ASPECTE METODOLOGICE DE PREDARE

(LIMBA ROMÂNĂ PENTRU ALOLINGVI)

Паря Елена,
доктор педагогики,
конференциар университар
(Кишинев, Республика Молдова)

Adnotare. Noile tendinţe ale didacticii moderne îşi concentrează

atenţia asupra metodologiei de predare a limbilor strţine prin intermediul tex-
tului literar. În acest sens, sînt implicate metodele clasice de predare /
învăţare, precum şi cele moderne, în special acele metode care dezvoltă
gîndirea critică şi facilitează competenţele de comunicare. Succesul învăţării
este garantat atunci cînd profesorul ştie să creeze şi să provoace situaţii de
vorbire cu caracter problematizat. De mare valoare strategică în acest sens
este conţinutul şi frumuseţea textului literar, fie că este narativ sau descripriv,
trebuie să ştim să-l subordonăm actului comunicării.
Cuvinte-cheie: metode de predare, text literar, metode clasice, metode
moderne, competenţe de comunicare, situaţii de vorbire.

METODOLOGICAL ASPECTS OF TEACHING

(ROMANIAN LANGUAGE FOR FOREIGNERS)

Abstract. The new tendencies of modern didactics focus the attention

on the methodology of a language learning acquisition through the literary
 

160
text. In this respect the classic methods of teaching/learning are involved as
well as the modern ones, especially those methods which develop critical
thinking and facilitate the communicative competence. The success of Roma-
nian language learning through literary text depends on the way the teacher is
involved and on the strategies of sectional traverse of the text and on the read-
ing stimulus.
Key words: teaching methods, text literary, classic methods, modern
methods, communicative competence, speech situations.

МЕТОДОЛОГИЧЕСКИЕ АСПЕКТЫ ПРЕПОДАВАНИЯ

(РУМЫНСКИЙ ЯЗЫК ДЛЯ АЛОЛИНГВОВ)

Aннотация. Новые тенденции современной дидактики концен-

трирует внимание на методике преподавания иностранных языков на
основе литературных текстов. При этом используются и классические
методы преподавания / обучения, а также современные, особенно те из
них, которые развивают навыки критического мышления и способству-
ют развитию навыков общения. Успех обучения гарантирован, когда
учитель умеет создавать проблемные речевые ситуации. Стратегическое
значение работы с художественным текстом состоит в раскрытии его
эстетической ценности.
Ключевые слова: методы преподавания, художественный текст,
классические методы, современные методы, навыки общения, речевые
ситуации.

Noile tendinţe ale didacticii moderne îşi concentrează atenţia pe sub-

iectul educaţiei, pe studentul care învaţă, nu pe profesorul care predă, deoa-
rece predarea nu constituie un scop în sine, ci vizează modificările de natură
formativă în personalitatea studenţilor, în cazul nostru formarea
competenţelor de comunicare în limba română. În acest fel profesorii sunt
puşi în faţa unui fapt care nu ne micşorează atribuţiile, ci, dimpotrivă, ni le
majorează şi ne pune în faţa unor situaţii mai complexe cum ar fi metodologia
cu caracter de cercetare, de problematizare care presupun soluţionarea corectă
din perspectiva metodologică a subiectelor de predat. În acest context e
necesar de a selecta raţional mijloacele şi strategiile didactice pentru a
promova o învăţare motivată sistematică fără eforturi inutile, dar
declanşatoare de satisfacţii. Este necesar de a echilibra sarcinile reproductive
cu cele creatoare pentru a le subordona valenţelor formative presupuse de
obiectivele operaţionale [2]. Pentru aceasta este necesar de a iniţia şi a realiza
un plurilog instrucţional eficient, care conduce la abandonarea

