privită prin „ocheanul” lui Antoine Compagnon, romanciera Gabriela
Adameșteanu se dovedește o personalitate ambivalentă, prinsă în mișcarea timpului
său, scriitoare care aruncă, simultan, și o privire în urmă („en arrière”).
Adagiul „rezistență la modernism în cadrul modernității“ cred, că i se potrivește
atât literaturii sale de dinainte de ’89, cât și (mai ales) celei de după 2000. Dacă o
considerăm o prozatoare „antimodernă”, aceasta nu înseamnă că, de fapt, îi atribuim
calitatea de inamic al modernității sau de adversar al modernismului literar și, cu
atât mai puțin, de contestatar vehement al tradiționalismului. Anton Cosma vedea
în neotradiționalismul său o nișă a „romanului retro”, cu toate că, „antimoderna”
Adameșteanu este, în fapt, o adevărată modernă atentă la regret și la melancolia
din spatele progresului. Această condiție a modernismului funciar se recunoaște
în accepția pe care protagoniștii din cărțile sale o conced posibilității ratate de a se
întoarce și a rămâne în trecut. Așa se explică și faptul că majoritatea personajelor
recuză complacerea în „idealizarea” trecutului. Fiindcă, după cum mărturisea
scriitoarea, în cazul prozei, pe lângă atribuirea unei necesare „ambiguități soluțiilor”,
se impune și recursul la ținuta narativă din garderoba antimodernismului literar:
„distanțare”, „neutralitate”, „scepticism”, uneori chiar și un ușor „cinism” față de
unele dintre personaje cum ar fi Madam Delcă, Sofia Ioaniu, Ștefan Mironescu ș.a.
De altfel, axul motor al romanelor și nuvelelor îl recunoaștem în construcția
personajele și reconstrucția mediilor. Acestea sunt, de fapt, cele care stabilesc
importanța faptelor și a evenimentelor, în măsura în care naratorul le indică sau le
inserează în țesătura ficțională. Pentru că, în cazul particular al prozelor Gabrielei
Adameșteanu, textul este acela care „absoarbe” istoria, nu istoria este cea care-l
„resoarbe”, cum ar spune Serge Doubrovsky40, fluxul comprehensiunii circulând de
la operă la autor pentru a se întoarce definitiv spre operă, și nu de la autor spre operă
pentru a se „închide asupra autorului”.41
Opțiunea cu privire la „desfacerea nodului biografist”, confirmă faptul că lumea
„concepută” de Gabriela Adameșteanu în plan ficțional face concurență, în plan
factual, „stării civile” prin recursul la o „gesticulație ațintit catoptrică” (Irina Petraș).
Ceea ce predomină însă, în acest proces de reflexie ține de „creație și reproducere”.
Pentru că, în realitatea ficțională, proiectată de Gabriela Adameșteanu, totul se
întâmplă „ca în viață”, la scară reală. În sensul că, supunerea de bună voie, aplicată
la tipologii consacrate ori în curs de consacrare, conferă fabulației un evident grad
de verosimilitate, valabilitate și chiar un farmec inconfundabil. I-am întâlnit incluși
în această categorie a „conceptivilor”, la care Gabriela Adameșteanu a aderat, pe
Liviu Rebreanu (conceptivul prin excelență), pe Camil Petrescu, Anton Holban,
40
Serge Doubrovsky, Corneille et la dialectique du héros, Édition Gallimard, Paris, 1963.
41
Serge Doubrovsky, Pourquoi la nouvelle critique: critique et objectivité, Édition Mercure
de France, Paris, 1966.
Radu Petrescu ori Hortensia Papadat-Bengescu, „conceptivi-holografici”, ale căror

desfășurări epice se repliază periodic în subtile sondări psihologice, cu relații
spațiale de o rigiditate fluidă, paradoxală, sensibilă. Pentru că, așa cum observa
Irina Petraș42, la Gabriela Adameșteanu, „rumoarea mică” a existenței diurne este
amplificată sub imperiul ficțiunii ordonatoare devenind exemplară, traducerea în
cuvinte expresive a existenței umane fiind un proces în permanentă modificare, „in
progress”. Prozatoarea este conștientă de faptul că tăvălugul istoriei deformează
„solidele, mediocrele noastre sentimente familiale”, dar nu crede că acesta le și poate
anula, cărțile Gabrielei Adameșteanu fiind documentele unei viziuni „personale”
asupra lumii, viziune care nu acceptă uniformizarea și care refuză tabuurile.
Nuvelele și romanele Gabrielei Adameșteanu mizează pe accentele dramatice,
desfoliindu-se ca un palimpsest al emoțiilor, existențele fiind dezvăluite gradual, din
aproape în aproape. Sub aceste „măști ale tragicului” se ascund fascinante povești de
viață învăluite în monotonie, discordie și blazare. În regia cronotopului „drumului
egal al fiecărei zile”, configurată de prozatoarea neorealistă, predomină solitudinea,
sentimentul de însingurare și ratare etc. Se pare că acestea au determinat-o pe Sanda
Cordoș să considere că literatura Gabrielei Adameșteanu e una a „profunzimilor”, a
dispozițiilor imanente, a crizelor eului, care investighează omul, cu toate traumele
sale și explorează, totodată, „problematica identitară”, azimuturile acestui univers
al vieții interioare fiind coordonate în funcție de unghiul unui accentuat „palpit
intrinsec”43. Este în joc o temă recurentă, dealtfel, în literatura modernă postbelică.
Eugen Simion sublinia că, întâi de toate, ceea ce se remarcă în proza Gabrielei
Adameșteanu
este cruzimea ei realistă. Notele tradiționale ale literaturii feminine (gustul pentru
melodramă, lirismul, mizandria, senzualitatea, psihologismul fin) lipsesc aproape
total în romanele și povestirile dure, interesate de culorile terne ale cotidianului și de
cronologia existențelor mediocre. Modelul Hortensia Papadat-Bengescu este părăsit, în
narațiune se afirmă, pe față, o observatoare rea, neînduplecată a imperfecțiunilor umane.
Lumea văzută prin mediocritățile, vulgaritățile, duplicitățile ei44.
Literatura Gabrielei Adameșteanu este pătrunsă de valori cronotopice de

dimensiuni și niveluri diferite, cronotopul fiind cel care determină unitatea artistică
a romanelor în raporturile lor cu realitatea.
42
Irina Petraș, Oglinda și drumul. Prozatori contemporani, Editura Cartea Românească,
București, 2013; De veghe între cărți. Scriitori contemporani, Editura Școala Ardeleană,
Cluj-Napoca, 2017.
43
Sanda Cordoș, Un roman fără vârstă, postfață la Drumul egal al fiecărei zile de Gabriela
Adameșteanu, ediția a V-a revăzută, Editura Polirom, Iași, 2008.
44
Eugen Simion, Gabriela Adameșteanu, in Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea
Românească, 1989, pp. 453-465.
Neidentificată în „lista lui Manolescu” (după toate probabilitățile din motive de

ordin „extraliterar”45), Dana Dumitriu (1943-1987) este atașată de Anton Cosma,
Eugen Simion et. al. ca încheietor de pluton al șaizecismului novator (avându-i
ca promotori pe Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, Paul Goma) grație
preocupărilor sale de a transfigura (traduce ficțional) relația dintre individ și
mecanismele obscure ale unei istorii canibale. În realitate însă, prozatoarea este
o „șaptezecistă” cu drept de liberă circulație între teritoriile asanate ale romanului
realist și cele ale metaromanului.
Nu întâmplător, un port-stindard al criticii postdecembriste ca Paul Cernat, luând
în calcul criterii de taxinomie a romanului bazate pe „mimemsis”/„antimimesis”,
„realitate”/ „realism”46 considera că, „modelele moderniste” interbelice de tip
„ionic”, în versiunea lui A. Thibaudet ori N. Manolescu, sunt mai slab reprezentate în
literatura română, cu excepția lui Al. Ivasiuc, Gabriela Adameșteanu, Dana Dumitriu.
Alături de Gabriela Adameșteanu, Dana Dumitriu rămâne cea mai importantă prozatoare
română postbelică și, probabil, cel mai acut continuator al modernismului introspectiv
interbelic (pe linia Hortensia Papadat-Bengescu – Anton Holban), fiind, în plus, un
excelent critic și eseist – de fapt, singurul foiletonist-femeie important și relevant din
România comunistă (Monica Lovinescu exercitându-și, totuși, «magistratura» în exil)”.
[…] „După un stagiu în Radiodifuziune și la câteva publicații, Dana a făcut parte,
vreme de aproape două decenii, din faimoasa echipă de critici ai «României literare»
alcătuită de George Ivașcu; din păcate, autoritatea critică i-a fost eclipsată de dominanta
masculină a criticii vremii, inclusiv de partenerul ei de viață, Nicolae Manolescu47.
Observații comune le vom regăsi în studiul sintetic pe care Eugen Simion

îl consacră romancierei Dana Dumitriu, autoare a unei „proze de tip eseistic,
surprinzător de bine scrisă”, fixată în „tradiția Camil Petrescu” și, prin amploarea
analizei psihologice, în „linia Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban” și, în
genere a „proustienilor”.48 Ceea ce se reține, în primul rând, este constanța tematică
a prozelor sale, fenomen semnalat chiar de la debut cu volumul Migrații (1971)
centrat pe developarea procesului de „migrare spre sine” ceea ce conferă acestor
proze calitatea de „eseuri epice”:
45
Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 143879, vol. I-IV. Luând în calcul „informații
disparate” din cele patru volume de urmărire a Danei Dumitriu de către securitatea comunistă,
reiese că „relația” dintre ea și Nicolae Manolescu s-ar fi derulat între 1970/1971, respectiv între
1985/1986. (Din notele informative și rapoarte aflăm că în 1973 și în 1985 locuiau împreună).
46
Paul Cernat, Identitatea romanului, in „Revista de Istorie și Teorie Literară”(RITL), nr.
1–4, București, 2019, p. 115.
47
Ap. Florian Saiu, Dana Dumitriu, femeia-stindard a prozei moderne românești, in
„Jurnalul.ro › Cultură › 12 Oct 2022, 07:25 https://jurnalul.ro/cultura/dana-dumitriu-femeia-
stindard-a-prozei-moderne-romanesti-911831.html.
48
Eugen Simion, Dana Dumitriu, în Scriitori români de azi, vol. IV, ed. cit., p. 239.
complexele adolescentei urâte, nepotrivirea între destinul interior și întâmplările din

afară, revelația identității ființei și conștiința duplicității limbajului, complexele femeii
tinere, orgolioasă și lucidă, relațiile dintre copii și părinți, cu sugestii venite din câmpul
psihanalizei, tema, în fine, a incomunicării și a ratării care revine în toate romanele
scriitoarei49.
Acest invariant de ordin tematologic se conjugă cu opțiunea pentru modelul

prozei din Drumul ascuns cu mențiunea că, spre deosebire de Hortensia Papadat-
Bengescu, Dana Dumitriu nu se angajează la o analiză de tip clinic și nici nu
investighează decât fortuit psihologia și imaginarul maladiv al insului bolnav. Per
ansamblu, proza scurtă și/ sau cea de mare întindere a Danei Dumitriu este interesată,
cu precădere, de revelarea „relațiilor umane” în raport cu interesul pentru sondarea
„categoriilor psihologiei clasice”, preocupare pe care o evită, preferând, în schimb,
„migrarea spre”, plonjarea în sine. Această opțiune o apropie simțitor de Camil
Petrescu și de Anton Holban, prozatori moderni care decodează gelozia, disperarea,
dragostea etc. ca pe un nod de pasiuni complexe și de complicații interioare cu
efecte vizibile în modificarea tipologiilor tradiționale. Rezumând, într-o atare
compunere narativă, „întâmplările” reale sau imaginate sunt „mai presus de noi” și
că „biografia reală” se pierde într-un atare hățiș ficțional.
Eugen Simion avertiza asupra unei „teme complementare” axată contrapunctic
pe cartografierea „stărilor intermediare, nedefinite” care „agresează ființa și-i
determină comportamentul” polifonic:
Așteptarea, crisparea, orgoliul, sentimentul de vinovăție, aroganța, neputința comunicării

și retragerea în sine (migrarea) formează toate la un loc, o stare complexă pe care
prozatoarea încearcă să o analizeze50.
Reținem preferința Danei Dumitriu pentru o perspectivă relativizantă asupra

spațiului (interior, desigur) și a timpului tradusă în adagiul „împotriva migrațiilor”,
cu tot ceea ce presupune recursul la pasivitate, la imposibilitatea de a se supune
„ritualului formal al vieții”, „nereceptivității duratei”, indiferenței la timp, în cele
din urmă. „Pasivitatea mea nu era un somn al incapacității de activitate, de atitudine,
ci atrofierea acelui timp puternic al timpului” aflăm din monologul nervos al
eroinei din povestirea Împotriva migrațiilor considerată focarul narativ din care se
alimentează romanul Masa Zarafului (1972) în care „eseul romanesc” se aliază cu
„senzaționalul”, „melodrama” și cu o subtilă analiză a „duplicității” și a „eșecului”.
După cum remarcă și Eugen Simion un fapt este sigur: „Dana Dumitriu aduce,
în câmpul analizei epice”, complicate „zone de penumbră ale psihologiei” și
„definește” individul
49
Ibidem.
50
Ibidem, p. 241.
printr-un șir de conflicte (stări) care angajează intens viața spiritului, chiar dacă spiritul
nu reușește, până la urmă, să stăpânească încurcatele relații ale vieții. Totul este ca
individul să fie conștient de existența lor. Analiza acestor relații obscure și a stărilor
indeterminante pe care le provoacă în viața interioară a individului constituie substanța
epică a narațiunii51.
Printr-o atare strategie contrapunctică, proza Danei Dumitriu se deosebește

tematic și stilistic de cea a lui Nicolae Breban și Augustin Buzura, chiar dacă insistența
asupra dramei intelectualului, aflat în ipostaza de victimă a „circumstanțelor” și a
„propriei inerții” (încremeniri într-un timp mort, în Nemișcare) amintește pe alocuri
de romanul existențialist (Absenții) al lui Augustin Buzura. Ceea ce se reține este
faptul că amnezia contaminantă, nemișcarea, contragerea timpului în spațiu și a
spațiului în timp (v. cronotopul „masa Zarafului”, a Amiralului, a Marelui Leviathan
în jurul căreia personajele eșuează, agonizează) conduc spre o narațiune preocupată
de o cu totul altă perspectivă asupra personajului: una în care actanții nu mai sunt
entități determinabile după „categoriile psihologiei clasice”, gata-constituite, ci
„realități sufletești indeterminante”:
În fața materiei haotice și imprevizibile a vieții psihice, romancierul simte nevoia să

nu pună ordine și să explice fenomenele pe care le percepe, ci să le redea în procesul
lor viu de interferare, să aducă în prim plan acele evenimente ale lumii interioare care
individualizează o psihologie și un punct de vederea asupra lumii exterioare. Din
această perspectivă, literatura nu mai poate avea dreptul de a elucida dramele umane,
de a propune subiecte închise, soluționate într-un sens sau altul, de a fabrica personaje
definite. Căci în felul acesta realitatea pe care încearcă să o clarifice se va reduce la
imaginea subiectivă pe care scriitorul o are despre ea52.
În acord cu poetica romanescă a seriei șaptezeciste, romanul cel mai apropiat

de formula narativă utilizată de Lawrence Durrell în Cvartetul din Alexandria este
suspectat de o „invenție epică minimă” și de o tipologie „insuficient expresivă”.
Ca urmare, el ar putea fi (re)citit ca un alt mod de construcție a feminității, unul
diferit de modelul șaizecist, tributar oarecum perspectivei falocratice. Noutatea
se recunoaște în „portretul unei doamne” misterioase și cultivate, inteligente și
neliniștite, volitive și orgolioase, paradoxal „candidată la ratare”, victimă sigură a
unui Leviathan „care înghite soarele din ea”, remarcă Eugen Simion.
Am insistat asupra tipologiilor din Împotriva migrațiilor și Masa Zarafului
pentru că modificări substanțiale în plan naratologic nu se aduc nici în Duminica
mironosițelor (1977) în care motivul întâmplării devine o formă degradată a
fatalității și nici în Întoarcerea lui Pascal (1979), un pseudoroman politic atras de
Ibidem, p. 243.
51
Dana Dumitriu, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea Românească,
52
București, 1976, pp. 84-85.

tema adevărului și a culpabilității cu dorința de a studia relații interfamiliale. Dacă

tematic, stilistic și tipologic predomină un anume manierism, noutatea se poate
afla din tentativa de a introduce în circuit metaromanul față de care șaizeciștii nu
manifestaseră interes. Este vorba despre procedeul textualist ilustrat de romanul
redactat de Maria, sora anchetatorului George, care își compensează „amărăciunea
somnolentă a unei căsnicii ratate” prin scrierea romanului care tocmai se derulează
sub ochii cititorului ca în textele târgoviștenilor și mai apoi în cele ale grupării
textualiste Nedelciu-Crăciun. Vivat redivivus!
O revenire la romanescul tradițional este confirmată de romanele Sărbătorile
răbdării (1980) în care este readusă în discuție relația de cuplu în varianta mariajului
nereușit, autoarea inversând și reinterpretând statusurile partenerilor și Prințul
Ghica (1982, 1984, 1986), o tentativă narativă de a împăca „realismul psihologic”
cu „exigențele romanului istoric”, istoria devenind în cazul de față „obiect de
reflecție” aura parabolică și spirituală pe care șaizeciștii o evitaseră furați fiind de
dorința de restaurare
În dialogurile sale cu Sergiu Grigore, Bujor Nedelcovici (1936) se consideră
„scriitorul total”, angrenat într-un mod particular și profund în felul de „de a fi”
în lume și „de a trăi” exilul și disidența53. Biografic, sunt reținute, de regulă, trei
momente traumatice care i-au marcat existența lui Bujor Nedelcovici: arestarea și
condamnarea tatălui54; intervalul în care a trebuit să renunțe la profesia de avocat
dobândită prin studii și, în cele din urmă, exilul. Considerăm la fel de esențială și
perioada „senină” din interstițiul ‘70-’80, odată cu decizia de a se „angaja definitiv
în slujba literaturii” și de a încerca o reconciliere cu puterea. Dealtfel, scriitorul
pledează pentru ideea că, în ceea ce privește disidența și exilul există „un fel de
a fi” și „de a trăi” specific unor atari opțiuni (decizii personale, în fond). Condiția
exilică ar fi legată direct de existență, de „faptul de a fi în lume (Être, Connaître,
Conscience), adică de ceea ce este mai profund în noi, „le noyau dur, indestructible
et l’éternel”. În ceea ce privește disidența, schismaticul este cotat drept „un eretic,
un non-conformist, un rebel, un iconoclast…”55. Abordarea completă și complexă a
operei scriitorului este într-un fel dependentă de exploatarea filonului autobiografic
„auctorial”, cu precădere cel din etapa „preexilică” (1970-1987) dar și din intervalul
exilului parizian (de după 1987). Bianca Burța (Cernat) mărturisește că la o lectură
a „jurnalului infidel” se rămâne cu impresia că „Iustin Arghir din Somnul vameșului
e cel care gândește, se întristează, își face iluzii, se resemnează, se indignează, se
bucură în aceste pagini de notație intimă”56. Prin urmare, „omul autentic” nu poate
fi decât „omul conștient, reflectând simultan scriitorul și personajul”.
53
Bujor Nedelcovici, Cine sunteți, Bujor Nedelcovici? Bujor Nedelcovici în dialog cu
Sergiu Grigore, Editura Allfa, București, 2010.
54
Bujor Nedelcovici, Opere complete 7, Editura Allfa, București, 2008, p. 536.
55
Bujor Nedelcovici, Cine sunteți, Bujor Nedelcovici?, ed. cit., p. 38.
56
Bianca Burța, Jurnal. Bujor Nedelcovici, Jurnal infidel: ieșirea din exil (1992-1997), în
„Observator cultural”, nr. 155, 11-02-2003.
Cum fotografia de grup a „seriei” șaptezeciste este una panoramică, ea își va

(re)aproxima cadrele în elongarea istoriografiei literare, deopotrivă descriptivă și
hermeneutică, având ca țintă orizontul textual și perspectiva contextuală concretizate
în investigarea resurselor literare și a perspectivelor extraliterare. Criptic și retractil,
„centrat pe sine” (cu accente narcisiste, după cum îl descrie Gh. Manolache),
prozatorul Bujor Nedelcovici insistă asupra crizelor de conștiință ale personajelor
invocând „culpe ereditare” și configurând astfel o supratemă obsesivă a „fabulei
identității”: povestea „vinovaților fără vină” pe care o va transpune în varii game
narative. Contradicția dintre „adaptabilitatea” scriitorului la „context” (cu efecte
benefice asupra „bucureșteanului reintegrat”) și imaginarul visceral anticomunist al
„romancierului publicat” nu afectează în profunzime formula romanescă și nici nu
diminuează valoarea literară a acestui tip de scriitură. Pentru că, în ceea ce privește
condiția de scriitor ea este descrisă de Bujor Nedelcovici în cheie psihanalitică și
transpusă naratorial în „gamă” freudistă:
Pentru mine scrisul a fost o respingere, un refuz și o evadare dintr-o realitate potrivnică;
o revanșă, o căutare de sine, o exorcizare, un răspuns la întrebarea «de ce m-am născut
vinovat și am făcut parte dintre cei care aveau o culpabilitate colectivă», dar... și o
salvare dintr-o viață care mi se părea banală, mediocră, vulgară și mizeră. […] Pentru
mine, realul nu este decât o trambulină pentru a mă arunca în imaginar și ficțiune57.
Așa după cum s-a mai observat, nu e deloc facil să distingi eul empiric al
scriitorului Bujor Nedelcovici, care se automărturisește în jurnal (și/ sau epistolar),
de eul auctorial. Prin urmare, validăm ipoteza Biancăi Burța (Cernat) potrivit
căreia „de la Somnul vameșului sau de la Al doilea mesager până la Jurnal infidel”
distanța se dovedește a fi una „relativ mică”, probabil din cauză că, pe de o
parte, „autobiograficul infuzează ficțiunea”, iar pe de altă parte, „nonficționalul”
(factualul) se transformă în mod neașteptat în „poveste” (ficțiune)58.
Jurnalul infidel îl aduce în prim-plan pe omul Nedelcovici care își asumă, cu
obstinație, serenitate și cu „orgoliu olimpian” condiția de scriitor, „singurătatea
ascetică a unei vieți epurate de contingent”, a unei existențe reduse la „liniile
abstracte ale evenimentelor esențiale: gândirea, scrisul, aspirația spre autodepășire,
religiozitatea”.
Deși mai tot timpul autocenzurate – din pudoare, din pricina unei excesive, dureroase
interiorizări, dintr-o prejudecată a incomunicabilității prin cuvânt (paradox al atâtor
oameni care, în fond, nu trăiesc decât prin cuvânt) – însemnările lui Bujor Nedelcovici
nu reușesc până la urmă să izgonească/ să exorcizeze «demonul» afectivității și să
57
Bujor Nedelcovici, Cine sunteți, Bujor Nedelcovici? Bujor Nedelcovici în dialog cu
Sergiu Grigore, Editura Allfa, București, 2010, p. 81.
58
Bianca Burța, Jurnal. Bujor Nedelcovici, Jurnal infidel: ieșirea din exil (1992-1997), în
„Observator cultural”, nr. 155, 11-02-2003.
ascundă astfel zbaterile dramatice ale celui care, în efortul adesea mutilator de a elimina
din viața sa tot ce i se pare inesențial, secundar, minor ș.a.m.d., nu atinge – cum credea –
(prin penitență, prin autoflagelare) ataraxia, împăcarea cu sine și cu lumea, ci își sporește
amărăciunea, frustrarea, inconfortul59.
Ca scriitor, Bujor Nedelcovici debutează editorial cu romanul Ultimii (Editura

Eminescu, București, 1970) cartea având un succes literar în măsură a-l încuraja să
se consacre în totalitate scrisului. La un interval de doi ani, publică, în continuare,
romanul Fără vâsle (Editura Eminescu, București, 1972), urmat de Noaptea
(Editura Eminescu, București, 1974) și Grădina Icoanei (Editura Eminescu,
București, 1977), cărțile fiind reunite în trilogia Somnul vameșului (Editura
Eminescu, București, 1981). Romanul Zile de nisip (Editura Cartea Românească,
1979) va fi ecranizat de Dan Pița în 1981 sub titlul Faleze de nisip, filmul fiind retras
din circuitul cinematografic după Conferința ideologică de la Mangalia (1983) ca
urmare a reacției critice a hrușciovistului Ceaușescu față de noua orientare tematică.
Odată cu încolțirea germenilor disidenței și ai exilului60, rămân în suspensie
o serie de atitudini și decizii ale scriitorului care pot provoca nedumerirea: cum
se explică faptul că, după 12 ani de „subterană politică”, Bujor Nedelcovici
acceptă (în anii de glorie ai ceaușismului!) „oferta” de a deveni secretar al secției
de proză din cadrul Asociației Scriitorilor din București și postul de redactor-șef
al „Almanahului literar”? – instituție cu dublă subordonare: culturală și de partid
(stat). O altă nelămurire are legătură directă cu statutul de exilat al scriitorului Bujor
Nedelcovici, autodeclarat (prin ricoșeu!) ca anticomunist și antisecurist. Avem în
vedere situația particulară a scriitorului care va ajunge la Paris, după o „avizare
favorabilă” (de către conducerea de partid și securitate) a cererii de „pașaport
turistic pentru R.F.G.”. Cunoscând situația din România anilor ’80, nu putem să nu
luăm în calcul „evoluția” duplicitară a scriitorului care preferă „discreția”61. Întrucât
romancierul nu dorea să fie atașat militantismului activ din cadrul diasporei, rămâne
în discuție varianta pragmatică: „angajamentul” (respectat!) că nu se va angrena în
acțiuni dușmănoase la adresa puterii politice de la București.
59
Ibidem.
60
„Primul exil interior: 12 ani trimis la «munca de jos pentru reeducare» după terminarea
facultății și după ce tatăl meu a fost arestat. Al doilea exil interior: publicarea unor cărți,
interzicerea și cenzurarea altora (inclusiv un film), efortul de a nu ceda presiunii istoriei și
terorii spirituale. Al treilea exil: exil exterior – 1987. Plecarea (Fuga din Egipt) din țară la
vârsta de 50 de ani. Al patrulea exil exterior: conștiința că voi rămâne definitiv în exil și
că niciodată n-o să trăiesc ziua «repatrierii».”, in Bujor Nedelcovici, Jurnal infidel: ieșirea
din exil (1992-1997), Pitești-Brașov-Cluj-Napoca, Editura Paralela 45, 2002, pp. 136-137.
61
Din cele petrecute, considerăm că, de fapt, Bujor Nedelcovici încearcă să amâne pentru
un moment mai „convenabil”, revenirea în țară, solicitând și obținând (!) o prelungire a
vizei de la consulatul român de la Paris în urma promisiunii de a nu denigra România lui
Ceaușescu.
„Dubla strategie de viață” (cu evidente note iezuitice!), regăsită în formula

lui Gabriel Andreescu, capătă în cazul de față, o surprinzătoare claritate odată cu
revederea „atitudinii duplicitare” de la București și mai apoi cu luarea în calcul
a „fariseismului” de după solicitarea de azil politic în Franța. Potrivit aceluiași
Gabriel Andreescu, în cazul scriitorului Bujor Nedelcovici, noțiunea de atitudine
„pragmatică” are un sens pozitiv, în cazul său, „comportamentul etic și rațional”
presupunând un „anumit grad de adecvare la realitate” 62, aici fiind inclusă, evident,
„împlinirea personală” (cea de scriitor). Altfel cum se poate justifica solicitarea (din
anii ’70) pentru primirea benevolă în rândurile membrilor de partid a celui care
și-a văzut tatăl „ridicat de securitatea comunistă” și trimis în pușcăriile comuniste,
care a avut de suportat (din tinerețe) vreme îndelungată, tratamente sociale
traumatizante, dacă nu chiar degradante? Din datele biografice se poate constata
că, în urma deciziei de a intra benevol în rândul membrilor de partid, acea perioadă
de restricții (1959/60-1970/71) va fi, într-o oarecare măsură, (re)compensată de
puterea comunistă. Aceasta, în sensul că Bujor Nedelcovici este reintegrat în
„comunitatea bună” a intelighentsiei bucureștene; ba, mai mult, din 1982, va „sta
la aceeași masă” cu cei care au propus modele de oameni noi, „sensuri și căutări
umaniste” în lumea alienantă și profund viciată a comunismului. Campaniile de
maculare pe care Bujor Nedelcovici le-⁠a inițiat după revoluție „reflectă dificultăți
de situare” atât față de „noile realități postcomuniste” cât și față de „propriul său
trecut”. „Frustrării morale” – create de nedreptățile, ipocriziile și lașitățile din
România postdecembristă – i s-⁠au adăugat „complicațiile propriei conștiințe” – ale
unei „vieți dedublate”, în care „marile aspirații” morale s-⁠au intersectat cu o serie
de „comportamente interesate” – conchide Gabriel Andreescu, cu documentele din
„dosarul Nedelcovici” pe masă63.
Unul dintre aceste reculuri se prelungește și după 2000 prin organizarea,
împreună cu președintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, a simpozionului
Scriitorul, Cenzura și Securitatea, manifestare care s-a derulat concomitent cu
lansarea celui de-al șaptelea volum din seria Opere complete ale scriitorului (în
viață!).
În ceea ce ne privește, dacă avem în vedere soarta romanului Al doilea mesager,
respins de două ori („Cartea Românească” și „Albatros”) putem să luăm în calcul
intenția tacită a scriitorului de a se implica discret (deocamdată) în aventura trecerii
frauduloase a graniței culturale în Vest. Astfel, în 1985, deși autorul se afla în București,
cartea va fi publicată la Paris de către Editura Albin Michel, cu sprijinul acordat de
62
Gabriel Andreescu, Politica memoriei și politica imaginii, în Existența prin cultură.
Represiune, colaboraționism și rezistență intelectuală sub regimul comunist, Editura
Polirom, Iași, 2015.
63
Analizând retrospectiv „cazul Nedelcovici” și beneficiind de avantajul dezvăluirilor din
arhivele securității, Gabriel Andreescu îi va urmări „istoria până la capăt”, considerând că
trebuie disociat între „viața scriitorului” cea „de dinainte” de fuga în Franța și „existența”
de după decembrie 1989.
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și Paul Goma, cei care i-au înlesnit traducerea (de
către Alain Paruit) sub titlul Le Second Messager (Éditions Albin Michel, 1985),
autorul fiind recompensat cu Premiul libertății acordat de PEN-Clubul francez, gest
care-i va atenua vizibil impactul cu realitatea abrazivă a exilului.
Ca și în situația altor scriitori incomozi, și în cazul său, s-a încercat o tentativă de
„îmblânzire” a romancierului – apreciat în Occident și „ținut la respect” în România
lui Ceaușescu. Soluția se va dovedi a fi una fără rezultat însă, având în vedere faptul
că, la 3 ianuarie 1987, Bujor Nedelcovici va solicita azil politic în Franța optând, ca
atâția alți scriitori și artiști români, pentru exil descris ca
O moarte și o înviere. O «metanoia» care dacă este realizată mintal și sufletește după o
vreme poți să zâmbești pentru toate suferințele și sfâșierile prin care ai trecut. Dar mai
întâi de toate exilul este […] un surghiun, o pedeapsă64.
Plasate sub „semnul biograficului” și al „victimologiei de sorginte comunistă”,

romanele (în special) dezvăluie direct, prin incursiuni transliterare, „sinele ascuns”
al autorului contemplându-se narcisist „în oglinda personajelor”65. Descris de
Eugen Simion ca un „analist cu ochiul ager” care se bazează pe forța „reamintirii”,
Bujor Nedelcovici întreține, în stil psihologizant (abuziv pe alocuri), o „tensiune
enigmistică” irigată de/ cu istorii bizare dintr-o lume stranie și contradictorie, cu
granițe volatile între trecut și prezent, cu limenuri fluide între ficțional, posibil și
factual ori cu piscuri greu de escaladat pe versantul dintre individ și bariera politică.
În secvența „Politica memoriei și politica imaginii”66, Gabriel Andreescu pleda
pentru ipoteza că recunoașterea lui Bujor Nedelcovici în lumea literară a vremii
s-ar datora, în primul rând, talentului și „liniei oneste a actului său de creație”,
coordonate remarcate, dealtfel, de critica de întâmpinare încă de la începutul de
start al scriitorului, odată cu romanul Ultimii (1970), debut care, în opinia lui Alex
Ștefănescu, a provocat „un coup de foudre” printre criticii literari ai momentului.
Calea pentru care optează scriitorul va intra în coliziune cu intruziunea politicii de
partid în cultură (literatură). Cu toate acestea, paradoxal, retivitatea scriitorului este
cea care îi va asigura, într-o măsură considerabilă, integrarea simbolică în „salonul
refuzaților” alături de Ana Blandiana, Șt. Aug. Doinaș, Marin Sorescu, Mircea
Iorgulescu, Lucian Raicu, Mihai Botez, Nicolae Manolescu, Paul Georgescu ș.a.
În același timp, scriitorul va profita de protecția oferită de „comunitatea bună”
din Occident, cum ar fi, spre exemplu, PEN-⁠Clubul, care i-a premiat romanul din
clandestinitate Le Second Messager (președintele juriului, la acea dată, fiind nimeni
altul decât Eugen Ionescu).
64
Ibidem, p. 550.
65
Gh. Manolache, op. cit., p. 196.
66
Gabriel Andreescu, Politica memoriei și politica imaginii, in Existența prin cultură.
Componentele scrierilor lui Bujor Nedelcovici sunt dependente de două

elemente contrarii și complementare în același timp: reperele politice ale realității
și tribulațiile eului. Mai exact sunt în joc coordonatele realității posibile și fictive
aliate cu semiosia imaginarului aferent ale cărui unghiuri sunt suprapuse pe realități
românești din a doua jumătate a secolului trecut. Developată istoriografic și tematic
în lumina realizării unei radiografii literare a eului, viabil într-o lume ficțională în
care definirea de sine se dovedește a fi adesea anevoie de realizat, în cele mai multe
dintre „cazuri”, realitatea posibilă polarizează ficționalul și, prin urmare, tramele
narative ale romanelor își creează invarianța și „conținutul” pe baza unui model pe
care Manfred Pütz îl numește „povestea” sau „fabula identității”67.
În cazul trilogiei din etapa preexilică Somnul vameșului (1981), receptată
ca formă ilustrativă a „fabulei identității”, ea poate fi arondată categoriei de
„histoire” în condițiile în care este privită ca o „succesiune de evenimente” ce
cuprind un „univers coerent de persoane și acțiuni”68. Aceeași trilogie poate fi
abordată însă și din perspectiva unui „discours” în condițiile în care atenția se
focalizează asupra „posturii mediatoare” a naratorului și, cu precădere, asupra
tehnicilor folosite pentru redarea evenimentelor. Așadar, prin relația particulară
dintre „histoire” și „discours” în literatura lui Bujor Nedelcovici se evidențiază
„diferența specifică” între ceea ce se transmite într-un atare roman polifonic
(avem în vedere „tema”) și caracteristicile de „mediere” prin care se comunică
(ne referim la „contratema”).
În developarea formulei de roman și a funcției naratarului (a adresantului
discursului narativ), instanță a cărei figură poate fi reconstituită din însuși textul
narațiunii avute sub observație, rețin atenția ceea ce se întâmplă la nivel de
„histoire” și ceea ce se petrece în punctul în care „poetica narativă” se întâlnește
cu „poetica (re)lecturii” partiturilor romanești. Demn de precizat este faptul că,
în cazul trilogiei Somnul vameșului (1981) pot fi semnalate și o serie de elemente
contrarii: este vorba despre „elementele opuse”, frecvent antagonice, ale realității
posibile (factuale) și cele ale „eului”, ale realității fictive și ale creațiilor imaginare,
suprapuse pe formele realității ficționale. Romanele Fără vâsle (1972), Noaptea
(1974) și Grădina Icoanei (1977) se preocupă de problema realizării unor „forme
viabile ale eului” într-o lume ficțională în care „definirea de sine” este tot mai
anevoie de realizat. Ca urmare, tramele narative ale acestor romane își consolidează
unitatea și conținutul în funcție de „fabula identității”, construct narativ pe care
îl putem repera și în cazul romanelor lui Norman Manea, Radu Mareș ș.a. Ceea
ce intenționăm să demonstrăm, prin atașarea lui Bujor Nedelcovici la această
fotografie de grup organizată tematic în jurul „fabulei identității”, se recunoaște
în intenția de a dovedi că abordarea „identității” (în romanele scriitorilor de care
ne ocupăm) urmează o traiectorie generală de evoluție pe care o considerăm a fi,
67
Manfred Pütz, Fabula identității, ed. cit.,1995, pp. 2-18.
68
Ibidem, p. 2.
alături de congruența spațiului și timpului, „caracteristica decisivă” a romanescului

acestei „serii”.
O atare particularizare confirmă profilul literaturii postșaizeciste în care subiectul
și preocupările tematice devin, din probleme ale personajelor fictive, probleme
ale caracterului ficțiunii și, prin extensie, probleme ale atitudinii cititorului și ale
deplasării de accent de pe participarea la demersul de aflare a adevărului istoric
pe (co)implicarea la actul „comunicării ficționale”. Sau, în accepția lui Bujor
Nedelcovici de a accepta ideea că „realul nu este decât o trambulină” necesară
pentru a putea fi „aruncat în imaginar și ficțiune.”69 Dealtfel, scriitorul mărturisea
că se simte „bine și normal în lumea ficțiunii”:
Pentru mine, «căderea în real» înseamnă adevărata normalitate și alienare. Aici este
Apocalipsa, nu acolo! Armonia, echilibrul și seninătatea se află în imaginar și romanesc.
Mă simt acasă în născocire, iar în rest sunt métèque și joc rolul unui scriitor…70.
Cu privire la „căderea în real”(itate), Bianca Burța (Cernat) marșa pe condiția