161
comportamentului interogativ din partea profesorului în favoarea celor
comunicative între profesor- student şi student- student.
Succesul învăţării este garantat atunci cînd profesorul ştie să creeze şi
să provoace situaţii de vorbire cu caracter problematizat. De mare valoare
strategică în acest sens este conţinutul şi frumuseţea textului literar, fie că este
narativ sau descripriv, trebuie să ştim să-l subordonăm actului comunicării
[1]. Este ştiut faptul că orice personalitate, indiferent de vîrstă, are trăiri mai
intense în faţa imaginilor artistice decît în faţa unui text cu caracter ştiinţific.
Deci, în cadrul metodologiei noastre ne vom axa pe unele repere de lucru
asupra textului literar. Trebuie să subliniem marea varietate de metode,
tehnici şi procedee folosite în cadrul lucrului cu textul. Profesorul este dator
să orienteze discuţiile cu studenţii spre anumite valori estetice pe care le
conţine textul.
Prezintă interes metodic şi prima întîlnire cu textul literar (Întrebări
pentru profesor). În special am orientat lucrul asupra studiului textului epic
prin acţiuni de aplicare. Activitatea de lucru am construit-o după următorul
algoritm: să prezint conţinutul, atmosfera înainte de lectura propriu-zisă; să
ofer informaţii despre autor şi contextul cultural-istoric înainte de lectura
textului; să parcurg cît mai mult/tot textul la prima lectură pentru impact
maxim or să avansez pe etape gradual, studiind în detaliu fiecare segment
înainte de a trece la următorul. Primul contact al studentului cu textul literar
trebuie să fie prin lectura cu voce tare sau citind individual, în gînd. În primul
caz, citeşte profesorul or citesc toţi studenţii, pe rînd, cîte un fragment.
Pentru înţelegerea iniţială le propunem nişte sugestii pentru activităţi:
să se citească textul din nou, în altă modalitate faţă de prima oară; să se noteze
părţile /fragmentele /cuvintele dificile în vederea discutării lor ulterioare; să se
selecteze părţi /fragmente care au plăcut studenţilor în mod deosebit ori le-au
rămas în memorie (prin copiere, dacă sunt scurte, sau prin notarea paginii) în
vederea discutării lor în colectiv; să se caute un citat care ar putea servi drept
titlu alternativ al textului; să se rescrie textul dintr-un alt punct de vedere; să
se rescrie textul într-un stil / gen diferit (ex.: evenimentele dintr-o poveste să
fie prezentate sub forma unui articol de ziar); să se prezinte textul (ori anumite
aspecte ale sale) într-un format vizual diferit, cum ar fi lista de evenimente,
diagramă, grafic, tabel etc.).
Profesorul se poate implica în dirijarea discuţiei interpretative, de
exemplu: „Citesc adeseori această poezie, îmi place, îmi este limpede care
sunt sensurile sale ascunse, încerc să-i conduc pe studenţi spre o înţelegere
asemănătoare , uneori exprimîndu-şi deschis propriile idei”; „Intervin cît mai
puţin posibil în discutarea textului literar, mă limitez la a pune doar întrebări.
Nu-mi exprim niciodată propriile păreri în faţa studenţilor”; „Îi încurajez pe
studenţi să-şi dezvolte propria interpretare, chiar şi atunci cînd consider că nu
 

162
au dreptate”; „În general, stau deoparte şi-i las pe studenţi să-şi susţină ideile
proprii, dar dacă văd că o iau într-o direcţie total greşită, intervin şi le arăt
unde greşesc.”; „Funcţia mea în cadrul discuţiei o văd ca pe aceea a unui
instigator; vreau să-i fac astfel pe studenţi să-şi examineze critic ideile, să
aducă probe în sprijinul afirmaţiilor lor. Cîteodată susţin idei total „deplasate”
doar pentru a-i provoca, pentru a-i face să reacţioneze”.
În cadrul predării unui text literar este necesar, în viziunea pedagogului
C. Cornea [3] să răspundem la anumite întrebări:
• Este necesară explicarea unor chestiuni de vocabular sau conţinut
înainte de lectură? Care anume?
• Sunt necesare activităţile pregătitoare ? Care?
• Care va fi modul de prezentare a textului pentru prima dată?
• Ce trebuie să fac imediat după prima lectură pentru a facilita şi veri-
fica înţelegerea?
• Ce activităţi ar putea încuraja interacţiunea cu textul?
• Ce întrebări / sarcini de lucru i-ar face pe studenţi să exploreze
sensuri mai subtile, aspecte de stil şi structură?
• Care ar fi cel mai potrivit mod de a desăvîrşi studierea acestui text?
Aceasta ne permite să stabilim algoritmul lucrului cu textul [5]:
Explicaţia vizează: A) contextualizarea textului;
B) circumscrierea sensului cuvintelor
necunoscute).
A. Contextualizarea textului poate urmări: a) înscrierea operei în
orizontul creaţiei autorului din punct de vedere tematic, cronologic sau
biografic; b) înscrierea operei în perioada căreia îi aparţine din punct de
vedere istoric şi / sau estetic.
B. Lucrul cu vocabularul (semantizarea, exersarea, memorarea):
a) aşezarea momentului explicativ înainte de prima lectură (selecţia cuvintelor
şi expresiilor o face profesorul); b) situarea momentului explicativ după
prima lectură (identificarea cuvintelor şi expresiilor o realizează studenţii);
c) structurarea unei secvenţe explicative desfăşurate, o parte, înainte şi o parte,
după prima lectură.
În continuare propunem un şir de exerciţii la lectură pe care le-am
realizat cu studenţii din ciclul zero, ce vizează cunoaşterea diferenţelor dintre
părţile unei opere literare (text din manual): Identifică titlul şi autorul cărţii.
Îmbogăţeşte-ţi vocabularul parcurgînd lectura sau alegeţi o activitate dintre
cele de mai jos; combină literele pentru a forma cuvinte /sunete noi;
decodifică cuvintele cu 2 silabe şi mai multe silabe; citeşte şi recunoaşte
terminaţia cuvintelor comune; citeşte-le expresiv; încearcă să înţelegi de la
sine antonimele şi sinonimele cele mai frecvente utilizate şi descrie-le; dedu
sensul unui cuvînt compus pornind de la sensul cuvintelor din care este
 