de „triplu exilat” ca o caracteristică a lui Bujor Nedelcovici, scriitor care își
„problematizează cu luciditate situația de perpetuu inadaptat”, de „homo viator”,
căutător solitar al sensului axiologic de care „omul recent” a divorțat. Așa se justifică
convingerea că Bujor Nedelcovici s-a „înstrăinat” nu numai de „nesemnificativul“,
de „perisabilul ținut al cotidianului”, al „concretului”, ci și de timpul istoric, în
care (con)viețuiește și ale cărui valori nu mai vrea (sau nu mai poate) să le accepte
și să le înțeleagă. Ceea ce visează scriitorul în exil vizează abandonarea condiției
uliseace, în sensul că îndepărtata Românie nu mai poate „reprezenta” pentru el
„nici Itaca” și „nici Centrul“71.
Rezumând, în funcție de supratema dezbătută – raportul Individ, Putere și
Istorie – caracteristică etapei bucureștene (1970-1987) considerăm că se poate
avansa o reaproximare a geografiei romanescului aproximată după modelul
naratologic, descompus triadic de Tzvetan Todorov72 în: „povestiri mitologice” [în
care accentul cade pe simpla succesiune de evenimente]; „povestiri gnoseologice”
[cu accentul focalizat pe succesiune, abordată din perspectiva predominantă
a schimbării „stărilor de cunoaștere”; sau, în varianta propusă de Greimas, de
„cunoaștere ca pivot narativ”73]; „povestiri ideologice” [în care succesiunea
69
Bujor Nedelcovici, Cine sunteți, Bujor Nedelcovici?..., op. cit., p. 81.
70
Bujor Nedelcovici, Jurnal infidel: pagini din exil, 1987-1993, Editura Eminescu,
București, 1998, pp. 152-153.
71
Bianca Burța, art. cit.
72
Tzvetan Todorov, Poétique de la prose, Éditions du Seuil, Paris, 1971.
73
A. -J. Greimas, J. Courtès and Michael Rengstorf, The Cognitive Dimension of Narrative
Discourse, în „New Literary History”, Vol. 7, No. 3, Thinking in the Arts, Sciences, and
Literature (Spring, 1976), pp. 433-447 (15 pages), Published By: The Johns Hopkins
University Press.
de evenimente este de fapt o variantă a uneia și aceleiași acțiuni/ situații, care

proiectează și accentuează aceeași idee/ formulă abstractă pentru a o releva drept
semnificație esențială]. În legătură cu instalarea în „născocire” (ficțiune) am reținut
ideea că pentru scriitor, romanul modern/ antiromanul „seamănă cu un tablou de
Arcimboldo format din elemente disparate”, dar care atunci când sub privite de
la „distanță” compun o figură reprezentativă. Referitor la domeniul reprezentativ
al nivelelor narative, „extra-”, „intra-”, „metadiegetic”, triada propusă de Genette
va fi asumată intuitiv de Bujor Nedelcovici, preocupat nu doar de problematica
persoanei, ci și de transgresiunile de nivele narative:
Un roman poate fi scris la persoana a treia, la persoana întâi poate cuprinde diferite forme
ale existenței și ale imaginarului, de la istorie, biografie, autobiografie, scenariu de film,
bandă desenată, imagini picturale, timp interior, timp exterior, hazard, necesitate, dar
care toate sunt în căutarea sinelui ascuns din noi înșine și a misterului vieții. Imaginația
din literatură este o formă de cunoaștere și înțelegere. […] Scriitura este un animal
sălbatic pe care trebuie să-l îmblânzești în fiecare zi74.
În ceea privește particularitatea romanescă a „seriei” șaptezeciste privită în

context cultural național și universal, considerăm că, singularizate de la scriitor la
scriitor, componentele axiologice ale mediului extratextual determină configurația
posibilelor opoziții semantice dintr-un text literar și funcționează ca „indici”
relevanți pentru punerea în valoare a unor anumite forme de „sujet”. Altfel spus,
ceea ce reprezintă, din punct de vedere structural, un „eveniment posibil” de
brodat în romanele lui Marin Preda, Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu,
George Bălăiță ș.a. nu mai poate fi acceptat ca un eveniment semnificativ pentru
anumite tipuri (categorii) de roman șaptezecist. Ca urmare, momentele capitale
din viața unui erou literar, nu ar mai trebui comentate ca evenimente generale
având consecințe ontologice și ecouri universale. Pentru că, din perspectiva
„neo-” modernistă/-realistă, care nu mai acceptă, „grosso modo”, antinomia
semantică rigidă dintre momente și evenimente ca pe o opoziție fundamentală,
eșecul sau triumful unui erou literar pot deveni și „non-evenimente” sau, după
caz, accidente. Această relativizare lotmaniană75 a perspectivei și a viziunii
despre lume, regăsită în preferințele „seriei” șaptezeciste pentru anumite tipuri
de „sujeturi” și evenimente, se află într-o strânsă intercondiționare cu/ alături de
modalitățile de construcție a personajelor și de regizare a timpului, modului și
vocii narative.
74
75
I. M. Lotman, Lecții de poetică structurală, Editura Univers, București, 1970; Studii de
tipologie a culturii, Editura Univers, București, 1974.
Concluzii provizorii
Referindu-se la tipurile de romane care au populat spațiul literar din a doua

jumătate a secolului al XX-lea, Nicolae Manolescu pleda pentru ideea că
„maturitatea unei literaturi” este girată, în primul rând de calitatea artistică a
„romanelor ei”76 Remarca viza supremația „romanului doric” și parțial-„ionic”,
predominant în deceniile al șaselea și al șaptelea din secolul trecut, cu prelungiri și
în etapa ulterioară acestuia. Reperat în perspectiva resurecției canonului modernist,
acest tip de roman – cu rădăcini fixate în interbelic – este considerat drept unul de
factură preponderent „dorică”, form(ul)ă pentru care optează covârșitor majoritatea
prozatorilor din generația șaizecistă și nu numai. Pe linie descendentă, profilul
reformat al unui atare gen romanesc se recomandă „urmașul” (N. Manolescu
îl considera „bastardul”!) modelului modernist, de care se deosebește totuși
„atitudinal” printr-o „mai mare toleranță față de formulă” 77.
Acutumanța are în vedere posibilitatea ca, în pasta arhitecturii romanești
postbelice (cu precădere cea din deceniile al șaselea și al șaptelea, la care ne referim),
să fie forjate repere ale „doricului” și „ionicului” după cum, în domeniul tematic
vor prevala subiecte din sfera de cuprindere a socialului, istoriei și a psihologicului,
acceptate în limitele unui „realism în genere tradițional”, chiar dacă, în acolada
temporală ’70-’80, naratorul „a încetat să mai fie pe deplin creditabil”78.
Referitor la cea de a doua „serie” romanescă, localizată în perimetrul extins al
anilor ’70 (cu inerente prelungiri și „după”), se poate lua în calcul opțiunea pentru
o versiune a „corinticului”, recte a romanului mitic, metafizic, parabolic, înfățișând
„un univers care seamănă mai bine cu o planetă explodată decât cu un sistem
solar ordonat”.79 Din unghiul experimentului naratologic, suntem în prezența unui
roman populat de/ cu personaje „capricioase psihologic” ori „chiar fără psihologie
perceptibilă”, înscrise într-un „model social regresiv și represiv”, în dezacord cu
formele politice de „reglementare a vieții în comunitate”. În plan tematologic însă,
„romanul corintic” se dorește a fi preocupat, printre altele, de opțiunea pentru
„subiecte epic imprevizibile, fantastice ori bizare”.80
Și cu toate că Nicolae Manolescu nu o afirmă răspicat, din melanjul „ionicului”
și „corinticului” din cel de-al șaptelea deceniu al secolului trecut va emerge
romanul „seriei neo-”moderniste/-realiste) la care urmează a se raporta, mai apoi,
„noul flux” al anilor optzeci. Rădăcinile modelului hibridiza(n)t – preocupat, în
76
Nicolae Manolescu, George Bălăiță, Ucenicul neascultător, în „România literară”,
nr. 6, 1978.[Reprodus în Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică 2. - Lista lui
Manolescu, Editura Aula, Brașov, 2001, p. 216.]
77
Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică 2. - Lista lui Manolescu, Editura Aula,
Brașov, 2001, p.279
78
Ibidem.
79
Ibidem.
80
Ibidem.
egală măsură, de autenticitate și adevăr, de intimitate și implicare în eveniment,

caracterizat prin „psihologism” și „analiză” și/ sau acaparat de-a binelea de
„alegoric, mitic, fantezism, exotic, livresc” etc. – pot fi recunoscute și regăsite în
teritoriile mișcătoare ale mai multor „sectoare marginale” din cadrul romanului
postbelic. Unele dintre acestea sunt plasate de către Gh. Manolache în raza de
atracție a „nouveau roman” (cu ecou românesc în jurul anilor 1967-1970), în care
triumfă o varietate descriptivă dependentă de „școala privirii”: un „descriptivism
intens” (apreciat ca fiind, pe alocuri, de-a dreptul „abuziv”), alături de/ împreună cu
reflexe „antimimetice” și nuanțe parodic-anti-realiste81.
Manevrând, în continuare, perspectivele și modalitățile de expresie aparținând
zonelor „periferice” ale acestui hibrid ionic-și-corintic, romane ca Zmeura de
câmpie, Femeia în roșu, Tratament fabulatoriu vor face „o jumătate de pas mai
departe” de această strategie, optând pentru „jocul” cu o convenție foarte serioasă
și chiar „puțintel scrobită”.
În mod normal, nu eludăm nici opțiunea pentru procesele opozitorii dintre
metaforele temporale și cele spațiale, avute în vedere de Matei Călinescu atunci
când aborda posibilitatea de „a citi” aceste romane („diacronic”, „linear-temporal”)
și/ sau de a le (re)citi („sincronic”, „spațial”). (Re)citirea, ca structură sincronică
prezentă în cazul corpusului pentru care am optat, oferă posibilitatea de a percepe
existența spațială a neoromanului șaptezecist, ca „peisaj”, la mijloc fiind vorba mai
puțin despre o „problemă de spațiu, cât tot de una de timp”; evident, se ia în calcul
un „timp special, circular sau cvasi-mitic82”.
În legătură cu prozatorii „seriei neo-”moderniste/-realiste, nu s-a creionat
îndeajuns de ferm modalitatea prin care aceștia au inovat, înainte de toate,
posibilitatea de a (re)privi realitatea dintr-o cu totul altă optică: una a „cronosophiei”83
(cu tot ceea ce ține de ilustrarea diversității „chipurilor“ timpului subiectiv și a
explicării mecanismelor care le generează) și/ sau a „toposophiei”84 (ca perspectivă a
presupoziției că oamenii au emers din lumea personală spre a locui într-un univers –
al culturii sau al societății – pentru a cărei formă și sens ei au fost profund-implicați).
Drept consecință, opțiunea cronotopică sau topocronică, de care suntem interesați
în cazul de față, este un semn al refuzului „romanului neo-”(modernist/-realist) de a
mai juca pe același teren, împreună cu logica generală a „progresului revoluționar”.
Așadar, „romanul neo-”(modernist/-realist) se dovedește a fi segmentul literaturii
române care rezistă, pe cont propriu, presiunii venite din partea proiectului cultural
îmbibat cu ideologia „umanismului revoluționar”. În ciuda aparențelor, retivitatea
lui este cea care-l va legitima să se recomande ca insolit și „antimodern”.
81
Gheorghe Manolache, Literatura de grad secund, ed. cit., pp. 176-178.
82
Matei Călinescu, Flux al timpului sau formă spațială?, în A citi, a (re)citi…ed. cit., pp.
33-35.
83
Mihai Dinu, Chronosophia. Chipuri ale timpului, Editura Fundației Culturale Române,
București, 2002.
84
Stanislaw Lem, Întoarcerea din Stele. Golem XIV, Editura Univers, București, 1997.
Aceasta înseamnă că, fără a fi „inamicii” modernității recucerite de șaizeciști și

nici opozanți ai modernismului canonic, sub cupola paradoxalului „antimodern”
romanele „seriei șaptezeciste” trec în revistă varii forme(ule) de „rezistență” la
uniformizare, tipizare, istoricizare; pe scurt la „înregimentare” în exponențialitate.
„In res”, în „câmpul literar” al celui de-al șaptelea deceniu, romancierii din acest
pluton „neo-”(modernist/-realist) ar putea fi considerați „adevărații moderni”, în
versiunea lui Antoine Compagnon85.
BIBLIOGRAFIE:
Adameșteanu, Gabriela, Anii romantici, Editura Polirom, Iași, 2014.

Andreescu, Gabriel, Politica memoriei și politica imaginii, în Existența prin cultură.
***Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 143879, vol. I-IV.
Băciuț, Nicolae, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, volumul I,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005.
Burța, Bianca, JURNAL. Bujor NEDELCOVICI, Jurnal infidel: ieșirea din exil (1992-
1997), în „Observator cultural”, nr. 155, 11-02-2003.
Burța, Bianca, JURNAL. Bujor NEDELCOVICI, Jurnal infidel: ieșirea din exil (1992-
1997), în „Observator cultural”, nr. 155, 11-02-2003.
Căliman, Călin, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale
Române, București, 2000;
Căliman, Călin, Istoria filmului romanesc 1987-2017, Editura EuroPress, București, 2017.
Călinescu, Matei, A citi, a reciti: către o poetică a (re)lecturii, Editura Polirom, Iași,
2007.
Cernat, Paul, Identitatea romanului, în „Revista de Istorie și Teorie Literară”(RITL), nr.
1–4, București, 2019.
Cordoș, Sanda, Un roman fără vârstă, postfață la Drumul egal al fiecărei zile de Gabriela
Adameșteanu, ediția a V-a revăzută, Editura Polirom, Iași, 2008.
Cosma, Anton, Romanul românesc contemporan 1945-1985 II. Metarealismul, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998.
Diaconu, Mircea A., Spiritul liberal în critica generației `70. Cazul Laurențiu Ulici, în
„Vatra” nr. 4-5; 6-7; 7-8/2021.
Dinu, Mihai, Chronosophia. Chipuri ale timpului, Editura Fundației Culturale Române,
București, 2002.
Doubrovsky, Serge, Corneille et la dialectique du héros, Édition Gallimard, Paris, 1963.
Doubrovsky, Serge, Pourquoi la nouvelle critique: critique et objectivité, Édition Mercure
de France, Paris, 1966.
Antoine Compagnon, Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes, Editura

85
Art, 2009, București, Traducători: Irina Mavrodin, Adina Dinițoiu.

Dumitriu, Dana, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea

Românească, 1976.
Evans, Gareth, The Varieties of Reference, Edited by John McDowell, Oxford University
Press, 1982.
Greimas, A. -J., J. Courtès and Michael Rengstorf, The Cognitive Dimension of Narrative
Discourse, in „New Literary History”, Vol. 7, No. 3, Thinking in the Arts, Sciences, and
Literature (Spring, 1976), pp. 433-447 (15 pages), Published By: The Johns Hopkins
University Press.
Greimas, A.J., Elemente pentru o gramatică narativă; Despre sens-Eseuri semiotice,
Editura Univers, București, 1975.
Holban, Ion, Salonul refuzaților, Editura Moldova, Iași, 1995.
Lem, Stanislaw, Întoarcerea din Stele. Golem XIV, Editura Univers, București, 1997.
Lotman, I. M., Lecții de poetică structurală, Editura Univers, București, 1970.
Lotman, I. M., Studii de tipologie a culturii, Editura Univers, București, 1974.
Manolache, George, Mecanisme fagice și emice implicate în crearea unui „spațiu social”
securizat politic și imagologic, în vol. Conferinței Un veac de conflagrații: realitate și
ficțiune, Ediția a 7-a, 2019, Chișinău.
Manolache, Gheorghe, Regula lui doi (registre duale în developarea postmodernismului
românesc), Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2004.
Manolescu, Nicolae, George Bălăiță, Ucenicul neascultător, în „România literară”,
nr. 6, 1978.[Reprodus în Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică 2. -Lista lui
Manolescu-, Editura Aula, Brașov, 2001].
Manolescu, Nicolae, Cuvânt înainte, în Literatura română postbelică –Lista lui
Manolescu – 1. Poezia, Editura „AULA”, Brașov, 2001.
Mușat, Carmen, Identitate-alteritate, în Ipostaze asupra romanului postmodern și alte
ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998.
Nedelcovici, Bujor, Cine sunteți, Bujor Nedelcovici? Bujor Nedelcovici în dialog cu
Sergiu Grigore, Editura Allfa, București, 2010.
Nedelcovici, Bujor, Jurnal infidel: ieșirea din exil (1992-1997), Pitești-Brașov-Cluj-
Napoca, Editura Paralela 45, 2002.
Nedelcovici, Bujor, Opere complete 7, Editura Allfa, București, 2008.
Pătrașcu, Ion, Florentin Smarandache, Geometria triunghiurilor ortologice, Editura
Agora, Sibiu, 2020.
Pecican, Ovidiu, AVALON. Repetiție și succesiune în câmpul culturii române, A.D. Xenopol
– Principiile fundamentale ale istoriei, în „Observator cultural”, nr. 739/ 12-09-2014.
Petraș, Irina, Oglinda și drumul. Prozatori contemporani, Editura Cartea Românească,
București, 2013;
Petraș, Irina, De veghe între cărți. Scriitori contemporani, Editura Școala Ardeleană,
Cluj-Napoca, 2017.
Pütz, Manfred, Fabula identității – Romanul american din anii șaizeci, Editura Institutul
European, Iași,1993.
Ricœur, Paul, Soi-même comme un autre, Éditions du Seuil, Paris, 1990.
Saiu, Florian, Dana Dumitriu, femeia-stindard a prozei moderne românești, în „Jurnalul.
ro › Cultură › 12 Oct 2022, 07:25 https://jurnalul.ro/cultura/dana-dumitriu-femeia-stindard-
a-prozei-moderne-romanesti-911831.html.
Simion, Eugen, „Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989.
Simuț, Ion, Canon după canon, în „România literară”, nr. 6 (15/02/2006 – 21/02/2006).
Stănculescu, Călin, Radu Gabrea: Biografia unei opere, Editura NOI Media Print,
București, 2012.
Tatos, Alexandru, Gânduri…despre generația ‘70, în PAGINI DE JURNAL (Ediția II),
Editura Nemira, București, 2010. Prefață de Stere Gulea. Postfață de D.R. Popescu, Ediție
alcătuită de Liana Tatos.
Todorov, Tzvetan, Confruntarea cu extrema. Victime și torționari în secolul XX, Editura
Humanitas, București, 1992.
Todorov, Tzvetan, Poétique de la prose, Éditions du Seuil, Paris, 1971.
Ulici, Laurențiu, Literatura română contemporană: Promoția 70, Editura Eminescu,
București, 1995.
Vîjeu, Titus, Dan Pița: Arta privirii, Editura NOI Media Print, București, 2012.
Xenopol, A. D., Principiile fundamentale ale istoriei, Editura Albatros, București, 2003.
“NEO-”(MODERNIST/REALIST) FRAMING OF A SAMPLE OF

REPRESENTATIVE NOVELISTS OF THE SEVENTEENTH “SERIES”
PRELIMINARIES TO A POSSIBLE CORRECTION
OF SUCCESSION PHENOMENA IN POSTWAR LITERATURE
Abstract: The study is part of the doctoral thesis Congruence of space and time in the
novels of the 70s which aims to investigate the way in which space and time, respectively
time and space interact in the narrative score of the novels of the “neo-” modernist/realist
corpus that I selected and exposed to (re)examination. Taking into account the prevailing
socio-cultural circumstances throughout the 70s, with the investigation of the chronotopic/
topochronic assemblage, the conjunctures that mark the imprint of the “neo-”realist/-
modernist imaginary will be highlighted as it is transposed into the texture of some Romanian
categories that I opted and which I subjected to “(re)reading”. One of the urgencies of the
study is the (re)view of the cultural-literary phenomenon specific to the “seventies” school
in the conditions of unconditional ideological and political access to the reinforcement of
the neomodernist canon.
Keywords: chronotope, topochron, series, narrative identity; neorealism,

Neomodernism; Neotraditionalism; metarealism; metareality, verisimilitude, truthfulness;
functions; mediators; potentiality; update; binary option; semantic fields.
„NU SE POATE PRIVI” SAU „VINO ȘI VEZI”?
EXITUS ȘI IDZI I HLIADZI. UN STUDIU DE CAZ
Carina Iulia Chereji*
Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit

glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi”.
Apocalipsa 4:7
Putem doar să privim

În Cinema II. Imaginea-timp, Gilles Deleuze propune al Doilea Război Mondial
ca punct de cotitură între ceea ce, pe parcursul a două volume, definește drept
„imagine-mișcare” și „imagine-timp”. Războiul nu produce o distincție clară și
absolută între cele două, însă, neîndoios, favorizează și explică schimbarea de ton
în producțiile cinematografice postbelice. În contextul acestei lucrări, vom selecta
câteva dintre conceptele propuse de Deleuze, și anume: timp, acțiune, ipostaza
privilegiată și „spațiul oarecare”1.
În ceea ce privește noțiunile de spațiu și acțiune, distincția dintre imaginea-
mișcare și imaginea-timp poate fi înțeleasă astfel: în primul caz, timpul este
subordonat acțiunii, în timp ce, în al doilea caz, mișcarea și acțiunea sunt
subordonate cursului temporal. Să clarificăm din perspectiva imaginii-timp,
de altfel centrală acestei analize. În producțiile postbelice, Deleuze observă
preponderența unor personaje atipice, pe care le numește „văzătoare”2. Fie că
situația în care se găsesc zădărnicește orice fel de reacție, fie că inacțiunea sau
inerția sunt proprii personajelor, cert este că cinematografia postbelică este
populată de numeroase personaje condamnate sau predispuse să colinde prin
peisaje dezolante și apocaliptice, sau, dimpotrivă, prin miezul unei vieți interioare
bogate.3 Explicația este ușor de intuit. Războiul aduce cu sine situații la care nu
știm cum să reacționăm și spații pe care nu reușim să le descriem. Spre deosebire
* Doctorand la Facultatea de Litere, Universitatea din București; e-mail: chereji_carina@

yahoo.com.
1
Gilles Deleuze. Cinema II. Imaginea-timp. Traducere de Ștefania și Ioan Pop-Curșeu.
Editura TACT: Cluj-Napoca. 2013. p. 15
2
În traducerea pe care o folosim, termenul folosit este de „[personaje] clarvăzătoare”.
Deoarece ne raportăm la acest concept strict ca la un instrument folosit în analiza materialelor
propuse spre analiză, preferăm o traducere literară a termenului seers, propus de Deleuze în
prefața la ediția în limba engleză (1988).
3
Gilles Deleuze, op. cit., p. 11. „Nu mai e un cinema de acțiune, ci un cinema al unui
clarvăzător [voyant]”.
340 Carina Iulia Chereji
de imaginea-mișcare, în care acțiunile și reacțiile eroului influențează în moduri

relevante desfășurarea evenimentelor, imaginea-timp favorizează introspecția,
internalizarea și observația. De asemenea, filmele realizate în perioada postbelică
impun o geografie aparte, cea a spațiilor oarecare, substanțial diferite de spațiile
privilegiate și situaționale, predominante în imaginea-mișcare. Iar, în ceea ce
privește receptarea ambelor tipuri de producții, Deleuze remarcă: „cele mai mari
succese comerciale urmează mereu această cale [a imaginii-mișcare], dar nu și
sufletul cinema-ului.”4
Considerațiile lui Deleuze oferă un punct de plecare ofertant în contextul acestei
analize, ce va lua forma unui studiu de caz comparatist. Vom avea în vedere romanul
lui Adrian Georgescu, Exitus, publicat în 2017 la editura Polirom și Idzi i hliadzi
(Vino să vezi), filmul sovietic regizat de Elem Klimov în 1985. Cele două surse,
atât de diferite în ceea ce privește miza și contextul apariției, se întâlnesc, după
cum vom observa, în câteva puncte relevante. Diferențele și aspectele împărtășite
prilejuiesc un dialog substanțial despre particularitățile unei lumi care nu poate
exista în afara logicii războiului și despre rolul formator pe care o astfel de lume îl
are asupra celor doi eroi, sau mai degrabă martori, Milo și Flyora.
Ochiul camerei foto și gura pistolului

În cele două surse propuse spre analiză, războiul este mai mult decât un factor
perturbator al ordinii antebelice, și, cu siguranță, este mai mult decât un pretext
tematic. Este relevant să observăm că, deși caracterul distrugător îi este recunoscut,
războiului îi este atribuit și un rol formator. Faptul este posibil prin alegerea celor
doi eroi, Milo și Flyora; Milo este urmărit de la naștere și până la maturitate, iar
Flyora este în perioada adolescenței. Altfel spus, războiul îi surprinde pe cei doi
în etape vitale, când sunt deopotrivă impresionabili și vulnerabili. Revenind la
demonstrația lui Deleuze cu privire la ipostazele privilegiate, atât de des întâlnite
în imaginea-mișcare, putem extinde conceptul de privilegiu și în sfera obiectelor.
În cazul copilăriei lui Flyora, „recuzita” ce însoțește războiul are, fără îndoială un
statut privilegiat. În prima scenă din film, când Flyora și unul dintre prietenii săi
se joacă pe un câmp de luptă abandonat, fascinația băieților pentru căștile, bucățile
de uniformă și armele dezgropate din pământ este supralicitată până la limita
grotescului. Pentru Milo, pe de altă parte, cadavrele sunt cele care dețin o poziție
privilegiată:
Pentru el, morții tot oameni erau, mai reci și în mod sigur nu foarte comunicativi. Asta
însă nu-i făcea mai răi, căci odată cu viața dispăreau și defectele lor, mai ales irezistibila
pornire de a-și ucide semenii. [...] În schimb, cei vii, pe care mereu îi urmărea de la
distanță, îi stârneau spaimă. Suflul cald ce le umfla plămânii le dădea vigoarea de-a se
4
Gilles Deleuze, Cinema I. Imaginea-mișcare, traducere de Ștefania și Ioan Pop-Curșeu,
Editura TACT, Cluj-Napoca, 2012. p. 200.
„Nu se poate privi” sau „Vino și vezi”? Exitus și Idzi i hliadzi. Un studiu de caz 341
pândi necontenit unii pe ceilalți, gata să se ucidă pentru o firimitură dacă le era foame.
N-aveau nimic din măreția statuară a celor morți, din detașarea cu care priveau lucrurile
lăsate-n urmă, din sângele lor rece5.
„Măreția statuară a celor morți” poate fi comparată cu statuile ce imortalizează

ipostaze glorificate ale soldaților, sau, în cazul fascinației lui Flyora, comparația
poate fi susținută cu numeroase cadre privilegiate din filmele de război ce își propun
glorificarea combatanților și a sacrificiului lor pentru patrie. Filmul lui Klimov nu
ne oferă detalii cu privire la o posibilă experiență de cinefil a lui Flyora6, însă nu
putem decât să bănuim că vizionarea unor filme în care idealul de masculinitate
și faptele de arme se suprapun nu ar putea întinde și mai mult zâmbetul entuziast
ce se întinde pe chipul lui Flyora atunci când, în sfârșit, este primit în rândurile
partizanilor. Atracția pe care războiul o exercită asupra celor doi devine evidentă
atunci când luăm în considerare și universul ludic, înțeles, în genere, ca o formă de
escapism. Însă, într-o lume în care războiul face parte din însăși esența realității, nu
e de mirare că Milo și Flyora se joacă de-a soldații.
Impactul pe care războiul îl are asupra identității celor doi este diferit. Destinul
lui Milo gravitează în jurul acestui eveniment ce pare să nu contenească, iar eroul
își asumă, pe rând, o serie de identități cauzate de război. Milo este orfan, ucigaș,
soldat, mercenar, hoinar, erou și, într-un final, angajat la crematoriu, responsabil cu
incinerarea cadavrelor pe care războiul le lasă în urmă. Flyora, pe de altă parte, este
un tânăr impresionabil care suferă o serie de prefaceri tragice, în măsura în care își
pierde credința într-un război care ar ține cont de sacrificiile umane sau de dreptatea
unei cauze. În încheierea filmului, lipsit de speranță și traumatizat de tot ceea ce
a văzut, Flyora se alătură tăcut grupului de partizani și, împreună cu ei, pornește
într-un nou marș. Încotro? Cel mai probabil și, după cum sugerează cifrele de pe
ecran, înspre unul dintre sutele de sate lăsat în ruine de soldații naziști7. De ce?
Nu este clar, întrucât nimic din expresia lui Flyora nu mai transmite speranță sau
entuziasm. După ce a împușcat în repetate rânduri portretul Führerului abandonat
într-o baltă, cu speranța că gloanțele sale ar putea înfăptui mult-doritul asasinat,
Flyora se resemnează, deznădăjduit. Cu fiecare foc de armă, în fața ochilor săi se
derulează ipostaze din ascensiunea lui Hitler la putere. Însă, pentru că scenele se
derulează dinspre prezent înspre trecut, gloanțele băiatului sfârșesc prin a-l găsi pe
Hitler în prima sa fotografie, privind mirat camera de fotografiat din brațele mamei
sale. Fie că în acest moment recunoaște ceva în copilul din fotografie sau își revine
din transa ce l-a cuprins, Flyora lasă arma din mâini și, tăcut, se alătură partizanilor.
5
Adrian Georgescu, Exitus, Polirom, Iași, 2017, p. 18.
6
De fapt, filmul nu oferă o biografie detaliată a băiatului; tot ce știm este că tatăl său este
pe front, că locuiește alături de mamă și cele două surori mai mici, care, de altfel, se vor
număra printre victimele lăsate în urmă de armata nazistă.
7
În încheierea filmului, următorul mesaj apare pe ecran: „628 de sate bieloruse au fost
incendiate, toți locuitorii acestora au pierit în flăcări”.
Copilăria ca un cartuș încărcat

După cum am remarcat, romanul lui Adrian Georgescu și filmul lui Elem
Klimov propun povestea unor personaje atipice. Milo, protagonistul din Exitus se
naște într-o lume marcată de un război nenumit, iar Flyora, eroul lui Klimov, este
un adolescent belarus, dornic să intre în rândurile partizanilor din al Doilea Război
Mondial.
Războiul este starea de fapt a unei lumi și, în acest fel, dă tonul întregii narațiuni.
Stilul asertiv și anularea sistematică a oricărei urme de speranță ce s-ar putea isca
în mintea cititorului sunt principalele caracteristici ale pactului ficțional propus
de Adrian Georgescu. Convenția textului este că toate evenimentele descrise sunt
plauzibile și, într-adevăr, în ciuda faptului că nu sunt asociate unui război anume
sau unui loc, ele rămân veridice. Asemenea filmului lui Klimov (iar aici cartea și
filmul se întâlnesc din nou), receptorul este transpus în miezul unei tragedii, ce
se amplifică neîncetat. În absența unor scene complementare, singura opțiune a
cititorului/privitorului este să se sustragă pactului ficțional cu totul – să închidă
cartea sau să oprească filmul. Flyora și Milo intră în contact cu un univers al
violenței, în care războiul nu este un eveniment integrabil, ci însăși substanța
acestor lumi. Belarusul lui Flyora și spațiul nenumit pe care Milo îl cutreieră docil
nu pot exista în afara logicii războiului.
Încă de la început, viața lui Milo ia forma unui șir de tragedii. Tatăl său moare
într-un accident de mașină în ziua în care acesta s-a născut, urmând ca, șase luni mai
târziu, să își piardă și mama: „Prima imagine a lui Milo zvârlită lumii reprezenta
un sugar întins într-o baltă de sânge. [...] Deasupra pozei era titlul: Crimă oribilă în
cartierul X și subtitlul: Un bărbat și-a împușcat concubina și pe copilul acesteia,
apoi și-a tras un glonț în cap”8. Apoi, narațiunea ia forma unei critici la adresa
ziariștilor în căutare de senzațional. La scurt timp după descoperirea „tragicului
tablou de familie”9, jurnaliștii se grăbesc să ajungă la mina din apropiere, unde
s-a produs o explozie. Astfel, „n-a fost nimeni de față care să livreze fericita știre
că micuțul avusese totuși noroc, glonțul doar zgâriindu-i craniul. În timp ce grijile
și emoția publicului se revărsau asupra minerilor, îngerul întunecat care veghea
destinul lui Milo îl extrăgea din miezul naturii moarte cu sânge și trup matern”10.
Astfel, protagonistului i se atribuie o genealogie atipică, tragică și totodată
fantastică: „doamna cu coasa l-a legănat din primele clipe ale vieții”11. Războiul
intră în viața lui Milo în ziua în care băiatul împlinește șapte ani. Descris drept
„celălalt părinte adoptiv al lui Milo”12, războiul îl va urmări cu loialitate, la fel ca
moartea, mama adoptivă, „o doamnă uscățivă, cu părul strâns într-un coc sever.”13
8
Adrian Georgescu, op. cit., pp. 9–10.
9
Ibidem.
10
Ibidem, p. 10.
11
Ibidem, p. 9.
12
Ibidem, p. 13.
13
Ibidem.
În repetate rânduri băiatul va fi alungat din sânul comunităților ce îi ies în cale,

din cauza asocierii pe care semenii săi o fac între el și moarte („Pleacă. Miroși a
moarte”14). După moartea mamei sale, Milo este adoptat de o mătușă, care ocupă
funcția de paznic la morga din afara orașului. Însă își pierde viața la scurt timp după
începerea războiului, într-un bombardament. Astfel, Milo ajunge să crească singur
în morgă, uitat sau ignorat de restul angajaților. Pe parcursul narațiunii, aflăm că
localnicii puneau pariuri pe șansele de supraviețuire ale băiatului.
Ca părinte adoptiv, războiul se îngrijește de nevoia de companie a lui Milo.
Sutele de trupuri așteptând incinerarea îi induc băiatului sentimente de familiaritate
și siguranță. Se ferește să fie văzut de restul angajaților și își alege prietenii din
rândul cadavrelor. Un astfel de prieten este Hans, un băiat cu doi ani mai mic,
pe care moartea l-a găsit întorcându-se de la spovedanie: „În oraș, oamenii
se întorseseră de la spovedanie, astfel încât, îmbăiați și îmbrăcați cu hainele de
sărbătoare, au murit curați și fără de păcate”15. Împreună cu Hans, Milo va conduce
ambuscade în cimitirul din apropiere și le va face farse localnicilor, lăsându-l pe
Hans la ușa lor, cu picioarele și pieptul legate de scaun. Însă inocența băiatului
evoluează în tonuri naturaliste atunci când, printre cadavrele nou sosite la morgă, se
găsește și un cerșetor aflat încă în viață. Băiatul este fascinat de chinul bătrânului,
îi aduce un pahar cu apă așa cum i-a cerut, doar ca mai apoi să îl încalece: „L-a
încălecat, dându-i ghes cu biciușca peste coapse. În timp ce inspecta câmpul de
luptă, împărțind marțial trupei ordinele necesare, omul și-a dat însă sufletul. Cu
regret, l-a așezat în rând cu ceilalți și a repornit trenulețul”16.
Ceea ce ne atrage îndeosebi atenția este universul ludic al lui Milo, care, în
mijlocul unui război, se joacă de-a războiul sau de-a comandantul de oști cu
muribunzii și cadavrele. Băiatul zădărnicește eforturile celor ca Ernst Friedrich,
care, în albumul Krieg dem Kriege (1924) cerea eliminarea jucăriilor ce au legătură
cu războiul. În ciuda faptului că nu au acces la jucării, atât Milo, cât și Flyora își
reprezintă războiul în plan ludic.
În prima scenă a filmului, Flyora și un băiat din satul său natal răscolesc un
câmp de luptă abandonat. Găsesc telefoane, bocanci și muniție, însă premiul cel
mare se dovedește a fi o armă funcțională. Pentru a se alătura partizanilor, doritorii
trebuiau să se prezinte cu propria armă. Jocul se încheie cu victoria lui Flyora, care
se întoarce acasă pentru a face ultimele pregătiri. În câteva ore, partizanii îl vor
primi în rândurile lor. În contextul războiului, entuziasmul lui Flyora este grotesc. În
scena plecării de acasă, groaza și furia mamei nu ajung la Flyora care, în secundele
în care cei doi partizani își îndreaptă atenția spre mama sa, îmbracă paltonul tatălui
uitat în război și își pregătește bagajul. Contrastul ce stă la baza acestei scene face
ca prim-planul cu Flyora entuziasmat să fie memorabil, fapt ce se va dovedi relevant
pe parcursul filmului. La fel ca în cazul lui Milo, viața lui Flyora se desfășoară
14
Ibidem, p. 70.
15
Ibidem, p. 20.
16
Ibidem, p. 23.
în mărginimea războiului, iar atracția pe care acesta o exercită asupra ambelor

personaje se dovedește a fi fatală—nu pentru integritatea fizică, ci pentru cea morală.
Contactul cu războiul răpește inocența lui Milo și entuziasmul lui Flyora și, lipsite de
aceste calități centrale, cele două personaje aleg să se resemneze și să lasă acaparate
de mașinăria războiului. Într-o oarecare măsură, stranietatea și intenția naratorială,
respectiv regizorală, sunt singurele elemente care asigură supraviețuirea acestor
personaje. Cei doi nu se disting prin curaj sau agerime fizică, calități elogiate, de
exemplu, în filmele hollywoodiene de război. Se poate argumenta că lipsa experienței
și credința într-o cauză nobilă pot funcționa ca însușiri salvatoare, însă, în ambele
cazuri, aceste calități sunt manipulate în așa fel încât devin slăbiciuni pentru ca, în
final, să fie epuizate cu totul. Lui Milo i se oferă șansa de a deveni mercenar într-un
nou război și acceptă propunerea cu aceeași naturalețe obedientă cu care a primit tot
ce i s-a întâmplat până în acel moment. La finalul războiului, este surprins să ajungă
în mijlocul unor manifestații organizate în cinstea lui, „Marele Erou”17.
Numai răpăitul tobelor părea a-l mai susține în mișcările lui, ca pe urșii dansatori de
pe la bâlciuri. Încercă să spună ceva, aplecându-se către microfonul din față, dar vocea
i se auzi gâjâită și slabă, acoperită imediat de un țiuit asurzitor. Se auziră înjurături.
Apoi, din nou, tăcere. Câteva momente, mulțimea studie omul ca pe un microb [...]
Oamenii văzură în el exact ce nu era: simbolul unei caste de bătrâni sterpi și tragici,
supraviețuitori ai tuturor dezastrelor cu prețul unor târguri obscure, mutanții unui război
inutil și rămășițe zdrențuite ale forței tremurând sub stofele îmbrobonate cu aur.
Un singur glas se auzi, clar:
– Marș acasă, mumie!18.
Și, la fel cum s-a întâmplat la uciderea mamei sale, a doua zi imaginea și
povestea lui Milo au fost uitate. I se oferă postul de ghid la muzeu, pe care îl pierde
în timpul unui tur organizat pentru elevi. Milo, acum ajuns la maturitate, renunță la
discursul stabilit în favoarea relatării sale autentice. Întâmpină reacția înfricoșată
a copiilor cu mirare: „Își coborî uimit fața lângă a ei. «De ce plângi, fetițo?» o
întrebă, «așa e războiul», iar plânsul se întinse ca o molimă a fețelor boțite”19. A
doua zi, prin decizia conducerii, Milo își preia postul de portar al muzeului. Finalul
romanului îl va găsi în orașul natal, preluându-și ușurat postul la morgă. Un nou
război a izbucnit, iar directorul este copleșit de numărul de cadavre pe care trebuie
să le incinereze: „Își puse șorțul și mănușile, își trase masca de gaze pe cap și se
apucă de treabă”20.
Erou pentru scurt timp, Milo (re)devine un inadaptat, motiv pentru care mărturiile
sale despre război sunt stopate cu promptitudine de conducerea muzeului. În acest
17
Ibidem, p. 243.
18
19
Ibidem, p. 246.
20
Ibidem, p. 283.
punct, romanul se intersectează cu o temă relevantă în receptarea narațiunilor de

război, și anume cum ar trebui ele reprezentate? Este cenzura necesară, în special în
cazul unui public particular, cum sunt copiii? Și, mai ales, care este locul acestora în
relație cu narațiunea oficială, istorică? Într-un capitol anterior, Doctorul, unul dintre
soldații alături de care Milo își începe misiunea de mercenar, oferă un răspuns la
aceste întrebări.
În orașul în care Doctorul a fost repartizat, are loc o tragedie: un avion militar
bombardează un orfelinat. Zece copii ajung la spital, iar Doctorul reușește
să salveze șase. Alături de ei, este adus la spital și pilotul avionului, aviator în
armata inamică. Doctorul îl tratează ca pe un pacient obișnuit, fără rețineri. Însă,
pe parcursul convalescenței, observă fascinația copiilor spitalizați pentru pilotul
străin. În fiecare seară, acesta le vorbește despre război, despre „puterea de-a lupta
și despre menirea lor pe pământ”21. În una din aceste seri, după ce îi trimite pe copii
în salonul lor, Doctorul îl otrăvește pe pilot, picurând otravă în perfuzie.
De ce-ai face asta? l-a întrebat. Pentru că am omorât oameni? Nu. Asta era meseria ta.
Atunci? Pentru că le-ai vorbit acelor copii așa cum nu aveai dreptul să o faci. [...] Nu îmi
simt picioarele, zise. Poți trăi și fără ele. Puștiul ăla cum poate? Nu te lăsa. Fii puternic.
E singura ta șansă. [...] Făcuse pe el. Plângea și, cu gura strâmbă și băloasă, îl implora
să-l ajute. [...] Șansa pe care ți-am dat-o a fost să te poți vedea așa cum ești înainte să
mori. Te-ai căcat pe tine. Acuma, mori22.
În Exitus, Adrian Georgescu reușește să obțină un efect similar gravurilor lui

Goya, din seria Dezastrele războiului, cu precizarea că rolul gravurii este reprezentat
prin narațiune, în timp ce cititorului îi revin comentariile pe care Goya, în seria sa,
le-a scris de mână sub fiecare imagine: „Nu se poate privi” (No se puede mirar).
Glonțul care nu se aude e prea departe sau arma are amortizor

În Privind la suferința celuilalt, Susan Sontag abordează spațiul media american,
observând tendința publicațiilor de a ascunde chipurile soldaților americani căzuți
pe front și de a exploata imaginea morții, în special când se întâmpla în locuri
„exotice”. Dacă este surprinsă într-un loc îndepărtat (nu doar în termeni geografici,
cât și rasiali și economici), moartea tinde să fie surprinsă frontal și, adesea, să
ajungă pe prima pagină a ziarelor. Însă distanța empatică poate să rezulte și din
expunerea repetată la același stimul (fotografii și transmisiuni de pe front). În
acest sens, Sontag include în volumul menționat anterior povestea unei femei din
Sarajevo care, „în octombrie 1991, când sârbii au invadat Croația”23, urmărea știrile
la televizor: „atunci când la știrile de seară s-au arătat imagini din timpul distrugerii
21
Ibidem, p. 94.
22
Ibidem, p. 95.
23
Susan Sontag, Privind la suferința celuilalt, traducere din engleză de Laura Cruceru.
Humanitas, București, 2011, p. 99.
Vukovarului, la doar câteva sute de kilometri depărtare, mi-am spus în sinea mea:
«Ce oroare!», apoi am schimbat canalul.”24 Mai mult, imaginile tragediilor pot
fi reciclate și manipulate de media și liderii politici deopotrivă. Pentru a susține
acest argument, Sontag oferă drept exemplu fotografiile copiilor uciși într-un
bombardament, la începutul Războaielor Balcanice din 1912–1913. Aceleași
fotografii au fost prezentate atât la conferințele de presă din Serbia, cât și la cele
din Croația. În textul și filmul propuse spre analiză, nicio moarte nu este cruțată de
perspectiva frontală, indiferent de rasă, naționalitate sau tabără. Precizăm totuși că,
în filmul lui Klimov, soldații naziști par să fie intangibili. După ce asistă la uciderea
tuturor locuitorilor unui sat, la tâlhăriile și violurile ce au urmat, Flyora se oprește
să contemple trupul unei femei din trupele SS. Femeia a murit într-un accident
de mașină și, în comparație cu trupurile mutilate și contorsionate ale sătenilor,
moartea ei este mai blândă. Cu toate acestea, camera zăbovește asupra chipului ei
lipsit de răni, cu ochii deschiși, fixați în gol. Tragedia alterității nu poate compensa
suferințele îndurate de Flyora și conaționalii săi, însă interesul acordat acestei morți
din tabăra adversară oferă un răspuns nevoii de a privi la suferința celuilalt.
Când nu mai putem privi

Cum pot să fie relevante considerațiile despre cinema ale unui filosof pentru
un roman publicat în 2017 și un film din 1985? În primul rând, distanța text-
film este depășită prin consistența descrierilor vizuale din romanul lui Adrian
Georgescu. Când vine vorba de fidelitatea descrierii în narațiunile de război,
producțiile cinematografice par să fie privilegiate, prin simplul fapt că forțează
limitele imaginației privitorului. Abilitatea de a ne imagina o scenă, de a o vizualiza
în virtutea unei descrieri apte nu reprezintă o problemă pentru filmul de război,
care poate să arate inimaginabilul în cele mai mărunte detalii. Considerând toate
acestea, nu putem să nu remarcăm eficiența descrierilor lui Adrian Georgescu.
Și nu exploatarea detaliului este ceea ce face aceste descrieri să se apropie de
reușita cinematografică. Esența acestor descrieri stă în tonul asumat de către vocea
narativă, un ton impersonal, adesea sarcastic, care selectează cadre ce reușesc să
vorbească de la sine. În acest sens, perspectiva narativă se aseamănă unei camere de
luat vederi, iar textul se prezintă ca un montaj reușit în care obiectul descris (lumea
nenumită a lui Milo) are întâietate.
Studiul lui Deleuze propune conceptul de personaje „pur clarvăzătoare”, care
sunt „lăsate în voia a ceva intolerabil, care este cotidianitatea lor însăși”25. Cele
două surse propuse extind sensul acestei cotidianități, întrucât, pentru Milo și
Flyora, violența, moartea, războiul, altfel spus excepționalitatea răului reprezintă
realitatea ce le înlănțuie viața de zi cu zi, fapt ce nu poate decât să banalizeze
toți acești parametri ai tragicului. Cu toate că personalitățile lor diferă (deși putem
24
Ibidem.
25
Gilles Deleuze, op. cit., p. 59.
argumenta că Flyora din finalul filmului este mai apropiat de Milo), cei doi eroi sunt
în primul rând observatori ai lumii care i-a format. Mai mult, cu toate că narațiunea
nu este prezentată din perspectiva lui Milo și camera de filmat nu se află nicio clipă
în mâinile lui Flyora, este evident că povestea este spusă din perspectiva eroului.
În numeroase puncte-cheie ale filmului, cadrul este centrat exclusiv pe figura lui
Flyora, care privește fix în camera de filmat, fără să vorbească. La fel, Milo nu
adresează niciun cuvânt cititorului, însă nici nu este nevoie. Vocea narativă pare să
se împărtășească din ceea ce, parcurgând romanul, ajungem să ne imaginăm drept
punctul de vedere al lui Milo.
Spațiul oarecare, privilegiat în imaginea-timp, reprezintă o particularitate centrală
în romanul lui Adrian Georgescu. După cum am observat, războaiele nenumite din
universul lui Milo sunt prezentate ca un zgomot de fundal, un stimul care își pierde
abilitatea de a-l tulbura pe erou. În aceeași măsură, băiatul străbate spații anonime și
interacționează cu personaje care, deși pot să aibă profunzime, nu reușesc să impună
aceeași stabilitate și fascinație ca trupurile celor morți. Cadavrele, la rândul lor, pot
să fie înzestrate cu o poveste, însă pentru fiecare corp asupra căruia interesul lui
Milo zăbovește, sunt descrise mii de trupuri anonime, descrise pasager, consemnate
indiferent și, în final, incinerate metodic și eficient. De asemenea, biografia lui Milo
este ieșită din comun doar pentru cititor, întrucât numeroase personaje îl tratează cu
indiferență sau cel mult cu o mirare efemeră (spre exemplu, localnicii care, în loc să
fie tulburați de vestea că un copil orfan supraviețuiește într-o morgă, se mulțumesc
să pună pariuri cu privire la soarta băiatului). Acest anonimat absolut al timpului
și spațiului nu se regăsește în filmul lui Klimov, ancorat istoric și geografic. Însă
asta nu înseamnă că argumentul spațiului oarecare se pierde cu desăvârșire. Chiar
dacă, încă din primele scene, acțiunea este plasată în timp și spațiu (Belarus, 1943),
geografia și cronologia lui Klimov nu trec mai departe de aceste indicii. Flyora
traversează mlaștini, păduri, câmpuri și sate, spații generoase și comune. Oamenii
pe care îi întâlnește suferă de foame și frică, sângerează la fel (până și cei câțiva
soldați germani, capturați și executați de către partizani). Mai mult, impactul
distructiv al războiului este urmărit îndeaproape și, într-adevăr, nu este nevoie de
un punct geografic stabil și recognoscibil pentru ca dimensiunile tragediei să poată
fi recunoscute și reprezentate.
Revenind la considerațiile lui Deleuze cu privire la momentele privilegiate,
semnificativ mai relevante în imaginea-mișcare, este necesar să considerăm
acordarea acestui privilegiu în contextul narațiunii de război. În cazul acesteia,
putem afirma că, cel mai adesea, momentele izolate sunt cele în care eroismul
transpare într-o formă sau alta. Fie că este vorba de inițiative curajoase în luptă sau
de extinderea empatiei înspre camarad dar și înspre inamic, cele două surse propuse
par să se îndepărteze de această direcție narativă. Glorificate sub forma statuilor,
monumentelor, în ritmuri voioase de marș sau surprinse în cadre memorabile,
astfel de momente privilegiate pot fi înțelese ca puncte culminante ale experienței
frontului. În miezul faptelor de nedescris, aceste ipostaze iau forma unor culmi
de umanitate, empatie sau suferință. Însă aceste reprezentări au potențialul de a

alimenta speranța cititorului, respectiv a privitorului. În Exitus și în Vino să vezi,
speranța este anulată cu promptitudine. Nu există excepțional sau glorie într-o
narațiune care este, în fapt, o colecție de puncte culminante. Recontextualizate,
acestea din urmă ar putea atinge statutul de moment privilegiat, într-un text sau într-
un film care mizează pe impactul unui astfel de punct culminant, drept pentru care
restul narațiunii devine o temelie construită gradual pentru a susține desfășurarea
acestui moment. În schimb, romanul și filmul discutate aici iau forma unui asalt
asupra simțurilor și imaginației, exersând desensibilizarea receptorului la astfel de
stimuli.
Această particularitate poate fi observată cu ușurință dacă urmărim relația
pe care personajele din film și din roman o stabilesc cu actanții unor potențiale
momente privilegiate. În Exitus, aviatorul german care povestește faptele sale de
arme orfanilor supraviețuitori este confruntat și ucis de către Doctor. Într-un film
de propagandă, de exemplu, dialogul dintre aviator și copii ar reprezenta un prilej
pentru ca umanitatea militarului să iasă la iveală, însoțită, probabil, de mustrarea de
conștiință pe care ar simți-o știind că bombele pe care le-a lansat asupra orfelinatului
a pus în pericol viața copiilor ce îi stau acum în față și îl ascultă fascinați. De
asemenea, momentul în care Milo le oferă un ghid școlarilor veniți la muzeu ar putea
fi reprezentat în tonuri melancolice, întrebările copiilor trezindu-i amintiri dureroase
sau încărcate de nostalgie. În schimb, autenticitatea reacției lui Milo trezește reacții
puternice în rândurile școlarilor, reacții pe care acesta nu poate decât să le întâmpine
cu mirare. Confruntat de cei aflați la conducerea muzeului, lui Milo i se spune că
„războiul fusese câștigat, deci adevărurile nu mai foloseau nicicui”26. Refuzul de
a acorda privilegiu narativ este prezent și în filmul lui Klimov, mai precis în scena
întrupării unui Adolf Hitler improvizat. Momentul este încărcat simbolic, întrucât
locuitorii din satul lui Flyora care au supraviețuit atacului germanilor, au nevoie să
își răzbune morții. Pentru că sunt neputincioși în fața inamicului, sătenii construiesc
un manechin compus dintr-un craniu și uniforma unui soldat nazist căzut pe câmpul
de luptă. Oamenii adună șuvițe din părul supraviețuitorilor îndoliați, pe care apoi
le folosesc pentru a decora craniul cu faimoasa mustață a liderului german. Odată
finisat, manechinul devine obiectul urii sătenilor, care îi adresează injurii, îl scuipă și
îl blestemă. Scopul confecționării acestui avatar este curând devoalat. Manechinul
urmează să fie purtat de un grup de bărbați, printre care se numără și Flyora, până
la o răscruce din teritoriul cucerit deja de germani. Speranța este că reprezentarea
liderului îi va tulbura pe soldați, însă misiunea sătenilor este întreruptă de focurile
inamicului, care, fără să-și deconspire poziția, trage de la distanță în grupul de
bărbați ocupați cu fixarea manechinului în locul oportun. Niciun soldat german nu a
fost nevoit să dea ochii cu această întruchipare a Führerului. Astfel, scena, de altfel
simbolică, este compromisă în singularitatea sa de această reintroducere în aceeași
26
Adrian Georgescu, op. cit., p. 246.
desfășurare indiferentă a evenimentelor. Impersonalitatea actului de a ucide este

remarcată și de Roman Gulyaev, care vede în acest aspect încă o dovadă a felului în
care Klimov îmbină tehnicile naturaliste cu un realism dus la extrem: „de undeva,
de departe, o mitralieră invizibilă începe să răpăie; nu doar privitorul, ci și Flyora,
realizează târziu că tovarășul său a fost ucis”27. Astfel, prin ubicuitatea sa, moartea
nu mai este resimțită ca tragedie. În schimb, poate doar să fie constată în repetate
rânduri.
În loc de concluzie: arma avea amortizor

În lumile descrise de Georgescu și Klimov violența nu este un punct culminant,
gata să fie surprins în schimbări studiate de ritm narativ. Eșecurile umanității,
furia, moartea, și individualismul împins până la paroxism se derulează neîntrerupt
pe fondul unor lumi aflate în disoluție. Romanul poate să fie abandonat iar sala
cinematografului părăsită. Însă nu putem să nu ne întrebăm dacă tocmai aceste
reprezentări, în care singularitatea tragicului este anulată prin frecvența și natura
tragediilor descrise, nu sunt, de fapt, cazuri izolate și, prin aceasta, singulare.
Răspunsul este, credem noi, unul negativ. Desigur, asta nu înseamnă că, în logica
unei conspirații crude, lumile descrise aici sunt de fapt esența imuabilă a realității
noastre. În aceeași măsură, nu înseamnă că universul lui Flyora și cel al lui Milo nu
sunt posibile sau plauzibile. Istoria l-a confirmat pe cel dintâi, în timp ce un proces
onest de conștiință nu îl poate infirma pe cel de al doilea. La fel ca în exemplul
oferit de Sontag, suferința celuilalt poate fi surdinizată de o sumedenie de distanțe:
ideologice, geografice, cronologice. Privim alături de personajele (clar)văzătoare
descrise de Deleuze și suntem martori la procesul prin care realitatea anexează din
ce în ce mai mult astfel de narațiuni pe care, inițial, le-am fi considerat imposibile.
De netăgăduit rămâne însă importanța unor astfel de narațiuni „incomode” care nu
își cruță cititorii/spectatorii printr-o introducere treptată în universul reprezentat.
Mascată de copertă sau de afiș se află o trapă prin care receptorul ajunge în miezul
lucrurilor, tragedia finală împlinindu-se când aceste lucruri se dovedesc a fi straniu
de familiare.
27
Roman Gulyaev, War as a Protagonist: Philosophical Problems in the film Come and See
by Elem Klimov, în „Russian Journal of Philosphical Sciences’’, No. 6/ 2021, p. 136: „from
somewhere afar, bursts from an invisible machine gun are flying; not only the viewer, but
also Flyora does not immediately realize that his partener has been killed” (traducerea mea).
BIBLIOGRAFIE:
Deleuze, Gilles, Cinema I. Imaginea-mișcare, traducere de Ștefania și Ioan Pop-Curșeu.

Editura TACT, Cluj-Napoca, 2012.
Deleuze, Gilles, Cinema II. Imaginea-timp, traducere de Ștefania și Ioan Pop-Curșeu.
Editura TACT, Cluj-Napoca, 2013.
Georgescu, Adrian, Exitus, Polirom, Iași, 2017.
Gulyaev, Roman, War as a Protagonist: Philosophical Problems in the film Come and See
by Elem Klimov, în „Russian Journal of Philosphical Sciences’’, No. 6/2021.
Sontag, Susan, Privind la suferința celuilalt, Humanitas, București, 2011.
Surse vizuale:
Goya, Francisco de, Dezastrele războiului. 1810–1820.
Friedrich, Ernst, Krieg dem Kriege, Deutsche Verlags-Anstalt, Stuttgart, Germania. 2004.
Idzi i hliadzi („Vino să vezi”), Regia Elem Klimov, 1985. Disponibil online: https://
archive.org/details/IdiISmotriAKAComeAndSee.1985.720p.BluRay.AVCMfcorrea
(accesat 2/11/2023).
”ONE CAN’T LOOK” OR ”COME AND SEE”?

EXITUS AND IDZI I HLIADZI. A CASE STUDY
Abstract: What could possibly bring together Adrian Georgescu’s novel Exitus (2017)
and Elem Klimov’s film Idzi i Hliadzi (Come and See, U.S.S.R., 1985)? Both texts explore
war trauma experienced by underage subjects (Georgescu’s protagonist Milo is an orphan
barely surviving in a devastated unnamed land, while Klimov’s hero, Flyora, is a Belarusian
adolescent eager to join the Word War II partisans). We rely on Gilles Deleuze’s concept of
time-image to investigate the narrative strategies with which the authors aim to represent
what, essentially, ”one can’t look at”: children or teenagers as actors-victims of war.
Keywords: war, trauma, representation, childhood, adolescence.

ISTORIE LITERARĂ
ANTON PANN: LA REPENTANCE D’UN DÉBAUCHÉ –

UN POÈME OCCULTÉ.
Dana Shishmanian*
Dans son ouvrage classique Les livres populaires dans la littérature roumaine,
Nicolae Cartojan consacre, au chapitre « Noëls » (Cântece de stea),1 deux pages à
un texte qu’il appelle Mustrarea sufletului (La réprimande de l’âme), en indiquant
comme référence un chant de Noël publié par Tudor Pamfile dans Sărbătorile la
Români. Crăciunul (Les Fêtes des Roumains. Noël, 1914, p. 149-150).2 Dans le
même contexte3, le chercheur considère comme des versions du chant de Noël
publié par Pamfile, plusieurs manuscrits du XIXe s. qui ne correspondent en fait
pas à ce texte, ni au modèle littéraire auquel il le croyait apparenté4.
* Dr. Dana Shismanian, Paris; e-mail: dana.shishmanian@capgemini.com.

1
Cartojan 1974, vol. II, pp. 264-265.
2
Le folkloriste reproduit, dans le contexte des chants de Noël, un dialogue en vers intitulé
La réprimande de l’âme et du corps, indiquant dans la note qu’il l’aurait trouvé dans un
recueil moldave copié en 1842 par N. Borcilă, « peut-être au monastère de Secul » (apud
Cartojan, ibid. ; dans l’édition critique Pamfile 2018, pp. 360-361, l’éditeur Iordan Datcu,
complétant la note de l’auteur, indique en outre une « variante dans Fr. I.C. Beldie, La cislă,
pp. 75-6 » – référence malheureusement introuvable).
3
Cartojan, ibidem., p. 264, n. 2.
4
Cartojan indique les mss. 2120 f. 105, 2135 et 2743; comme a déjà bien remarqué Mihai
Moraru, ces manuscrits ne contiennent aucun texte intitulé La réprimande de l’âme et du
corps, mais respectivement (cf. Moraru 2005, pp. 41-42, notre traduction): – ms. 2120 :
« sous le titre de Moralité pour le jugement de l’âme avec le corps, [...] une parabole de
l’aveugle et du boiteux, généralement attribuée à Cyril Turovski (voir R.P. Dmitrieva, 1964,
p. 85) » ; – ms. 2135 : « La Dioptre de Vitalie de Dubna, la deuxième traduction roumaine,
après celle de Staico grămăticul, faite par Ilarion de Râșca » ; – et enfin, en corrigeant la
cote indiqué par Cartojan, de 2743 à 2742, un manuscrit « copié par Sivestru Moldoveanul
en 1689 en Valachie, contenant aussi la Dioptre de Vitalie de Dubna dans la version traduite
par Staicu grămăticul ».
Un texte intitulé La réprimande de l’âme et du corps est néanmoins attesté sur le terrain
roumain, dans les trois manuscrits BAR suivants, repérés par nous dans les catalogues
de Gabriel Ştrempel : – Ms. 5337 (daté 1835-1837), 104 f., intitulé (f. 2) : « De Vasilie
Popescu-Scriban, Collecte de poésies de plusieurs poètes roumains, recueillies et ainsi
ordonnées par moi-même, pour le bénéfice de ma bien-aimée et affligée nation roumaine.
1836. Iassy », comprend des fables et des odes appartenant probablement à Gheorghe
352 Dana Shishmanian
« La vie et le parcours de l’homme débauché » au Prodrome de l’Athos ?

Nicolae Cartojan signale, d’autre part, comme « une version plus développée »
de cette Réprimande de l’âme, une publication de 1905 du hiéromoine Païsie
Lambru, qui se présente comme portant un texte datant de 1648, si l’on en croit
la page de garde de la publication. En voilà le titre (en traduction) d’après la
BRM (Bibliographie Roumaine Moderne) : « La vie et le parcours de l’homme
débauché ou la conversation de l’âme avec le corps. Et encore une autre à la fin :
La conversation de l’homme pécheur avec la Mère de Dieu. Cette brochure a été
trouvée dans la bibliothèque de notre monastère Le Prodrome Roumain du Saint
Mont Athos, un vieux manuscrit en lettres cyrilliques de l’année 1648 et maintenant
il a été imprimé pour la première fois par l’hiéromoine Païsie Lambru. » Suivent
les données techniques et les différentes éditions (trois autres après la première en
1905). 5
Asachi, une série de textes de circonstance, des chants mondains (“cântece de lumeˮ), et un
ensemble de « lais » (“verșuriˮ) moralisateurs, à savoir : Le Chrétien à l’heure de la mort,
f. 15 ; La Réprimande de l’âme et du corps, f. 23; La ruse et l’insatiabilité de ce monde,
f. 30 ; L’amour de la beauté humaine, f. 33; La tromperie de ce monde, f. 33v ; Le lai de
la tentation, f. 34 (MSS-ROM-BAR IV, p. 273); – Ms. 4726 (milieu du XIXe siècle) et
ms. 4868 (daté de 1838) contiennent le titre La réprimande de l’âme et du corps, dans un
voisinage d’apocryphes (Apocalypse de la Mère de Dieu. Sermon au sujet des tourments
de l’enfer) et, respectivement, de livres populaires (Histoire d’Érotocrite et d’Arétouse)
(MSS-ROM-BAR IV, pp. 102 et 146).
D’autre part, sous l’effet d’une approximation thématique, mais sans aucune justification
textuelle, Cartojan rapproche le chant de Noël publié par Tudor Pamfile du poème latin
médiéval du XIIIe siècle connu sous la dénomination de Visio Philiberti, mentionnant à cet
égard (apud Varnhagen 1889) la version anglo-saxonne Þe Desputisoun bitwen þe Bodi et þe
Soule, ainsi que la version française Le Débat du corps et de l’âme entrée dans la circulation
des livres populaires, en l’occurrence dans La Danse macabre (apud Nisard 1864, II, pp.
315 sq.). Le texte versifié reproduit par Tudor Pamfile n’est pourtant aucuneme une version
roumaine du célèbre poème médiéval de la vision du dialogue post-mortem de l’âme avec le
corps (de l’énorme bibliographie du sujet, nous ne citons que Batiouchkof 1891). Ce modèle
littéraire n’est pas attesté en tant que tel sur le terrain roumain – à l’exception du poème Du
sage Varnava miraculeuse apparition de sa vision montrant un exemple pour tous, ayant
comme sous-titre descriptif : D’un corps riche et d’une âme qui après moult lamentions
amères l’un contre l’autre, comment ils sont descendus aux enfers, qui représente un hapax
littéraire, le texte, découvert par nous dans un manuscrit de la bibliothèque ASTRA, étant
une traduction acculturée réalisée en 1670 par le protopope Ioan de Vintz d’après le poème
Dialogus, azaz egy kárhozatra szállott gazdag test és Mleknek siralommal teljes egymással
való keserves panaszolkodó beszélgetések (Dialogue, à savoir conversation amère et
plaintive entre le corps et l’âme d’un riche condamné) du poète baroque hongrois Nyéki
Vörös Mátyás (1575-1654) (v. Shishmanian 2023).
5
Viața și petrecerea omului desmerdat sau convorbirea sufletului cu trupul. Şi alta mai
la urmă: Convorbirea omului păcătos cu Maica Domnului. Această broșură s-a găsit în
Anton Pann: La repentance d’un débauché – un poème occulté 353
Bien que la publication ne figure pas dans le catalogue en ligne de la Bibliothèque

de l’Académie de Bucarest, j’ai pu tout de même la consulter grâce au service de
numérisation (BAR cote I 2765 cf. BRM). Ainsi, il m’a été confirmé le soupçon que
le sous-titre induit en erreur, nous laissant croire qu’il s’agirait, comme le déclare
le hiéromoine Païsie Lambru, de l’édition d’un manuscrit roumain de 1648 trouvé
à l’ermitage du Prodrome roumain du Mont Athos, qui aurait pu contenir un texte
affilié au thème évoqué par Nicolae Cartojan.
D’ailleurs, l’ambiguïté de la formulation permet déjà de douter de la nature
exacte de la source (« Cette brochure a été trouvée dans la bibliothèque de notre
monastère Le Prodrome roumain du Saint Mont Athos, un vieux manuscrit en
lettres cyrilliques de l’année 1648 », s.n.). Il pourrait donc s’agir d’une « brochure »
en caractères cyrilliques et non d’un « vieux manuscrit », auquel cas la datation de
« 1648 » serait une erreur possible pour « 1848 ».
La lecture du texte lui-même nous convainc dès les premières lignes – car il
s’agit d’un long poème composé de vers de 14-15 syllabes et occupant les pages 3
à 10 de la publication – qu’il ne peut s’agir d’un « vieux manuscrit [...] de l’année
1648 », ni d’une « version plus développée » de la chanson populaire publiée par
Tudor Pamfile, comme le croyait Cartojan, mais d’un poème « culte » du XIXe
siècle. Quant à son modèle littéraire, il est différent de celui suivi dans le poème
de 1670 attribué par nous à Ioan de Vintz Arătarea lui Varnava / La Vision de
Varnava – une adaptation en roumain du Dialogue de Nyéki Vörös Mátyás publié
à Prague en 1623 – ainsi que des variantes latines et vernaculaires du poème de la
vision du dialogue âme/corps du XIIIe s. connu sous le nom de Visio Philiberti (en
l’occurrence dans la version Visio Sancti Bernardi), dont s’était inspiré le poète
hongrois6.
Mais s’il ne peut s’agir d’un prétendu manuscrit de 1648 « édité » par Païsie
Lambru, ni, comme le croyait Nicolae Cartojan, « d’une version plus développée »
du chant de Noël publié par Teodor Pamfile... de quoi s’agit-il alors ?
« L’homme débauché » ou la Repentance d’Anton Pann...

Le hasard, fidèle collaborateur du chercheur littéraire, nous a mis, à travers
le catalogue en ligne de la Bibliothèque nationale de France, devant une œuvre
d’Anton Pann (1794-1854), inconnue dans le cadre de notre thème, dont le titre
biblioteca mănăstirei noastre Prodromul românesc din Sfântul Munte Athos, un manuscris
vechiu cu slove chirilice de la anul 1648 și acum s’a dat în tipar pentru prima oară de
Ieromanahul Paisie Lambru. București (Stab. Grafic Clemența), 1905. (16 x 11,5). 27 p. (I
2765); ed. II. București (Tip. Jubileu), 1909. (15,5 x 11,5). 31 p. (Publicațiuni religioase
ale Mănăstirii române Prodromul din Sf. Munte Athos, nr. 1) (I 17795); ed. III. București
(Schitul Icoana), [1913]. (15,5 x 11,5). 32 p. cu il. 20 bani. (Biblioteca religioasă a Sfintei
Monastiri românești Prodromul din Sf. Munte Athos) (I 34478); ediția a IV-a a apărut după
1918.”
6
V. Shishmanian 2023 (cf. note 4 ci-dessus).
contient également, comme la publication de Païsie Lambru, le rare lexème

« dezmerdat » (à noter la variante orthographique) – étant, cependant, à la diffé-
rence de celle-ci, écrite en caractères cyrilliques7 : « La repentance de l’homme
débauché ou Entretien entre l’âme et le corps et conseils utiles physiquement et
spirituellement, à travers une collection versifiée et publiée avec la bénédiction
de Son Éminence le métropolite D.D. Neofit, par Anton Pann, Bucarest 1849,
dans son imprimerie »8 (texte réédité peu de temps avant sa mort, en 1854, sous
le patronage du métropolite suivant, Nifon, qui patronnera également une der-
nière édition posthume, à la Maison d’édition Tipo-Litographiei Dor. P. Cucu,
1880). L’exemplaire de la BNF (édition princeps de 1849) porte l’autographe
du propriétaire sur la couverture : « Emile Picot, Cernica, 4 octobre 1885 ». Il
s’agit du romaniste français Émile Picot (1844-1918), créateur et occupant, de
1875 à 1908, de la première chaire de langue et de littérature roumaine à Paris (à
l’École des langues orientales vivantes, futur INALCO). Le romaniste français
a donc traduit son titre, dans la note manuscrite insérée, sur un feuillet, après
la page de titre du livret : « La pénitence de l’homme débauché, ou Entretien
entre l’âme et le corps, versifié et édité par A. Pann ». Une fois identifiée, j’ai
pu également trouver et consulter cette publication, toujours dans son édition
princeps, par le biais du service de numérisation de la Bibliothèque de l’Aca-
démie de Bucarest (cote BAR I 523452), bien qu’elle n’apparaisse pas dans le
catalogue en ligne.
La repentance de l’homme débauché, ou Entretien entre l’âme et le corps, est
un texte en vers qui occupe 10 pages (3-12) de la publication éponyme. La lecture
de ce poème signé par l’auteur de L’Histoire de la parole (Povestea vorbii) nous
convainc immédiatement qu’il représente le texte même que Païsie Lambru donnait
comme « brochure » ou « vieux manuscrit en lettres cyrilliques de l’année 1648 »,
le reproduisant dans sa publication de 1905 La vie et le parcours de l’homme
débauché, susmentionnée. Les choses s’avèrent donc être tout à fait différentes de
ce que l’hiéromoine Païsie voulait nous faire croire...
En effet, on peut plutôt supposer que l’auteur de L’Histoire de la parole a fait
don de sa Pénitence à un moine athonite qui aurait emporté la publication avec lui
au Prodrome roumain de l’Athos, un ermitage fondé en 18529, où l’hiéromoine
Païsie allait le retrouver un demi-siècle plus tard. Ou peut-être qu’un moine
prodromite – si ce n’est l’hiéromoine Païsie lui-même – a récupéré à Bucarest,
à la fin du XIXe siècle ou au début du XXe siècle, un exemplaire du poème
7
La publication, numérisée, peut être commandée en ligne: https://catalogue.bnf.fr/
ark:/12148/cb310548670.
8
„Pocăința omului dezmerdat sau Vorbire între suflet și trup și osebite sfătuiri folositoare
trupește și sufletește, prin culegere versificate și date la lumină cu bine-cuventarea înalt
prea sfințitului Mitropolit D.D. Neofit, de Anton Pann, București 1849, în tipografia saˮ
(apud BRM).
9
Pour l’histoire de l’ermitage, voir Berciu-Drăghicescu 2008, p. 177-178.
d’Anton Pann, peut-être trouvé dans la bibliothèque de la Métropolie, puisque le

texte avait été imprimé « avec la bénédiction de Son Éminence le Métropolite »,
et l’a emporté avec lui au Mont Athos, pour qu’il soit finalement (re)imprimé à
Bucarest en 1905...
Quoi qu’il en soit sur la transmission du livret d’Anton Pann au Prodrome
athonite, l’auteur de la publication de 1905 nous semble fautif (erreur fortuite
ou volontaire ?). D’une part, Païsie Lambru ne mentionne nulle part l’auteur de
la « brochure » ou du « manuscrit » en question, alors que le nom de l’auteur
figurait clairement sur la couverture du livret qu’il reproduit dans son intégralité, en
ajoutant au poème – dont il change le titre, comme nous l’avons vu – les « conseils
utiles» (“osebite sfătuiri folositoareˮ) avec exactement les mêmes textes et les
mêmes titres que chez Anton Pann, sauf qu’il transcrit tous les textes en caractères
latins. D’autre part, l’hiéromoine Païsie « vieillit » le texte original, le datant de
1648, et confond une brochure, donc un imprimé, avec un manuscrit (un texte « en
caractères cyrilliques » datant d’un demi-siècle pourrait lui apparaître comme un
« vieux manuscrit »…)
On ne peut s’empêcher de reprocher à Païsie Lambru d’avoir occulté le
véritable auteur du poème, le grand Anton Pann, en s’appropriant également le
mérite inexistant de l’édition d’un prétendu manuscrit du XVIIe siècle – ce qui a
induit en erreur Nicolae Cartojan qui, le prenant au mot, a mentionné la publication
de l’hiéromoine d’Athos comme représentant un texte lié au modèle du dialogue
médiéval de l’âme et du corps. Admettons cependant que cette multiple erreur
nous a finalement conduits, par un détour guère anodyn, à la découverte du poème
d’Anton Pann, qu’aucun chercheur n’a mentionné dans ce contexte : felix culpa,
Païsie !
... Un poème à (re)découvrir