163
format, alcătuieşte şi alte cuvinte compuse; cunoşti semnificaţia prefixelor şi
sufixelor simple, citeşte cuvintele polisilabe, identificînd începutul, mijlocul şi
sfîrşitul.
În procesul lecturii de înţelegere pot fi aplicate un şir de sarcini:
• Citeşte şi ascultă pentru a înţelege mai bine. Utilizează în
contexte noi pentru a înţelege sensul cuvintelor.
• Porneşte de la titlu, indice şi epigraf pentru a afla cît mai multă
informaţie asupra textelor expozitive. Recunoaşte şi utilizează
diferitele părţi ale cărţii.
• Exprimă sfîrşitul lecturii. Utilizează diferite genuri de literatură,
reviste, cărţi pentru a găsi informaţii.
• Formulează întrebări pentru a clarifica elementele principale ale
unui text expozitiv. Reciteşte pentru a-l înţelege.
• Repetă faptele şi datele dintr-un text pentru a clarifica şi a
organiza /deduce ideile principale. Răspunde la întrebările
referitoare la întîmplările descrise.
• Comentează informaţia care se potriveşte diagramelor, tabelelor
şi graficilor. Utilizează o diagramă pentru a însemna noile
cuvinte învăţate.
De mare valoare metodologică este şi Harta subiectivă a lecturii,
adaptată după C.M. Mecu. Ea este o strategie de parcurgere secvenţială a unui
text liric, iar strategia poate fi aplicată şi în cazul secvenţelor descriptive ale
unui text narativ. Dintre tezele care au informat strategia le prezint pe
următoarele: „lectura este un drum prin poem, un drum accidentat, cu
repartiţii inegale de sens; fiecare cititor parcurge propriul său drum”.
Condiţiile realizării: text liric, necunoscut studenţilor şi definit prin
structura lingvistică densă (ex.: pastel, poezie de dragoste).
Obiective: familiarizarea studenţilor cu substanţa unui text liric;
înţelegerea lecturii ca o călătorie prin text; înţelegerea fenomenului
interpretărilor plurale, generat de modul diferit în care cititorii percep lumea
textului.
Etapele activităţii:
1. Activităţi preliminare: decuparea textului, de către profesor, în
tablouri /secvenţe; anunţarea obiectivelor activităţii; prezentarea paşilor
demersului: la sfîrşitul fiecărei secvenţe, studenţii vor reprezenta experienţa
de lectură pe care au avut-o: reprezentarea se va face prin desen şi /sau
fragmente de text şi /sau comentarii.
2. Activitatea propriu–zisă; activitatea poate fi deschisă printr-o
invitaţie de lectură de tipul: “ lectura este un drum prin lumea textului. Intraţi
fără sfială în această lume. Notaţi, desenaţi ce vedeţi, ce auziţi, ce simţiţi, de
ce anume vă amintiţi…”.
 

164
 Lectura primului tablou şi relectura, realizate de profesor; re-
prezentarea , de către studenţi, prin cuvînt sau desen, a imaginilor care au
impresionat / au şocat / au rămas întipărite în memorie, a sentimentelor şi
gîndurilor pe care le-a provocat lectura; lectura tablourilor următoare şi
reprezentarea lor; confruntarea experienţelor de lectură: studenţii vor
repovesti drumul după modelul: la început am văzut /am auzit /am simţit /mi-
am amintit…; apoi am văzut, am auzit…; pentru mine textul vorbeşte
despre…; discuţia va aborda mai întîi modurile în care studenţii au perceput
aceeaşi secvenţă; apoi va fi ascultată istoria unor lecturi şi semnificaţiile
globale pe care studenţii le atribuie textului; notarea semnificaţiilor globale se
va face pe o foaie ce va fi folosită în ora de interpretare.
3. Reflecţie asupra paşilor parcurşi şi evidenţierea asemănărilor şi
diferenţelor existente între lecturile studenţilor.
Performanţe pot fi obţinute de studenţi în baza utilizării unei
metodologii orientate spre formarea deprinderilor intelectuale de lucru cu
textul în funcţie de obiectivele preconizate. Esenţial este modul în care
profesorul trezeşte interesul şi curiozitatea studenţilor alolingvi pentru lectura
în limba romînă.

Referinţe bibliografice

1. Cadru european comun de referinţă pentru limbi: învăţare, predare,

evaluare. – Chişinău: S.n., 2003. – 204 p.
2. Cerghit, I. ş.a. Didactica. – Bucureşti: E.D.P., 1993, – 148 p.
3. Cornea, P. Introducere la teoria lecturii. – Iaşi: Polirom, 2000.-160 p.
4. Limbă şi comunicare. Curriculum naţional. Programe pentru învăţămîntul
liceal. – Chişinău: // Didactica Pro, Cartier, 1999. – 185 p.
5. Pintilie, M. Metode moderne de învăţare – evaluare. – Cluj-Napoca, Ed.
Euro-didact, 2003. – 106 p.

165