Bien qu’il figure dans la Bibliographie de son œuvre (à consulter à la fin de
l’édition des Œuvres littéraires)10, La repentance de l’homme débauché n’est
incluse dans aucune édition des œuvres d’Anton Pann.
Parlant de ce texte, qu’il a certainement consulté, Paul Cornea, qui a signé la
préface de l’édition susmentionnée – la plus complète à ce jour – le décrit comme
suit : « un dialogue entre l’âme et le corps, basé sur la doctrine chrétienne de
l’abstinence, inattendu chez un homme de la stature de Pann, dans des vers d’une
platitude et d’une sécheresse qui semblent invraisemblables après les bijoux de
L’histoire de la parole »11. Il est probable que ce jugement « critique » de censeur,
sans appel et manifestement idéologique, ait décidé les éditeurs de 1963 à
exclure La repentance de l’homme débauché des Écrits littéraires d’Anton Pann
10
Pann 1963, vol. III, n° 48 et 86.
11
„…un dialog între suflet și trup, bazat pe doctrina creștină a abstinenței, neașteptată la un
om de factura lui Pann, în versuri de o platitudine și de o uscăciune care par neverosimile
după giuvaerurile Poveștii vorbii” (ibidem, p. LX).
– et malheureusement, aucune édition ultérieure n’est venue réparer, après des

décennies, cette omission volontaire et injuste, dictée en son temps par un climat
politique délétère.
En ce qui concerne les sources, on peut supposer qu’Anton Pann aurait
« recueilli » un texte en vers populaires, soit oralement, soit à partir d’un
manuscrit comme ceux énumérés ci-dessus (note 4), contenant, outre des
chansons aux morts et/ou des apocryphes apocalyptiques, une « réprimande
de l’âme et du corps ». Texte qu’il aura développé et perfectionné à sa
manière, comme il l’a fait avec d’autres sources, selon son propre témoignage
sur ses œuvres (« par collecte versifiées »). Gaster considérait que ce procédé
avait été à la base de la plupart de ses écrits : « D’autre part, il est établi
qu’il a fréquemment eu recours à des manuscrits roumains antérieurs, qu’il
a édités, les amenant à une série de transformations, plus ou moins étendues,
cf. l’opinion de Gaster (La littérature populaire roumaine, 1883, p. 106)12.
Nous ne mentionnons que quelques preuves évidentes à cet égard : Versuri
sau Cântece de stea / Vers ou chants de Noël (1ère édition 1830, suivie par
4 autres, Poezii populare și calendare / Poésies populaires et calendriers
(1846), Înțeleptul Archir și nepotul său Anadan / Archir le sage et son neveu
Anadan (1850), Povestea vorbii. De prin lume adunate și iarăși la lume date /
L’histoire de la parole. De par le monde rassemblées et à nouveau au monde
données (1852).
Mais avant de procéder à des hypothèses sur les sources textuelles de la
Repentance… d’Anton Pann, il convient de noter que l’impulsion, l’investissement
personnel, le pathos mis en exergue, vont bien au-delà d’un simple exercice
de versification et de retraitement littéraire, trahissant l’impact d’un événement
biographique majeur, qui l’a profondément marqué. Il s’agit probablement du
grand incendie de 1847 qui a dévasté la capitale et détruit une grande partie
de son imprimerie, avec des stocks de livres tout juste sortis de sous presse
(Memorabilul foc mare, întamplat în București în ziua de Paște 1847, martie
23 / Le grand incendie mémorable, survenu à Bucarest le jour de Pâques 1847,
le 23 mars, rapport « poétisé » publié en direct) ; la maladie qui a suivi a dû
l’ébranler aussi, de sorte que le livre de pénitence qu’il publia en 1849 – juste
après son Adiata (Le Testament) en vers, publié en février – et réimprima en
1854, quelques mois seulement avant sa mort, apparaît comme un témoignage
personnel.
Sur le plan strictement littéraire, on peut trouver, à l’examen attentif du poème,
deux sources d’inspiration, qui nous semblent révélatrices de la manière dont
travaillait le poète.
Le premier peut être identifié sans trop d’hésitation dans le texte en vers
populaire mentionné ci-dessus, dont le seul témoin accessible jusqu’à présent
12
Cf. P. Cornea, dans Pann 1963, pp. XXXIV-XXXV.
est La réprimande de l’âme et du corps, tel que recueilli et publié sous

forme de chant de Noël par Tudor Pamfile. Textuellement, en confrontant la
Réprimande… publiée par le folkloriste avec la Repentance… d’Anton Pann,
nous constatons d’abord que la structure du dialogue est commune. Ainsi, dans
les deux textes, nous avons une séquence identique d’attitudes pour les deux
protagonistes :
— l’âme reproche au corps de se dépenser dans les plaisirs et de ne pas se
soucier de la mort et de la punition des péchés ;
— le corps répond avec arrogance en rejetant comme « folie » les exhortations à
l’ascèse en vue de l’expiation des péchés et en défendant son mode de vie ;
— l’âme décrit tristement l’état de pourriture post-mortem du corps et le menace
des tortures de l’enfer ;
— le corps s’incline devant l’âme, convaincu et terrifié par le « terrible
tourment » des démons.
La structure et les articulations communes du dialogue nous convainquent
ainsi que l’auteur de la Pénitence a pu prendre comme modèle le texte de la
Réprimande tel qu’il circulait à cette époque dans plusieurs manuscrits, comme
ceux que nous avons identifiés ci-dessus (note 4). Mais la forme n’est pas du
tout celle de la poésie populaire : le vaste poème éthico-religieux d’Anton Pann
s’étend sur 10 pages imprimées, et est composé de vers de 14 à 15 syllabes,
aux rimes appariées, dans un rythme savant et avec une grande amplification
rhétorique.
D’autre part, la conception du poème va bien au-delà du modèle supposé,
trahissant une vision beaucoup plus large du thème ainsi que, éventuellement,
d’autres sources d’inspiration. Ainsi, les arguments de l’âme sont doctrinaux,
portant explicitement sur la résurrection du corps au jugement dernier et sur
le sort du pécheur, avec une énumération détaillée des vices punis – alors que
dans le texte « populaire » le seul argument convaincant est l’évocation de
la pourriture du corps et de l’inconstance des biens de ce monde, l’horizon
eschatologique se limitant à la menace : « par les démons tu seras tourmenté »
(sans aucune référence à la seconde venue...). Le corps invoque l’argument de
la responsabilité de l’âme, dans une dialectique interactive étrangère au poème
en vers populaires – ce qui n’est pas sans rappeler les poèmes latins médiévaux,
qui ont proliféré à l’époque des « disputes » scolastiques (XIIe-XIIIe siècles).
Enfin, certains détails comme l’état de faiblesse causé au corps par la parole
de l’âme évoquent certains motifs tirés des apocryphes (comme dans Visio
Monachi, l’adaptation latine d’un apocryphe contenant la vision de Macaire
l’Alexandrin).
Une filiation inconnue : Anton Pann et Oxenstierna

Certains de ces éléments thématiques, ainsi que des faits de style et d’expression,
nous mettent sur la piste d’une seconde source d’inspiration, « culte » cette fois-ci, et
bien connue, en fait, depuis plusieurs décennies, des lecteurs roumains de l’époque
d’Anton Pann. Il s’agit des Pensées… et réflexions de Johan Thuresson, comte
d’Oxenstierna (1666-1733), œuvre écrite en français et éditée à de nombreuses
reprises de 1721 à 1825, également traduite et éditée en allemand, suédois, anglais,
italien, espagnol, polonais13.
Ces réflexions (Pensées de M. le Comte Oxenstirn sur divers sujets, avec les
Réflexions morales du même auteur) connaissent, sur le sol roumain, une traduction
largement répandue en version manuscrite, réalisée en Moldavie, dans les années
1770, par l’hiérodiacre Gherasim Putneanul (†1797), qui a traduit également les
Aventures de Télémaque, fils d’Ulysse (d’après Fénelon) et les Caractères d’Epic-
tète14 ; de cette traduction 25 copies manuscrites ont été identifiées jusqu’à présent,
13
L’auteur n’est pas, comme on l’a souvent prétendu, Gabriel (1641-1707), mais
Johan Thuresson, son demi-frère (1666-1733), de 25 ans son cadet : tous deux comtes
d’Oxenstierna et petits-fils du célèbre Axel Gustavsson Oxenstierna (1583-1654) (pour
la généalogie de la famille, voir les sites geni.com et linkpedium.com). L’essentiel des
informations nécessaires pour retracer la vie et l’œuvre de cet auteur discret, qui signe les
éditions de son œuvre avec seulement ses initiales (Recueil de Pensées du Comte J.O. sur
divers sujets, à Francfort-sur-le-Main, première édition en 1720, puis, en 5 fascicules,
1721-1725, les initiales J.O. étant révélatrices pour dissiper toute confusion possible avec
un autre membre de la nombreuse famille nobiliaire suédoise), sont contenues dans la
préface, signée elle aussi avec initiales, d’Antoine Augustin Bruzen de La Martinière
(1662-1746), qui reprend l’édition, corrigée de l’ouvrage, en 2 volumes, près d’une
décennie après la mort de l’auteur (Pensées de M. le Comte Oxenstirn sur divers sujets,
avec les Réflexions morales du même auteur. Nouvelle édition revue et corrigée soit pour
le style soit pour les citations, par Monsieur D. L. M. [de La Martinière], éd. Jean Van
Duren, La Haye, 1741), de nombreuses réimpressions se succédant jusqu’au milieu du
XIXe siècle (La Haye 1746, 1757, 1762, Paris 1761, 1774, 1787, 1825). Entre les éditions
anthumes avec la préface de l’auteur, et les éditions posthumes révisées, corrigées et
préfacées par Antoine de La Martinière, se placent parfois en parallèle plusieurs éditions
posthumes non corrigées, qui représentaient probablement les dernières versions de
l’auteur, enrichies et réorganisées, avec le regroupement des 5 fascicules des Pensées
en un seul volume, et avec l’ajout d’une seconde partie, Réflexions, en tant que second
volume, structure suivie plus tard (Penses [sic] sur divers sujets de morale par M. le
Comte Oxenstirn. Revüe, et augmente [sic] de maximes et réflexions par le même auteur,
François Varrentrapp, Francfort sur le Meyn 1736, 1746, 1755). Le travail de révision
orthographique entrepris par Antoine de La Martinière, dans son édition de 1741, qui
s’imposera comme norme pour des éditions ultérieures, a été salutaire et décisif pour
assurer la pérennité et le succès de l’ouvrage.
14
Gherasim Putneanul, le premier traducteur roumain du français, à qui, en suivant Ursu
2002, Zahariuc 2021, nous choisissons d’attribuer cette traduction, était à l’époque “dichiuˮ
(vicaire) de l’évêché de Roman, sous le patronage de Leon Gheuca, qui venait lui aussi
du Monastère Putna, alors évêque de Roman (1769-1786), puis métropolite de Moldavie
(1786-1789).
dont la plus ancienne, désignée par le copiste comme « livre historique qui s’ap-
pelle Oxentie » (“istorică carte ce se numește Oxentie”: ms. BAR 2773, écrit par
Gheorgache vel clucer en 1779), a appartenu à Eminescu.15
L’ouvrage de Johan Thuresson contient, dès sa première édition, anthume
(signée avec les initiales J.T.), puis dans toutes les éditions suivantes, un morceau
curieux, car à l’opposé des « réflexions » du moraliste, qu’on a appelé à juste titre
« un Montaigne du Nord » : celles-ci se présentent comme des méditations sur un
thème, étant titrées comme telles, avec des sujets hétéroclites, sans classification
particulière (ainsi, De la solitude, De la volupté, Du tabac, Du grand Alexandre, De
la Pologne, Des quatre saisons, De l’avarice, De la compassion, De la danse, De
la cabale, De la France, Des spectacles, De l’athéisme, De la liberté, Du jeûne, De
la pénitence, De l’Allemagne, De ma vie, etc. ; notons au passage que la traduction
roumaine est sélective, tous les sujets de l’original français ne sont pas retenus par
l’interprète).
La pièce singulière à laquelle nous nous référons, cependant, est une
« prosopopée » avec deux figures personnifiées, le corps et l’âme, écrite en prose
et intitulée Dialogue entre le corps et l’âme16 (et dans la traduction roumaine :
Vorba trupului cu sufletul17). Les modèles lointains sont ceux de la « disputatio »
médiévale déjà évoquée – mais les « personnages » sont traités dans l’esprit d’une
comédie baroque.
La brève comparaison avec le poème La repentance de l’homme débauché
ou Entretien entre l’âme et le corps nous convainc qu’Anton Pann a utilisé le
dialogue du comte d’Oxenstierna, à travers la traduction roumaine, reflétant
en partie son titre (Conversation du corps avec l’âme devient Entretien entre
l’âme et le corps). Il versifie les dialogues, accentuant surtout le côté sarcastique,
persiflant, avec des accents virulents, jusqu’à la caricature et la parodie,
empruntant à la traduction roumaine en prose quelques éléments de vocabulaire
(sac de lut, scîrnav, dezmierdări, misantropie / sac d’argile, nauséabond,
voluptés, misanthropie...).
Comme preuve supplémentaire de cette influence littéraire, nous ajoutons la
correspondance textuelle entre trois des « conseils utiles » qui suivent la Pénitence
– également versifiés, dans le même rythme ample d’environ 15 syllabes – et
plusieurs autres chapitres des Pensées du comte d’Oxenstierna, qu’on peut retracer
15
V. Mitu 1996, Ciurciun 2017. La plupart des mss datent de la première moitié du XIXe
siècle. Le manuscrit Eminescu, daté de 1779, aujourd’hui BAR 2773 (ff. 1-119), est décrit
dans MSS-ROM-BAR II, pp. 371-372 ; un autre, le ms. BAR 96 (ff. 1-64), daté de 1780,
contenant le second livre („cartea a doua a lui Oxistern”) et copié par Gheorghe Vârnav, est
décrit dans MSS-ROM-BAR I, p. 36.
16
Dans l’édition de référence (D. L. M. [de La Martinière], La Haye, 1741) ce texte se
trouve dans la partie I. Pensées diverses, après De l’origine des grands événemens et avant
De la raison (pp. 131-136).
17
Texte reproduit dans Gaster 1891, tome II, pp. 46-49, d’après le ms. Eminescu.
à l’aide de l’original français : Pentru smerenie (De l’humilité), Pentru post (Du
jeûne), Pentru rugăciune (De l’oraison); par contre, je n’ai pas trouvé le chapitre
original correspondant à Pentru supunere și plecăciune / Pour la soumission et
la révérence : Anton Pann avait-il une autre source pour ce morceau, ou s’agit-il
peut-être d’une composition originale ? Quant au dernier poème, Mustrare de sine
/ La réprimande de soi-même – monologue intérieur du moine qui reproche à son
propre corps sa faiblesse – il est, comme l’auteur l’indique clairement cette fois,
« re-traité à partir des écrits de son vénérable père Diomid Hieroschimonach de
Căldărușani ».
Il est important de noter que le dialogue d’Oxenstierna commence par la
parole du corps, se poursuit avec l’âme, et revient au corps, pour se terminer
par une conclusion de l’âme : la séquence initiale, l’interpellation du corps
par l’âme, bien que supposée à partir de la réaction du corps qui intervient
évidemment en réplique, y est absente ; or, elle est présente dans le noël publié
par Tudor Pamfile, et elle est également présente dans la Repentance… d’Anton
Pann, qui développe précisément ce premier segment de son poème, dans une
vision théologique et avec des arguments doctrinaux absents aussi bien du
chant « populaire » que du Dialogue du corps et de l’âme des Pensées du comte
d’Oxenstierna. S’il a travaillé avec les deux modèles, le poète les a transformés
en une œuvre originale. Avait-il d’autres sources ? Ou fait-il ici encore, œuvre
complètement originale ?
Par ailleurs, ont-ils une source commune, le chant de Noël publié par Tudor
Pamfile (d’après un manuscrit de 1842 du monastère de Secul – mais ce texte
peut être contenu dans d’autres manuscrits, cf. note 4 ci-dessus), et la traduction
du dialogue en prose du comte d’Oxenstierna, faite par Gherasim Putneanul vers
1770 ? Ou plutôt, ce dernier est-il la source du premier ? Une telle filiation nous
semble possible car les discours respectifs du corps et de l’âme correspondent, dans
leur contenu comme dans leur intentionnalité. Une hypothèse osée mais pas absurde
serait qu’Anton Pann lui-même a pu réaliser, sous la forme du noël La Réprimande
de l’âme et du corps, une version abrégée et « populaire » de la traduction roumaine
en prose du Dialogue du corps et de l’âme du comte d’Oxenstierna, qu’il a utilisé
par ailleurs comme source pour son poème « savant » La repentance de l’homme
débauché18. D’autre part, quelle est la source du dialogue d’Oxenstierna ? Un
Dialogos psychès te kai sômatos, écrit en néo-grec, « en vers arythmiques et
iambiques », se caractérise aussi par le fait que la dispute est ouverte par le corps et
non par l’âme19. Ces questions légitimes restent à explorer.
18
Un argument dans ce sens serait son persistant intérêt pour les chants de Noël : sa collecte
de Versuri sau Cântece de stea / Vers ou chants de Noël a connu 5 éditions (1830, 1841,
1846, 1848. 1852).
19
Enregistré par C. Litzica (MSS-GR-BAR I, p. 119), ce texte, datant du XIXe siècle et
occupant l’une des 27 pages d’un manuscrit ayant appartenu à l’évêque de Buzău, Dionisie
Romano (1806-1873), est associé par Nicolae Cartojan à La réprimande de l’âme (op.
Quelques remarques comparatives

Le poème d’Anton Pann a naturellement besoin d’une édition. Pour l’instant,
nous ne donnerons ici que quelques citations illustratives, en les mettant en parallèle
avec la traduction roumaine en prose20 et avec l’original en français21 des Pensées
du comte d’Oxenstierna – ce qui met d’emblée en évidence des écarts successifs
par rapport à la source et des traits d’originalité (une vraie analyse traductologique
et stylistique restant bien entendu à faire à une future occasion).
Les exhortations rhétoriques au repentir et à l’ascèse que l’âme adresse au corps,
et qui ouvrent le poème, sonnent comme un sermon bien tourné, car l’âme elle-même
semble avoir bien des raisons de faire pénitence, alors qu’elle blâme le corps seul (cette
interpellation – rappelons-le – n’apparaît pas dans le Dialogue d’Oxenstierna) :
Trupule nepocăite, în păcate cufundat,

Până când cu nesimțire o să trăești dezmierdat ?
Până când în căi scârboase viața o să-ți petreci
Şi-n plăceri necuvioase zilele o să-ți înneci?
Până când în trândăvie și în nepăs o să zaci?
N-ai tu mustrare de cuget pentru cele ce le faci?
Nu gândești că ești în lume vremelnic viețuitor
Şi trăești fără de grije ca când ești nemuritor?22 [...]
Le corps répond avec arrogance à l’âme, l’accusant d’ingratitude et de

misanthropie (néologisme en roumain ; rappelons que le Dialogue d’Oxenstierna
commence ici) :
cit., p. 265). Sur le terrain latin, le Dialogue du comte d’Oxenstierna nous évoque, par sa
structure, Querimonia et Conflictu carnis et Spiritus seu animae de Hildebert de Lavardin
(1055-1133), évêque de Tours (PL 171 col. 989-1004).
20
D’après la Chrestomathie de Gaster, susmentionnée (note 16), où le texte est reproduit en
caractères cyrilliques.
21
D’après l’édition de 1741 susmentionnée (note 15), dans l’orthographe originale.
22
« Corps impénitent, plongé dans le péché, / Jusqu’à quand vivras-tu dans la débauche
? / Jusqu’à quand passeras-tu ta vie dans des voies immondes / Et dans des plaisirs
indécents te noieras-tu ? / Jusqu’à quand resteras-tu dans l’oisiveté et l’insouciance ?
/ N’as-tu pas du reproche de ta conscience pour ce que tu fais ? / Ne penses-tu pas que
t’es un être vivant transitoire dans ce monde / Et que tu vis insouciant comme si tu étais
immortel ? ».
Pensées du comte d’Oxenstierna Traduction de Gherasim Putneanul

« Non, non je ne me soumettrai jamais aux “Ba, ba, eu nu mă voi supune niciodată
caprices de l’âme. Comment ! je lui céderois la nebuniile sufletului. Cum îmi voi da
la souveraineté après avoir su la conserver stăpânirea, care am putut să o păzesc
pendant une si longue suite d’années ? într-atâția ani? Pentru ce, dupe ce
Quoi ! après avoir aveuglement obéi à s-au supus orbește legilor mele, să
mes lois, elle voudroit m’assujettir aux voiască acum să mă supue la ale sale,
siennes en me défendant tout ce qui me fait oprindu-mă de toate acelea ce-m plac, și
plaisir, et en me contraignant d’embrasser silindu-mă ca să îmbrățișăz toate acelea,
tout ce pour quoi je me sens une aversion pentru care mă sîmt a avea o urâciune
mortelle ? Non, non, je n’en veux rien faire : de moarte? Ba, ba, eu nu vroi să fac
elle n’aura jamais la satisfaction de me voir nemică ; el nu să va învrednici de cătră
sur la fin de ma carrière prendre ses visions mine nici odată a mă videa la sfârșitul
pour des règles de conduite. (…) Non, non, călătorii, să iau grijile minții în loc de
je te résisterai de toutes mes forces, et veux îndreptarea ocârmuirii. (…) Ba, ba, eu îț
à l’ordinaire contenter mes sens malgré ta voi sta înpotrivă cu toate puterile mele,
misanthropie. » la toată misanthropia ta.ˮ
Le poème d’Anton Pann
Nu, nu, eu nu mă ples ție, cu hotărâre îți spui,

La nebuniile tale nici decum nu mă supui.
Nici odată nu voi face să-mi dau stăpânirea eu
Care din mica mea vârstă am ținut-o-n chipul meu.
Şi de ce una c-aceasta? După ce tu ca un orb
Te-ai supus legilor mele și te-am avut ca un rob
Să voești ca eu acuma la voia ta să mă plec
Şi de plăcerile mele să mă lipsesc ca un sec?
Nu, nu, nimic nu voi face din câte îmi pomenești,
Să mă iau eu după tine nici nu te învrednicești.
Auzi! Auzi! La sfârșitul căii eu să mă apuc
Să las frumsețe de lume și-n pustie să mă duc!
În loc să-mi îndreptez cîrma către traiul cel mai bun
Să mă-ncarc cu grija morții și să plîng ca un nebun. [...]
Nu, nu, îți zic, nici odată eu nu te voi asculta,
Cât voi putea înprotivă la aceste îți voi sta.
Cu toată misantropia-ți obiceiul nu mi-l stric,
Şi voi simțirile mele să le mulțumesc, îți zic.23
23
À remarquer que le syntagme „și voi simțirile mele să le mulțumesc” correspond avec
« veux à l’ordinaire contenter mes sens », mais manque dans la traduction roumaine en
prose du XVIIIe s. : Anton Pann aurait-il confronté voire travaillé directement avec le texte
français des Pensées d’Oxenstierna ? La question se pose.
L’âme repentante – qui regrette les « délices odieuses » (“îndezmierdări urâteˮ)

auxquelles elle s’est laissé entraîner – fait au corps rebelle une réponse écrasante où
abondent les violences verbales (bien plus chez Anton Pann que dans sa source) :

« Comment, misérable corps, sac de
terre, pâture de vers, cloâque ambulant,
“Cum, tu ticălaose trupule, sac de
retraite de crapaux, ôses-tu murmurer
lut, mâncarea viermilor, stârv grozav,
contre les loix que je t’impose, pour le
îndrăznești a cârti împotriva legilor care
peu de temps qui nous reste à demeurer
ți-am pus, în puțină vreme care ne rămâne
ensemble (…) Vraiment indigne rebelle,
a mai lăcui înpreună? [...] Luptătoriule!
aveugle vaisseau de boue, tu te rends
Tu te faci cu această neascultare atâta de
par ta désobéissance aussi indigne de
nevrednic purtărilor mele de grijă, cărora
mes soins, que je le suis moi-même de
eu am hotărât să le urmez, ca să cer de la
la miséricorde divine par mon lâche
milostivirea dumnezăiască ertare de cele
consentement à tes péchés passés (…)
trecute. [...] Cu posturile tale să pedepsește
C’est par tes jeûnes que je veux punir
pofta ta: cu smerenia ta, să stîngi
ta friandise : c’est par ton humiliation
pomenirea mândrii tale, cu suspinurile
que je veux éteindre le souvenir de ton
tale, să acoperi acele nebunești veselii a
orgueil : c’est par tes soupirs que je veux
tinereților, și cu nevoințele tale cele de a
couvrir les folles joies de la jeunesse :
pururea nădăjduesc să redobândim ertarea
c’est par des mortifications fréquentes
dezmierdăciunilor celor cu păcate.”
que j’espère obtenir le pardon des délices
criminelles que tu as goûtées. »
Tu! Trupule ticăloase! Sac de lut, schelet grozav!

Tu al șerpilor mîncare ș-al broaștelor cuib scârnav,
Cum cutezi asta-npotrivă legilor ce-ți pui să zici? [...]
Luptătorule protivnic! Neascultător te-arăți
La purtarea mea de grijă și la cele [ce] te-nvăț? [...]
Voi cu postirile tale poftele să-ți pedepsesc,
Cu smerenia mîndria-ți s-o surp, s-o nimicnicesc.
Cu suspinele-ți s’acopăr zburdările-ți nebunești,
Cu trude și suferințe să câștigi cele cerești.
Le discours intransigeant de l’âme, déterminée à renverser l’équilibre des

forces et à prendre l’ascendant sur le corps, affaiblit la résistance de celui-ci, qui
semble touché physiquement, car sa seconde intervention devient toute molle et
plaintive :

« Que signifie-cela ? à mesure que “Ce însemniază aceasta ? după
l’âme me parle, il semble que toutes socotiala ce sufletul îm grăește, mi
mes forces m’abandonnent, que mes să pare că toate puterile mele mă
sens se retirent, et qu’ils ne veulent părăsăsc, simțirile slăbăsc, și nu vor
plus me servir avec la même affection să mă mai slujască cu aceeași pornire
qu’autrefois. Je sens un certain după cum într-altă dată; eu sîmt o
abattement, et tout mon pouvoir me slăbăciune și toată puterea mea îm
manque au besoin. (…) » lipsește.ˮ

Vai! Ce-nsemnează aceasta! Îmi vine să mă-ngrozesc!
Văz că puterile mele cu totul mă părăsesc!
Suflete! Sînt în pieire, ce cuvinte mi-ai vorbit?
Că văz simțirile mele desăvîrșit s-au slăbit,
Au rămas în nelucrare, nu mă slujesc nici decum,
Li s-a dus acea pornire ce o avea pîn’acum.
Mădulările-mi cu totul a se mișca nu mai pot,
Sînt întreagă moliciune, ca un mort sînt peste tot.
***
La repentance de l’homme débauché ou Entretien entre l’âme et le corps se révèle

comme une œuvre originale par ses qualités littéraires intrinsèques, illustrant une
veine authentique du baroque religieux tardif, colorée d’une virulence dialogique
et d’une imagerie naturaliste inconnues à l’époque dans les lettres roumaines (on
les retrouvera plus tard, en partie, chez Mihai Eminescu, mais surtout, au XXe s.,
pleinement, avec Tudor Arghezi…).
Ce poème ignoré d’Anton Pann constitue, me semble-t-il, un autre hapax dans la
littérature roumaine. Il s’agit d’un modèle littéraire apparenté mais distinct de celui
qui est à l’origine de la Vision de Varnava de Ioan de Vintz dont je me suis occupée
précédemment (cf. note 4). Il s’agit du conflit intérieur, dans la vie – et non dans une
vision post-mortem – de l’âme avec le corps, la lutte de la chair avec l’esprit : un
thème de tradition patristique (saint Augustin, Conf. VIII, 11) ainsi qu’apostolique
(saint Paul, Gal. 5, 17), mais d’ancienne origine platonicienne (sôma/sêma) – qui
s’épanouit abondamment à l’époque des poèmes latins médiévaux utilisant la
technique scolastique de la disputatio (XIIe-XIIIe siècles), et est repris au fil des
siècles, pour arriver, au seuil de l’époque des Lumières, dans l’œuvre d’un moraliste
baroque comme le Suédois Johan Thuresson, comte d’Oxenstierna.
Il convient de mentionner ici la forte impression suscitée par les Pensées… et
Réflexions d’Oxenstirn, sur le grand poète post-romantique Mihai Eminescu, qui en
cite quelques-unes d’après le manuscrit de la traduction roumaine en sa possession

(“Pentru comedia cea de obșteˮ – correspondant, dans l’original français, au
chapitre De la comédie universelle)24. Les réflexions du comte ont peut-être
contribué pour beaucoup à l’influence exercée sur l’imaginaire d’Eminescu par les
puissants thèmes baroques (et indirectement médiévaux) du monde comme théâtre,
miroir des vanités, fortuna labilis, ubi sunt, memento mori.
Notons aussi que l’on trouve chez Anton Pann, ostensif dès le titre du poème, le
terme « dezmerdat », qu’Émile Picot traduit parfaitement en français par débauché
(après tout, « dezmerdat » dans le contexte vaut pour « pécheur »), ainsi que le
terme « dezmierdare » qui s’inscrit dans la même sphère sémantique (« caresse »
– mais au sens de débauche, dépravation, luxure), comme le montre, dans la
traduction roumaine des Pensées, le chapitre Pentru dezmierdare (correspondant,
dans l’original français, au chapitre De la volupté). Il s’agit, avant tout, d’une
nouvelle preuve de l’utilisation par Anton Pann de cette traduction moldave du
XVIIIe siècle (où le terme est fréquent et au sens explicite : on a vu ci-dessus le
syntagme “dezmierdăciunile cele cu păcate“ pour « les délices criminelles »). Mais
plus que cela, il s’agit d’une longue tradition sémantique, bien plus ancienne et qui
se poursuit jusque de nos jours.
En effet, le même sens se retrouve dans les publications de Ioan de Vintz (Sicriul
de Aur / Le Cercueil d’or, 1683) et, de manière significative, dans Arătarea lui
Varnava / La Vision de Varnava, le poème que nous lui attribuons, à travers la
double substantivisation « dezmierdare » et « dezmierdăciune» – qu’on retrouve
aussi dans d’autres écrits de l’époque, de toutes les provinces roumaines, donc
non déterminé dialectalement (Cazania / Livre de prédication, du métropolite
de la Moldavie Varlaam, Iassy 1643, Psaltirea / Le Psautier, Alba Iulia 1651,
Îndreptarea legii / Redressement de la loi, Târgoviște 1652, Divanul / Le Divan
du Sage avec le Monde ou la dispute de l’âme avec le corps, du prince Dimitrie
Cantemir, Iassy 1698). Le sens dépréciatif des « dezmierdări » en tant que tentations
conduisant au péché, dans la perspective d’une morale ascétique et anti-mondaine,
était communément exploité dans les traductions roumaines d’écrits patristiques et
monastiques, en particulier hésychastes, des XVIIIe et XIXe siècles (un exemple :
Nicodème l’Hagiorite, Cărticică sfătuitoare pentru păzirea celor cinci simțiri,
a nălucirei și a minții și a inimii / Livret conseillant la protection des cinq sens
et de l’imagination et de l’esprit et du cœur, dans le ms. BAR 3074 de 1819,
provenant également de la bibliothèque de Mihai Eminescu25). C’est d’ailleurs de
ce genre d’écrits (en l’occurrence du « livret » susmentionné) que s’inspire Mihai
Eminescu quand il combat – utilisant le même terme (“cântecele-acestea te‘nchină
desmierdăriiˮ) – les « chants (qui) font ployer devant la tentation », en les associant
24
Dans „Curierul de Iași”, 13 juin 1876 : v. Mitu 1995, pp. 132, 135, se référant à Murărașu,
Eminescu și Oxenstiern, dans la revue „Făt-Frumos / Prince charmant” Cernăuți, XI, 1936,
n° 5, pp. 244-255.
25
Cf. MSS-ROM-BAR II, p. 449.
aux sirènes d’Ulysse, dans son poème daté de 1776 Pentru păzirea auzului / Pour la
protection de l’ouïe26. Enfin, ce même sens est repris comme tel dans le vocabulaire
religieux courant (ainsi, dans la traduction relativement récente à partir du grec des
Homélies de la parabole sur le pauvre Lazare et le riche impitoyable de saint Jean
Chrysostome, faite par Adrian Tănăsescu-Vlaș, éd. Sophia, Bucarest 2002).
Cette marque terminologique si caractéristique nous donne, peut-être, une clé
pour comprendre la longue veine du baroque roumain dans laquelle s’inscrit la
Repentance de l’homme débauché. En effet, parmi tous les topos bien connus de la
mort, de l’instabilité universelle et du monde comme théâtre – que le baroque en
général a repris, en les exacerbant, à partir de la littérature médiévale des XIIe-XIIIe
siècles (en passant par la danse macabre qui s’épanouit comme genre littéraire aux
XIVe-XVIIe siècles, et en atteignant le drame en tant que genre aux XVIe-XVIIe
siècles) – les auteurs et les textes évoqués ici, sur le terrain roumain, se concentrent
principalement sur le thème du monde comme illusion, comme tromperie, comme
piège pour l’homme : ses « dezmierdări » (« caresses ») sont la mort de l’esprit. Il
nous semble qu’il ne s’agit pas seulement d’une vision religieuse-chrétienne (bien
que les arguments soient évidents, mais ne seraient que partiellement valables),
mais aussi d’une méfiance beaucoup plus profonde et atavique, préchrétienne, dont
j’ai évoqué un jour les fondements ontologiques dans une étude comparative de la
balade Le Soleil et la Lune et des hérésies dualistes27.
BIBLIOGRAFIE:
Batiouchkof 1891: Th. Batiouchkof, Le débat du corps et de l’âme, in: „Romania”, tome
20, n° 77, 1891. pp. 1-55; n°80, 1891, pp. 513-578.
Berciu-Drăghicescu 2008: Adina Berciu-Drăghicescu, Românii de la Muntele Athos
între religie și dictat, in „Studii de Biblioteconomie și Ştiința Informării”, vol. 12, Editura
Universității din București, 2008, pp. 174-190.
Cartojan 1974: Nicolae Cartojan, Cărțile populare în literatura românească, vol. I-II,
ediție îngrijită de Alexandru Chiriacescu (ed. princeps, vol. I 1929, vol. II 1938), Editura
Enciclopedică Română, București, 1974.
Ciurciun 2017: Elena Emanuela Ciurciun, Cugetările lui Oxenstiern. Manuscrisul B.A.R.
2773. Ediție de text, studiu filologic și lingvistic (doctorat, conducător științific: prof. univ.
dr. Eugen Munteanu), Iași, 2017, 489 p. (v. rezumat online).
Gaster 1891: Moses Gaster, Chrestomație română, vol. I-II, București, Socec, 1891.
Mitu 1996: Adriana Mitu, Din vechile cărți de înțelepciune la români: Cugetările lui
26
Mihai Eminescu, Opere / Œuvres, éd. Perpessicius, vol. IV, éd. EARSR 1952, pp. 266-268
(dans ses notes – vol. V, 1958, p. 228 – l’éditeur ne fait aucune référence au livret de Nicodème
l’Hagiorite détenu par le poète, comme point de départ pour l’inspiration de ce poème.
27
V. Shishmanian, 2006.
Oxenstiern (sec. XVIII), ed. Atos (col. Academica), 1996 (doctorat), 221 p.
Moraru 2005: Mihai Moraru, O carte populară necunoscută: «Viteazul și moartea», ed.
Cartea Universitară, București, 2005, 86 p.
MSS-ROM-BAR: Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor românești (BAR), ESE,
vol. I, 1987, vol. II, 1883, vol. III, 1887, vol. IV, 1992.
Nisard 1864: Charles Nisard, Histoire des livres populaires ou de la littérature du
colportage, depuis l’origine de l’imprimerie jusqu’à l’établissement de la commission
d’examen des livres du colportage, 30 novembre 1852, Paris, 2e éd., 1864 (ed. E. Dentu,
Société des Gens de lettres).
Pamfile 2018: Tudor Pamfile. Sărbătorile la români. Studiu etnografic. Ediție și
introducere de Iordan Datcu, ed. Saeculum I.O, București 2018, 432 p.
Pann 1963: Anton Pann. Scrieri literare, 3 vol. Text, note, glosar și bibliografie Radu
Albala și I. Fischer, Ed. pt. literatură, București, 1963.
Shishmanian 2006: Dana Shishmanian, Le soleil, la lune et l’anticosmisme dans un mythe
populaire et dans l’herméneutique biblique cathare, in Ascension et hypostases initiatiques de
l’âme. Mystique et eschatologie à travers les expériences religieuses. Les Actes du Colloque
“Psychanodia”, ed. Phos. Les Amis de I. P. Couliano, 2006, pp. 473-494 (ed. 2-a online, 2021:
http://ftp.adshishma.net/Publications/ActesPsychanodia-D.Shishmanian.pdf).
Shishmanian 2023: Dana Shishmanian, Vision de Varnava. Înțăleptului Varnava minunată
arătare a vederii lui cu pildă tuturor. Arătarea lui Varnava. Un text poetic necunoscut scris
în Transilvania la 1670. Muzeikon & ed. Mega, Alba Iulia, 1923 (online: https://hcommons.
org/deposits/item/hc:56843/).
Ursu 2002 : N. A. Ursu, Ierodiaconul Gherasim Putneanul de la Episcopia Romanului
(† 1797), primul traducător român din limba franceză, in Contribuții la istoria culturii
românești. Studii și note filologice, Iași, Editura Cronica, 2002.
Varnhagen 1889: Hermann von Varnhagen, Das altfranzösische Gedicht Un samedi
par nuit, in „Erlanger Beiträge zur englischen Philologie” (I. Band, I.-V. Heft), I. Heft,
Appendix I, pp. 113-187, Erlangen & Lepizig, Deichert, 1889.
Zahariuc 2021 : Petronel Zahariuc, Gherasim Putneanul, in Enciclopedia reprezentanților
scrisului istoric românesc, coordonatori Victor Spinei, Dorina N. Rusu, coordonator zonal
Petronel Zahariuc, Ed. Karl A. Romostorfer, Suceava, 2021, vol. II, p. 291.
ANTON PANN – THE REPENTANCE OF THE DEBAUCHEE –

A HIDDEN POEM
Abstract: We show in this study that a purported edition of a manuscript from 1648 by
Paisie Lambru, a monk from the Romanian Skete of Prodromos (Mount Athos), published in
Bucharest in 1905, is in fact the reproduction of a forgotten poem belonging to Anton Pann
(1790-1854): Pocăinţa omului dezmerdat sau Vorbire între suflet şi trup / The Repentance
of the Debauched Man, or Conversation between Soul and Body, which was published
by the author in his typography in 1849 and republished just before his death in 1854 (the
title in French – La repentance de l’homme débauché, ou Entretien entre l’âme et le corps,
versifié et édité par A. Pann – was noted by the romanist Émile Picot, who acquired a copy
in Romania in 1885, which has since entered the collections of the BNF).
Excluded from all editions of Anton Pann’s works, and therefore unknown even to
specialists, this poem is inspired by a body-soul dialogue in prose included in Pensées
de M. le Comte Oxenstirn sur divers sujets, avec les Réflexions morales du même auteur
(Count Oxenstierna’s Thoughts on Various Subjects, together with the Moral Reflections of
the same author), by the Swedish moralist Johan Thuresson, count of Oxenstierna (1666-
1733). Written in French and frequently reprinted for more than a century since its first
publication in 1721, this work, stylistically belonging to the late religious baroque, was
partially translated into Romanian in the second half of the eighteenth century and had a
large influence, including on the great poet Mihai Eminescu (1850-1889), who possessed
the oldest manuscript of this translation.
Keywords: soul-body dialogue, Anton Pann, Johan Thuresson d’Oxenstierna, Mihai

Eminescu.
O CARTE MANUSCRISĂ PIERDUTĂ.
GEOGRAFIA LUMII COPIATĂ DE
SAVA POPOVICI DIN RĂȘINARI (1785)
Liviu Bordaș*
Acest articol s-ar fi putut intitula și Din nou despre ecourile geografiei lui
Johann Hübner în cultura română.1 Într-un articol anterior am identificat unul dintre
izvoarele necunoscute topite de Amfilohie Hotiniul în a sa De obște gheográfie,
publicată în anul 1795, la Iași.2 E vorba de ediția din 1745, de la Trnava, a unui
manual folosit în școlile iezuite din Imperiul Habsburgic, Geographica globi
terraquei synopsis, tipărit pentru prima dată la Graz, în anii 1720-1721. El este
rezultatul unei prelucrări – sintetice și adăugite – a cărții lui Johann Hübner (1668-
1731), Kurtze Fragen aus der neuen und alten Geographie, publicată la Leipzig, în
1693 și retipărită într-un foarte mare număr de ediții. Aici mă voi ocupa de o altă
carte ce reprezintă un ecou al operei lui Hübner.
Cercetând primele lucrări de geografie a lumii în limba română, am remarcat
un număr destul de mare de cărți manuscrise pierdute (în sensul că nu se știe nimic
despre prezența lor în vreo colecție publică sau privată). Aproape toate informațiile
privesc lucrări din secolul al XIX-lea – din prima jumătate a lui, dar și mai de pe
urmă.3 Conform teoriei sistemelor și celei a probabilităților, fenomenul ar trebui să
fie prezent și în secolele anterioare. Cel puțin în secolul al XVIII-lea, chiar dacă
izvoarele păstrate nu îl atestă. Deocamdată avem o singură știre despre o geografie
universală dinainte de 1800 al cărei manuscris poate fi considerat pierdut.
O geografie a lumii din 1785
Ea a fost semnalată în anii 1912 și, respectiv, 1915,4 pe când se afla, alături
de alte manuscrise copiate de Sava Popovici (1735-1808), în posesia preotului
* Colegiul Noua Europă, București; e-mail: liviubordas@gmail.com.
1
Cu acest titlu a fost propus unei conferințe despre cartea veche românească, desfășurată
între 19 și 20 mai 2023.
2
L. Bordaș, Ecourile geografiei lui Johann Hübner în cultura română, „Revista de istorie
și teorie literară” (București), XV-XVI (LVII-LVIII), nr. 1-4, 2021 / 1-4, 2022, pp. 113-124.
3
L. Bordaș, Geografiile pierdute ale lui Gheorghe Lazăr, „Memoriile Secției de Ştiințe
Istorice și Arheologie a Academiei Române” (București), XLII, 2023, pp. 243–258.
4
Emilian Cioran, O familie de preoți în Rășinar. 1740-1879, „Revista teologică” (Sibiu),
VI, nr. 4-5, 15 februarie – 1 martie 1912, pp. 124-130 (126); Centenarul primei cărți de
Geografie în limba românească. Comunicare, „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), LXXVII,
nr. 286, 31 decembrie 1914 (13 ianuarie 1915), pp. 1-2.
370 Liviu Bordaș
Emilian Cioran (1884-1957), tatăl binecunoscutului filosof. Copistul fusese preot

în Rășinari, dar a deținut și funcții ierarhice la Sibiu: protopop, asesor episcopal
și președinte al consistoriului. Aparținea familiei Bârsan/ Barcianu, care, între
anii 1740 și 1879, a dat, succesiv, șase preoți Rășinariului. Nu e clar unde a găsit
părintele Cioran manuscrisul/ manuscrisele: în casa parohială din sat sau prin
casele altor posesori.5 Semnalarea a atras imediat atenția lui Nicolae Iorga, care a și
preluat-o.6 După război nu s-a mai auzit însă nimic despre acest manuscris.
Prin urmare, singurele informații pe care le avem despre el rămân cele furnizate
de preotul Cioran. Se intitula Gheografia ce sau tălmăcit pre limba românească,
de pre cea moschiciască, ce sau tipărit în sfântul Peterburg, întru împărăteasca
academie a învățăturilor, la anii dela Chr. 1757. În cel de-al doilea articol anul
este dat drept 1759, fiind preluat ca atare de Iorga și, după el, de alți autori. Cum
vom vedea, ambele descifrări sunt greșite. Nu se făcea în manuscris nicio mențiune
despre traducător, ci numai despre copist: „Și am scris eu popa Savva Popovici dela
Rășinari, Martie a. 1785”.
Textul se întindea pe 84 de pagini, cu o scriere pe care Emilian Cioran o
caracterizează „de o rară caligrafie”, literele fiind atât de perfecte încât păreau tipărite.
El începea cu un capitol despre “ce este geografia”, urmat de alte șaptesprezece
intitulate „table”. După cea dintâi, „pentru rotogolul pământului”, se trecea la
descrierea Europei, amintindu-se pe scurt toate țările continentului. Celorlalte
continente, dintre care lipsea Australia (deja explorată, dar încă necolonizată), li se
acorda mult mai puțin spațiu.
Pe preotul Cioran l-au interesat referirile la țările românești. „Despre patria
noastră puțin amintește, spunându-ne că Ungaria să compune din mai multe cnejii
precum: «Cnejia Ardealului, întru carea este Hermanstat oraș mare, Kronstat sau
Brașovul, loc cu multă mulțime de oameni în Senburg cetate.» Despre România
de astăzi cetim în manuscris: «Acele țări pe carele stăpânesc Turcii întrun loc cu
Greția în Europa, să numesc: Valahia, carea iaste cnejie, întru care iaste București,
scăunie Domnului Valahiei (adecă a țării românești [paranteza e de trad. – n. E.C.]),
Moldavia, cnejie întru carea iaste Iașii, oraș de scăunie”7.
5
Pomenește mai mulți bătrâni. Em. Cioran, O familie de preoți în Rășinar, op. cit., p. 127.
Articolele sale despre familia Barcianu au fost adunate într-o carte, în anul 1955, rămasă
în manuscris până la căderea comunismului, când a fost publicată într-o ediție foarte rară.
Emilian Cioran, Şapte generații de preoți și protopopi-profesori din aceeași familie:
Barcianu. 1699-1903, Sibiu, 1991 (la pp. 9 și 134, referiri la localizarea manuscriselor; la
pp. 11-12, despre geografie).
6
N. Iorga, Notițe. Un manuscript de traduceri din rusește, „Revista istorică” (București),
I, nr. 1, ianuarie 1915, pp. 19-20. O citează și în Istoria învățământului romănesc, Casa
Școalelor, București, 1928, p. 92.
7
Em. Cioran, Centenarul primei cărți de Geografie în limba românească. Comunicare, op.
cit., p. 1.
O carte manuscrisă pierdută. Geografia lumii copiată de Sava Popovici din Rășinari (1785) 371
Traducătorul și data traducerii
În același miscelaneu se mai găsea o carte tradusă din limba rusă, pe cheltuiala
protopopului, și copiată de el la 12 aprilie 1785, în capela episcopală din Sibiu: Povestea
năvălii și a încunjurării a marii bătălii a marelui Cneaz Dimitrie Ioanovici, Samoderjețul a
toatei Rusii, împotriva celui făr de D-zeu și răului cinstitor împărat al Tătarilor Mamoi…8
Dintr-o altă copie a ei, care s-a păstrat, se știe că traducătorul a fost învățătorul brașovean
Radu Popovici,9 identificat drept un alt apelativ al lui Radu Duma (174?-1791).10
Prin urmare, e foarte probabil ca el să fie și traducătorul geografiei. După cum
la fel de probabil este ca și geografia să fi circulat în mai multe copii. Nu s-a păstrat
niciuna dintre ele și nici autograful traducătorului, dar rămâne de văzut dacă nu au
rămas, prin manuscrise miscelanee, fragmente (capitole) încă neidentificate.
Dat fiind că Sava Popovici încheiase transcrierea sa foarte caligrafică în martie
1785, s-ar putea presupune că transpunerea în română fusese efectuată înaintea acestui
an. Adică, cel târziu în 1784, dar posibil chiar mai devreme. Totuși, copierea celui de-
al doilea manuscris din miscelaneu fusese finalizată la numai o lună după terminarea
traducerii. Promptitudinea e justificată de faptul că tălmăcirea fusese comandată chiar
de copist. Nu știm dacă Sava Popovici sponsorizase și traducerea geografiei. În acest
caz, posibilitatea ca ea să fi fost efectuată sau finalizată în 1785 rămâne o ipoteză la
fel de validă. Cum însă nu se pomenește nimic despre aceasta, trebuie să acordăm mai
multă putere ipotezei privitoare la anul 1784 sau la cei anteriori.
Originalul și autorul lui
Datorită anului greșit din descrierea lui Emilian Cioran, identificarea originalului
s-a dovedit anevoioasă. Paul Cernovodeanu a crezut că e vorba de Politicheskaya
8
Se întindea pe 82 de pagini. Ibidem, p. 2.
9
BAR, ms 3161, ff. 187-215v, copiat în Brașov, la 1788, de căpitanul Zanfir Marco. Data
încheierii traducerii este 12 martie 1785. Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor
românești, vol. 3, Ed. Academiei, București, 1987, p. 33.
10
Pentru Radu Popovici / Radu Duma, a se vedea mai ales Al. Lăpedatu, Doi cărturari brașoveni
din sec. XVIII. Ioan și Radul Duma, „Biserica Ortodoxă Română” (București), XXXIX, nr.
9, 1915, pp. 952-966 (955-956); republicat în idem, Doi cărturari brașoveni din sec. XVIII și
câteva documente împotriva unirii, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1915, pp. 3-17
(6-7); Nicolae Albu, Doi cărturari brașoveni din veacul al XVIII-lea, Ioan Duma și Radu
Duma, „Biserica Ortodoxă Română” (București), LXXXI, nr. 9-10, septembrie-octombrie
1963, pp. 977-992 (987-992); Paul Cernovodeanu, Préoccupations d’histoire universelle dans
l’historiographie roumaine des XVIIe et XVIIIe siècles (IV), „Revue roumaine d’histoire”
(București), XI, nr. 1, 1972, pp. 53-77 (64-70); Al. Mareș, În căutarea unei paternități, „Limba
română” (București), LXIV, nr. 4, 2015, pp. 548-558 (557).
372 Liviu Bordaș
geografiya (Geografia politică) a ofițerului prusac Johann Ernst Gretsch (1709-

1760), publicată în 1758.11 Este un curs predat corpului cadeților din Sankt
Petersburg, tradus după manuscris de către unul dintre studenți, Sergei Fyodorovich
Nakovalnin (1732-1790). Dar e numai primul volum al lucrării, celelalte trei
apărând în următorii ani.
La o primă încercare, am crezut că este Kratkaya politicheskaya geografiya
(Scurtă geografie politică), publicată în 1745 de către astronomul prusac Christian
Nicolaus von Winsheim (1694-1751) și reprezentând o explicație a atlasului din
1737 al Academiei de Științe din Sankt Petersburg.12
Anul corect este 1767, iar traducerea s-a făcut după Kratkoye rukovodstvo k’
geografii (Scurtă introducere în geografie), un manual pentru elevii gimnaziului
academic din Sankt Petersburg, care reprezenta explicarea unui atlas de șaptesprezece
hărți.13 Descrierea traducerii românești corespunde întru totul conținutului acestuia
și ea se dovedește a fi fost completă.
Cursul a fost predat în anul 1742 de către un profesor german nenumit. Prima
ediție, apărută în acel an, are originalul german în continuarea traducerii rusești.14
Mai există o ediție din 1742, numai textul rusesc, cu mici diferențe, care a fost de
fapt tipărită în 1752. S-a republicat în 1781, într-o ediție trilingvă, cu text francez,
rus și german pe aceeași pagină, vădind mici infidelități.15
Autorul a fost considerat necunoscut sau identificat eronat și, din cât am putut
vedea în literatura rusă contemporană, continuă să rămână neidentificat. S-a crezut că
este Hartwig Ludwig Christian Bacmeister (1730-1806) – probabil necunoscându-
11
Politicheskaya geografiya sochinennaya v Sukhoputnom shlyakhetnom kadetskom korpuse,
dlya upotrebleniya uchashchagosya vo onom Korpuse shlyakhetstva napechatana, [Tip.
Sukhoputn. kad. korpusa], Sanktpeterburge, 1758, 184 pp. P. Cernovodeanu, op. cit., p. 70n.
12
Kratkaya politicheskaya geografiya k iz”yasneniyu izdannogo na rossiiskom yazyke
nebol’shogo atlasa, sochinennaya dlya upotrebleniya gimnazii pri Imperatorskoi Akademii
nauk, [Tip. Akad. nauk], V Sanktpeterburge, 1745, 366 pp. L. Bordaș, Imaginea Indiei în
primele cărți de istorie și geografie tipărite în românește. Geografia universală a lui Buffier
(Iași, 1795), în Ana-Voica Bojar, Ion Victor Velculescu, Hans-Peter Bojar (ed.), Cătălina
Velculescu. O viață dedicată cercetării manuscriselor, Ed. Școala Ardeleană / Ed. Eikon,
Cluj-Napoca, 2022, pp. 42-76 (66).
13
Kratkoye rukovodstvo k’ geografii: v’ pol’zu uchashchagosya pri gimnazii yunoshestva,
izdano vtorym’ tisneniyem’, Pri Imperatorskoi Akademii Nauk’, V Sanktpeterburge, 1767,
73 pp. Cu o greșeală de numerotare a paginilor spre final.
14
Kratkoye rukovodstvo k’ geografii: v’ pol’zu uchashchagosya pri gimnazii yunoshestva
v’ Sanktpeterburg’ 1742 goda, Pechatano pri Imperatorskoi Akademii Nauk’ / Kurze
Einleitung in die Geographie. Zum Russsen der studierenden Jugend im Gimnasio allda
heraus gegeben zu St. Petersburg Anno 1742, Gedruckt bey der Kayserl. Academie der
Wissenschaften, [1742], 66+56 pp. Cu o greșeală de numerotare a capitolelor: X apare de
două ori în ambele secțiuni/ limbi.
15
Svodnyy katalog russkoy knigi grazhdanskoy pechati XVIII veka. 1725-1800, II, Izdaniye
Gosudarstvennoy Biblioteki SSSR, Moskva, 1964, p. 86.
se edițiile datate 1742 – sau un rus anonim (adică traducătorul), cartea fiind astfel
proclamată prima geografie rusă „originală”.
Din câte ne putem da seama, după o cercetare preliminară, el este Christian
Nicolaus von Winsheim, care, încă de la întemeierea gimnaziului, preda cursul de
geografie după manualul lui Johann Hübner.16 Acest celebru manual trebuie să fie
și sursa Scurtei introduceri în geografie (1742), scrisă, asemenea lui, sub formă
de întrebări și răspunsuri, precum și a Scurtei geografii politice (1745), care era
deja redactată în 1739.17 Structura celei dintâi nu corespunde cu atlasul publicat
în anul 1737 de către Academia de Științe din Sankt Petersburg. Se apropie foarte
mult, deși cu ordinea întrucâtva modificată, de atlasele cu optsprezece hărți ale lui
Hübner și Johann Baptist Homann (1664-1724): Kleiner Atlas Scholasticus (1710)
și Atlas methodicus explorandis juvenum profectibus in studio geographico (1719).
După o mică introducere, cu titlul Pregătire,18 cartea cuprinde următoarele
capitole: Globul (I), Europa (II), Portugalia și Spania (III), Franța (IV), Anglia,
Scoția și Irlanda (V), Olanda habsburgică (VI), Olanda independentă (VII), Elveția
(VIII), Italia (IX), Germania (X), Danemarca, Norvegia și Suedia (XI), Polonia
(XII), Ungaria, Turcia europeană și Grecia (XIII), Rusia (XIV), Asia (XV), Africa
(XVI), America (XVII). Fiecare se intitulează, în rusă, Landkarta o (Yevropy
etc.), fidel originalului german. Așa cum aflăm din descrierea părintelui Cioran, în
română termenul a fost tradus „tablă”.
Imaginea Indiei
Interesul meu pentru această carte manuscrisă pierdută e legat de imaginea Indiei
în primele lucrări de istorie și geografie universală redactate în limba română. Prin
urmare, las lămurirea altor detalii în seama istoricilor și filologilor care vor dori să
ducă cercetarea mai departe.
Asemenea tuturor capitolelor cărții, cel dedicat Asiei e divizat în mai multe
secțiuni cu întrebări-titlu.19 În secțiunea despre mările înconjurătoare e pomenită
16
„Hübners geographische fragen”, după cum e înregistrat într-un catalog german din 1732
al manualelor folosite în gimnaziu. Tatiana Kostina, Olga Kirikova, Uchebnyye knigi v
gimnazii Akademii nauk 1730-kh gg, „Detskiye chteniya” (St. Petersburg), VII, nr. 1 (13),
2018, pp. 194-219 (198-199, 200, 203). Tot acolo sunt menționate „Atlantes von den haupt
charten”.
17
E menționată ca Geographia Politica într-o programă școlară din anul 1739. T. Kostina,
O. Kirikova, op. cit., p. 208.
18
O pagină și jumătate conținând patru secțiuni-întrebări, dintre care prima se intitulează
„Ce este geografia?”. Kratkoye rukovodstvo k’ geografii, op. cit., pp. 1-2.
19
Ibidem, pp. 62-64, 61-63 (de fapt 65-67; dintr-o greșeală tipografică se reia numerotarea
paginilor până la finalul cărții).
374 Liviu Bordaș
și „marea Indiană”.20 În cea despre apele ei mai importante sunt menționate râurile
Ind și Ganges, care se varsă amândouă în marea indiană.21 În secțiunea despre
împărțirea Asiei în cele șapte tradiționale părți, India Răsăriteană e, desigur,
una dintre ele.22 În aceea dedicată lucrurilor mai de seamă din India se spune că
suveranul celei mai mari părți a acestor pământuri se numește Mare Mogol, iar
cetatea sa de scaun e Agra. Sunt înșirate apoi: Goa, oraș comercial cu un port,
aparținând portughezilor; Calicut, pe coasta Malabar, aparținând olandezilor;
Trankebar, cetate pe coasta Coromandel, aparținând regelui Danemarcii. Siam este
un regat al cărui oraș de scaun poartă același nume.23 Ceylonul și Maldivele sunt
incluse, ca de obicei, în secțiunea dedicată insulelor Asiei. Ostrovul Țeilon (ostrov’
Tseylon’) aparține olandezilor, e foarte roditor, în special în scorțișoară și are, de
asemenea, cei mai nobili elefanți. Ostroavele Maldivișcești (Maldivishcheskie
ostrova), cu insulițe fără de număr, sunt conduse de propriul lor crai.24 În ultima
secțiune, unde se întreabă dacă mai e ceva de remarcat în Asia, se vorbește și despre
religie: aproape peste tot domină legea păgânească și cea mahomedană.25
Cam atât puteau afla despre India cititorii manuscrisului și școlarii care trebuie
să fi învățat după el. O geografie fizică delineată de două fluvii și o mare. Nimic
despre munți. O geografie politică reprezentată de Marele Mogul cu capitala sa, de
trei posesiuni coloniale și de… Siam. Geografia economică e ilustrată, frugal, doar
în cazul Ceylonului. Cât despre religii, atât hinduismul, care nu-și câștigase încă
acest nume, cât și buddhismul sunt cufundate în indistincta mare a păgânismului.
Peste un deceniu, geografia lui Claude Buffier (1661-1737) tradusă de Amfilohie
Hotiniul va oferi o informație mult mai bogată.
Primele manuale de geografie în limba română
De obște gheográfie (1795) a slujit ca manual școlar în Moldova, chiar

înainte de a fi tipărită. Conform unui certificat școlar, ar fi fost folosită încă
dinaintea anului 1778 în școala de la Putna, ceea ce înseamnă aproape imediat
după traducere (originalul datând din 1775). Autenticitatea documentului a fost
însă contestată, data lui reală fiind plasată cu aproape o jumătate de secol mai
târziu.26 Chestiunea rămâne totuși deschisă. Dacă documentul e autentic, atunci
reprezintă un indiciu că traducerea lui Amfilohie nu s-a făcut în mod „abstract”,
20
Ibidem, p. 62.
21
Ibidem, p. 63.
22
Ibidem.
23
Ibidem, p. 61 (de fapt, 65).
24
25
26
V. referințele în studiul nostru, Imaginea Indiei în primele cărți de istorie și geografie
tipărite în românește. Geografia universală a lui Buffier (Iași, 1795), op. cit., p. 47 și nn.
ci direcționat, contextual: tocmai pentru folosirea ei ca manual în binecunoscuta

școală a mănăstirii Putna.27
Același lucru se poate spune și despre traducerea atribuibilă lui Radu Duma și
despre copia lui Sava Popovici. Cel dintâi preda la școala din Șcheii Brașovului, iar
cel de-al doilea la școala din Rășinari (înființată de el însuși), și, probabil, la Sibiu.
Cu toate că nu știm ca, în aceste stabilimente de învățământ primar, geografia să fi
reprezentat o materie didactică independentă, cartea își putea găsi o întrebuințare în
lecțiile de cunoștințe generale și/ sau în cele de citire.
În funcție de cum va fi soluționată chestiunea certificatului moldovean din 1778,
geografia ardeleană reprezintă primul sau al doilea manual în limba română despre
care avem știre până acum.28
A LOST MANUSCRIPT BOOK. THE WORLD GEOGRAPHY

COPIED BY SAVA POPOVICI FROM RĂȘINARI (1785)
Abstract:The paper discusses a manuscript book – known in a copy made by the priest
Sava Popovici (1735-1808) from Rășinari in the year 1785 –, which was described in 1912
and 1915. Its trace was completely lost afterwards and it attracted attention only once,
in a marginal way. Our research has led to the identification of the original – a Russian
introductory book for the students of the Saint Petersburg academic gymnasium – and to a
plausible proposal for its anonymous author: the Prussian astronomer Christian Nicolaus von
Winsheim (1694-1751), who was teaching after the famous schoolbook of Johann Hübner.
We are also proposing the most probable author of the translation: the schoolmaster Radu
Duma (174?-1791) from Brașov. Its final sections discuss the image of India as described in
its chapter on Asia and, respectively, its probable use as a textbook in a number of schools
from the South-Eastern part of Transylvania: Brașov, Rășinari, and Sibiu.
Keywords: geography, translation, Johann Hübner, manuscript books, Transylvania
27
Geografia se afla în programa școlară încă de la întemeierea acestei academii teologice, în 1774.
Petru Rezuș, Vechea școală teologică dela Putna. O scrisoare inedită a lui Vartolomei Măzereanul,
„Altarul Banatului” (Caransebeș), II, nr. 3-4, martie-aprilie 1945, pp. 150-156 (152, 154, 156).
28
Nu știm deocamdată nimic despre o eventuală folosire ca manual a geografiei lui Patrick Gordon
/ Gheorghios Fatseas, a cărei traducere, efectuată înaintea anului 1780, e atribuită ierodiaconului
Gherasim Putneanul (17??-1797) de la episcopia Romanului. O copie a ei din anul 1786 se găsea
la Brașov. Imaginea Indiei în primele cărţi de istorie şi geografie tipărite în româneşte. Geografia
universală a lui Buffier (Iași, 1795), op. cit., pp. 66-67.
AUR STERP
AVATARURILE RECEPTĂRII CRITICE
Victor Durnea*
Momentul 1922–1923
În mai multe interviuri și în câteva texte memorialistice (gen ce mărturisea că

nu-i plăcea), Alexandru A. Philippide și-a formulat decepția profundă (și persistentă
până în ultimii ani ai vieții), provocată de faptul că, deși G. Ibrăileanu și cercul
format în jurul său au consimțit la publicarea în revistele „Însemnări literare” și
„Viața românească” a celor mai multe dintre primele sale poezii, ce vor forma
placheta de debut, tipărită la Editura Viața românească, totuși, ei l-au întâmpinat
mai degrabă cu rezerve, ba chiar cu „o uimire nu prea simpatică”: „Se uitau la mine
ca la un fel de, știu eu, fenomen aproape neobișnuit, dacă nu chiar monstruos pentru
atmosfera de acolo”1.
Într-adevăr, G. Ibrăileanu, care a scris foarte elogios despre George Topîrceanu,
despre Demostene Botez și despre Otilia Cazimir, nu a făcut la fel și cu Al. A.
Philippide. Și nici Octav Botez (criticul secund al „Vieții românești” îndeosebi
după Primul Război Mondial). În cazul lui Ibrăileanu, explicația era găsită în
„lipsa [...] vreunei afinități pentru mișcarea de înnoire ce s-a produs atunci în lirica
românească”. (În spiritul dreptății, în anii ’60 ai secolului trecut, citind scrisorile
criticului, poetul reținea totuși faptul că acesta îi propusese în mod repetat lui Paul
Zarifopol să scrie în „Viața românească” despre Aur sterp.)
Dar foarte straniu pare faptul că Al. Philippide nu a încercat o decepție similară
față de felul cum i-au întâmpinat alți critici ai vremii placheta de debut. Nicicând și
nicăieri el nu pomenește un cuvânt despre primirea respectivă.
Primul (în ordine cronologică) a fost Ovid Densusianu2. Pentru directorul celei
mai importante reviste ce a promovat noile curentele literare, „simbolismul d-lui
Philippide amintește mai mult cum se scrie pe la 1885, în prima fază a poeziei
nouă – mai mult la Laforgue ni se pare că s-a oprit d. Philippide, dar fără să-i atingă
lirismul lui și fără să i se asemene ca fantezie zglobie și simpatic capricioasă.”
A preferat, în fapt, „simbolismul cu exagerări și bizarerii care de mult au fost
părăsite.” Poezia din Aur sterp „e a unui vizual și a unui imaginativ – până la
halucinații –, care asociază aspecte, caută apropieri care să impresioneze [...] Panta
* C.S.I, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași; E-mail: victordurnea@yahoo.fr.

1
N. Florescu, Cu Al. Philippide despre „mirajul ciudat, dar permanent al poeziei“, în
„Cronica”, an. X, nr. 16, 18 aprilie 1975; cuprins în Ileana Corbea, Nicolae Florescu,
Biografii posibile, interviuri, seria a II-a, Editura Eminescu, București, 1976, p. 180–189.
2
Al. A. Philippide: „Aur sterp”, în „Vieața nouă”, an. XVI, nr 29, 16 iulie 1922, p. 462.
Aur sterp. Avatarurile receptării critice 377
pe care deseori alunecă d. Philippide [este] obsesia de a părea mereu nou și părerea
că poezia se reduce la un sport de imagini...” Autorul Aurului sterp (titlu respins ca
„o alăturare de cuvinte așa la întâmplare, vrând să pară originală”) – mai adaugă
Densusianu – „la fel cu poeții de acum, fascinați de noutăți barbare, cade aici
în expresionism, care e inspirația vulgarizată, bolșevizată, așa cum face victime
printre nemții contaminați de rusism și asiatism”. Influența este descoperită și în
poemul Izgonirea lui Prometeu, cu toată „intenția de a salva o idee”, „totul fiind
stângaci și incoerent înfățișat”.
De reținut este și încheierea cronicii, în care se reamintește rostul formativ al
criticii: „Ni se va zice iarăși că întâmpinăm prea puțin binevoitori pe cei tineri, ca
și când unele observații nu ar putea folosi în literatura noastră tot dezorientată încă,
fără acel simț deplin al artei care ajută talentele să nu rămână numai aproximații și
să nu se piardă în risipiri.”
Foarte sever este și E. Lovinescu, în cronica sa 3 și tot întru mai marea eficiență
a criticii de directivă. Remarcând „talentul destul de afirmat al d-lui Philippide”,
amfitrionul și mentorul cenaclului Sburătorul opinează că acesta „nu ne mai
permite tonul indulgenței, tinerețea lui nu exclude evoluția totuși” și că „[înclină]
spre severitate ca spre un omagiu adus virtuozității premature”.
Prima observație adusă privește „lipsa lirismului” și „a emotivității”, lipsă ce
anulează „comunicativitatea” poeziei, conducând, de asemenea, la predominarea
„unui joc de imagini exterioare” și la o limitare „în peisagiu”. Dotată cu o
„muzicalitate exterioară”, „de esență intelectuală” (dar de „o intelectualitate mai
mult verbală”), poezia lui Philippide rămâne străină, ca atare, atât simbolismului,
cât și lirismului. „Dus până la abuz, imagismul poetului se desfășoară pe o gamă
variată”, iar imaginea „se deformează până la împingerea la ultimele ei consecințe”,
„procedeul de a dezvolta o imagine nu poate duce decât la absurd”. Fără „o
concepție, ori măcar o atitudine”, Al. Philippide rămâne „un poet pur exterior, cu o
notație interesantă și originală”.
În același registru este și recenzia lui Alexandru Bogdan (cronicar al ziarului
„Lupta”, fondat de C. Mille), care își expune aprecierile cu multă dezinvoltură4:
„O poezie chinuită de asociații foarte îndrăznețe, cu nebunii de om glumeț. O
sarabandă de imagini diforme, un cuvânt agățat de altul cu sila, zvârlit fără rost
aparent, în coada unui vers.” Și încheie întrucâtva pe urmele lui Densusianu, dar
parcă mai pesimist: „Între simbolism și expresionism, talentul d-lui Philippide nu
s-a limpezit și îmi face impresia că nici nu se va limpezi.”
Debutând prin a contrazice afirmația lovinesciană privitoare la lipsa lirismului,
3
Poeții tineri: Al. A. Philippide, în „Sburătorul literar”, an. III, nr. 2, 4 februarie 1923, p. 21.
Textul este utilizat, cu modificări minime, în Istoria literaturii române contemporane (vol.
Evoluția poeziei lirice, cap. XXXV, Contribuția modernistă a „Vieții românești”).
4
Poezia de tranziție: Al. A. Philippide, „Aur sterp”, în „Lupta” an. II, nr. 193, 11 august
1922, p. 1.
378 Victor Durnea
Camil Petrescu5 apreciază totuși că lirismul existent în versurile lui Philippide

este „de o comună calitate, până la caricatură. E de mediocră calitate acest lirism
pentru că nu e decât ecoul unor stări sufletești superficiale și trecătoare.” Iar poemul
Izgonirea lui Prometeu „nu-i decât o atitudine verbală, literară”. „De altfel, se
adaugă, literatură e întreg volumul, poeziile sunt făcute din petice, din imagini
care nu numai că se suprapun, dar se exclud unele pe altele”. Și încă mai tranșant:
„Este neîndoios că niciodată poezia românească n-a cunoscut o mai acută beție de
imagini.” (Ce-i drept, „cusurul” de a face „din imagine un scop în sine” Philippide
l-ar fi împărțit cu „cei mai mulți poeți de azi, uitând complet emoția și obiectul
poeziei”.) „Fără ecouri adânci în suflet – își încheie considerațiile critice Camil
Petrescu – fără rădăcini puternice în inteligență și simțire – și e vorba numai de
inteligență și simțire superioare – nu există operă durabilă de artă, cum nu pot dura
buruienile, oricât de înalte și multicolore, doi ani.”
Foarte severi sunt, de asemenea, Ion Sân-Giorgiu și George Dumitrescu, care își
intitulează recenziile unul Poezie stearpă6, celălalt – Bizarerii ale vremii7.
Evident, între cronicile trecute mai sus în revistă au fost și câteva foarte
elogioase, precum cele datorate prietenilor ieșeni ai poetului – Al. O. Teodoreanu8
și Demostene Botez9. Cel dintâi, după ce așterne pe hârtie un pamflet la adresa
criticii rebarbativă la orice noutate, citează largi pasaje din mai multe poezii, totul
culminând cu poemul Izgonirea lui Prometeu, care, „dezvăluind noi posibilități de
realizare”, face notă aparte în volum prin „concepția personală asupra semizeului”
și „ia, prin dramatismul verbului, dimensiuni de nemărginită tristețe, de straniu,
de grandios”, ceea ce îi îngăduie cronicarului să-l proclame pe debutant „cel mai
mare poet al generației sale”. La superlative recurge și Demostene Botez, care,
după ce observă că „opera lui Philippide nu cuprinde sentimentele «clasice» și
nici materialul mai brut oferit de viață”, ceea ce explică „ironia aproape violentă”
și „caracterizările burlești, dar și „o finețe poetică rară”, sfârșește afirmând: „Aur
sterp este cea mai aristocratică contribuție la literatura românească.”
Celor doi ieșeni li se alătura, scurt timp de la apariția volumului, N. Davidescu10,
mereu generos cu cei ce puteau fi încadrați simbolismului, care și el consideră că
„d. Philippide este unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai tinerei generații de
scriitori”, adăugând însă cu o anume prudență: „Drumul d-sale nu e încă nici pe
departe încheiat; nenumărate posibilități de desăvârșire zac aproape în fiecare
5
„Aur sterp” de Al. A. Philippide, în „Revista vremii”, an. III, nr. 2, 4 februarie 1923, p. 21.
6
Poezia stearpă. Cu prilejul volumului „Aur sterp” de Al. A. Philippide, în „Ramuri”, an.
XVII, nr. 1–15 ianuarie 1923, 25–27.
7
Alex. Philippide: „Aur sterp”, în „Convorbiri literare”, an LV, nr. 11–12, noiembrie-
decembrie 1923, text inclus în volum Opinii literare, Casa Școalelor, 1927, p. 51–56.
8
Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide: „Aur sterp“. Observații nicidecum critice în fața
vitrinei românești, în „Gândirea“, anul II, nr. 6, pp. 18-21.
9
„Aur sterp” de Alexandru Al. Philippide, în „Opinia”, an XVIII, nr. 198, 31 august 1922, p. 1–2.
10
În „Flacăra”, An. VII, nr. 30, 28 iulie 1922, p. 479.
pagină și duc chiar acolo unde vădite lipsuri precizează începutul unei carieri spre
posibile perspective de artă viitoare.” Și mai concis: „D. Philippide nu este un
scriitor format; este însă un admirabil rezervor de sensibilitate poetică și un artist
dotat cu grave însușiri de intelectualizare a emoției.”
Trecând peste recenzia amicală a Claudiei Millian11, mai multă atenție solicită
cea a lui F. Aderca12. Acesta începe prin a observa veritabilul imbroglio în care au
căzut criticii, după unii, autorul Aurului sterp fiind „genial”, după alții, „perfect
mediocru”. Or, acel „imbroglio” s-ar datora numai faptului că în Philippide sunt de
fapt trei poeți: unul liric, altul „funambulesc (satiric, burlesc, humoresc)” și un al
treilea dramatic. Poetul liric ar fi fost cel ce a provocat nedumerirea criticilor, ceea ce
s-ar explica prin faptul că ei „n-au citit îndeajuns sau n-au citit deloc pe Mallarmé”,
în a cărui poezie „ar fi aflat originea muzicală a lirismului d-lui Philippide – stări de
suflet redate prin imagini și senzații intenționat confuze.” Dar recenzentul observă
de-a dreptul că „liricul Philippide nu și-a bătut sufletul într-o formă oarecare
proprie” și că „așteaptă încă simfonia”! Foarte gustat de public ar fi fost poetul
funambulesc, dar Aderca e nemulțumit și de acesta: „Poate că această tonalitate,
care ține mai mult de inteligență decât de sensibilitate, să ascundă o atitudine în fața
vieții. N-am descoperit-o. O așteptăm și pe aceasta”. În sfârșit, „entuziasmul deplin
l-a provocat poetul dramatic din d. Philippide”, opinie împărtășită și de recenzent.
Dar autorul poemului Izgonirea lui Prometeu doar „merge pe drumul Melpomenei”,
nu a întâlnit-o încă și deci rămâne să se aștepte „și această revoluție”.
Negreșit, puținele texte strict pozitive nu puteau schimba impresia criticii
„profesioniste”. Nici dacă se ținea cont și de faptul că Aur sterp își găsea numeroși
imitatori printre tinerii universitari.
Așa cum am afirmat mai sus, Al. Philippide nu pomenește nimic de această
primire deloc pozitivă. După apariția volumului, el își face stagiul militar, apoi
pleacă cu o bursă în Germania și apoi cu alta în Franța, unde rămâne patru ani. E
greu de crezut însă că depărtarea de țară l-a împiedicat să cunoască opiniile criticii
față de Aur sterp, preponderent negative. (Chiar dacă presa românească ajungea cu
greutate în Occident, prietenii ieșeni i i le vor fi comunicat în epistolele lor.)
În acest caz, nu este exclus ca părăsirea „uneltelor” pe durata șederii în străinătate,
pe care o mărturisea într-un interviu acordat nu mult după întoarcerea în țară și
după ce devine colaborator asiduu la „Adevărul literar și artistic”13, să fi fost efectul
reacțiilor criticii față de Aur sterp. Criza, dacă a fost o criză, a fost depășită, în cele
din urmă, poetul „întorcându-se la uneltele sale”. Oricum, se cuvine a mai remarca
11
Un poet nou: Al.A. Philippide, în „Adevărul literar și artistic”, seria III, an III, nr. 193, 3
septembrie 1922, p. 3
12
F. Aderca, Alexandru A. Philippide, „Aur sterp“, poem, în „Contimporanul”, an. II, nr.
30, 10 februarie 1923, p. 3; inclus în volumul Contribuții critice, ediție, prefață și note de
Margareta Feraru, vol. I, p. 505–506.
13
A. Z., De vorbă cu d. Alexandru A. Philippide, în „Adevărul literar și artistic”, an. X, nr.
443, 2 iunie 1929, p. 1-2.
380 Victor Durnea
un lucru, anume că anii petrecuți la Berlin și la Paris, acolo unde modernismul era
în floare, nu l-au făcut pe Al. Philippide să meargă mai departe pe drumul deschis
în 1922.
Momentul 1939
Într-o amplă cronică literară consacrată proaspăt apărutului volum de versuri

Visuri în vuietul vremii (poate chiar cea dintâi), Vladimir Streinu constata că,
în ultima vreme, „Mișcându-se paralel, atât poezia care se limpezea de la sine,
cât și critica militantă, care îndemna la limpezire, dovedeau schimbarea înceată
a idealului liric contemporan.” Mai exact, „odată cu alte prisosuri, a căzut din
deprinderea noilor poeți îndeosebi acea industrie de imagini, care devenise scop
în sine.”14 [subl. n.] Acest fenomen era vizibil și la autorul volumului întâmpinat.
„Al. Philippide – scrie mai departe cronicarul –, deși debutase cu volumul Aur sterp
(1922), în care imaginile erau, multe, puternice, și mai multe ingenioase, toate – noi
și suprapuse, cu alte cuvinte, deși contribuise printre cei dintâi la moda vremii, sau
poate tocmai de aceea, a încetat să mai guste această artă.”
Lucrul se putea remarca încă în al doilea volum al lui Al. Philippide (Stânci
fulgerate, 1929) și ca atare „era de așteptat” ca și cel de-al treilea „să aducă versuri,
dacă nu denudate, cel puțin mai sobre”. Și era de așteptat, mai ales, pentru că el
se deschidea cu o „prefață”, intitulată Promontoriu, ce era aproape un „manifest”
împotriva „silitei poezii a vremii noastre”: „Într-adevăr prea mult a vremii noastre
/ Și prea puțin a vremurilor toate, / Rugină nefolositoare / Sufletelor viitoare, /
Te văd în timpuri foarte-apropiate / Zăcând printre unelte demodate / Mașină
cu-ntrebuințări uitate, / Mai nebăgată-n seamă în giulgiul tău de praf / Decât
mongolfierii sau primul hidroscaf!”
Mai mult, în final, poetul se înfățișa ca „ultimul tasmanian”, stând „pe cel
mai sudic promontoriu”, adică, se înțelege, ultimul slujitor al poeziei adevărate,
nepieritoare, nesupuse „modelor”.
În opinia lui Vladimir Streinu, totuși, deși aparținând „poeziei silite”, deși
contribuise la succesul și întinderea modei „imagismului”, volumul de debut al
lui Philippide nu era condamnat la soarta „mongolfierilor și a primului hidroscaf”:
autorul lui „va fi un nume rezistent în el însuși”. În sprijinul afirmației se aduceau
mai multe argumente: „În ritmuri puternice, a căror zvâcnire scurtă între mișcări
mai slobode și a căror fantasticitate sumbră și umoristă în același timp amintește
Chansons de fou ale lui Verhaeren, Aur sterp propunea cititorului adevărate
viziuni halucinante, bizare până la demență, dacă dorește să spună cineva astfel,
14
Poezia lui Alexandru Philippide, în „Timpul”, an. III, nr. 706, 22 aprilie 1939, și nr. 707,
28 aprilie 1939; cuprins în Pagini de critică literară, Editura pentru Literatură, București,
1966, vol. II, p. 22 ș.u.
dar susținute de un adevăr morbid, care le garantează...” „Dar poetul de atunci –

continua criticul – exprima halucinațiile tuturor simțurilor sale, pe care părea să
și le fi iritat artificial în așa măsură, că se răsculaseră, dar independent unele de
altele, distincte, unele vizuale, altele de audiție etc.” Și încă o observație de mare
importanță: „...poetul punea în versuri o morbidețe modernă integrală. Căci alături
de stârnirea simțurilor în reprezentări fantastice, o simțire echivalentă mai adâncă,
un fel de hamletism macabru specifica însuși fondul obișnuit de viață al poetului.
Hamletismul putea fi urmărit atât în efectele poetice scoase din disocierea sau numai
dedublarea personalității, cât și din anumite versuri care ieșeau din deprinderea
poetului de a medita asupra problemelor mari ale vieții.”
Dar Vladimir Streinu mai lasă în suspensie un lucru, și anume dacă în cazul lui
Al. Philippide „limpezirea” se produsese „de la sine”, ca un fel de (cu expresia lui
Tudor Vianu) „scuturare a podoabelor” în poezia eminesciană a maturității, sau
poate (măcar în parte) era și efectul „criticii militante”? (Și aici se cuvine a observa
ignorarea totală a receptării volumului Aur sterp în anii 1922–1923!)
La câteva zile după cronicarul literar al ziarului „Timpul”, G. Călinescu publica
în revista sa ieșeană, „Jurnalul literar”15, cu prilejul apariției aceluiași volum de
versuri, o „fișă literară” sortită însă ab initio, desigur, să intre în viitoarea sa Istorie
a literaturii române de la origini până în prezent. Pentru Călinescu nu exista o
evoluție de la Aur sterp la Visuri în vuietul vremii, fiindcă poetul „de la început a
fost clasificat, în mod simplist, drept modernist al imaginii și s-au citat ca foarte
caracteristice prin materialitatea lor aceste versuri: «Clipele picură – pic, pic– /
(Cum? Timpul încă nu s-a prins de ger?) / Clipele picură – pic, pic – /Pe barba
orologiului stingher, /Și se preling, căzându-i pe genunchi / Ca un mănunchi / De
perle mici / pentru pitici...»” [subl. n.].16 Un argument în sprijinul afirmației ar fi
fost că poetul „lua încă de mult pozițiune împotriva modernismului”, că „așadar era
pentru un clasicism al substanțelor eterne, pentru acea poezie care în forme înnoite
zboară în jurul fundamentelor”. Mai departe adăuga că în mai toate versurile se
distingea „dispozițiunea romantică” a autorului, a cărui „viață [...] este astfel o
veșnică trecere din negru în alb [...], din crunte melancolii ale sterilității în extaze și
jubilări...”17 (Însă, în realitate, acea „luare de pozițiune” se producea după mai bine
de un deceniu. De altfel, în 1927, Philippide colabora încă la revista modernistă
„Integral”!)
Oricum, după ce prezintă „aspectul poeziei lui Al. A. Philippide în primele două
culegeri”, Călinescu formulează o judecată nu foarte entuziastă: „Ca tehnician al
versului, poetul nu e în niciun caz un plastic, un colorist și uneori nici un îndemânatec
15
G. Călinescu, Alexandru A. Philippide, „Jurnalul literar”, an. I, nr. 18, 30 aprilie 1939, p. 2.
16
Ibidem.
17
Să notăm în treacăt că nici N. Iorga, în articolul Un poet de mare inspirație (în „Cuget clar.
Noul «Sămănător»”, an. III, nr. 41, 20 aprilie 1939, p. 650–651) nu remarca existența unei
evoluții a lui Al. Philippide. În fapt, însă el ignoră primele două volume. Și această ignorare pare
să fie „răsplata” pentru atitudinea luată față de „silita poezie a vremii noastre” în Promontoriu!
382 Victor Durnea
versificator. Strofele lui sunt fumurii, aride și, rău tipărite sau rău citite, ele au
întunecarea pădurilor de conifere. El își caută imaginile în lumea inertă și țepoasă,
în mediul silvic...”
Cu alt ton scrie Călinescu despre cea de-a treia culegere: „...Visuri în vuietul
vremii (1939), apărând în plină maturitate, dezvăluie deodată un liric de rară
vigoare, stăpân pe gândurile, cuvintele și cadențele lui, deși uneori, în nevoia de a
nu diminua nimic din substanță, poetul renunță aproape la versificație...”
Nu încape, deci, îndoială, că și în opinia lui Călinescu poetul a „evoluat” în chip
decisiv, „la maturitate”, adică „de la sine”.
Neîndoielnic, directorul „Jurnalului literar” nu polemiza cu Vladimir Streinu
(singurul care își publicase cronica înaintea lui). Precizarea temporală din prima
frază citată mai sus („de la început”), dezvăluie că pentru autorul „fișei literare”, cei
care „îl consideraseră în mod simplist modernist al imaginii” pe Al. Philippide erau
cei care întâmpinaseră Aur sterp, la apariția sa, cu judecăți mai mult sau mai puțin
aspre, judecăți care se situează totuși nu foarte departe de cele ale autorului Istoriei
literaturii române de la origini până în prezent.
Aidoma celorlalți, Șerban Cioculescu vedea și el o evoluție a poetului de la
volum la volum. „De la Aur sterp la Stânci fulgerate, – scria criticul – poetul
a parcurs totuși o cale apreciabilă. Întâi s-a despărțit de instrumentul versului
liber, preferându-i constrângerea versului regulat. Acesta e primul semn de
maturizare [...] Apoi, autorul a renunțat la jocul imagistic, la havuzul de icoane
sclipitoare, care fură privirea amăgită de aparențe, îndepărtându-i însă luarea-
aminte de la esențe...”18 [subl. n.] Contrazicându-se puțin, și Cioculescu formula
aprecieri pozitive asupra „plachetei albe” (Aur sterp), care „cucerea prin ușurința
în mânuirea versului liber [...] prin virtuozitatea în genul funambulesc, prin
imagismul cât se poate de neașteptat și ingenios, prin alternanța vehemenței
verbale cu suavitatea muzicală. [...] Muzician, verslibrist și imagist deopotrivă de
abil, Al. Philippide se situa dintr-odată în fruntea revoluționarilor lirici, înainte de
a se ivi la noi curentul dadaist...”19
Ceva mai târziu se pronunța Pompiliu Constantinescu, întrucât săptămânalul
ce-i găzduia cronicile („Vremea”) în 1939 era interzis. Abia în 1941, deci, el
revine la volumul Visuri în vuietul vremii, afirmând20 că Al. Philippide, „în
cele trei culegeri de versuri pe care le-a tipărit până azi, a încercat, dacă nu să
exprime și trei moduri de structură și expresie categoric diferențiate, să-și varieze
mai ales latura formală a poeziei” și că, în consecință, exista „o invariantă și
temperamentală, și stilistică”.
18
În „Revista Fundațiilor Regale”, an. VI, nr. 8, august 1939, p. p. 422–436; text cuprins
în Aspecte lirice contemporane, București, Casa Școalelor, 1942, p. 114–129; precum și în
Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972, p. 84 ș.u.
19
Ibidem.
20
În „Vremea”, an. XIII, nr. 604, 8 iunie 1941, p. 8, cuprins în Scrieri, vol. IV, Editura
Minerva, București, 1970, p. 347.
Pe linia acestor două luări de poziție din urmă față de Aur sterp (a lui Șerban
Cioculescu și a Pompiliu Constantinescu) va merge și majoritatea exegeților poeziei
lui Alexandru Philippide de după 1965, cu admirații față de „imagismul” dezlănțuit
din placheta de debut, dar și cu sublinierea valorii superioare a ultimelor volume de
versuri ale poetului.
BIBLIOGRAFIE
I. Periodice:
Aderca, F., Alexandru A. Philippide, „Aur sterp“, poeme, în „Contimporanul”, an. II, nr.
30, 10 februarie 1923, p. 3.
Bogdan, Alexandru, Poezia de tranziție: Al. A. Philippide, „Aur sterp”, în „Lupta” an. II,
nr. 193, 11 august 1922, p. 1.
Botez, Demostene, „Aur sterp” de Alexandru Al. Philippide, în „Opinia”, an XVIII, nr.
198, 31 august 1922, pp. 1–2.
Călinescu, G., Alexandru A. Philippide, în „Jurnalul literar”, an. I, nr. 18, 30 aprilie 1939,
p. 2.
Cioculescu, Șerban, Al. Philippide: „Visuri în vuietul vremii“, în „Revista Fundațiilor
Regale“, an. VI, nr. 8, august 1939, pp. 422-436.
Constantinescu, Pompiliu, Al. Philippide: „Visuri în vuietul vremii“; „Poeme“ de
Hölderlin, Novalis, Mörike, Rilke, în „Vremea”, an. XIII, nr. 604, 8 iunie 1941, p. 8.
Davidescu, N., „Flacăra”, an. VII, nr. 30, 28 iulie 1922, p. 479.
Densusianu, Ovid, Al. A. Philippide: „Aur sterp”, în „Vieața nouă”, an. XVI, nr. 29, 16
iulie 1922, p. 462.
Dumitrescu, George, Bizarerii ale vremii, în „Convorbiri literare”, an LV, nr. 11–12,
noiembrie–decembrie 1923.
Iorga, N., Un poet de mare inspirație, în „Cuget clar. Noul «Sămănător»”, an. III, nr. 41,
20 aprilie 1939, p. 650–651
Lovinescu, E., Poeții tineri: Al. A. Philippide, în „Sburătorul literar”, an. III, nr. 2, 4
februarie 1923, p. 21.
Millian, Claudia, Un poet nou: Al.A. Philippide, în „Adevărul literar și artistic”, seria III,
an III, nr. 193, 3 septembrie 1922, p. 3.
Petrescu, Camil, „Aur sterp” de Al. A. Philippide, în „Revista vremii”, an. III, nr. 2, 4
februarie 1923, p. 21.
Sân-Georgiu, Ion, Poezia stearpă. Cu prilejul volumului „Aur sterp” de Al. A. Philippide,
în „Ramuri”, an. XVII, nr. 1–15 ianuarie 1923, 25–27.
Streinu, Vladimir, Poezia lui Alexandru Philippide, în „Timpul”, an. III, nr. 706, 22 aprilie
1939, și nr. 707, 28 aprilie 1939.
Teodoreanu, Al. O., Al. A. Philippide: „Aur sterp“. Observații nicidecum critice în fața
vitrinei românești, în „Gândirea“, anul II, nr. 6, pp. 18-21 în „Gândirea”, an. III, nr. 6, iunie
1922, pp. 18-21.
384 Victor Durnea
Interviuri:
A. Z., De vorbă cu d. Alexandru A. Philippide, în „Adevărul literar și artistic”, an. X, nr.
443, 2 iunie 1929, pp. 1-2.
Florescu, N., Cu Al. Philippide despre „mirajul ciudat, dar permanent al poeziei“, în
„Cronica”, an. X, nr. 16, 18 aprilie 1975; cuprins în Corbea, Ileana, Florescu, Nicolae,
Biografii posibile, interviuri, seria a II-a, Editura Eminescu, București, 1976, pp. 180–189.
“BARREN GOLD.” THE AVATARS OF THE CRITICAL RECEPTION
Abstract: The text aims to examine the two phases of the reception of Al. Philippide’s
debut volume, the one from 1922–1923 (after his appearance) and the one from 1939,
which occurred when the poet’s third volume of verse, Dreams in the Roar of Time, was
published. Thus, the predominance of negative judgments in the first phase is highlighted,
which raises the question whether this fact did not determine the “silence” of the poet
for 6-7 years and, then, the departure from the poetic ways of the volume Barren Gold
and the return to romanticism and to “a classicism of essences” (G. Călinescu). In the
second phase, occasioned by the appearance of the volume Dreams in the Roar of Time, the
critics who welcomed him (Vladimir Streinu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu
Constantinescu, etc.) noted a major “evolution” in Philippide’s poetry, but at the same time,
assigned a certain value to the debut volume, a position that all exegetes dealing with the
writer’s work after 1965 will also have.
Keywords: symbolism - expressionism - “image modernism”, “image sport”, “an acute

intoxication of images”, “image industry” - the poetic image, goal in itself - the formative
purpose of criticism - the lack of lyricism and of emotionality in poetry - “evolution” in
poetry - old poetry, a museum object?
UNIVERS
PROIECTUL AMERICAN INTERBELIC

AL LUI MIRCEA ELIADE
Liviu Bordaș*
,,Greșelile pot fi drumul cel mai scurt la adevăr,

după cum adevărurile pot fi portițe prin care se
furișează greșeala. Columb a descoperit America
plecând de la o premisă falsă.” M. Eliade1
America înainte de America
Importanta carieră academică desfășurată de Mircea Eliade (1907-1986) în

Statele Unite ale Americii, în ultimele trei decenii ale vieții sale, face din atitudinea
sa anterioară față de America un subiect care merită să fie și trebuie să fie cunoscut
cât mai degrabă și mai complet. Și totuși, el a fost tratat foarte puțin, fragmentar și
doar ocazional.2
Unul dintre cele mai interesante episoade ale acestei raportări – care a fost
aproape complet ignorat – survine în 1929, de-a lungul primului an pe care îl
petrece în India. Printre multele sale proiecte neîmplinite, două vizează America.
Pe de o parte, plănuia o lungă călătorie de întoarcere în țară, ce ar fi urmat să treacă
și prin Statele Unite. Pe de alta, avea în vedere dobândirea unui post de profesor
într-o universitate americană, cu preferință la Harvard University.
Cum a ajuns Eliade să-și vadă, la 22 de ani, viitorul în America? S-ar putea
crede că ar trebui să plecăm de la primele sale întâlniri cu cultura americană.
Cartografierea lor e, fără îndoială, importantă și instructivă, dar inutilă pentru
* Colegiul Noua Europă, București; e-mail: liviubordas@gmail.com.

1
M. Eliade, Postile. Intelectualism și intelectualiști ,,Cuvântul” (București), V, nr. 1414, 29
mai 1929, pp. 1-2 (datat 26 februarie).
2
Prezenta lucrare reprezintă o parte a unei cercetări în curs de desfășurare, care a fost
comunicată la conferința internațională Negocierile româno-americane în educație, știință,
cultură și artă, Institutul de cercetări socio-umane ,,Gheorghe Șincai”, Academia Română,
Târgu Mureș, 15-16 iunie 2023. Pentru versiunea engleză, v. Mircea Eliade’s Interwar
American Project, în Romanian American Negotiations in Education, Science, Culture, and
Arts, edited by Cornel Sigmirean, Sonia D. Andraș, Roxana Mihaly, Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2023, pp. 87–101.
386 Liviu Bordaș
această chestiune. Lecturile sale, foarte ample, din timpul liceului – între 11 și
18 ani – l-au dus inevitabil și în această direcție. Însă niciunul dintre scriitorii
americani pe care îi cunoaște nu îi suscită un interes deosebit. Nu literatura va fi cea
care-l atrage înspre America, ci științele.
La fel de inutil ar fi să căutăm când s-au petrecut primele contacte directe,
personale, cu americani. Putea să-i întâlnească chiar în București sau în călătoriile
în străinătate: în Italia (aprilie-mai 1927, aprilie-mai 1928), la Geneva (august-
septembrie 1927), pe drumul spre India (noiembrie-decembrie 1929) și în India
însăși (decembrie 1929 - noiembrie 1931).
Geneva, 1927
Fără nicio îndoială, primele întâlniri mai consistente au avut loc în vara anului
1927, cu ocazia cursurilor de vară organizate de Bureau d’Études Internationales
(School of International Studies) de pe lângă Société des Nations (League of
Nations). Cea de-a patra sesiune anuală a școlii de vară a avut loc între 11 iulie
și 4 septembrie și a fost frecventată de 355 de studenți din 36 de țări, dintre care
jumătate masteranzi și doctoranzi. Aproximativ jumătate dintre ei erau americani:
de la Cornell University, Barnard College din New York, Universitățile din Chicago
și Missouri etc. etc., inclusiv de la Harvard University. Și printre profesori se
numărau câțiva americani.
Dar nici în reportajele sale, nici în corespondență Eliade nu scrie nimic despre
participarea sa la școală. Evită chiar să o numească; vorbește de ,,cursurile Grupării
Universitare pe lângă Societatea Națiunilor” – adică Union internationale des
associations pour la Société des Nations (UIASDN) sau International Federation
of League of Nations Societies (IFLNS) –, sub egida căreia fuseseră inițiate, în anul
1924.3 Știm doar că a socializat cu alți studenți străini, cu precădere la restaurantul
căminului studențesc internațional și în excursii.4 În memorii afirmă că trebuia să
urmeze ,,nişte cursuri despre structura şi viitorul Societăţii Naţiunilor”, dar s-a
mulțumit în schimb să devoreze, în biblioteca Universităţii, cărţi inaccesibile la
Bucureşti.5 Citește, astfel, unele dintre cele 32 de volume cu traduceri din sanscrită
sau pali publicate până atunci în ,,parfumatele Harvard Oriental Series” (sub
îngrijirea lui Charles Rockwell Lanman),6 alături de cărți ale lui Henri Frédéric
Amiel, Léon Bloy, Remy de Gourmont, Henri Massis și George Sarton. Cu excepția
3
M. Eliade, Reportaje. Geneva. I. Le Foyer des étudiants, ,,Cuvântul” (București), III, nr.
850, 30 august 1927, pp. 1-2.
4
O referire la o studentă americană pe care o cunoscuse, în Scrisori primite III, p. 148 (27
septembrie 1927).
5
Memorii, p. 135.
6
Menţionate în M. Eliade, Studi rumeni, ,,Cuvântul” (București), III, nr. 907, 26 octombrie
1927, pp. 1-2.
Proiectul american interbelic al lui Mircea Eliade 387
celui din urmă – un om de știință, profesor la Universitatea Harvard –, îi critică pe

toți.
În această perioadă, Eliade scrie câtorva importanţi savanţi din lumea anglofonă
(Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii), precum George Foot Moore,
James George Frazer şi John Woodroffe, exprimându-şi dorinţa de a traduce în
română operele lor. Era și o formă de a-şi procura cărţi care nu îi erau accesibile
în ţară. George Foot Moore (1851-1931) – profesor de istoria religiilor la Harvard
University – obţine de la editorii săi acceptul pentru traducerea volumelor History
of religions (1913-1919) şi The birth and growth of religion (1923), care îi vor fi
trimise la Bucureşti.7
În modul cel mai probabil, Harvard Oriental Series, Sarton și Foot Moore se
află la rădăcina proiectului lui Eliade legat de Harvard. Cel dintâi volum al operei
lui George Sarton (1884-1956), Introduction to the history of science (1927), pe
care începe să-l citească la biblioteca Universităţii din Geneva,8 este chiar sursa
parțială a uneia dintre ideile sale importante, cea privitoare la un ,,nou umanism”.9
Pentru savantul belgian-american istoria științelor reprezenta un ,,nou umanism”
cu accentuate înclinări spre o filosofie a culturii.10 Acesta ar fi constituit dintr-o
serie de metode menite să cerceteze şi valorifice nu omul umanismului întemeiat
pe filologie, ci omul aşa cum e vădit de evoluţia ştiinţei, în sensul larg al acestei
noţiuni: cunoaşterea organizată.11
Înainte de plecarea în India, Eliade îi scrie iarăşi lui Sarton la Harvard University,
referindu-se și la primul volum (de la Homer la Omar Khayyam) al monumentalei
sale istorii a științelor. Acesta îi răspunde, scuzându-se pentru absenţa Indiei din
carte, lucru datorat, desigur, doar binecunoscutelor dificultăţi de a data cu precizie
operele sanscrite.12
7
Scrisoarea acestuia din 18 august 1927; Scrisori primite III, pp. 198-199. V. și
Corespondență I, p. 263 (17 aprilie 1929).
8
Corespondență I, pp. 72, 76 (9 decembrie 1927, 23 octombrie 1928).
9
Termenul nu e însă citat în prima recenzie a cărţii lui Sarton, ci abia după redactarea tezei
de licenţă asupra filosofiei Renaşterii. M. Eliade, O carte de istoria ştiinţelor, ,,Cuvântul”
(București), III, nr. 881, 30 septembrie 1927, p. 4. V. și scrisoarea către Valeriu Bologa, din
9 decembrie 1927; Corespondenţă I, p. 72.
10
M. Eliade, Institutul de istorie a medicinei, ,,Cuvântul” (București), IV, nr. 1267, 31
octombrie 1928, pp. 1-2.
11
M. Eliade, Sarton şi istoria ştiinţelor, ibidem, nr. 1276, 11 noiembrie 1928, pp. 1-2. Va
reveni în articolul Istoria științelor și noul umanism, ibidem, IX, nr. 2980, 12 august 1933,
pp. 1-2 precum și în alte articole.
12
George Sarton Additional Papers, Houghton Library, Harvard University, Box 8, bMS
Am 1803 (506). Scrisoarea sa de răspuns din 23 decembrie 1928, în Scrisori primite IV, pp.
305-306.
388 Liviu Bordaș
India, 1929
La bordul vaporului japonez ,,Hakone Maru”, cu care a călătorit de la Port Said

la Colombo, între 1 și 12 decembrie 1928, Eliade cunoaște, pe lângă mai mulți
studenți japonezi (unii întorși din Statele Unite), și un profesor de antropologie,
căruia însă nu-i dă numele. Cercetările noastre pentru a-l identifica sunt încă în curs
de desfășurare. Dintre principalii candidați – Ryūzō Torii (1870-1953), Kotondo
Hasebe (1882-1969) și Nenozō Utsurikawa (1884-1947) –, cel din urmă e un
discipol al lui Roland B. Dixon de la Harvard University, care fusese numit în 1928
profesor la Taihoku (Taipei) Imperial University în Taiwan.
Cea de-a doua ocazie de a interacționa în mod mai consistent cu americani a
reprezentat-o conferinţa combinată a mișcării studenților creștini din India britanică
şi a YMCA, ţinută între 24 şi 31 decembrie la Poonamallee, un fost cantonament
militar în apropierea orașului Madras. Erau invitați la ea şi delegaţii internaționali
ai congresului anual al Fédération Universelle des Associations Chrétiennes
d’Etudiants (FUACE) sau World Student Christian Federation (WSCF), ce avusese
loc în perioada 5-16 decembrie la Mysore. Eliade era unul dintre aceștia, dar sosise
prea târziu pentru a mai putea lua parte la el.
La fel ca în cazul Asociației Studenților Creștini din România (ASCR), Student
Christian Movement din India era atașat de YMCA încă de la înființarea sa, iar
YMCA indiană era din punct de vedere practic o ramură a celei nord-americane.
O bună parte dintre ,,fraternal secretaries” ai filialelor indiene erau americani și
canadieni. Precum în Statele Unite, YMCA indiană, și în special cea din Madras,
era o mare promotoare a sporturilor și a educației fizice, având un rol important în
modelarea yogăi moderne sub influența culturii fizice occidentale.
Studenţii, în jur de trei sute, proveneau din India, Birmania şi Ceylon. Pastorii
erau, în majoritate, occidentali, dar şi aceştia veniţi mai mult din Australia sau de
prin colonii. Eliade îi pomenește – fără să-i numească –, pe Max Yergan (1892-
1975), pastor baptist afro-american, misionar YMCA în Africa de Sud, și pe Arnold
Lomas Wylde (1880-1958), preot anglican din Marea Britanie, emigrat în Australia.
Printre ei se afla şi un reverend român, George D. Iosif (1892-1940), emigrat de
tânăr în Statele Unite, trimis apoi, în 1919, misionar în Birmania, unde a ajuns şef
al misiunii baptiste americane din Rangoon.
De îndată ce ajunge la Calcutta, Eliade are ocazia de a întâlni alți americani.
Unul dintre primii este Josephine MacLeod (1858-1949), o veche discipolă a lui
Swami Vivekananda, care trăia în mănăstirea Belur Math.13 Tot acolo îl cunoaște pe
Swami Madhavananda (Nirmal Chandra Basu, 1888-1965), fost misionar în Statele
Unite, pe care îl va însoți mai apoi, în ianuarie 1930, la kumbha melā din Alahabad.
Printre cei pe care îi întâlnește în casa mentorului său, Surendranath Dasgupta – unde
13
V. scrisoarea ei din 20 ianuarie 1929; Scrisori primite III, p. 49.
mergea de trei ori pe săptămână –, se numără și un profesor american nenumit.14

Foarte probabil, e vorba de Edward Leroy Schaub (1881-1953), care preda filosofia
la Northwestern University din Chicago și venise la Universitatea din Calcutta cu
un lecturing fellowship. În toamna acelui prim an, la universitatea lui Rabindranath
Tagore din Shantiniketan, îl va întâlni pe William Dangaix Allen (1904-1985), un
ziarist american cu o carieră destul de bogată, însă azi scufundată în obscuritate.
Urmărind să verifice asupra altor occidentali puterea transformatoare a ,,decorului”
shantiniketanic, îl va face personaj al unei povestiri în care explorează întâlnirea
unui ,,alb” cu lumea creată de Tagore la Visva-Bharati.15
O altă pistă pentru proiectul american al lui Eliade, care trebuie investigată, o
reprezintă legăturile lui Dasgupta cu mediile academice nord-americane și, posibil,
chiar cu Universitatea Harvard, unde fusese delegat în 1926 ca să reprezinte India
(Bengalul) la cea de-a șasea sesiune a International Philosophical Congress. În
anul 1930 acesta pregătea o mare călătorie în Europa și America. Voia să plece
la Oxford din iulie până în octombrie, iar apoi la Northwestern University din
Chicago până la sfârșitul lui martie 1931. Datorită ei, Eliade plănuiește și el să
plece din casa profesorului – la Shrinagar și apoi la Shantiniketan – din mai
până în noiembrie. Anularea proiectului lui Dasgupta, a schimbat și planurile lui
Eliade.16
Harvard University
Pe măsură ce trec zilele şi se cufundă în cercetările asupra filosofiei indiene,

proiecțiile lui Eliade privind sejurul în India se schimbă. După anii indieni – de la
doi la patru – plănuieşte să plece în Birmania, Siam şi Indochina, unde îşi făcuse
prieteni (pe vapor). Ba chiar și în Australia. Voia, de asemenea, să se întoarcă acasă
prin Japonia şi America, ţări care i se par ,,minunate”, şi chiar prin Mexic. Alte
planuri privesc perioada post-indiană. După susţinerea doctoratului la București,
Eliade ar vrea să plece în Germania. Asta numai dacă nu va reuşi să ajungă în
Statele Unite ale Americii, la Universitatea Harvard.17 Lui Raffaele Pettazzoni îi
14
Scrisoare către mama sa, din 4-5 martie 1929; Corespondenţă I, p. 257. În 1930 e de
față la vizita unei americance. M. Eliade, Jurnal, ,,Vremea” (București), VI, nr. 314, 19
noiembrie 1933, pp. 6-7.
15
M. Eliade, La Shantiniketan, ,,Viaţa literară” (București), IX, nr. 122, 21 decembrie 1929,
p. 3 (datat octombrie 1929).
16
V. scrisorile sale către familie din [martie], 10 aprilie, 1 mai și 29 mai 1930; Corespondență
I, pp. 303, 304, 305, 307.
17
Scrisori primite III, pp. 240-241 (9 martie 1929); Scrisori primite II, pp. 311-312 (30
martie 1929); Corespondenţă I, pp. 260 (20 martie 1929), 265 (17 aprilie 1929), 269 (6
iunie 1929), 273 (24 iulie 1929), 310 (2? august 1929); Corespondenţă II, pp. 164 (21 mai
1929), 165 (17 iulie 1929).
390 Liviu Bordaș
scrisese că, după anii pe care îi va petrece în India şi Germania, va veni la Roma
pentru a ,,învăţa” istoria religiilor.18
Germania, o constantă pe harta viitoarelor sale studii, era țara în care se școliseră
toți profesorii de care se apropiase în Universitatea din București (Nae Ionescu,
Constantin Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti) și, prin urmare, devenea o necesitate
și o promisiune pentru ucenicul lor. Dar ce anume îl îndrepta pe Eliade spre
Universitatea Harvard? Întreținea relații bune cu George Sarton, care preda istoria
științei din anul 1920, iar recent se înființase și un curs de limba română, predat de
un emigrant din România. Dar Harvard era unul dintre cele mai importante centre
atât pentru filologia și filosofia indiană cât și pentru studiile religioase.19 Dacă Eliade
nu avea nicio legătură cu profesorul de sanscrită Walter Eugene Clark (1881-1960),
viitor editor al Harvard Oriental Series, sau cu cel de filosofie, James Haughton
Woods (1864-1935), expert, între altele, în yoga, corespondase însă cu profesorul
de istoria religiilor, George Foot Moore,20 pe care-l privea drept ,,una din gloriile
Universității de la Harvard și acela care a făcut din Facultatea de teologie un institut
de cercetări originale, în locul obișnuitelor școli populare teologice americane.”21
Bătrânul savant ieșise la pensie în anul 1928, iar catedra fusese scoasă la concurs.
Aceasta era cea pe care o viza Eliade.22 Va fi însă ocupată în 1930 de tânărul clasicist
Arthur Darby Nock (1902-1963).
Conştient de viitorul său ştiinţific, Eliade consideră că ar fi o ,,crimă” să nu i se
prelungească bursa de la București, după ce s-a ,,sacrificat” pentru a începe ,,studii
noi şi revelatoare pentru cultura română”. Se teme că Nicolae Iorga, proaspăt numit
rector, îi va face dificultăţi. Dacă totuşi românii vor fi atât de inconştienţi, dacă
prostia şi politicianismul îi vor suprima bursa, va cere cetăţenia americană iar, peste
doi ani, va merge ca profesor la Harvard University.23 ,,Toţi savanţii cu care vorbesc
se uimesc de vastitatea cunoştinţelor mele şi-mi prevestesc un viitor formidabil.”
,,De altfel, în România nimeni nu e în stare să-mi aprecieze descoperirile la care
lucrez.”24 Nu știm pe ce se întemeia siguranţa că va fi primit la Harvard, dar trebuie
să fie legată de credința că e ușor să devii profesor în universitățile americane.25
18
Mircea Eliade & Raffaele Pettazzoni, L’histoire des religions a-t-elle un sens?
Correspondance. 1926-1959, édition originale par Natale Spineto, Cerf, Paris, 1994, p. 103
(29 februarie 1929).
19
William James (1842-1910) predase la Harvard până în 1907, dar e puțin probabil ca
lectura operei sale să-l fi influențat pe Eliade.
20
V. scrisoarea acestuia din 18 august 1927, din care reiese că-i mai trimisese cel puțin o
altă scrisoare; Scrisori primite III, pp. 198-199.
21
M. Eliade, Doi profesori morți. N. Söderblom și G.F. Moore, ,,Cuvântul” (București),
VIII, nr. 2627, 15 august 1932, p. 3.
22
Corespondență I, pp. 292-293 (15 decembrie 1929).
23
Scrisoare către mama sa din 12 iunie 1929; Corespondenţă I, p. 270.
24
Scrisoare către tatăl său din 24 iulie 1929; Corespondenţă I, p. 273.
25
Scrisoare către mama sa din 5 august 1929; Corespondență I, p. 275.
Harvard era însă, dacă nu cea mai prestigioasă, atunci în topul celor mai prestigioase
universități americane. De altfel, peste puțin timp, Eliade își exprimă intenția de a
deveni profesor la o universitate europeană.26
Preocupat ca munca lui să dea roade concrete și neîntârziate, își propune să scrie
studii în engleză și franceză, pe care urma să le publice începând din acea iarnă în
reviste europene și americane.27 De ele depinde viitoarea lui situație universitară
din țară.28 Cât va rămâne în India, Eliade va continua să tatoneze terenul în privința
revistelor academice americane,29 dar nu vă găsi un debușeu.
Când dificultățile financiare și familiale profilează la orizont probabilitatea
scurtării șederii în India, Eliade le scrie celor de acasă că, în ciuda eforturilor
intelectuale de care e capabil, doi ani nu-i vor fi suficienți pentru toate proiectele
pe care și le făcuse. Renunță astfel la proiectul asupra religiilor asiatice care i-ar
fi adus o catedră americană. Timpul e insuficient pentru a completa ,,cercetările
speciale”, adică ,,tibetana, limba pali și literatura budistă mahayanică, mistica
asiatică și operele tantrice”, cerute pentru catedra de la Harvard la care intenționa
să candideze. Speră să continue însă cercetările în Germania – unde i s-ar putea
deschide alte perspective – și la Paris.30 Și să se întoarcă altă dată în India, când
situația familiei și starea lui financiară se vor îndrepta.31 Deși familia renunță în scurt
timp a-i mai condiționa sejurul indian, Eliade nu mai pomenește în corespondență –
atât cât e cunoscută – nimic despre proiectul Harvard.
Tatăl său vorbește mai multora despre acest proiect.32 Profesorul Constantin
Rădulescu-Motru (1868-1957) îi transmite prin el părerea că ar fi bine să meargă
pentru un an ca profesor în America.33 Eliade însuși îl comunicase mai multor
26
Ibidem. Un fapt anecdotic din această perioadă care merită amintit: în 10 august 1929,
la o ,,serbare venețiană” în stațiunea Movilă-Techirgiol (actualul Eforie Sud), părinții lui
Eliade se remarcă în lumea mondenă dansând ,,minunate producții printre care și un reușit
dans al apașilor”. Ionel Tudosie, Carmen Sylva, ,,Rampa” (București), XIV, nr. 3469, 15
august 1929, p. 3.
27
Scrisori către familie din 5 și 2? august 1929; Corespondenţă I, pp. 275, 309-310. La 4
septembrie 1929 îi scrie lui C-tin Rădulescu-Motru că va termina primul studiu la iarnă;
Corespondenţă III, pp. 7-8. La 21 decembrie 1929 spune că va publica un articol în engleză
în februarie 1930; Corespondenţă I, p. 297.
28
Scrisoare către tatăl său din 4 septembrie 1929; Corespondenţă I, p. 278.
29
V., de exemplu, scrisoarea din 15 martie 1931 către Vittorio Macchioro, care se afla la
University of Nebraska, Lincoln (în S.U.A. din 1929 până în 1933). Corespondență II, pp.
170-174 (173). Și răspunsul lui din 19 aprilie-3 mai 1931; Scrisori primite III, pp. 103-106
(106).
30
Scrisoare către tatăl său din 15 decembrie 1929; Corespondență I, pp. 292-293.
31
Scrisoare către mama sa din 21 decembrie 1929; Corespondență I, p. 295.
32
V., de exemplu, scrisoarea lui George Angelescu din 22 iunie 1929; Scrisori primite I,
pp. 44-46 (45).
33
Scrisori de la Gh. Eliade din 11 iulie și 13 noiembrie 1929; Scrisori primite V, p. 365;
Scrisori inedite adresate lui Mircea Eliade de la familie, în M. Handoca, Fost-a Eliade
392 Liviu Bordaș
prieteni și colegi de generație, unii dintre care s-au și grăbit să-l difuzeze. În ziarul
,,Patria” din Cluj, apare știrea că Eliade, la numai 22 de ani, a fost invitat ca profesor
la o universitate din America.34 Citind-o, profesorul Valeriu Bologa (1892-1971)
îi scrie că e un lucru ,,extraordinar”, dar și un pericol ca România să-l ,,piardă
definitiv”.35 ,,Știrea” se scurse dintr-una din scrisorile trimise prietenilor din țară și
trebuie să fi fost gândită de Eliade tocmai pentru a-i ,,amenința” pe români în cazul
în care nu primește susținerea de care avea nevoie ca să-și continue studiile în India.
El îi răspunde lui Bologa că – evident – nu știe nimic sigur despre America, dar – și
mai evident – e hotărât să ,,sacrifice totul” pentru cercetările sale.36
Deși nu mai aflăm nimic despre proiectul de a ocupa o catedră la Harvard,
prestigioasa instituție academică rămâne în alte feluri la orizontul carierei savante
a lui Eliade. La începutul anului 1931, ziarul ,,Cuvântul” anunță că acesta lucrează
la un voluminos Lexic al filosofiei indiene, care va fi publicat, în engleză, de
Universitatea Harvard.37 Informația provenea, desigur, din scrisorile sale, dar
rămâne ca viitoarele cercetări de arhivă să stabilească în ce măsură se întemeia pe o
ofertă sau posibilitate reală și nu pe gândirea deziderativă a tânărului Eliade.
La câteva luni după întoarcerea din India, la 19 martie 1932, va ține o comunicare
intitulată Asia față de America, în care critică America în numele spiritualității
orientale.38 Și totuși, în foarte scurt timp, publică articolul Dacă aș fi în America,
în care se referă la ,,exodul savanților către această binecuvântată țară” și pe care-l
încheie cu gândul ,,Aș vrea să trăiesc în America…”.39 În vara anului 1933 e
întrebat de un reporter: ,,Între India şi Europa, pe care o preferi?”. Eliade răspunde:
,,America!”, privind-o ca pe o ,,lume în care se poate lucra şi poţi fi încurajat în
munca ta”.40 Peste câteva luni devine asistent onorific al lui Nae Ionescu (1890-
1940) la Universitatea din București, iar referirile la o dorită plecare în Statele
Unite dispar pentru o vreme.
Se pare că, în India, Eliade exteriorizase atât de mult speranțele sale în proiectul
american încât se va jena să recunoască față de unii dintre cunoscuții săi de acolo
necredincios?, Tipo Moldova, Iași, 2011, pp. 366-378 (372).

34
V.I., Răboj, ,,Patria” (Cluj), XI, nr. 261, 27 noiembrie 1929, p. 2. Autorul e, foarte
probabil, Victor Iancu (1908-1981), coleg mai tânăr al lui Eliade la Facultatea de Litere și
Filosofie a Universității din București.
35
Scrisori primite I, pp. 105-106 (20 ianuarie 1930).
36
Scrisoare din 16 februarie 1930; Corespondență I, pp. 77-80 (79).
37
Lumina ce se stinge. Câteva cuvinte despre Mircea Eliade şi noul lui roman care va apare
în ,,Cuvântul”, ,,Cuvântul” (București), VII, nr. 2051, 6 ianuarie 1931, p. 2.
38
Memorii, p. 239. În cadrul simpozionului Valorificarea spiritului american, organizat de
Cercul ,,Analele Române”, la Fundația Universitară ,,Carol I”.
39
M. Eliade, Dacă aș fi în America, ,,Cuvântul” (București), VIII, nr. 2523, 30 aprilie 1932,
p. 1.
40
Al. Robot, Cu Mircea Eliade despre el şi despre alţii, ,,Rampa” (București), XVI, nr.
4615, 5 iunie 1933, pp. 1, 3.
că acesta eșuase. În 1934 îi scrie unui savant indian că s-a întors din Statele Unite
și predă acum la Universitatea din București.41
Coda
Scopul acestui articol nu e de a cartografia toate firele – mai subțiri sau mai
groase – legate de Harvard din biografia și bibliografia lui Eliade, ambele bogate
în multe alte fire ducând în multiple direcții. Cu atât mai puțin, de a face o dare de
seamă a tuturor intențiilor sale privitoare la America. Cercetări mai aprofundate
vor aduce la lumină și alte aspecte ale acestei legături simbolice care traversează
cariera sa academică.
În anii post-indieni va recenza cărți publicate în diversele serii științifice
patronate de Universitatea Harvard și va întreține raporturi cu mai mulți savanți
legați, într-un fel sau altul, de ea. Ananda K. Coomaraswamy (1877-1947), care
lucra din 1917 la Museum of Fine Arts din Boston, la o aruncătură de Harvard,
era unul dintre cei legați de venerabila universitate prin multiple raporturi. Eliade
îl descoperise la Geneva, îl citea din 1928 și intră în corespondență cu el în anul
1936, după ce-i trimite cartea sa despre yoga. Savantul anglo-singalez a colaborat
la primul număr al revistei ,,Zalmoxis” (1938), alături de prietenul său Benjamin
Rowland (1904-1972) de la Fogg Art Museum al Universității Harvard.
În același an, după arestarea sa politică, Eliade își pierde, împreună cu Nae
Ionescu, poziția universitară. La începutul războiului, în toamna anului 1939, se
întoarce la vechiul gând de a-și găsi un post de profesor de istoria religiilor în Statele
Unite.42 Tatonează posibilitățile prin Coomaraswamy, dar deși acesta îl îmbia să
vină, îl informează că, datorită marelui număr de savanţi refugiaţi din Germania
nazistă, nu se mai găseau aproape deloc catedre în universităţile americane.43 Prin
urmare acceptă, ca soluție alternativă, serviciul diplomatic, iar în aprilie 1940 e
trimis la Londra. Nu renunță totuși la visul Americii și, în scurt timp, îi telegrafiază
ministrului Nichifor Crainic cu rugămintea de a fi trimis în Statele Unite.44 Fără
succes, însă.
După intrarea României în război, pe când se afla la Lisabona, nu-și mai poate
concepe viitorul decât alături de țara sa. Gândul la un posibil dezastru îl face să
scrie următoarele rânduri: ,,În America, după trei-patru ani, aș dobândi o glorie, un
public și o avere considerabilă, dacă aș avea inima destul de împietrită ca să renunț
41
V. răspunsul lui Narendra Nath Law din 26 aprilie 1934 (la o scrisoare din 29 martie);
Scrisori primite III, p. 44.
42
Memorii, pp. 333, 334.
43
Scrisorile nu s-au păstrat, dar Eliade face referiri la răspunsul lui Coomaraswamy în
Memorii, pp. 335, 343, 362.
44
Corespondență I, p. 325 (2 august 1940); Corespondență III, pp. 95, 96 (2 august, 17
august 1940). O considera “cea mai bună soluție” pentru el.
394 Liviu Bordaș
la românism pentru o altă cultură. Dar nu pot. Fără neamul meu, nimic nu mă
mai interesează în istorie.”45 După invadarea României de către armata sovietică,
întoarcerea în țară – o țară care devenea pe zi ce trece diferită, ba chiar contrară
celei pe care o iubise – încetează de a mai fi o opțiune. Viitorul său se mută în
Franța sau America.46
Ajunge la Paris în toamna anului 1945, dar continuă să privească peste Atlantic.47
În septembrie 1946, când află că Ananda K. Coomaraswamy e în viață, își pune
speranța în ajutorul lui pentru a se angaja la o universitate americană.48 Primind
scrisoarea lui Eliade, Coomaraswamy îi lansează invitația de a-l vizita în anul
următor la Boston. Eliade îl roagă să-i găsească ceva de lucru în Statele Unite. După
un S.O.S. în iulie 1947, Coomaraswamy îi scrie că i-a găsit un post de profesor de
franceză la un colegiu multicultural – Verde Valley School din Sedona (Arizona) –,
ce urma să se deschidă în toamna anului următor. Eliade îl acceptă pe loc și-i scrie
fondatorului acestuia,49 profesorul Hamilton Warren (1904-1972), un absolvent de
Harvard care se bucura de sprijinul mai multor savanți, inclusiv de cel al fostului
său profesor de antropologie, Clyde Kluckhohn (1905-1960).50 Dar subita moarte a
lui Coomaraswamy, la 9 septembrie, a închis această cale către America.51
În 1948 Eliade era în continuare preocupat să-și găsească un post la Columbia
University sau la Harvard University.52 Diverse piste și posibilități sunt urmărite
și așteptate în anii următori, lucru care dovedește fără nicio urmă de îndoială că
era cu totul hotărât să-și facă o carieră academică în America.53 S.U.A. ajunsese să
45
M. Eliade, Jurnalul portughez și alte scrieri, vol. I, ed. de Sorin Alexandrescu, Humanitas,
București, 2006, p. 209 (10 august 1943).
46
Ibidem, p. 170 (27 ianuarie 1945). Moartea soției îl face totuși să se îndoiască de sensul
cunoașterii acestor noi tărâmuri în lipsa ei; ibidem, p. 148 (31 decembrie 1944).
47
V. mai ales Memorii, p. 399; Corespondență I, pp. 338 (19 iunie 1946), 199 (21 noiembrie
1946); Jurnal, MEP 15.1, f. 97 (18 iulie 1946).
48
Jurnal, MEP 15.1, f. 149 (4 septembrie 1946).
49
V. scrisoarea lui Eliade către Coomaraswamy din 26 august 1947; Corespondență III, pp.
449-450.
50
Hamilton Warren, founder of Prep School in Arizona, ,,New York Times” (New York),
27 March 1972, p. 38.
51
Jurnal I, pp. 88-89, 115, 116 (12 octombrie 1946, 25 iulie, 9 august, 11 august 1947);
Jurnal, MEP 15.3, ff. 369, 383, 388, 398, 412, 413 (17 august, 29 august, 2 septembrie, 12
septembrie, 13 octombrie, 14 octombrie 1947); Memorii, p. 405. În MEP nu se găsește nicio
scrisoare de la H. Warren.
52
Corespondență III, p. 466 (10 februarie 1948).
53
Memorii, p. 435; Jurnal, MEP 15.3, ff. 446, 464, 501, 515 (3 februarie, 31 martie, 20
august, 26 septembrie 1948), 15.4, ff. 633-634, 677, 713 (27 iulie, 23 decembrie 1950, 29
iunie 1951); Jurnal I, 172 (22 august 1950); Corespondență I, pp. 345 (9 septembrie 1948),
436 (15 august 1950); Corespondență III, pp. 468 (28 aprilie 1948), 498-499 (7 august
1950), 500 (12 septembrie 1950), 503-504 (30 septembrie 1950), 506-508 (18 octombrie
1951), 511 (19 februarie 1952); Scrisori primite V, pp. 324-325, 328 (10 februarie 1950).
reprezinte posibilitatea de a-și câștiga existența lucrând în domeniul său predilect

de cercetare: istoria religiilor. Ezită totuși în fața eventualității de a fi numit fellow
la o universitate provincială precum cea din Ohio.54 După ce primește bursa de la
Bollingen Foundation – pentru anii 1951-1953, prelungită apoi –, va deveni și mai
exigent în privința felului în care ar fi urmat să ajungă în America.
Dintre toți cei care încercau să-l ajute, cel care va reuși va fi Joachim Wach
(1898-1955), pentru anul universitar 1956-1957. Deși, din nou, moartea îl răpește
pe Wach la scurt timp după ce-i face propunerea lui Eliade, de această dată proiectul
va reuși.55 Din America, Eliade îi scrie entuziasmat lui Emil Cioran: ,,Am descoperit
cu plăcere că Universitatea din Chicago e considerată a doua, ca importanță, din
toată America; adică vine imediat după Harvard. A ‘bătut’ Yale, Princeton și – de
mult – Columbia.”56
În 1960 va fi invitat la un simpozion la Harvard, pentru care se străduiește să
scrie un important studiu. Dar, când, în ianuarie 1963, la o săptămână după moartea
lui Arthur Darby Nock, profesorul Robert H.L. Slater (1896-1984) îi propune să
preia catedra vacantă și direcția lui Center for the Study of World Religions, Eliade
declină oferta, invocând libertatea de care se bucură la Chicago.57 E invitat să facă
parte din comisia care alegea succesorul, în luna mai, dar ocazia devine un prilej
pentru discrete presiuni ca să accepte el însuși postul. Eliade se scuză din nou,
adăugând alte argumente: că nu se pricepe la administrația academică și că nu vrea
să-l dezamăgească pe Jerald C. Brauer (1921-1999), decanul Divinity School din
Chicago, care făcuse atâta pentru el.58 Nu a fost, desigur, singura propunere care
i s-a făcut. Au precedat-o și, respectiv, urmat-o altele din partea unor universități
precum Columbia și Fordham, pe care Eliade le-a declinat în același fel.59
Această lungă istorie de, mai degrabă, neîntâlniri cu Harvardul, nu e lipsită de o
tușă de ironie venind din spatele Cortinei de Fier. În România, unde Eliade a fost un
autor interzis până în toamna anului 1967, se credea că era profesor la prestigioasa
universitate. Faptul e consemnat și în articolul pe care i-l consacră Micul dicționar
De asemenea, multe scrisori inedite din MEP și din alte arhive, pe care nu le mai cităm.
54
Corespondență III, p. 484 (17 decembrie 1949).
55
Invitația îi va fi comunicată la 25 aprilie 1955; Jurnal I, pp. 268-269; Memorii, p. 462.
V. și Corespondență III, pp. 105-106 (22 noiembrie 1955); Scrisori primite IV, p. 494 (12
decembrie 1955).
56
Scrisoare din 17 ianuarie 1957, Fonds Emil Cioran, Bibliothèque littéraire Jacques
Doucet, Paris, CRN C 122, Ms.Ms. 48410.
57
Jurnal, MEP 16.3, ff. 2138-2139 (18 ianuarie 1963). Eliade scrie că Nock a murit în ziua
precedentă.
58
Jurnal I, pp. 453-454 (1, 2 mai 1963). Brauer a confirmat episodul în mai multe ocazii. V.
în special, Jerald C. Brauer, Mircea Eliade and the Divinity School, ,,Criterion” (Chicago),
XXIV, no. 3, Autumn 1985, pp. 25-26.
59
Corespondență I, p. 479 (20 martie 1958); Jurnal, MEP 16.8, ff. 2943, 2966 (28 decembrie
1965, 20 ianuarie 1966).
396 Liviu Bordaș
enciclopedic.60 În notele Securității apare, peste câțiva ani, ca ,,fost profesor la

Universitatea Harvard”.61 Asocierea persistă până târziu, întâlnindu-se chiar și la
unii dintre colegii săi de generație care au reușit să scape din România comunistă.62
Dorit pe când era inaccesibil, refuzat când i s-a oferit, Harvardul i-a fost atribuit
ca destin printr-o eroare cognitivă, a cărei naștere și răspândire rămân cufundate în
misterioasele procese pe care, poate, sociologia cognitivă ni le va dezvălui într-o zi.
Deocamdată, corrigendum.
SIGLE ȘI ABREVIERI:
Corespondenţă Mircea Eliade, Europa, Asia, America... Corespondenţă, I-III, ed. de

Mircea Handoca, Humanitas, Bucureşti, 1999, 2004, 2004.
Jurnal Mircea Eliade, Jurnal, I-II, ed. de Mircea Handoca, Humanitas,
Bucureşti, 1993.
Memorii Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), ed. de Mircea Handoca,
Humanitas, Bucureşti, 2004.
MEP Mircea Eliade Papers, University of Chicago Library, Special
Collections Research Center.
Scrisori primite Mircea Eliade şi corespondenţii săi, I-V, ed. de Mircea Handoca,
Bucureşti, Minerva, 1993, 1999; F.N.S.A., 2003; Criterion, 2006, 2007.
60
Aurora Chioreanu, Gheorghe Rădulescu (coord.), Mic dicționar enciclopedic, Ed.
Enciclopedică Română, București, 1972, p. 1216. Greșeala a fost corectată în edițiile
următoare din 1978 și 1986 (probabil grație lui C-tin Noica, care a semnalat-o imediat).
61
Notă din iunie 1976, semnată de maiorul Ștefan Ionescu, în Nae Ionescu și discipolii săi
în arhiva Securității, vol. II. Mircea Eliade, ed. de Dora Mezdrea, Mica Valahie, București,
2008, pp. 139-140 (139).
62
Angelo Morretta, Mircea Eliade and the new synthesis of the sacred, in Homo
religiosus. To honour Mircea Eliade. Selected Papers from the 12th Congress of the
American-Romanian Academy of Arts and Sciences, Universitè de Paris - Sorbonne,
June 24-27, 1987, ed. by L.M. Arcade, Ion Manea, Elena Stamatescu, The Mircea Eliade
Research Institute, Davis, 1990, pp. 114-118 (117). Autorul este scriitorul și jurnalistul
Dan Petrașincu (1910-1997).
MIRCEA ELIADE’S INTERWAR AMERICAN PROJECT
Abstract: In his first year spent in India, 1929, Mircea Eliade nurtured two projects
related to America, which remained unaccomplished. On the one hand, he was planning a
long return trip to his homeland, which would pass through the United States. On the other
hand, he considered obtaining a teaching position in an American university, the first target
being Harvard. This early American project – hitherto unexplored – becomes symbolic in
the perspective of Eliade’s subsequent evolution and choices. Decades later, as a professor
at the University of Chicago, he turned down an invitation to occupy a chair at Harvard,
which offered him far better conditions and opportunities than those in Chicago. We present
here the first results of an ongoing research that tries to clarify all the details related to the
young Eliade’s American project.
Keywords: American universities, Harvard, Geneva, India, interwar Romania,

Communist Romania, History of Religions, George Sarton, George Foot Moore, Ananda
K. Coomaraswamy
O RESCRIERE A ODISEEI:
LUIGI MALERBA, ITACA PER SEMPRE
Alexandra Ciocârlie*
Romanul lui Luigi Malerba Itaca per sempre (1997), rescriere pe două voci a
părții secunde din Odiseea, începe cu monologul interior al lui Ulise, singur pe o
coastă stâncoasă, după plecarea corăbierilor feaci care l-au lăsat acolo. Incapabil
să recunoască solul sterp bătut de vânturi, el nu știe dacă marinarii cu reputația de
a fi cei mai mincinoși oameni din lume l-au adus în Itaca, așa cum au promis, sau
l-au depus adormit pe țărmul primei insule ivite în cale spre a scăpa de un oaspete
incomod. Se uită în jur nedumerit și anxios, mereu bănuitor după dificultățile
războiului și ale îndelungatei călătorii pe mare. Fără a găsi vreo legătură între
ținutul arid și sălbatic din jur și patria verde și înflorită ca o grădină pe care a
visat-o în anii petrecuți departe, trage concluzia că reveria nu trebuie confruntată
cu lumea reală: memoria se dovedește înșelătoare și istoria mincinoasă odată ce
toți preferă să evoce și să urmărească povești frumoase, iar nu cruda și stupida
realitate. Schițată din secvența inaugurală, raportarea imaginației la existența
obiectivă constituie o temă importantă a cărții. Scena sosirii în Itaca este simetrică
aceleia din cântul al XIII-lea al Odiseei: „Se deșteptă unde dormea Ulise/ În țara
lui, dar n-o putu cunoaște,/ Că prea de mult lipsise el din țară/ Și negură lățise-n
juru-i fiica/ Lui Jupiter, Minerva” (traducere de George Murnu). Și în epopee, cel
întors acasă după două decenii este dezorientat în decorul nefamiliar: „…în față-i
se părură/ Străine toate, drumuri lungi, limanuri/ Adăpostoase, țărmuri răsărite”.
Suprapunerea textului modern peste cel antic merge uneori până la expresie. De
pildă, personajul romanesc se preocupă dacă locul în care a ajuns este stăpânit de
făpturi ospitaliere sau de uriași cu un singur ochi în mijlocul frunții, iar grija lui
oglindește neliniștea încercată de eroul epopeii: „…ce oameni/ Mai sunt pe-aici?
Obraznici, răi, sălbatici?/ Ori temători de zei și bune gazde?” Între cele două
lucrări sunt însă și deosebiri însemnate. În roman, protagonistul resimte dureros
absența vocilor cerești după ce multă vreme i-a răsunat în urechi exuberanța
gălăgioasă a olimpienilor. În poemul homeric, desfășurarea acțiunii este dictată
de intervenția Minervei. Zeița îi apare lui Ulise sub chipul unui tânăr păstor și,
după ce îl ascultă amuzată cum se prezintă drept cretan, îi dezvăluie pământul
natal ridicând ceața: „…tot jurul/ Desnegură și se văzu meleagul./ Se bucură Ulise
și fu vesel/ De țara lui”. Chiar dacă va primi de la porcarul Eumeu confirmarea că
și-a atins destinația mult râvnită, personajul modern va evolua în continuare pe
un tărâm al confuziilor.
* C.S. II, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”; E-mail: aciocarlie@gmail.
com.
O rescriere a Odiseei: Luigi Malerba, Itaca per sempre 399
În epopee, înfățișându-i sumar situația din Itaca lui Ulise proaspăt debarcat
acolo, Minerva surprinde atitudinea Penelopei față de tinerii care-i cer mâna și
subliniază iscusința ei de a-și amăgi curtezanii nedoriți: „Ea tot jălind, așteaptă/
Să vii. De-aceea și pe toți înșală,/ Dă tuturora vorbă și momeală,/ Pe când ea
are gânduri osebite” (XIII). Pretendentul Antinou îi descrisese deja lui Telemah
faimoasa mistificare cu pânza mereu țesută și destrămată, pretext de a tot amâna
alegerea unui nou soț. Relatarea minuțioasă pune în lumină inventivitatea femeii
demnă de istețimea vicleanului Ulise: „…mehenghe nentrecută/ […] cu șiretenie
ne înșală,/ Dă tuturor nădejde și trimite/ La fiecare vorbă și momeală,/ Pe când ea
are gânduri osebite./ Mai născoci și-o altă-nșelătură/ […] ne tot prosti trei ani de-a
rândul/ […]/ Cu darurile ei și cu știința/ Ce cu prisos îi dărui Minerva” (II). În
zdrențele sale mizere, Ulise îi va admira mai târziu abilitatea de a-i determina pe cei
care benchetuiesc pe socoteala ei să-i ofere cadouri de preț: „Se bucură Ulise/ Că
ea-i smomea spre dânsa pentru daruri/ Și-i prilostea cu vorbe unse-n miere,/ Dar ce
gândea era cu totul alta” (XVIII). Penelopa homerică se remarcă prin ingeniozitate,
putere de a-și tăinui sentimentele și de a întinde capcane. Cu înzestrări similare,
eroina romanului nu le folosește doar împotriva musafirilor nepoftiți, ci și a
partenerului legitim pedepsit pentru aventurile amoroase din periplul către casă
și pentru reticența de a-i împărtăși proiectele. Penelopa rămâne mai tot timpul în
plan secund în Odiseea unde se uită în altă parte când dădaca Euriclea descoperă
cicatricea lui Ulise („…nu putu s-o vadă/ C-aiurea Palas i-abătuse mintea” – XIX).
Înaintea masacrului final, Telemah o expediază fără menajamente din încăpere
(„Dar du-te tu la tine sus și vezi-ți/ De stative și furcă […]/ Aici vor îngriji de arc
bărbații”), iar Minerva o cufundă în somn ca și în alte momente-cheie ale acțiunii
(„…ea-și plângea bărbatul/ Plecat de mult, până ce somn prielnic/ Pe pleoape lin
îi picură Minerva” – XXI; v. și XVI, XVIII, XIX). Lucrurile stau altfel în romanul
lui Malerba început, se afirmă în postfață, în urma unei discuții cu elenistul Pietro
Pucci despre neconcordanțele narative homerice. Cu acest prilej, soția scriitorului
și-a spus părerea că Penelopa a înțeles din prima clipă că pribeagul este Ulise,
dar s-a prefăcut că-l consideră străin drept sancțiune pentru infidelitățile și lipsa
lui de încredere. Intuiția respectivă îl face pe prozator să rescrie pentru cititorii
actuali vechea istorie ca pe una de dragoste, gelozie și intrigi conjugale spre a
repara anomalia că Ulise este recunoscut de câinele Argus, dar nu și de nevasta
credincioasă. Respectând firul epic homeric până la episoade derizorii, cum ar fi
cearta cu fanfaronul Irus, Malerba își ia unele libertăți față de intriga originală
pentru a evidenția ‒ pe lângă renumita dibăcie a lui Ulise ‒ tertipurile și trufia
Penelopei. Eroina sa este mai puțin pasivă decât aceea din Odiseea, operă care
acreditează, în opinia autorului italian, o idee eronată și cam plictisitoare asupra
consoartei ideale.
În romanul modern dispus pe două paliere, cele petrecute în Itaca după înapoierea
lui Ulise sunt privite din perspectiva protagonistului și a soției sale sub forma unor
monologuri alternative contrastante. Faptele urmează scenariul homeric uneori în
400 Alexandra Ciocârlie
detaliu, interpretarea este însă diferită în funcție de cel care le prezintă. Cum se
știe, fostul combatant de la Troia se deghizează în cerșetor înainte de a înfrunta
mulțimea adversarilor în strădania de a-și relua locul în regat. Ulise își deconspiră
numele real doar lui Telemah alături de care plănuiește uciderea intrușilor, apoi va
fi identificat de Euriclea după urma rănii dobândite în adolescență la o vânătoare de
mistreți. În schimb, așa cum decide cel care se camuflează din proprie inițiativă, iar
nu prin vraja Minervei ca în epopee, Penelopa nu este pusă la curent cu acțiunile
împotriva uzurpatorilor. De la început, Ulise îi înșiră gazdei sale Eumeu peripeții
ticluite în care își atribuie identitatea falsă de prinț cretan trădat de cei din anturaj.
În mod bizar, vajnicul plăsmuitor devine victima scornelilor sale căci, deși știe
bine că isprăvile în cauză sunt pure invenții, ajunge să plângă în hohote pe seama
unor năpaste imaginare. Când îi explică lui Telemah de ce vrea să împrumute
înfățișarea unui bătrân nevolnic spre a-și lua prin surprindere rivalii tineri și
viguroși, el mărturisește că intenționează să verifice astfel și purtarea Penelopei
față de aceștia. După ce asistă la moartea câinelui răpus de bucuria revederii, își
pune în treacăt problema gravă dacă va rezista până la capăt farsei cumplite de
anihilare a personalității prin care Ulise nu ar mai fi Ulise: cel care își ascunde
trăsăturile se expune pericolului major de a se pierde pe sine. Atent la detalii și
precaut, îi cere lui Telemah să-i aranjeze o întrevedere cu Penelopa după apusul
soarelui, când penumbra înlesnește eschivarea de ochii ageri. Înaintea stăpânei
casei, el își reia povestea născocită insistând asupra întâlnirii sale cu Ulise la
Troia. Penelopa ascultă cu mult calm vorbele așa-zisului cretan fără a da semne
că ar bănui că este în prezența bărbatului ei, ceea ce îl face pe acesta să creadă că
și-a condus istoriile contrafăcute în chip eficient, veridic și cu un bun control al
emoțiilor. Satisfacția maestrului artificiilor se risipește însă în curând. Imobilă și
inexpresivă, ea îi cere o dovadă în sprijinul celor spuse, iar după ce află amănunte
despre hainele și podoabele lui Ulise în vremea războiului, renunță la investigație
ca și cum, din resemnare, detașare ori plictiseală, i-ar fi scăzut preocuparea pentru
soarta acestuia. Comportamentul Penelopei îl derutează pe cel dornic să-și urmeze
relatarea tocmai spre a aduce în discuție întoarcerea în Itaca a cârmuitorului de
drept. Descumpănit de indiferența celei care preferă, s-ar zice, să audă din nou
în ce fel s-a desfășurat asediul Troiei, subiect predilect al aezilor, pretinsul milog
îi adresează în zadar cuvinte provocatoare. Fără a afișa bucurie la vestea sosirii
iminente a soțului, Penelopa nu pare a-i da crezare, poate deranjată în dorința ei
de a se mărita cu unul dintre pretendenți, presupune Ulise sub imboldul geloziei.
Nici când Euriclea remarcă asemănarea dintre vagabond și stăpânul ei, Penelopa
nu vădește vreo tulburare, ceea ce îl face să se încreadă mai mult în doică decât
în nevasta care lasă impresia că e împăcată cu starea actuală sau pregătită să se
încredințeze celui mai nobil solicitant. Departe de a o regăsi pe tânăra fragilă
de odinioară în matroana severă, rigidă, sigură pe sine, implicată în guvernarea
țării, Ulise începe să se simtă străin în casa lui. Tratat de Penelopa cu amabilitatea
distantă menită unei ființe neajutorate, cu gesturi protectoare ca față de un vârstnic,
ar prefera, în pofida oricăror primejdii, ca ea să-i fi ghicit condiția reală. În stare

să prevadă mișcările dușmanilor mai degrabă decât pe ale soției, se întreabă dacă
travestirea a păcălit-o sau el a îmbătrânit până la a fi nerecognoscibil și conchide că
a avut prea mult succes în disimulare. După omorârea potrivnicilor, când își dă la
iveală statutul autentic fără a fi admis ca atare în familie, este contrariat de atitudinea
superioară și privirea de gheață a celei care se poartă de parcă eliminarea pețitorilor
nu ar fi eliberat-o de o povară, ci i-ar fi pricinuit o durere adâncă. Luat în continuare
drept venetic, o ascultă cu perplexitate când îi declară lui Telemah că necunoscutul
care li s-a strecurat în preajmă, fie el sărăntoc sau descendent din stirpe glorioasă,
este doar un escroc și un simulacru de Ulise. Din acel moment, înțelege că fără
atestarea Penelopei va rămâne pentru totdeauna calicul pe care l-a interpretat,
prizonier al ficțiunii. Îndoindu-se de sine, Ulise se frământă dacă nu devine Nimeni
cum i s-a recomandat lui Polifem mai demult. Fără a-și putea proclama revenirea
triumfătoare în patrie, campionul înșelătoriilor nu este crezut când zice adevărul
și astfel cade în cursa pusă de femeia avidă de revanșă, aptă să-l concureze pe
propriul teren. Într-un târziu, lui Ulise îi vine în gând posibilitatea ca Penelopa,
care știe să mintă, să fi urzit o uneltire perversă în replică la ocolișurile și tainele
lui: obstinația ei de a nu-l accepta în cămin s-ar explica prin intențiile vindicative.
Respins și umilit, aventurierul înnăscut își dorește să se îmbarce pe prima navă,
ca împlinire a profeției lui Tiresias, dar și a aspirațiilor sale spre hoinăreală și
explorarea ținuturilor îndepărtate. Anunțul că va porni într-o nouă călătorie duce
la răsturnarea de situație: Penelopa cedează când își dă seama că dacă persistă în
ostilitate îl poate alunga definitiv, ceea ce ar condamna-o la singurătate pe viață. În
pragul reînnoirii matrimoniului, Ulise conștientizează faptul că nici el nici ea nu
mai sunt cei de odinioară, că numeroasele naufragii, dureri, prefăcătorii și vărsări
de sânge le-au însemnat în egală măsură sufletele și chipurile. În condițiile în care
timpul consumă lucrurile și oamenii, el încearcă să găsească un mod de a-și uita
suferințele și de a scăpa din insuportabila țesătură de iluzii pe care n-a reușit să le
domine. După aparenta reconciliere conjugală, profesionistul amăgirilor comite un
sperjur când ia zeii ca martori că nici nu i-a trecut prin minte să părăsească iar Itaca
susținând că marea care l-a trădat de atâtea ori nu-l mai atrage deloc: „Acesta este
adevărul meu”. S-ar spune că ciclul minciunilor se lasă reluat oricând de către cei
seduși de farmecul imaginației.
La începutul romanului, când Penelopa visează că se încinge cu armură și spadă
izgonindu-i pe pretendenții speriați, ea nu pricepe dacă mesajul este unul adevărat
trecut prin poarta de corn sau o promisiune calpă sosită prin poarta de fildeș. Cu
gândul la pânza înnădită doar spre a fi desfăcută, cea care și-a reprimat mult timp
mânia împotriva tinerilor care jinduiau la favorurile ei nu știe cât va mai reuși să-și
înfrâneze reacțiile prin găselnițe ingenioase. Ezită dacă să-l cheme pe cerșetor în
camera ei ca să afle vești despre Ulise, cu riscul de a auzi doar fantasmagorii izvodite
de străinul în căutare de adăpost. Reținerea sa provine din faptul că niciun vizitator
nu i-a oferit încă știri credibile cu privire la revenirea acestuia, ci doar basme cu
sirene, vrăjitori și monștri bune de spus seara la foc. Dacă înaintea întâlnirii lor
Ulise dirijează lucrurile, ulterior inițiativa îi revine Penelopei. Înțelegând cu cine
are de-a face de cum îi aude vocea, ea hotărăște să-și sancționeze bărbatul mefient
și ușuratic. Nu pregetă să intre în jocul subtil pe care îl poartă cu profit într-un
schimb de născociri încrucișate. Îndurerată de circumspecția lui, fără a-l ierta
pentru răceala cu care o privește ca pe un obiect, vrea să-i alimenteze neîncrederea
și să-l amărască la rândul ei spre a-i plăti cu aceeași monedă. Expertă în manipulări
rafinate, nu se teme că Ulise îi va pătrunde ușor ascunzișurile, odată ce și ea știe
să inventeze la nevoie. Manevrele Penelopei au șanse mari de izbândă: de pildă,
când arborează ostentativ un colier din lapislazzuli adus de Ctesip ca răscumpărare
pentru cheltuielile cu banchetele, soțul gelos suferă căci își închipuie că e un dar
de la Antinou, favoritul ei, umblă vorba. Deprinsă cu firea lui Ulise, mincinos și
înșelător din naștere, Penelopa îi apreciază neadevărurile și vicleșugurile îndreptate
împotriva inamicilor. Nu-i scuză însă folosirea stratagemelor la adresa ei, motiv de
alienare mai puternic decât cei douăzeci de ani de absență. Ofensa gravă reclamă o
răzbunare pe măsură neostoită la dispariția pețitorilor. Prudenta eroină homerică se
lasă înduplecată când biruitorul în întrecerea cu arcul îi arată că știe secretul patului
conjugal cioplit dintr-un trunchi de măslin („…naintea-acestor/ Dovezi întemeiate/
[…] se repezi de-a dreptul/ Și de grumaz cu brațele-l cuprinse” ‒ XXIII). Penelopa lui
Malerba îi contestă sistematic amintirile și îi pune în discuție probele cu argumentul
că ar fi putut culege informațiile respective la Troia din confesiunile adevăratului
Ulise. Eforturile de a contracara pretențiile celui care revendică locul suveranului
din Itaca se întorc însă împotriva ei. Stăpână pe situație până la un punct, femeia
care a deprins de la partener arta de a ticlui chiar cu prețul suferințelor se vede
depășită de cursul evenimentelor declanșate. La înștiințarea lui că, odată ce nu e
acceptat acasă, își va relua peregrinarea pe mare, Penelopa se întreabă cum e posibil
ca Ulise să renunțe cu atâta ușurință la căminul lui. Cea care l-a ghicit dintr-o ochire
înclină să-și reconsidere verdictele. Se zbuciumă dacă reținerea ei de a-l recunoaște
deschis, impusă de ideea vendetei, nu se bazează cumva pe intuiția că omul din fața
ei nu este cel plecat la Troia, oricât i-ar semăna. Perspectiva solitudinii fiind însă
unicul lucru cert, declară până la urmă că, indiferent dacă cel în cauză este sau nu
Ulise, îl ia ca atare și doar asta contează. După ce constată că adevărul și ficțiunea
se împletesc și se confundă la fiecare pas, consimte că în prezent se află în Itaca
singura persoană pe care o poate admite drept Ulise. Nu-i mai pasă dacă cineva se
îndoiește că eroul veritabil este cel descoperit de ea cu prima ocazie după voce, ochi
și surâsul ambiguu. De vreme ce el îi stă acum alături, nu vrea să mai știe altceva
fiindcă asta o salvează de traiul pustiu care o amenință.
Statutul dilematic al lui Ulise îl afectează și pe Telemah. Acesta se arată
neîncrezător când tatăl i se dezvăluie în coliba lui Eumeu, căci nu-și imaginează că
sub zdrențele jalnice se ascunde războinicul glorios de la Troia. Descrierea camerei
lui de copil furnizată de străin îl convinge însă că cel care cunoaște astfel de detalii
personale trebuie să fie părintele său, regăsirea fiind pecetluită de îmbrățișarea celor
doi, viitori aliați în lupta împotriva pretendenților. Refuzul tenace al Penelopei de

se învoi că rătăcitorul intrat în casă este soțul de mult plecat îl pune în dificultate pe
Telemah care nu își mai amintește nimic din pruncie. Molipsit de dubiile formulate
de ea, vrea să vadă dacă bunicul Laerte își recunoaște fiul. Rezultatul incert al
întâlnirii în care bătrânul se declară satisfăcut de un răspuns incorect nu are cum să
stăvilească ezitările lui Telemah. Cu toate acestea, el îi cere lui Ulise să nu plece din
nou fiind dispus să-l tolereze de dragul Penelopei care riscă să rămână singură. Mama
sesizează poziția ingrată a băiatului nevoit să treacă prin experiența traumatizantă
de a-și descoperi și de a-și pierde numaidecât tatăl. Rolurile lor se schimbă: după
ce ea a simulat că nu-l cunoaște pe Ulise deși l-a identificat instantaneu, Telemah,
care l-a întâmpinat cu entuziasm, caută să-i inducă suspiciunea că ar fi un șarlatan.
Dincolo de orice șovăieli, cel care și-a dorit dintotdeauna o figură paternă sfârșește
prin a lua decizia să îl primească pe Ulise în această calitate, ceea ce reprezintă
adevărul lui.
Fără a se bizui pe ochii osteniți, vârstnicul Laerte cere o dovadă că se găsește
în compania fiului drag. Proba aleasă o reia pe aceea din ultimul cânt al Odiseei,
precizarea numărului arborilor din livada părintească, rezolvarea personajului
modern este însă greșită spre deosebire de a eroului antic. Validând soluția eronată
sub pretext că cifrele se confundă cu ușurință după atâția ani, Laerte își dă acordul
să îl trateze drept fiu. Din motive diferite, Penelopa, Telemah și Laerte, cei mai
apropiați membri ai familiei, certifică în final revenirea lui Ulise, dar deznodământul
fericit suprapus peste al epopeii nu alungă definitiv nesiguranța în legătură cu
identitatea sa.
Preocupat de granița fluidă dintre adevăr și minciună, Malerba abordează relația
realității cu ficțiunea, precum și a vieții cu arta. Cunoscându-l bine, Penelopa
presupune că Ulise, virtuoz al simulărilor, a trecut prin atâtea peripeții doar ca să le
istorisească fără ca cineva să discearnă adevărul de fals. Pesemne, acesta va descrie
măcelul pețitorilor de fiecare dată altfel, după zi, fantezie ori auditoriu, dat fiind că,
de cum și-a ales travestirea, el proiecta deja narațiunea magnifică pe care s-o depene
în clipele de răgaz. Ulise povestește ce i se întâmplă și face să se întâmple lucruri ca
să le povestească, observă ea, admirându-i dintotdeauna invențiile care îmbogățesc
faptele și le dau culoare. De altfel, înclinația de a broda pe marginea celor petrecute
constituie indiciul decisiv în identificarea lui: de îndată ce a aflat că cerșetorul își
expune întreprinderile din Creta ori de la Troia în versiuni mereu diferite Penelopei
i-a venit în gând că ar fi vorba de soțul ei cu multe fețe. Fără a rezista tentației de
a se minți chiar pe sine, mișcat până la lacrimi de zămislirile lui, Ulise reflectează
la condiția poeților și a eroilor. Din punctul lui de vedere, dacă cineva a luptat
o zi, poate zugrăvi o mie de istorii de război, dacă a iubit o femeie ‒ o mie de
scene de dragoste, în schimb, cine nu a trăit cu patimă și durere nu are cum să
înșire decât cuvinte goale și fade. După restabilirea legăturilor familiale, Penelopa
îi sugerează un debușeu nevinovat al năzuinței fabulatorii: el ar trebui să conserve
amintirea aventurilor în două poeme compuse împreună cu aedul Terpiade, unul
despre războiul troian, celălalt despre călătoria de întoarcere unde să-și dea frâu
liber imaginației. Cântările în care protagonistul caută explicația incidentelor din
trecut sau alcătuiește justificări verosimile au darul de a-i absorbi energia și dorința
de a povesti și de a minți. Între colaboratori apare o divergență de fond: Terpiade ar
vrea ca Ulise să povestească doar cele survenite în fapt, pentru Ulise s-a întâmplat
tot ce povestește, căci nu distinge între real și fictiv. De pe margine, Penelopa tinde
să creadă că poezia poartă în sine un adevăr care nu stă în lumea exterioară, ci
în mintea poetului și a ascultătorului. În finalul romanului se declamă începutul
sonor și dramatic al poemului războinic care coincide cu primele versuri ale Iliadei.
După experiența reușită a înfățișării isprăvilor personale la curtea regelui Antinou
al feacilor, personajul central se contopește cu creatorul operelor care îl implică.
Conjectura referitoare la geneza Iliadei și Odiseei vine, se precizează în postfață,
în prelungirea ipotezei puse în circulație de textul anonim despre disputa dintre
Homer și Hesiod (secolul al IV-lea a. Chr.) cum că autorul epopeilor ar fi băiatul lui
Telemah, depozitar al legendelor de familie.
Ca și Pirandello, dar fără dimensiunea tragică a acestuia, Malerba desfășoară în
Itaca per sempre un joc complex al măștilor, în care personajele din prim-plan își
asumă câte un rol fără a-l controla pe deplin. În viziunea scriitorului postmodern,
ambivalentul Ulise este în același timp ridicol, pradă lesnicioasă a geloziei,
orgoliului sau orbirii, dar și patetic, nesigur pe propria identitate într-o lume lipsită
de sens.
BIBLIOGRAFIE
Entanaclaz, Agathe. Les Métamorphoses dʼUlysse. Réecritures de lʼOdyssée, Flammarion,

Paris, 2003.
Genette, Gérard. Palimpsestes. La littérature au second degré, Seuil, Paris, 1982.
Homer. Odiseea. Traducere de George Murnu. studiu introductiv și note de D.M. Pippidi,
București: Univers, 1971.
Malerba, Luigi, Itaca per sempre, Milano, Arnaldo Mondadori Editori S.p.A, 1997.
Obert, Judith, La Pénélope métissée de Luigi Malerba, „Cahiers dʼétudes romanes”, 27,
2013, p. 63-79.
A REWRITING OF THE ODYSSEY: LUIGI MALERBA, ITACA PER SEMPRE
Abstract: Luigi Malerba’s novel Ithaca forever, a rewriting of the second part of the
Odyssey, presents what happened in Ithaca after Ulysses’ return from the perspective of
the protagonist and his wife in the form of contrasting alternative monologues. Interested
in the borderline between truth and lies, in the relationship between reality and fiction,
between life and art, the author depicts the recognition of Ulysses by those close to him as
a complex game of masks, in which the characters in the foreground assume a role without
fully controlling it.
Keywords: epic poem, modern novel, rewriting, Malerba, Homer.

THE LIMINAL SEASON: THE IMAGE OF SPRING
IN GREEK AND LATIN LITERATURE
Dorin Garofeanu*
The coming of spring, more than any other season, brought a dramatic (and
welcome) change to the practical aspects of life in the ancient world and had such a
powerful impact on the imagination of Classical writers that the numerous and very
diverse references to it could hardly come as a surprise. The investigation of the
numerous references to spring made by the ancient Greek and Latin authors, which
aims at revealing as thoroughly as possible the standard aspects and associations
of spring in Greek and Latin literature, will allow a more precise understanding of
what this season meant for the ancient world.
Any survey of this material must begin by establishing the temporal frame to
which these references allude, although this is not always an easy task. To start
with the Greeks, a precise dating of the beginning and end of the vernal season is
complicated by the fact that all the Greek calendars differed slightly and, in addition,
various calendars were used at different times in the same city-state. At the same time,
even if we refer only to a specific epoch, it is rather difficult to convert ancient Greek
dates to the modern calendar, given the fact that every city-state of ancient Greece
had its own lunisolar calendar (that is to say a calendar which is based on both lunar
and solar cycles) of twelve months with an extra month periodically intercalated.
One may try to overcome this difficulty by taking into consideration only a single
city-state, and, in this case, Athens would be a favorite choice, since the Athenian
calendar is one of the best known and most intensively studied, and therefore it could
be used as a model. Even so, the problem remains because, as Simon (4) remarks
“the Athenian months seem extremely foreign to us. They correspond neither in
chronology nor in name to our twelve months, which are based on the reform of the
calendar by Julius Caesar and have the familiar Latin names. Later on the Roman
months also came to Roman Greece, but until then each Greek polis had its own
names of months – we know more than three hundred names.”1
A similar difficulty is also apparent as we move to the Romans, who, like the
Greeks, had initially a calendar based on lunar cycles, with months alternating
between twenty-nine and thirty days. This pre-Julian calendar was in fact a list of
religious festivals, and therefore can be considered a sacred calendar; however it
was not an exceptionally precise one, and, in addition, from time to time, it was
*Cercetător Științific III, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”; e-mail:
dgarofeanu@hotmail.com.
1
The following three months were generally reckoned by the Athenians as spring months:
Anthesterion (February/March), Elaphebolion (March/April), Mounychion (April/May).
The Liminal Season: The Image of Spring in Greek and Latin Literature 407
manipulated by the pontifices, who “often adjusted the chronology to suit their own
political ends […], thereby throwing the calendar into confusion” (James, 161). It
was only after Julius Caesar with the assistance of Sosigenes, a Greek astronomer
from Alexandria, undertook in 46 B.C. the radical reform of the calendar,2 switching
its base from lunar to solar, that the Roman calendar started to look as our present
one. Thus, in Sosigenes’ calendar, the year, as Pliny (H.N. 18.69) informs us, was
divided into four approximately equal parts; however, in contrast to the modern
calendar, the solstice and the equinox were considered to mark the midpoint of the
seasons, rather than their beginning, so that, for example, the vernal equinox was
on the 24th-25th of March.
In view of all these difficulties, a better solution would be perhaps to do what
the ancient Greeks and Romans used to do, namely to forget about calendars and
to take into account more ‘reliable’ indicators, such as astronomical events, like
the rising or the setting of stars and constellations, the arrival of various migratory
birds (among which the swallow was especially trusted as a marker of spring) or the
date when the West wind (named also Favonius or Zephyr) started to blow.
In the ancient world, the astronomical marker of the evening rising of Arcturus3
was considered one of the most reliable dates for the beginning of the vernal
season. Thus, in Works and Days (564-69), our oldest source in the matter, Hesiod
associates the beginning of the season with this astronomical event, which, according
to him, occurs exactly 60 days after the winter solstice,4 namely on February 24.
However, the precise date of the rising of Arcturus was also a matter of some debate
among the classical authors since, depending on the location of the observers, this
astronomical event seemed to occur at different times, and, as a result, different
authors give different dates. Thus, according to Columella (Rust. 11.2.21f.), the
evening rising of Arcturus occurs on February 21st, while for Pliny (H.N. 18. 237)
it does so only on February 23rd.
In the passage cited above, Hesiod also mentions the coming of swallow,
the first migratory bird to return in spring. As her annual journey across the sea
corresponds symbolically with the transition from one season to another, the
swallow was considered by the ancient Greeks, and later by the Romans too, the
messenger of the vernal season.5 However, for the arrival of swallow too a precise
2
The year in which the Julian reform was introduced was lengthened to 445 days, and the
first year of the new calendar began on January 1st in 45 B.C. (cf. James, 162).
3
The fourth brightest star in the sky, believed to be one of the first stars named by ancient
observers. Its name comes from arktouros or arctophylax, “the Bear Guard”.
4
One should notice that for Hesiod too, as later for the Romans, the winter solstice is the
midpoint of winter, not its beginning, which was considered to be indicated by the morning
setting of the Pleiades in late October to early November (see Dicks 37).
5
See Hor. Epist. 1.7.12f. However, occasionally the nightingale is also mentioned as a
harbinger of spring (see Sapph. PMG 39).
408 Dorin Garofeanu
date is somewhat uncertain. Thus, Pliny (H.N. 18.237) informs us that Caesar
set its arrival on February 22, while, according to Columella (Rust. 11.2.21f.),
in spite of the fact that the swallow does come on February 20, it is seen only
on February 23, whatever this may mean. Another author who mentions the
vernal arrival of swallow is Ovid, who, in Fast. 2.853-856, assigns this event to
February 23; yet, the arrival of the bird at that time of the year seems rather to
surprise him:
fallimur, an veris praenuntia venit hirundo,

nec metuit ne qua versa recurrat hiems?
A possible explanation may be that the end of February (although a premature

time for the arrival of swallow) was the temporal frame assigned to it by tradition in
an attempt to make it coincide with the rising of Arcturus, when, in fact, March was
the month for the general settling in of the swallow (see Kelly 35). Another instance
in Fasti (2.149f.) that is indicative of the way in which Ovid deals with the question
of seasonal chronology, suggests that this could be the case. Thus, when Ovid sets
the beginning of spring exactly five days after the Nones of February, his (rather)
remarkable precision only makes it clear that the poet just follows the traditional
Roman system of putting the equinox at the midpoint of the season:
quintus ab aequoreis nitidum iubar extulit undis

Lucifer, et primi tempora veris erunt.
Moreover, as it is only when referring to the Calends of March (Fast. 3.229-242),

and especially to the beginning of April (Fast. 4.89-99), that Ovid provides actual
descriptions of spring, one may safely conclude that, when his seasonal chronology
seems to be too precise, it is usually too precise to be true, since it is only the result
of Ovid’s desire to follow the traditional chronology, while the real date of different
seasonal events can be assumed to be the date when their actual descriptions occur.
Another conventional marker for the beginning of the vernal season was the
West wind. However, according to Pliny (H.N. 2.122), the West wind starts to
blow on February 8th, “when the sun occupies the 25th degree of Aquarius,” while
Columella (Rust. 2.2.15) gives the 7th of February and Ovid (Fast. 2.148) the 5th of
the same month as the day of this event.
It seems thus that neither the astronomical events (in spite of their apparent
precision), nor the arrival of the swallow or the day when the Zephyr started to blow
can provide us with the precise date of the beginning of spring in the ancient world,
as the dating of all these events differs from author to author. However, considering
all of the above, one may safely conclude that the majority of calculations generally
result in dating the beginning of the vernal season in February.
Another question that must be briefly considered is the date when spring was
thought to end in the ancient world. This time, however, the problem is much
simpler since, no matter when spring was considered to begin, most of the Classical
authors take the morning rising of the Pleiades as the date when spring ends (see,
for example, Ov. Fast. 5. 599-602; Plin. H.N. 18. 223). We may therefore conclude
that although different authors followed different systems of calculation, the ancient
spring was generally considered to last from February to around the 8th of May.6
Neither winter, but nor summer yet, the vernal season was generally considered
a liminal period of the year, a time fraught with anxiety and worry, a season of
ambiguity and uncertainties, but also a period of renewal and rebirth, of beauty,
fertility and joyous celebration, a time of hope and purification. Thus, as Scullard
(69) points out, the ancient Greeks and Romans “felt that this turning point in the
year, with the promise of new birth after winter sleep, had to be approached with
care. Hard work alone was not enough: the farmers must enjoy the favour of those
powers that controlled the fertility of the land. Nor must the past be forgotten: the
dead ancestors, who like the seed also rested in the earth, must be remembered and
propitiated.” Consequently, spring saw the celebration of various religious festivals
whose rituals focused mainly on purification and fertility.7
The following Greek festivals were related to the vernal season: Lenaia,
Gamelia, Anthesteria, Diasia, and City Dionysia.
Lenaia took place around January 28 and, although not much is known about
it, consisted of a procession and dramatic competitions.8 Originally intended as a
festival of tragedy and comedy, the emphasis was firmly on comedy. It is considered
to have been a festival in honour of Dionysus Lenaius, celebrated to arouse the
slumbering vegetation and bring springtime.
6
The modern calendar, using the solstice or equinox to mark the beginning of each season,
makes the four seasons almost equal in length. Thus, the ‘modern’ spring lasts from the
vernal equinox (March 20-21) to the summer solstice (June 21-22), therefore 92 days. The
exact date and time of the vernal equinox, when the sun moves into the astrological sign
of Aries, varies from year to year. Each year, the date/time moves progressively later in
March until the year before leap year is reached. On leap year, it returns to an earlier date
and the four-year cycle is then repeated. Although the majority of the Greek writers took the
rising of Arcturus as the marker for the beginning of spring, some, among them the author
of the De Regimine, postponed the arrival of spring to the vernal equinox (see Isager and
Skysgaard, 163). Thus, according to the Hippocratic De Regimine (3.68.I), spring lasted
from the vernal equinox (March 20) to the rising of Pleiades, which gives only 48 days.
7
However, when considering the significance of the rituals, one should always be aware of
the fact that, as Beard (48) observes, “rituals gather significance; though there will always
be dominant interpretations, there is no such thing as a single ritual meaning. […]. This
plurality of ritual meaning is a feature of almost any ritual system.”
8
See Parke 104.
410 Dorin Garofeanu
Gamelia, a traditional Hellenic festival, which gave its name to the month
(Gamelion), was held around February 11 and was a celebration of the sacred
marriage between Zeus and Hera.9
Anthesteria, also called the Older Dionysia, was one of the oldest Greek festivals and
one of the four Athenian festivals in honour of Dionysus as the god of spring (Dionysus
Anthios). Celebrated from the 4th to the 7th of March, the festival consisted of a series of
rituals intended to bring the growth of new vegetation and continue the cycle of rebirth.
However, although its name indicates a festival of Flowers (anthos), the festival focused
primarily on opening the new wine and on placating the spirits of the dead (keres) who
were temporarily permitted to visit their relatives and receive offerings. On the final day
of the festival, the spirits were dismissed back to the underworld.
Diasia, celebrated on 14th of March, one of the major Athenian festivals
concerning dead and rebirth, took place in the countryside to welcome the vernal
season with joyful celebrations and also to honor the chthonic aspect of Zeus
Meilikhios manifested as a giant snake.
However, the ceremonies of Great Dionysia that took place between the 24th and
the 28th of March constituted by far the most important spring festival in ancient
Greece. The last of the festivals of Dionysus to be instituted in Athens, the Great
Dionysia was connected with the coming of spring and its principal characteristic
was the performance of tragedies and comedies.
In February, a month traditionally considered a time of purification and expiation,10
the Romans celebrated a cluster of festivals related to the arrival of spring. Thus, on
the 13th of February was the celebration of Faunus in a temple built on the Tiber Island
(cf. Ov. Fast. 2.193f.). There followed, at the sixth hour of the same day, Parentalia,
then Feralia (21st of February), marking the end of the dies parentales in honor of the
dead, and Caristia (22nd of February), while on the 15th of February was celebrated
Lupercalia, a purificatory festival that was intended to secure fertility and keep out
evil (see Varr. L.L. 6.13). The festival was dedicated to Faunus, as a god of fertility
and forests, as well as to the founders of Rome, Romulus and Remus.
March, the first month of the Roman year, also saw a number of important
festivals. Thus, the greater part of the month, beginning from the 1st, was devoted
to various festivals and ceremonies connected with the god Mars and conducted by
the Salii until the 24th of the month.
On March 14 was celebrated Equiria, a festival that involved horse racing and
competitions held in the Campus Martius in Roma. This festival was dedicated to
Mars as a god of both war and agriculture.
March 15 was sacred to Anna Perenna, an old Roman divinity, the personification
of the succession of the years. On this day, both private and public prayers and
sacrifices were offered to ensure a prosperous and healthy year (see Macrob. Sat.
9
Cf. Parke 104.
10
Apparently, the month itself took its name from the instruments of purification (februa)
used in such rites (see Ov. Fast. 2. 20 f.).
1.12.6 and, especially, Ov. Fast. 3.523f.).

On the 17th of the month was celebrated with sacrifices and processions Liberalia,
the festival of Liber Pater (an old Italian god of both fertility and wine, who was
associated with Dionysus) and his consort Libera. Largely a rustic ceremony, during
this festival a large phallus was carted around the countryside in order to encourage
fertility and protect the future crops from evil.11
The 19th of March saw the beginning of Quinquatria, a celebration that lasted
until the 23rd of the month. The Salii, priests of Mars Gradivus, played a central role
in this ritual preparation (in which the arms, horses and trumpets were purified) for
the season’s coming military campaigns.12
On March 23rd, the last day of the Quinquatria, was Tubilustrium, a festival
dedicated to Mars, and later to Minerva as well. This ceremony of purification
of the sacred trumpets, accompanied also by a dance of the Salii, was a ritual of
preparation for the campaigning season.
The festivals of April were Veneralia, Megalensia, Forcidia, Cerialia, Parilia,
Vinalia, Robigalia and Floralia.
On the 1st of April was celebrated Veneralia, the festival of Venus, the goddess of
love and beauty, at which especially honored was a particular aspect of the deity, namely
Venus Verticordia, the goddess who changes the human heart, protectress of feminine
chastity. However, as Ovid (Fast. 4.133ff.) informs us, an important part of this festival
was also the worship of the goddess Fortuna Virilis; the jewelry was removed from her
statue and ritually washed, and then she was offered sacrifices of flowers.
Megalensia (or Ludi Megalenses) established in 191 B.C. in honor of the goddess
Cybele (also known as Magna Mater) was held from the 4th to the 10th of April. The
festival included sacrifices, feasts, games and chariot races. An important part of it
was the performance of drama, the ludi scaenici.
On 15th of April was performed the ritual of Forcidia, dedicated to the goddess
Tellus, who was also called Terra Mater, equated with the Greek goddess Gaia and
also with the fertility goddess Ceres, and associated with marriage, motherhood
and pregnant women. The ritual, during which pregnant cows were sacrificed, was
designed to secure the fertility of the land and flocks.13
On 19th of the month was celebrated Cerialia, one of the oldest Roman festivals,
during which games were held in the Circus Maximus. The purpose of this festival,
dedicated to Ceres, the goddess of agriculture, was to assure the growth of vegetation
and to increase human fertility.14
The purpose of the ancient agricultural festival of Parilia or Palilia (see Varr.
L.L. 6.15) was, according to Dumézil (383), “the absolution of involuntary offenses
which shepherds and beasts may have committed against the divinities of the field.”
11
See Scullard 91.
12
See Scullard 93.
13
See Scullard 102.
14
See Spaeth pp. 34 and 41f.
412 Dorin Garofeanu
The festival was dedicated to Pales, a rustic divinity of flocks and herds, and was
celebrated on April 21st..
There followed Vinalia, a wine festival that was held on 23 April in honor of Zeus.
Venus was also invoked as a protectress of gardens (Varr. R. R. 1.1.6) and the ancient
writers (Ov. Fast. 4. 863 ff.) even considered that this was primarily a festival of Venus.
On 25 April was Robigalia, a Roman festival celebrated to appease Robigus
or Robigo, the numen of wheat rust, mildew, and blight. The sacrifices offered
on this occasion consisted of the entrails of a dog and a sheep, accompanied with
frankincense and wine (cf. Ov. Fast. 4.905-936).15
However, the most important festival of the month was Floralia held from April
28 until May 3. At this festival Flora, the ancient goddess of flowers and vegetation,
who was associated with sexual licentiousness and fertility, was celebrated with
theatrical representations and games.
On the 1st of May was celebrated Bona Dea – an earth-goddess who was
variously described as the sister, daughter, or wife of the god Faunus16 – as well as
the Lares Praestites.
On May 9, 11 and 13 took place Lemuria (or Lemuralia), both a private and
public festival, during which the Romans performed rites to exorcise the Lemures
regarded as malevolent and fearful spirits of those who died violent or untimely
deaths. Closely related to this festival was also the sacrifice made on the 11th of the
month to Mania, a Goddess of Death and mother of the Lares.
Another agricultural festival, Ambarvalia, so-called because it was customary to
circumambulate the fields and pray for the blessing of the agricultural deities, was
held on May 29.
Despite numerous specific differences, what all these various festivals had in
common was the general purpose of their rituals: they all sought expiation and
purification, regeneration and fertility. As the return of spring meant the renewal
of life, the help of the divine powers was sought in this desire for regeneration.
Considered a time of new beginnings, spring was also a period when the past had
to be ‘placated’: the festivals dedicated to the dead occupied thus a central position
in the cycle of festivals as the renewal of nature and the fertility of the new year
was arduously sought.
Also, as the great majority of the festivals that took place in spring usually
included music, solemn parades and games, the new season was thus celebrated
with dancing, feasts and other merriments that properly reflected the dynamism and
general excitement of the season.
Some of these complex attitudes towards the vernal season (from sadness to
hope and joyfulness), as well as some of the activities usually associated with
15
See Scullard 108.
16
See Scullard 117.
these festivals (such as dancing, singing, even praying) and the specific deities
whose help was sought are also to be found in the numerous references to spring
made by the ancient writers. While in most of these references spring functions as
a perfect vehicle for representing a joyful desire for renewal and fertility, some of
them demonstrate a pervasive uneasiness about the vernal season. The polyvalent
meanings of spring lend themselves to very different and sometimes conflicting
views on the season and, in the end, spring appears not only as a season, but also,
and perhaps even more significantly, as a state of mind.
As the positive associations of spring are more prevalent in the texts of the classical
period, our investigation will start with them.17 As primarily agricultural peoples, for
the ancient Romans and Greeks the fertility of spring was one of the most distinctive
and appreciated characteristics of the season. Spring was thus often pictured as a
flourishing season, from Anacreon (46 PMG), who refers to the blossoming crops,
to Vergil (G. 2.330-5). Birds and their songs filling the sky are frequently mentioned
(see Ar. Av. 709 ff., A.P. 9. 363, 10.4, 14, Lucr. 1.13, Verg. G. 2.319 f., Ov. Tr. 3.12.8).
The landscape changes, luxuriant green grass grows and flowers are blooming in
many depictions of the season (see Alc. 286a PLF, Anac. 44, 55 PMG, A.P. 5. 144,
163, Theoc. Id. 23.288-29, Aesop. 297, Theophr. H.P. 7.15.1, Aesch. P.V. 454, Lucr.
1.174, 5.737, 1395-6, 6.359, Verg. G. 1. 338-340, Cul. 70f., Ov. Ars Am. 185-5, Rem.
Am. 187, Col. Rust. 10. 256-7, Plin. H.N. 21.64f.).
Another central presence in the descriptions of spring is the West wind (called also
Zephyr or Favonius), whose symbolic value was put in sharp contrast to that of the
North wind or Boreas. While the North wind was seen as the cause of winter, an agent
of mortality (see, for example, Verg. Aen. 6.309-12 or the famous simile at Hom.
Il. 6. 146-49, in which, although the name of the wind is not explicitly stated, the
context makes clear its identity), the West wind, clearing the sky and bringing calm
and fair weather,18 was associated with spring19 and often related to the beginning of
the agricultural year,20 birth,21 fertility22 and the opening of the navigation season.23
The arrival of spring brings also joy and laughter (Col. Rust. 10. 280-285); a
bright season (Verg. G. 1. 339), spring is personified and depicted as rejoicing and
17
The aim of this section is not to enumerate every single instance where spring appears in
the works of the Classical writers, but only to offer a general picture of the season based on
a selection of the passages that we consider to be most significant.
18
See Plaut. Merc. 876f.
19
See A. P. 10.1.2, Theophr. H.P. 7.15.1, Lucr. 5.738, Catull. 46. 1-3, Hor. Carm. 1.4.1,
4.7.9, 4.12.1, Epist. 1.7.12-13, Plin. H.N. 2.122, 18.337, Ov. Fast. 2.148, 3.235-42; Col.
Rust. 2.2.15; Cic. Verr. 5.27.
20
It signals, for example, the time for ploughing in Xen. Oec. 16.10-12, Varro Rust. 1.27.2,
Plin. H.N. 18.242.
21
See Lucr. 1.11, Cat. 64. 282, Ov. Met. 9. 661, Plin. H.N. 16.25.
22
See, for example, Verg. G. 1.44, 2.330f.
23
See A.P. 5.169, 10.1, 2, 4-6, 14-17.
414 Dorin Garofeanu
laughing (see A.P. 9.363, Theophr. C.P. 1 12.8; C.P. 2.1.4 in which the day laughs
while the grain sprouts, C.P. 4.5.1 where the air laughs and grain is sown, and H.P.
8.2.4 where the season laughs and grain sends up a stem).
In the ancient mind, the vernal season was also (rather naturally) identified
with youth,24 while winter was identified with old age.25 This identification, part
of a general equation of the ages of man with the seasons (an idea apparently of
Pythagorean origin, see Diog. Laert. 8.10), was widespread in the ancient world.
From this identification of spring with youth (and, by association, with childhood
and then with birth and origin) derived also the notion of primeval spring, the
season in which the world was born (cf. Lucr. 5.818f.; Verg. G. 2.336-345).
Love and sexuality, the idea of renewal and reproduction were also frequently
associated with the vernal season. Thus, the coming of the lover was similar to the
coming of spring (Theoc. Id. 12.3), the turmoil of passion was compared to the natural
storms of the season (Ibyc. 286 PMG), and spring was generally seen as a time of love,
tumult and fervor (Theoc. Id. 7.96f., A.P. 5.144, 163, 169, 9.626, Verg. Ecl. 10.72-74),
the season of Venus (Ov. Fast. 4.125-32), in which the entire world was driven by the
blind instinct of procreation (Lucr. 1. 1-20, 250-64, Col. Rust. 10. 196ff.).
On the practical level, compared to the rest of the seasons, spring was a time of
bustling farming activity as the agricultural tasks suspended during the winter were
resumed. Varro (Res Rusticae 1.29.1), itemizing the agricultural labors of the vernal
season, gives us the following list:
Seminaria omne genus ut serantur, putari arbusta, stercorari in pratis, circum

vites ablacuari, radices quae in summa terra sunt praecidi, prata purgari, salicta
seri, segetes sariri.
In addition to these farming duties, ploughing is also mentioned in numerous

other references (see, for example, Hes. Op. 458-462, Verg. G. 1.68, Ov. Fast. 1.159,
Plin. H.N. 18.242, Col. Rust. 2.4.3, 2.4.9), while Columella speaks in addition of
a spring sowing (Rust. 11.3.16 and 59) and of the pruning of vines (Rust. 4.23),
activities which are also mentioned by Cato (De Re Rustica 41).
Another important aspect of the season was the vernal resumption of navigation,26
with all its positive and negative associations, among which one may include the
end of isolation (see Ov. Tr. 3.12.31ff.), the possibility of traveling and trading,
but also the dangers of a rather unpredictable weather and the prospect of being
shipwrecked (see Hes. Op. 678-685, A.P. 5.169, 9.363, Xen. Hell. 4.8.6, Aesop.
297, Ov. Fast. 4.131f.).
24
See Hdt. Hist. 7.162, Arist. Rh. 1365a, Catull. 68. 15-16, Prop. 4.5.59-60, Sen. Phaed. 620.
25
See Verg. Aen. 8.508, Mart. 4.5.6, Hor. Carm. 4.13.12, Ov. Met. 2.30, 15.212-213 Stat.
Theb. 7.361-2.
26
Farming and navigation were often linked in the ancient world (see, for example, Vergil
G. 1. 204-7, 253f., 303f., 371ff.).
Spring also marked the beginning of the campaigning season,27 as ancient warfare
usually started immediately after the crops were planted and lasted until harvest
time. Campaigning in any other season, especially in winter, had certain advantages,
above all, the element of surprise,28 but, although employed in cases of necessity29 or
for strategic reasons,30 it was generally avoided since the logistical challenges were
generally insurmountable for the infrastructure of the ancient states.
In spite of the numerous positive associations, spring also had negative, less
attractive, aspects. It is interesting to discover that, in fact, usually the same vernal
activities mentioned above were assigned a negative side. In general, spring was
considered a dangerous period of the year primarily because what it brings is
uncontrollable.31 Thus, to give only a few examples, the general excitement of the
season may cause people to move around without any particular purpose (Aesop
297); love and the instinct of procreation may become sexual frenzy, wild furor
(Verg. G. 3.272, Lucr. 1.14ff.); the place of the calming breezes of Zephyr may
be taken by the intemperate seasonal storms (Verg. G. 1.313); the opening of the
navigation season may bring shipwrecks, as sea is an unpredictable and dangerous
place, every so often connected with risk and destruction (A.P. 9.32, 41, 42, 82,
84, 85); the resuming of the agricultural tasks ends in fact the cessation of rest,
the joyful feasting and the respite from care in which the farmers indulged during
the cold season (Verg. G. 1. 300-2, Hes. Op. 493f.); while campaigning, bringing
suffering and death, could hardly be seen as a pleasant enterprise.32
Spring is seen therefore in the references of the classical writers not only as a
creative and liberating season of flourishing growth, bringing into the world joy,
excitement and hope, but also as an ambiguous season, characterized by an element
27
See Thuc. 4.12, 5.15, 5.17.2, 6.71.2, 7.21, 8.24; Hdt. Hist. 1.190.1, 8.131.1; Xen. Hell.
3.4.16, 4.1.41, 4.8.6, Cass. Dio 9. 40. 6., 10. 5. A particular connection between spring and
warfare is also revealed by the Roman custom of vowing in times of danger a ver sacrum,
that is a sacrifice of all the children and the domestic animals born in the next spring if the
calamity should be removed. Thus, the Romans vowed a ver sacrum after the battle of lake
Trasimenus and at the close of the second Punic war, but the vow was confined to domestic
animals (see Liv. 22.9, 34.44; Plut. Vit. Fab. 4).
28
See for example Hdt. Hist. 1.79.
29
See for example Xen. An. 4.5.
30
See Flor. Epit. 1.6.8 describing the siege of Veii.
31
According to Hippocrates, spring is the season in which the battle between heat and cold,
dry and wet takes place, and for this reason is such a tempestuous and unsettled season (see
Ross 165). It is interesting to note that although spring is, from a medical point of view, the
healthiest, and least mortal of seasons (Aph. 9), among the diseases specific of this season
he enumerates first the melancholic and maniacal disorders.
32
Farming and soldiering were seen in the ancient world as strenuous occupations (see, for
example, Verg. G. 1. 160-4, 3.346f.).
416 Dorin Garofeanu
of incertitude and change unknown to other seasons. Spring is unpredictable, its

activities may become dangerous, while the feelings it arises may easily turn into
uncontrollable passion.
BIBLIOGRAPHY:
Beard, Mary. Religions of Rome: Volume 1: A History. Cambridge University Press, 1998.
Dicks, D. R., Early Greek Astronomy to Aristotle. London: Thames & Hudson, 1970.
Isager, Signe and Jens Erik Skysgaard. Ancient Greek Agriculture. An Introduction.
London/New York: Routledge, 1992.
James, E. O. Seasonal Feasts and Festivals. New York: Barnes & Noble, Inc., 1963.
Kelly, Henry Ansgar. Chaucer and the Cult of Saint Valentine. Leiden: EJ Brill, 1986.
Poetae Melici Graeci. Page D.L (ed.), Oxford: Clarendon Press, 1962.
Parke, H.W., Festivals of the Athenians, 1977, Cornell University Press, London.
Ross, David O. Virgil’s Elements: Physics and Poetry in the “Georgics.” Princeton:
Princeton University Press, 1987.
Scullard, H.H. Festivals and Ceremonies of the Roman Republic. London: Thames &
Hudson, 1981.
Simon, Erika. Festivals of Attica. An Archaeological Commentary. Madison, Wis.:
University of Wisconsin Press, 1983.
Spaeth, Barbette Stanley. The Roman Goddess Ceres. Austin: University of Texas Press,
1996.
THE LIMINAL SEASON: THE IMAGE OF SPRING

IN GREEK AND LATIN LITERATURE
Abstract: This article attempts an investigation of the numerous references to spring

made by the Ancient Greek and Latin authors in order to offer a more precise understanding
of what this season meant for the ancient world. After establishing the temporal frame to
which these references allude, a short description of the vernal festivals offers a glimpse
of the positive and negative associations of the season that will pervade the references
to spring made by the ancient writers. The material investigated reveals that spring was
seen as a period of renewal and rebirth, but also as a time fraught with anxiety and worry.
Spring is a liminal period of the year, a time of hope and purification, of beauty, fertility
and joyous celebration, but also a time of ambiguity and danger. Spring is unpredictable
and characterised by an element of incertitude and change unknown to other seasons,
its activities may become dangerous, while the feelings it arises may easily turn into
uncontrollable passion.
Keywords: spring, calendar, festivals, Greek and Latin literature.

Ritl 2023

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Ritl 2023

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

1

anul XVII (serie nouă), ianuarie–decembrie 2023

EDITORIAL (INTERVIU INEDIT)

COLOCVIUL INTERNAȚIONAL „EUGEN SIMION – MODELELE

Nicoleta IFRIM, Eugen Simion – confesiune și ipostaze identitare

DIMITRIE CANTEMIR – 300

ZIUA LIMBII ROMÂNE

TEORIE ȘI CRITICĂ LITERARĂ

Liviu BORDAȘ, O carte manuscrisă pierdută. Geografia lumii copiată de

année XVII (nouvelle série), janvier-décembre 2023

ÉDITORIAL (ENTRETIEN INÉDIT)

LE COLLOQUE INTERNATIONAL „EUGÈNE SIMION –

Nicoleta IFRIM, Eugène Simion – confession et facettes identitaires dans „le

DIMITRIE CANTEMIR – 300

JOURNÉE DE LA LANGUE ROUMAINE

THÉORIE ET CRITIQUE LITTÉRAIRE

Liviu BORDAȘ, Un livre manuscript perdu. La géographie du monde copié

The XVIIth year (new series), January–December 2023

EDITORIAL (AN UNPUBLISHED INTERVIEW)

INTERNATIONAL COLLOQUIUM “EUGEN SIMION -

Zamfir BĂLAN, Eugen Simion – Considerations on Editing Panait Istrati`s

DIMITRIE CANTEMIR – 300

ROMANIAN LANGUAGE DAY

LITERARY THEORY AND CRITICISM

Liviu BORDAȘ, A Lost Manuscript. The World Geography Copied by Sava

Eugen Simion 25.05.1933–18.10.2022

Institutul de Istorie și Teorie literară

autobiograficului, volume precum Întoarcerea autorului (1981) sau Ficțiunea

Eugen Simion 25.05.1933–18.10.2022

L’Institut d’Histoire et Théorie Littéraire « G. Călinescu » de l’Académie

sur la prémodernité, en écrivant quelques livres fondamentaux, qui couvrent

Eugen Simion 25.05.1933–18.10.2022

The “G. Călinescu” Institute of Literary History and Theory announces,

Last but not least, as director of our Institute, he coordinated projects of

— Despre generația tânără, așa-zisa generație de pulbere, nu a fost permis să se

— La Paris, în inima forjăriei ideilor, ajungeți la concluzia că demonul teoriei a

prelegerile sale despre metafizică și istoria logicii, să părăsească „filosofia școlii” și

— Ea există ca o tradiție spirituală. Cultura și literatura noastră au fost create

EUGEN SIMION – EASTERN AND WESTERN EUROPE:

Keywords: Europe, East, West, culture, identity.

EUGEN SIMION ENTRE LA CRITIQUE

Critique d’envergure européenne, Eugen Simion a consacré sa vie à la littérature

* Université de la Calabre (Italie).

1. Un modèle d’herméneutique littéraire

Parlant des affinités électives d’Eugen Simion en matière de littérature, Nicolae

Cette ontologie s’édifie

À notre avis, l’apport d’Eugen Simion est d’avoir transféré l’herméneutique

de l’œuvre généralement ignorées par l’exégèse du XXe siècle »16 ? De la même

Il en tire une première conclusion en ce qui concerne les stratégies narratives –

Le véritable thème du roman est, au fond, la manière dont se manifeste la présence

Centrant son intérêt sur le personnage principal, le ténébreux Andronic, il

À partir d’un passage du Journal d’Eliade, Simion illumine un versant de cette

le symbolisme du mythème du labyrinthe révèle son ouverture indéfinie soit par

2. Les hiérophanies camouflées comme métaphore textuelle

Eugen Simion reconnaît l’importance de la démarche eliadienne pour l’étude de la

Les analyses proposées par Simion concernent donc non seulement le

Opérant une mutation méthodologique significative, Simion applique

Pour lui, l’herméneutique eliadienne est aussi une métaphore de la création de

Si nous admettons que le texte renferme des sous-entendus et qu’au-delà du projet

Quand un aspect du sacré se manifeste (hiérophanie), quelque chose s’occulte

3. L’anthropologie profonde de Mircea Eliade et Penser l’Europe

L’acquiescement à l’herméneutique eliadienne ne doit pas être attribuée à une sorte

Il s’attache surtout à l’édification de l’Europe des cultures, une Europe humaniste,